ICCJ. Decizia nr. 958/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 958/2011
Dosar nr.971/59/2010
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 241/PI din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 971/59/2010 s-a respins, ca nefondată plângerea petentului P.M. formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 403/P/2009 din 22 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara reţinându-se, în esenţă, că susţinerile petentului nu au fost confirmate de probe, că din actele premergătoare administrate în dosar nu rezultă nici date sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că persoanele cercetate ar fi săvârşit fapte de natură a întruni elementul material al vreuneia dintre infracţiunile pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a acestora, că în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) şi (6) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii - făptuitori sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, respectiv art. 291 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă date şi indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit infracţiunile reclamate.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma aspectelor învederate de recurent şi a disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 2781 C. proc. pen., constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
În considerarea dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte, procedând la examinarea cauzei sub toate aspectele, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 963/II/2/2009, din 28 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a admis plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 5 august 2009, dată în Dosarul penale cu nr. 403/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a infirmat soluţia şi au fost reluate cercetările în dosar.
S-a reţinut că, în Dosarul cu nr. 403/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, prin ordonanţa din 20 iulie 2009, efectuarea unei expertize grafice, al cărei obiectiv a fost să stabilească dacă semnătura de la rubrica "Declarant", de pe înscrisul autentificat din 24 octombrie 2007, de către notarul public O.C.R., din municipiul Reşiţa aparţine petentului P.M. că, prin raportul de expertiză grafică din 29 iulie 2009, Serviciul Criminalistic al I.P.J. Timiş a concluzionat că semnătura de la poziţia "Declarant", din actul denumit "Declaraţie" autentificat notarial cu numărul X din 24 octombrie 2007, la B.N.P. O.C.R., a fost executată de către numitul P.M., ale cărui semnături au fost indicate model de comparaţie. Totodată, s-a mai reţinut că semnăturile de la poziţia "Declarant", din cele două declaraţii pe numele P.M., autentificate notarial cu nr. X din 24 octombrie 2007, au fost executate de către acelaşi scriptor, P.M. şi, întrucât concluziile acestui raport de expertiză grafică i-au fost aduse la cunoştinţă autorului plângerii penale, P.M. după comunicarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, s-a apreciat că nu i s-a respectat dreptul la o apărare, astfel că soluţia dată în dosar a fost infirmată.
După reluarea cercetărilor în cauză, petentului P.M. i s-a luat o nouă declaraţie, ocazie cu care acesta a solicitat efectuarea unei noi expertize grafice, susţinând că semnătura ce apare pe înscrisul contestat nu a fost executată de el, ci reprezintă o contrafacere a scrierii sale.
Cererea de administrare a acestui mijloc de probă a fost admisă, dispunându-se efectuarea, în cauză, a unei noi expertize grafice, de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, din cadrul I.N.E.C. Bucureşti.
Raportul de expertiză criminalistică din 4 iunie 2010, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, din cadrul I.N.E.C. Bucureşti a concluzionat că: "Semnătura de la rubrica "Declarant" de pe actul intitulat "Declaraţie", autentificat de Biroul Notarului Public O.C.R., cu nr. X din data de 24 octombrie 2007, a fost executată de către numitul P.M.".
Concluziile raportului de expertiză criminalistică i-au fost comunicate petentului la data de 11 iunie 2010, iar prin declaraţia din 16 iunie 2010, acesta a arătat că apreciază rezultatul acestui raport ca fiind eronat solicitând efectuarea unei expertize grafice de către experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. Cererea de administrare a acestui nou mijloc de probă a fost respinsă, prin rezoluţia din 21 iunie 2010.
Prin Rezoluţia nr. 403/P/2009 din 22 iunie 2010, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata O.C.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de intimata B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză date şi indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că persoanele cercetate ar fi săvârşit faptele reclamate de petent.
Potrivit disp. art. 2781 alin. (7) "judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Examinând materialul din dosarul cauzei se reţine că actele premergătoare având ca scop clasificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunilor cu a căror săvârşire, organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal, se dispune, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prev. de art. 2781 C. proc. pen., controlul judecătoresc priveşte temeinicia rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de emitere a vreunei infracţiuni în legătură cu întocmirea înscrisului autentificat cu nr. X din 24 octombrie 2007 de către B.N.P. O.R.C..
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că expertizele întocmite în cauză au confirmat faptul că înscrisul contestat a fost semnat de către petent, iar copia prezentată de petent în procesul civil, prin care se tindea la dovedirea faptului că acest înscris a fost autentificat în cursul anului 2004, prezenta o inadvertenţă flagrantă, în sensul că taxa de timbru apare ca fiind plătită în cursul anului 2007.
Cum actele premergătoare (investigaţiile prealabile) au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale, în cauză efectuarea lor, au format convingerea organelor de urmărire penală în sensul începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii cercetaţi, întrucât în mod corect, s-a constatat că nu sunt date sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşit faptele de natură a întruni elementul material al vreuneia dintre infracţiunile pentru s-a solicitat tragerea la răspundere penală.
Pentru considerentele arătate, văzând şi disp. art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 241/PI din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 241/PI din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1164/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
