ICCJ. Decizia nr. 966/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 966/2011

Dosar nr. 186/95/2009

Şedinţa publică din 11 martie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 336 din 23 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 186/95/2009, în baza art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la câte 1 an şi 6 luni închisoare (3 fapte).

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând să execute 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.C., fiul lui C. şi E., născut în Tg. Jiu, domiciliat în Tg. Jiu, B-dul E.T., jud. Gorj, cetăţean român, studii superioare, profesor la G.Ş.I. Rovinari, divorţat, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la câte 1 an şi 6 luni închisoare (4 fapte).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la câte 1 an închisoare (8 fapte).

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului R.A.C. în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare pe care o sporeşte cu 3 luni, inculpatul urmând să execute 1 an şi 9 luni închisoare.

S-a interzis ambilor inculpaţi N.M. şi R.A.C. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei a celor doi inculpaţi pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.

S-a pus în vedere celor doi inculpaţi dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpaţi.

În baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul N.M. suma de 120 RON şi echivalentul în RON a 8 (opt) sticle de votcă ";K."; şi 4 cartele telefonice cu credit 5 €, iar de la inculpatul R.A.C. suma de 2725 RON, 100 € şi echivalentul în RON a două cartele telefonice cu credit 5 €.

A fost obligat inculpatul R.A.C. la 1.750 RON, iar inculpatul N.M. la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţi N.M. şi R.A.C.

Apelul parchetului a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond, în condiţiile în care, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special şi alegerea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca modalitate de executare, nu răspundeau exigenţelor art. 72 şi 52 C. pen.

Aceasta în raport de calitatea celor doi inculpaţi, profesori la G.Ş.I. Rovinari, poziţia procesuală nesinceră a acestora în condiţiile în care era de notorietate la nivelul şcolii practica exercitată de cei doi inculpaţi, elemente ce reflectă un grad ridicat de pericol social a faptelor săvârşite.

Apelul celor doi inculpaţi a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, determinată de o greşită interpretare a probatoriilor administrate.

Prin Decizia penală nr. 181 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii N.M. şi R.A.C. împotriva Sentinţei penale nr. 336 din 23 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor răspund exigenţelor art. 72 şi 52 C. pen. că instanţa a respectat criteriile de individualizare astfel cum sunt prevăzute de lege, fără ca vreunul dintre aceste criterii să aibă o valoare dinainte stabilită, că instanţa a avut în vedere şi persoana inculpaţilor, nivelul de instruire a acestora, profesia exercitată, caracterizările şcolare.

De asemenea, aplicarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. celor doi inculpaţi, dându-se eficienţă conduitei inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, conduită probată în cauză prin actele depuse, eliberate de şcoală, caracterizările martorilor, audiaţi în circumstanţiere precum şi lipsa antecedentelor penale, răspunde cerinţelor îndeplinirii scopului pedepsei penale. S-a mai reţinut că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima instanţă, este realizată cu respectarea condiţiilor impuse de art. 81 C. pen., în raport de faptele săvârşite precum şi persoana inculpaţilor, apreciindu-se, întemeiat, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestora.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova precum şi inculpaţii N.M. şi R.A.C.

Recursul parchetului vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor atacate pentru următoarele motive:

- faptele pentru care inculpaţii N.M. şi R.A.C. au fost condamnaţi li s-a dat o încadrare juridică greşită - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 din C. proc. pen.;

- greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind confiscarea - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² din C. proc. pen.;

- hotărârile pronunţate în cauză sunt netemeinice sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate şi al modalităţii de executare - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 din C. proc. pen.

Astfel, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.I. din trei infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu art. 41 - 42 C. pen. în două infracţiuni de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu art. 41 - 42 C. pen. şi o infracţiune de luare de mită în formă simplă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi condamnarea inculpatului pentru aceste fapte, iar pentru inculpatul R.A.C. reţinerea a trei infracţiuni de luare de mită în formă continuată prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., o infracţiune de luare de mită în formă simplă, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi ... infracţiuni de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art., 33 lit. a) C. pen. Totodată, s-a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen. privind restituirea sumelor date cu titlu de mită martorilor denunţători precum şi aplicarea unor pedepse într-un cuantum care să dea eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Recurenţii inculpaţi au criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. învederând, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus condamnarea acestora pe baza unui probatoriu interpretat eronat.

S-a solicitat, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. În subsidiar, au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora.

Recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţi sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate de Parchet şi de inculpaţii recurenţi dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen. constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 17² C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de Parchet, vizând greşita încadrare juridică dată faptelor pentru care inculpaţii N.M. şi R.A.C. au fost condamnaţi - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. - Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 414/PA/208 din 29 decembrie 2008, au fost trimişi în judecată inculpatul R.A.C., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi 5 infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 C. pen., cât şi inculpatul N.M., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea altor fapte de acelaşi gen, de către inculpatul R.A.C., parte din ele cercetate şi pentru care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu nr. 5/PA/2009 din 11 mai 2009, pentru săvârşirea unei infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi 3 infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 C. proc. pen., cele două cauze au fost reunite pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei în şedinţa publică din 23 iunie 2009.

Starea de fapt reţinută de instanţe este conform cu materialul probator judicios analizat şi coroborat în cauză.

Se reţine corect că organele de cercetare penală au fost sesizate printr-un denunţ formulat de un grup de 13 elevi din clasa a XIII-a E a G.Ş.I. Rovinari că, în anii şcolari 2006 - 2007 şi 2007 - 2008, inculpaţii R.A.C., profesor titular la catedra de matematică şi N.M., profesor titular la catedra de discipline tehnice, le-au pretins şi au primit, în repetate rânduri, sume de bani şi bunuri (băuturi alcoolice, ţigări, cartele telefonice de 5 şi 10 euro), pentru a-i promova la disciplinele predate.

Elevii au susţinut că, începând din semestrul al II-lea al anului şcolar 2007 - 2008, inculpatul R.A.C. le-a pretins şi a primit sume de bani susţinând că prin cunoştinţele pe care le are în rândul comisiei de bacalaureat, constituită la nivelul G.Ş.I. Rovinari, îi va ajuta să obţină note mari.

Între inculpatul N.M. - profesor titular la catedra de discipline tehnice şi inculpatul R.A.C. - titular la catedra de matematică din cadrul G.Ş.I. Rovinari era cunoscută printre elevi o prietenie, în pauze deseori aflându-se împreună la anticamera laboratorului tehnic de la etajul II al grupului şcolar.

Ţinând seama de aceste aspecte şi de faptul că prin liceu se discuta între elevi că cine dă, promovează, cine nu dă, nu promovează, mai mulţi elevi au dat sume de bani şi bunuri celor doi inculpaţi pentru a fi promovaţi la disciplinele: ";Senzori";, ";Convectoare statice"; sau ";Matematică";.

Aceste împrejurări i-a determinat pe elevi să formuleze denunţul, în condiţiile în care la sfârşitul anului şcolar 2007 - 2008, elevi care aveau o pregătire şcolară precară, dar cu o situaţie materială bună, fuseseră promovaţi după ce dăduseră sume de bani sau bunuri, iar cei care nu au dat, neavând, nu au fost promovaţi pierzând posibilitatea să participe la examenul de bacalaureat.

În aceste împrejurări, la nivelul clasei a XIII-a E s-a creat o solidaritate între elevii promovaţi şi nepromovaţi care au hotărât să denunţe faptele.

Din probatoriile administrate în cauză rezultă că bunurile pretinse de la elevi erau primite în laboratorul tehnic de la etajul II al G.Ş.I. Rovinari, unde inculpatul N. deţinea o anticameră, indicând elevilor dulapul unde să pună plasele, iar banii erau primiţi fie direct, fie prin intermediul unor elevi în rândul cărora inculpatul R. căpătase încredere.

În anul şcolar 2006 - 2007 inculpatul N.M. a predat la clasa a XII-a E disciplina ";Senzori şi traductoare";, disciplină la care media nu era încheiată semestrial ci la sfârşitul anului şcolar.

Aşa fiind faţă de notele obţinute până în acel moment şi situaţia de corigenţă, într-una din zilele semestrului II, martorii C.V.B., P.N., O.I.M. şi C.R.C. au hotărât să se deplaseze într-una din pauze la laboratorul folosit de inculpatul N.M. pentru a discuta cu acesta legat de situaţia lor şcolară.

La acel moment inculpatul N.M. se afla împreună cu inculpatul R.A.C. şi din discuţiile purtate cu martorii C., P. şi O. (C. a rămas la uşă) le-a pretins acestora câte o sticlă de votcă şi câte o cartelă telefonică de 5 euro, promiţându-le că îi va promova. În acele condiţii, cei patru elevi s-au deplasat la magazinul ";S."; din Rovinari, de unde au cumpărat fiecare câte 2 sticle de votcă ";K."; şi câte o cartelă telefonică de 5 euro pe care au plătit fiecare câte 45 - 50 lei, după care, bunurile respective au fost aşezate în plase şi duse de martorii C. şi O. profesorului N., care le-a indicat acestora un dulap unde să le pună.

Ulterior, martorii au constatat că au fost promovaţi la disciplina senzori şi traductoare cu media 5.

În anul şcolar 2007 - 2008, inculpatul N.M. a predat la clasa a XIII-a E disciplina ";Convectoare statice";, din analiza catalogului clasei observându-se predilecţia pentru acordarea repetată a unor note mici.

Într-una din zilele de pe semestrul al II-lea al anului şcolar 2007 - 2008 martorul C.V.R., fiind în situaţie de corigenţă la disciplina ";Convectoare statice"; l-a abordat pe inculpatul N.M. la cabinetul de la etajul II, acesta pretinzând să-i fie aduse 2 sticle de vin, specificând să fie un vin sec, întrucât are probleme de sănătate, bunurile fiind achiziţionate numai de martorul C., chiar dacă a fost însoţit de martorii C. şi O., cei doi neparticipând. În acele condiţii, martorul C. a fost promovat, iar elevii O. şi C. nu au fost promovaţi la disciplina ";Convectoare statice";.

În mod similar, tot pe semestrul II al anului şcolar 2007 - 2008, martorul M.A. - elev în clasa a XIII-a E şi D.M.I., fiind în situaţie de corigenţă au discutat cu inculpatul N.M. cu privire la situaţia lor şcolară, iar acesta le-a pretins câte o cartelă telefonică de 10 euro şi ţigări. Aceştia au încercat să trateze cu inculpatul pentru a primi o cartelă de 5 euro pentru că nu aveau bani însă pentru că au fost refuzaţi, s-au deplasat la un magazin din apropierea liceului, au cumpărat bunurile respective pe care au plătit fiecare câte 50 RON, apoi au revenit şi le-au dat inculpatului în laboratorul de la etajul II.

După ce a primit bunurile respective, inculpatul N.M. le-a indicat celor doi elevi 3 lecţii pe care să le înveţe, aceştia obţinând astfel notele de care aveau nevoie pentru a fi promovaţi.

Aceste împrejurări au determinat o stare de nemulţumire generală la nivelul clasei a XIII-a E pentru că elevii M. şi D. care dăduseră bunurile pretinse de inculpatul N. au fost promovaţi iar cei care discutaseră pentru a-şi aranja promovarea, respectiv martorii O., C., P. şi M., nu au fost promovaţi.

Inculpatul R.A.C. - profesor titular la catedra de matematică a G.Ş.I. Rovinari a predat obiectul respectiv clasei a XIII-a E şi în anii anteriori (clasele a IX-a, a X-a, a XI-a), iar în rândul elevilor cu probleme şi nu numai se cunoştea că cine nu dă sume de bani sau bunuri nu va promova.

Inculpatul avea şi metode proprii de abordare a elevilor, având în vedere tinereţea şi apropierea ca vârstă, intra în dialog cu aceştia, le cunoştea comportamentul, făceau schimb cu numerele de telefon.

Tot astfel, în anul şcolar 2007 - 2008, inculpatul a pretins şi primit de la mai mulţi elevi sume de bani fie pentru a-i promova la obiectul matematică, fie pentru că îi va ajuta la examenul de bacalaureat, motivând faptul că are cunoştinţe în rândul Comisiei de la Craiova, că le va face rost de subiecte. Acesta purta discuţii cu fiecare elev şi le pretindea sume de bani pentru a fi ajutaţi, evitând să primească bani direct, dar indica anumiţi elevi, în care avea încredere şi care, ulterior, în autoturismul său, îi dădeau banii primiţi.

În considerentele hotărârii atacate instanţa de fond a reţinut, în mod detaliat împrejurările în care inculpaţii pretindeau şi primeau sume de bani ori bunuri de la persoanele pe care le aborda sau care erau abordate în scopul sus-menţionat făcând referire expresă la probatoriile care conturează împrejurările reţinute.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor comise de recurenţii inculpaţi s-a reţinut că faptele inculpatului N.M., de a pretinde şi primi bunuri de la mai mulţi elevi, promiţând în schimb că-i va promova la obiectele pe care le predă, întrunesc elementele constitutive a 3 infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., iar ale inculpatului R.A.C., de a pretinde şi primi bunuri şi bani de la mai mulţi elevi, promiţându-le că îi va promova la obiectul matematică, pe care-l preda sau că va interveni la comisia de bacalaureat fie pentru obţinerea examenului fie pentru obţinerea unor note mai mari, întrunesc elementele constitutive ale 4 infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. şi 8 infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. a fost corect reţinut sub aspectul laturii obiective şi al laturii subiective însă sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 41 - 42 C. pen. raportat la starea de fapt reţinută, interpretarea dată, prin actul de sesizare şi prin hotărârile atacate, în cauză, este greşită.

Astfel, în ştiinţa dreptului penal şi în legea penală în vigoare (art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) se înţelege prin infracţiune continuată, infracţiunea ce se realizează prin săvârşirea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni, care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Ceea ce caracterizează, aşadar, infracţiunea continuată este existenţa unei pluralităţi de fapte, care prezentând fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ar putea constitui tot atâtea infracţiuni de sine-stătătoare, deci o pluralitate de infracţiuni. Din această pluralitate însă legiuitorul a constituit o infracţiune unică, prevăzând în mod explicit că în cazul infracţiunii continuate nu există pluralitate de infracţiuni.

Acţiunile sau inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate şi anume: unitate de subiect activ (toate sunt săvârşite de aceeaşi persoană), unitate de rezoluţie (toate sunt săvârşite în realizarea aceleiaşi infracţiuni) şi unitate de conţinut (fiecare prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni).

Unitatea de rezoluţie, această legătură subiectivă, reprezintă principalul suport faptic al unităţii legale în scopul infracţiunii continuate. Aceasta presupune hotărârea făptuitorului de a se repeta activitatea infracţională până la realizarea scopului său. Este suficientă o reprezentare în linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate, chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni, condiţiile de săvârşire sau urmărire fiecăreia. Cerinţa unităţii de rezoluţii, presupune reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale.

Unitatea de rezoluţie rezultă din modul în care au fost săvârşite diferitele acţiuni sau inacţiuni ce compun infracţiunea continuată, fiind dependentă şi de mărimea intervalului de timp la care acestea sunt săvârşite. Pentru existenţa unităţii de rezoluţie trebuie să se constate că acest interval nu este prea mare, situaţie care ar presupune o nouă rezoluţie infracţională. De asemenea trebuie să se verifice dacă în genere nu există vreo cauză care să determine pe făptuitor să renunţe la rezoluţia iniţială şi să adopte o nouă rezoluţie infracţională.

Analizând starea de fapt reţinută prin prisma considerentelor sus-menţionate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, inculpaţii recurenţi ai avut reprezentarea acţiunilor lor (pe care le-au proiectat) şi a rezultatului acestor fapte, aspecte ce rezultă din modul în care au săvârşit diferitele acţiuni (aşa cum au fost descrise în cele ce preced); din intervalul de timp, relativ scurt, la care acestea au fost săvârşite, din faptul că nu a existat o cauză care să-i determine pe inculpaţi să renunţe la hotărârea iniţială (de exemplu să fi fost descoperiţi sau puşi sub urmărire penală).

În aceste condiţii, pentru considerentele arătate, greşit s-a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul N.M. prin rechizitoriul nr. 414/PA/2008 din 29 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din trei infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinând dispoziţiile art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen. În mod similar pentru inculpatul R.A.C., va schimba încadrarea juridică din trei infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) temeiul juridic al măsurii de siguranţă a confiscării dispusă faţă de inculpatul N.M., din art. 256 alin. (2) C. pen. în cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen., iar pentru inculpatul R.A.C. din art. 256 alin. (2) C. pen., în cel prevăzut de art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen.

În baza acestor încadrări juridice se va aplica inculpaţilor N.M. şi R.A.C. câte o pedeapsă într-un cuantum suficient şi proporţional cu natura şi cu împrejurările comiterii faptelor şi cu persoana inculpaţilor, pedepse de natură a corespunde scopului acestora aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Aşadar la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi la stabilirea modalităţii de executare acestora, instanţa va ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. pen. pentru fiecare din infracţiunile săvârşite şi va avea în vedere activitatea profesională desfăşurată de aceştia, rezultate din fişele de evaluare depuse la dosarul cauzei, de performanţele şcolare obţinute cu elevii anterior săvârşirii faptelor, motiv pentru care apreciază că se pot acorda circumstanţe atenuante în temeiul art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. şi în temeiul art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., coborând sub minimul special al pedepselor, pentru aceleaşi motive şi având în vedere şi prejudiciul material mic, va dispune în temeiul art. 81 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei a celor doi inculpaţi pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de trafic de influenţă, în infracţiune continuată sau concurs de infracţiuni, Înalta Curte consideră că infracţiunea de trafic de influenţă nu este susceptibilă în principiu de săvârşirea în formă continuată deoarece, infracţiunea presupunând nu numai rezoluţia infractorului, ci şi acordul unei alte persoane şi presupune o nouă rezoluţie la fiecare repetarea actului de traficare a influenţei ceea ce înlătură forma continuată de săvârşire.

Aşa fiind, chiar dacă inculpatul R.A.C. şi-a făcut de la început un plan de traficare, prin acţiuni repetate a influenţei sale reale sau presupuse asupra unui funcţionar, de fiecare dată săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă, fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni.

Motivul de recurs formulat de Parchet vizând greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind confiscarea - caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. - este fondat însă pentru considerentele ce se vor arăta:

Prin sentinţa penală pronunţată în cauză, instanţa a dispus confiscarea de la cei doi inculpaţi a sumelor de bani primite cu titlu de mită sau a echivalentului bunurilor primite cu acelaşi titlu, iar pentru inculpatul R.A.C. confiscarea sumelor ce au făcut obiectul infracţiunilor de trafic de influenţă, în temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., deşi în cauză temeiul juridic corect al dispoziţiei de confiscare era cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen. şi respectiv art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) din C. pen. şi a art. 118 lit. e) C. pen.

În raport de împrejurarea că elevii au denunţat fapta mai înainte ca organele de cercetare să fi fost sesizate şi de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de aceştia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 255 alin. (3) C. pen., în cauză ar fi fost incidente dispoziţiile art. 255 alin. (5) C. pen., privind restituirea sumelor date cu titlu de mită martorilor denunţători, însă aceştia nu s-au constituit părţi civile în cauză motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen.

Aşa fiind, urmează a dispune schimbarea temeiul juridic al măsurii de siguranţă a confiscării dispusă faţă de inculpatul N.M., din art. 256 alin. (2) C. pen. în cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen., iar pentru inculpatul R.A.C. din art. 256 alin. (2) C. pen., în cel prevăzut de art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen.

Motivul de recurs formulat de Parchet vizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este nefondat.

Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, prin executarea acesteia urmărindu-se să se formeze o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Pentru a putea răspunde acestor obiective pedeapsa stabilită de instanţa trebuie sa fie just individualizată atât sub aspectul cuantumului (cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)) cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare, aceste operaţiuni implicând o analiză coroborată a datelor care particularizează fapta comisă, cu referire în special la gradul de pericol social, importanţa valorii sociale ocrotite de lege, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, dar şi a datelor despre persoana inculpaţilor - vârsta, antecedente, conduita procesuală, atitudine faţă de faptă şi urmări.

Înalta Curte apreciază că în mod întemeiat s-a reţinut în favoarea inculpaţilor incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 lit. c), d) C. pen., dându-se relevanţă deosebită conduitei inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, precum şi lipsei antecedentelor penale celor doi inculpaţi pe parcursul procesului penal.

În raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina, de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, aplicarea pedepselor reduse sub minimul special prevăzut de lege şi a căror executare a fost suspendată condiţionat constituie un mijloc de reeducare şi corespunde scopului pedepsei, de a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni.

Criticile recurenţilor inculpaţi, formulate prin motivele de recurs dezvoltate la dosar recurs referitoare la faptul că în mod greşit s-a dispus condamnarea lor pentru infracţiunile de luare de mită şi respectiv trafic de influenţă sunt neîntemeiate.

Aşa cum s-a arătat, în cele ce preced din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor C.V.B., C.R.C., O.I.M., C.V.R., P.R.T., M.P.D., B.F.D., P.N., etc, iar în şedinţa publică din 15 decembrie 2009 s-a dat citire declaraţiilor martorilor C.G.C., F.M., C.A., R.D., P.D. şi I.C.D., copiile cataloagelor, lucrări de control.

Înlăturând susţinerile inculpaţilor care nu au putut fi dovedite pe parcursul procesului penal sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute (inclusiv prin prisma consideraţiilor prezentei decizii) atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.

În aceste condiţii, cererea inculpaţilor recurenţi, de a dispune achitarea lor în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute, este nefondată, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită cu materialul probator administrat în cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate, a casa decizia şi, în parte, sentinţa atacată şi, în rejudecare, a descontopi pedeapsa rezultantă de la 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul nr. 414/PA/2008 din 29 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o singură infracţiune de luare de mită, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă inculpatul N.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.C., cu înlăturarea sporului de 3 luni închisoare, în pedepsele componente de:

- câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. (4 fapte) şi câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. (8 fapte).

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din 3 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (rechizitoriu nr. 414/PA/2008 din 29 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj) şi o infracţiune prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (rechizitoriu nr. 5/PA/2009 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj), într-o singură infracţiune de luare de mită, săvârşită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul R.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 9 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 9 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii R.A.C. şi N.M. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează integral decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 336 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Gorj şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului R.A.C., cu înlăturarea sporului de 3 luni închisoare, în pedepsele componente de:

Schimbă temeiul juridic al măsurii de siguranţă a confiscării dispusă faţă de inculpatul N.M., din art. 256 alin. (2) C. pen. în cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen., iar pentru inculpatul R.A.C. din art. 256 alin. (2) C. pen., în cel prevăzut de art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 972/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 966/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 966/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs