ICCJ. Decizia nr. 899/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 899/2011
Dosar nr.4715/98/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 275/F din 24 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul C.G., din două infracţiuni de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 raportate la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 - 34 C. pen., într-o singură infracţiune de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text în baza căreia a condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen.
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 69 din 17 februarie 2009 definitivă prin Decizia penală nr. 71/A/2009 a Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 - 76 C. pen., inculpatul C.G. având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.G. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2009 la zi.
În temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţi şi inculpaţii C.F. şi P.T.C., primul la 4 ani închisoare, iar secundul la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a I-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .
În baza art. 861 C. pen. tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare de 6 ani şi respectiv 5 ani.
S-a luat act că partea vătămată C.A.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 30.000 RON daune morale către partea civilă R.N.V.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 30 RON de la inculpatul C.F. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.G. a sumei de 310 RON primiţi de la partea vătămată C.A.R.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 170 RON de la inculpatul C.G.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii martie 2009 partea vătămată R.N.V. - elevă în clasa a VII-a la Şcoala Generală nr. 2 „S.H." Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, l-a cunoscut prin intermediul părţii vătămate C.A.R. pe inculpatul C.G.
Inculpatul C.G., cunoscând situaţia părţii vătămate R.N.V., în sensul să aceasta avea un comportament extrem de libertin pentru vârsta sa (plimbări prin oraş la ore înaintate, fie singură, fie însoţită), i-a propus acesteia din urmă, să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, iar sumele de bani încasate în urma unor astfel de acte, să le împartă după cum urmează: 70% pentru inculpatul C.G. şi 30% pentru partea vătămată R.N.V.
Deşi iniţial partea vătămată R.N.V. a refuzat propunerea inculpatului C.G., din cauza ameninţărilor şi comportamentului violent pe care l-a avut faţă de partea vătămată R.N.V., aceasta a acceptat propunerea.
În atare împrejurări, inculpatul C.G., în cursul lunii aprilie, nu s-a putut stabili cu certitudine data, în timp ce le plimba pe timp de noapte pe raza oraşului Ţăndărei, cu autoturismul său personal de la aceea dată, marca Dacia 1310 de culoare albastră, pe părţile vătămate R.N.V. şi C.A.R., i-a propus părţii vătămate R.N.V. să întreţină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. zis „B." şi P.I., persoane din anturajul inculpatului C.G..
Partea vătămată R.N.V. a fost nevoită să accepte propunerea făcută de inculpatul C.G., astfel că, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său în parcul mare din oraşul Ţăndărei, în apropierea digului amplasat paralel cu albia râului Ialomiţa, urmat la scurtă distanţă de martorii T.B.I. şi P.I. care veneau cu autoturismul condus de „B.", marca Opel Astra, de culoare albastră.
După ce au oprit ambele autoturisme, inculpatul C.G. i-a spus părţii vătămate R.N.V. că va întreţine raporturi sexuale cu martorii sus-menţionaţi, în autoturismul lui „B.", astfel că, partea vătămată R.N.V. a coborât din autoturismul inculpatului C.G. şi a urcat în autoturismul martorului T.B.I., acolo unde a întreţinut pe rând raporturi sexuale cu acesta din urmă şi cu martorul P.I.
Din relatările celor doi martori şi ale părţii vătămate R.N.V., a reieşit că, inculpatul C.G. nu a cerut bani sau alte foloase celor doi martori în schimbul actelor sexuale avute de aceştia cu partea vătămată R.N.V.
După finalizarea actelor sexuale, în condiţiile şi împrejurările relatate mai sus, cele două părţi vătămate au fost conduse de inculpatul C.G. în oraş, în apropierea locuinţelor lor, acolo unde părţile vătămate au ajuns la o oră înaintată din noapte.
După aproximativ două zile de la consumarea actelor sexuale avute de partea vătămată R.N.V. cu cei doi martori mai sus precizaţi, în jurul datei de 20 aprilie 2009 (ziua de naştere a martorului S.G. - 20 aprilie 1989), tot pe timp de noapte, inculpatul C.G. a luat-o pe partea vătămată R.N.V. şi a plimbat-o pe raza oraşului Ţăndărei cu autoturismul său personal, iar în timpul deplasării, inculpatul C.G. i-a precizat părţii vătămate că o să o ducă în apartamentul învinuitului P.T.C., situat în oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, cu scopul evident de a întreţine raporturi sexuale cu persoanele aflate în acel apartament.
La intrarea în apartamentul inculpatului P.T.C., situată în locaţia menţionată mai sus, s-au aflat în aceea seară inculpaţii C.F. şi P.T.C. şi martorii M.A.I., U.G.I., S.G. şi G.R.
Pe fondul consumului de alcool în apartamentul inculpatului P.T.C., inculpatul C.G. i-a propus părţii vătămate R.N.V. să întreţină raporturi sexuale cu toţi cei prezenţi în apartament, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o fără obiecţii. În condiţiile în care propunerea a fost formulată în prezenţa şi cu acordul inculpatului P.T.C., toţi cei prezenţi în această locaţie respectiv, inculpaţii C.F. şi P.T.C., martorii M.A.I., U.G.I., S.G. şi G.R. au întreţinut pe rând, în dormitorul apartamentului relaţii sexuale orale cu partea vătămată R.N.V.
La aproximativ o săptămână distanţă de cele petrecute în apartamentul învinuitului P.T.C., tot pe timp de noapte, inculpatul C.G., aflându-se pe raza oraşului Ţăndărei însoţit de partea vătămată R.N.V., a condus-o pe aceasta în apartamentul inculpatului C.F. situat tot în oraşul Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, cu acelaşi scop, anume de a întreţine raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi.
Din relatările părţii vătămate R.N.V., a rezultat că în apartamentul inculpatului C.F. se aflau, în afară de ea şi de inculpatul C.G., inculpatul C.F. şi martorii L.D., P.I., P.I. şi N.V.
La propunerea inculpatului C.G. şi cu acordul inculpatului C.F. partea vătămată a întreţinut succesiv relaţii sexuale orale în dormitorul apartamentului, primul fiind martorul L.D., urmat de P.I., P.I., N.V.
La scurt timp după cele petrecute în apartamentul inculpatului C.F., inculpatul C. a condus-o pe partea vătămată în apartamentul inculpatului P.T.C., unde a întreţinut relaţii sexuale cu un individ „G." care a spus că locuieşte în comuna M.K.
După aproximativ 3 - 4 săptămâni inculpatul C.G. i-a făcut cunoscut părţii vătămate R.N.V. că va trebui să meargă să întreţină raporturi sexuale cu doi bărbaţi, într-o casă situată în zona spitalului, bărbaţi despre care inculpatul i-a precizat că lucrează la fabrica de cărămidă din oraş.
Urmare celor spuse de inculpatul C.G., partea vătămată R.N.V. a întreţinut, raporturi sexuale cu cei doi bărbaţi, pe care nu îi cunoştea, unul din ei spunându-i că a dat o sumă de 100 RON inculpatului C.G. în schimbul actelor sexuale avute cu ea, aceştia fiind martorii D.M. şi V.I.
Partea vătămată R.N.V. a precizat că inculpatul C.G., în jurul datei de 27 mai 2009, în timp ce se întorcea singură, noaptea de la un magazin din apropiere, i-a propus să întreţină raporturi sexuale cu doi bărbaţi, unul dintre aceştia indicându-l sub apelativul de „O.", în schimbul sumei de 30 RON, pe care să şi-i însuşească, însă a refuzat propunerea (martorul P.C.).
În perioada martie - mai 2009, pe timp de noapte, fără să poată preciza exact data, aflându-se cu partea vătămată C.A.R. undeva în zona spitalului din Ţăndărei, au fost întâmpinate de 3 sau 4 băieţi, persoane rămase neidentificate, care le-au oprit pe stradă şi le-au spus că au vorbit cu inculpatul C.G. pentru a întreţine raporturi sexuale cu ei.
La refuzul celor două părţi vătămate, unul dintre băieţi a apelat la telefon o persoană, recunoscută de partea vătămată R.N.V. ca fiind inculpatul C.G.
În acele împrejurări, partea vătămată R.N.V. susţine că inculpatul C.G. a cerut-o la telefon pe partea vătămată C.A.R. şi din discuţii, a auzit-o pe aceasta din urmă spunând că nu vrea să întreţină raporturi sexuale cu cei 3 sau 4 băieţi. La scurt timp, la locul unde se aflau cele două părţi vătămate a venit inculpatul C.G. care le-a reproşat acestora din urmă că nu fac ce spune el şi le-a agresat fizic, după care, partea vătămată R.N.V. a susţinut că a văzut când inculpatul C.G. a dat unuia dintre băieţi suma de 50 RON, fără ca vreuna dintre ele să aibă vreun act sexual cu vreunul din ei.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului referitor la partea vătămată C.A.R., din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul C.G. i-a propus acesteia în aceleaşi împrejurări ca şi părţii vătămate R.N.V. să întreţină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. şi P.I. în parcul mare din Ţăndărei, însă l-a refuzat pe inculpat promiţându-i că a doua zi o să-i dea o sumă de bani în schimbul refuzului de a întreţine relaţii sexuale cu cei doi bărbaţi.
După câteva zile de la cele relatate mai sus, ea şi cealaltă parte vătămată, au fost conduse de inculpatul C.G. în apartamentul inculpatului C.F., acolo unde se mai afla un băiat pe care îl ştie sub numele de „M.", persoană care are după părerea sa vârsta de 20 ani şi locuieşte în zona Gării din Ţăndărei.
În apartamentul inculpatului C.F., partea vătămată C.A.R. susţine că l-a refuzat pe inculpatul C.G. să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul C.F. şi cu acel „M.", însă partea vătămată R.N.V. a întreţinut raporturi sexuale cu cei doi, iar în schimbul refuzului său, i-a dat inculpatului C.G. a doua zi, suma de 60 RON.
Partea vătămată C.A.R. a declarat că, în cursul lunii mai 2009, până să fie arestat inculpatul C.G., ea şi cealaltă parte vătămată, pe timp de noapte şi la propunerea acestuia din urmă, au mers pe o stradă situată în apropierea Şcolii Generale nr. 2 din Ţăndărei, cu un autoturism în care se mai aflau 3 bărbaţi pe care i-a indicat sub numele de „M.", „A." şi „A.", fără să poată preciza identitatea lor reală.
După ce au oprit maşina, în zona sus-menţionată, partea vătămată C.A.R. a declarat că cei 3 băieţi i-au cerut ei şi N. să întreţină raporturi sexuale cu ei, însă ambele i-au refuzat.
Din acest motiv, partea vătămată C.A.R. a declarat că „M." l-a apelat telefonic pe inculpatul C.G. şi a auzit când i-a spus acestuia că ele două nu vor să întreţină raporturi sexuale cu ei şi că, inculpatul C.G. a zis că o să vină el să rezolve situaţia.
La scurt timp după convorbirea telefonică, la faţa locului a apărut inculpatul C.G., care a lovit-o în prezenţa celorlalţi din cauză că nu a dorit să întreţină raporturi sexuale cu ei, după care partea vătămată R.N.V. a plecat cu toţi ceilalţi bărbaţi aflaţi acolo, iar ea a revenit singură la casa bunicii sale.
După două zile de la acest incident, partea vătămată C.A.R. i-a dat inculpatului C.G. suma de 100 RON, fără ştirea bunicii sale şi tot în schimbul refuzului de a întreţine raporturi sexuale.
Inculpatul C.G. i-a propus, într-o zi când se afla însoţită de cealaltă parte vătămată, să întreţină amândouă raporturi sexuale cu un anume „S." (persoană neidentificată), însă ambele părţi vătămate au refuzat propunerea, fără să se mai insiste în acest scop.
În cursul aceleiaşi seri când ambele părţi vătămate au refuzat să întreţină raporturi sexuale cu „S.", partea vătămată C.A.R. a declarat că inculpatul C.G. le-a plimbat cu autoturismul său personal, condus de un anume „S." (martorul B.C.M.), pe raza oraşului Ţăndărei şi cu acel prilej, inculpatul C.G. a avut o discuţie cu doi băieţi, pe care îi ştie sub numele de C.R. (martorul C.R.), iar pe celălalt sub numele de „O." (martorul P.C.).
Din discuţiile inculpatului C.G. cu cei doi martori indicaţi mai sus, a rezultat că acesta le-a propus celor doi martori să întreţină raporturi sexuale cu ea şi cu cealaltă parte vătămată, aspecte făcute cunoscute lor chiar de inculpat.
În acele împrejurări, partea vătămată C.A.R. a refuzat propunerea inculpatului C.G., iar a doua zi, de frică să nu fie bătută de inculpatul C.G., i-a dat acestuia suma de 100 RON.
De asemenea, aceeaşi parte vătămată a fost martoră când partea vătămată R.N.V. a fost bătută şi ameninţată de inculpatul C.G., când refuza propunerile inculpatului legate de întreţinerea de raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi.
Având în vedere cererea reprezentantului procuraturii de schimbare a încadrării juridice şi înlăturarea dispoziţiilor referitoare la starea de recidivă în ce-l priveşte pe inculpatul C.G., tribunalul a admis cererea cu următoarea motivare:
Probele administrate în cauză relevă că cele două minore au fost recrutate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc, sau oricum la intervale mici de timp, în luna martie 2009 prin exercitarea unor acte de constrângere fizică şi morală, în scopul exploatării lor sexuale - determinarea la practicarea prostituţiei (concret la întreţinerea unor acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi).
Recrutarea presupune determinarea, convingerea unei persoane să aibă o anumită atitudine, în principiu este o acţiune unică, cel mult continuă.
Repetarea aceloraşi mijloace de recrutare după producerea rezultatului nu au semnificaţia unei alte infracţiuni, a unui alt act material al aceleiaşi infracţiuni, decât victima (în cazul infracţiunilor de trafic de persoane) iese de sub autoritatea traficantului, iar acesta exercită acte de rerecrutare.
Infracţiunea continuată, ca unitate legală de infracţiune absoarbe în conţinutul său constitutiv acte materiale ce, de sine stătătoare, ar putea fi considerate infracţiuni consumate sau rămase doar în faza de tentativă, forme de participaţiune secundară, cum este complicitatea în raport cu autoratul, indiferent de modalităţile alternative de realizare a elementului material al infracţiunii (recrutare, găzduire) şi de scopul urmărit, o exploatare sexuală sau de altă natură, atâta timp cât vorbim de o formă de exploatare astfel cum este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001.
S-a solicitat de asemenea, înlăturarea din încadrarea juridică a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., înlăturarea stării de recidivă post condamnatorie în care s-ar fi săvârşit traficul de minori conform actului de sesizare a instanţei.
Probele administrate în cauză determină un echivoc (ce îi este întotdeauna favorabil inculpatului conform principiului in dubio pro reo) cu privire la data consumării actelor de recrutare a celor două minore, dar şi cu privire la actele de complicitate, la găzduirea minorei R.N.V. de către inculpaţii C.F. şi P.T.C. Cel mai probabil actele de recrutare şi găzduire s-au produs în perioada martie - aprilie, până în preajma sărbătorilor pascale, adică cel târziu la data de 20 aprilie 2009 (ziua de naştere a martorului S.G.), înainte ca Sentinţa penală nr. 69 din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Călăraşi (în care inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării) să fi rămas definitivă, fapt produs cert la data de 28 aprilie 2009.
Împotriva sentinţei a declarat apel numai inculpatul C.G., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A solicitat desfiinţarea sentinţei şi redozarea pedepsei care este prea aspră şi a arătat că nu este de acord cu obligarea la daune morale, sumele stabilite fiind exagerate şi nedovedite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin Decizia nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs depuse a criticat sentinţa şi Decizia ca fiind nelegale şi netemeinice. A cerut să se aplice în cauză dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi să se aibă în vedere că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu este de acord cu plata despăgubirilor fiind indus în eroare de apărătorul său care a susţinut altceva decât a dorit el.
A criticat hotărârile ca fiind netemeinice deoarece nu i-au fost reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. pedeapsa fiind prea aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen. introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, cu titlu marginal „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţa de faţă deoarece, cercetarea judecătorească s-a făcut înainte de data de 25.XI.2010 dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, moment în care cauza se afla în apel, după ce inculpatul pe tot timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti a negat vinovăţia.
Nici motivul privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Faptele comise de inculpat faţă de două persoane din care una minoră, prezintă un pericol social deosebit iar legiuitorul a stabilit pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 săvârşită în condiţiile art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, şi că nu este încadrat în muncă şi a mai săvârşit fapte penale, pedeapsa de 10 ani, minimul prevăzut de lege apare corect individualizată şi fiind singura în măsură să realizeze scopul educativ şi preventiv.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
în temeiul art. 38516 C. proc. pen., cu referire la art. 381 C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat de la 3 iunie 2009 la pronunţare.
Văzând şi art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 8 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei părţi civile R.N.V. şi a intimatei părţi vătămate C.A.R. în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 martie 2011.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 913/2011. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
