ICCJ. Decizia nr. 881/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 881/2011
Dosar nr.02135/99/2010
Şedinţa publică din 7 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 531 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A.C. la 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 20 ianuarie 2010 la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Inculpatul a fost obligat la 2.500 RON daune materiale şi 8.000 RON daune morale către partea civilă F.C.R. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Începând cu anul 2004 inculpatul A.C., condamnat pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat în anul 1989, a început să întreţină raporturi sexuale cu victima F.L., împreună consumând băuturi alcoolice, aceasta rămânând peste noapte la locuinţa inculpatului, care după ce ajungea în stare de ebrietate lovea victima. Agresiunile exercitate de către inculpat asupra victimei erau cunoscute de vecinii celor doi, şi, în mai multe rânduri aceasta s-a plâns martorei H.E.. În dimineaţa zilei de 19 ianuarie 2010, inculpatul A.C. a mers şi a făcut cumpărături în centrul comunei, după care a trecut pe la locuinţa victimei F.E., cu care a mers la locuinţa sa, având asupra lui şi un recipient de 2 litri cu vin. În după amiaza acelei zilei la locuinţa inculpatului a mers martorul V.C. împreună cu o altă persoană şi au tăiat nişte lemne de foc. A.C. a ieşit pe prispa casei fiind doar cu pantaloni de la pijama, a discutat cu V.C., după care a mers şi s-a îmbrăcat şi s-a întors în curte. La un moment dat victima F.L. a ieşit pe prispa casei, părea beată, aşa cum susţine martorul mai sus menţionat, şi a început să spună ceva cu voce tare dar nu a fost înţeleasă de martor, inculpatul cerându-i acesteia să intre în casă. După ce au terminat de tăiat lemne, martorul a plecat, inculpatul închizând poarta după acesta. Pe fondul consumului de alcool, între inculpat şi victimă a izbucnit un conflict, după cum a precizat inculpatul în faţa instanţei, din cauza banilor, inculpatul lovind cu pumnii, palmele şi un vătrai victima aflată sub influenţa puternică a băuturilor alcoolice, după care a dat-o afară din casă dezbrăcată complet, ducând-o până la poartă. În dimineaţa zilei de 19 - 20 ianuarie 2010 a nins, iar în timp ce elevii mergeau către şcoală şi au trecut pe lângă locuinţa lui A.C., în drum, în apropierea porţii curţii, au văzut cadavrul unei femei care era acoperit cu zăpadă. Martora G.G.C., asistentă medicală, trecea prin acel loc şi copiii au avertizat-o că este o femeie moartă. Martora a recunoscut că acea femeie este Ş., porecla victimei F.L.. Au fost sesizaţi lucrătorii de poliţie de la postul Şcheia, fiind efectuate cercetări la locul găsirii cadavrului victimei, cât şi la locuinţa inculpatului care a fost identificat în timp ce se deplasa spre satul Căuşeşti, iar pe timpul cercetărilor s-a constatat că acesta s-a deplasat prin grădina locuinţei, pe un traseu accidentat şi necirculat de nimeni, unde stratul de zăpada era de aproape 1 metru. Victima a fost găsită în poziţia culcat complet goală pe partea dreaptă prezentând multiple leziuni, iar lângă aceasta s-a găsit o pungă din plastic de culoare neagră cu articole de îmbrăcăminte aparţinând acesteia, iar la 1 metru de aceasta un pardesiu. În curtea locuinţei inculpatului au fost identificate urme de paşi pe zăpadă ce duceau spre grădină, iar în locuinţă s-a găsit ordine, şi a fost identificat un vătrai. În urma necropsiei efectuate a rezultat că moartea lui F.L. a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic consecutiv leziunilor contuzive întinse, agravat în evoluţie de expunerea corpului la frig şi ingestia etanolică, în momentul morţii sângele conţinea 2,85‰ sângele aparţine grupei sangvine A2, moartea datează din 19.12.2010, din adresa din 11 februarie 2010 a Centrului meteorologic Regional Moldova rezultând că în noaptea de 19 - 20 ianuarie 2010, temperaturile maxime la nivelul solului şi a aerului la cele mai apropiate localităţi de loc. Şcheia, jud. Iaşi erau cuprinse între - 6,9 - 9,8 respectiv 7,9 - 10,5 grade Celsius.
Această dinamică infracţională s-a reţinut în urma coroborării declaraţiei inculpatului care a recunoscut în faţa instanţei doar că a lovit victima, care a fost în casa sa la data de 19 ianuarie, cu comportamentul acestuia care la data de 20 ianuarie 2010 s-a deplasat prin grădina locuinţei, pe un traseu accidentat şi necirculat de nimeni, unde stratul de zăpada era de aproape 1 metru, fiind identificat în timp ce se deplasa spre satul Căuşeşti, cu cea a martorului V.C. care a văzut-o pe victimă în stare de ebrietate şi cu declaraţia martorei H.E. care cunoştea comportamentul violent al comportamentului precum şi cu concluziilor examinărilor medico-legale efectuate în cauză, care au arătat că moartea lui F.L. a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic consecutiv leziunilor contuzive întinse, agravat în evoluţie de expunerea corpului la frig şi ingestia etanolică, în momentul morţii sângele conţinea 2,85‰, comportamentul victimei ca urmare a consumului de alcool fiind caracterizat de necoordonare şi confuzie.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a constatat următoarele:
În cauză s-a constituit parte civilă fiul victimei, F.C.R., cu suma de 4.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare şi 8.000 RON daune morale.
Cu privire la daunele materiale, respectiv suma de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, instanţa a apreciat cererea ca întemeiată în parte, cu toate că partea civilă nu a propus probe, aceasta părăsind sala de judecată după semnarea declaraţiei. Cu toate acestea, având în vedere cuantumul notoriu al cheltuielilor de înmormântare, faptul că partea civilă a dat dovadă de bună credinţă în sensul că în declaraţia dată în faza de urmărire penală a solicitat aceeaşi sumă ca şi în faţa instanţei şi fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpatului - acţiunea de lovire şi abandonare a victimei cu prejudiciul - decesul victimei şi efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea acesteia, vinovăţia inculpatului - sub forma intenţiei şi legătură directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă, instanţa apreciază că suma de 2.500 RON este suficientă pentru repararea prejudiciului.
Cu privire la daunele morale, respectiv suma de 8.000 RON, instanţa a apreciat că în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., existând: fapta ilicită a inculpatului - acţiunea de lovire şi abandonare a victimei; prejudiciul - decesul victimei şi suferinţa inerentă produsă fiului victimei, vinovăţia inculpatului - sub forma intenţiei şi legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite şi urmarea produsă. La reţinerea sumei totale de 8.000 RON reprezentând daune morale, instanţa a avut în vedere şi faptul că practica judiciară a acordat în mod constant despăgubirile morale mult mai substanţiale, decât suma solicitată de părţile civile, pentru infracţiuni care au avut acelaşi rezultat, pierderea unei vieţi, dar au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a culpei.
În termen legal sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de inculpatul A.C., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie referitor la soluţionarea acţiunii penale şi civile.
A susţinut că pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la faptul că a recunoscut comiterea infracţiunii cât şi a stării sale de sănătate ce suferă de boli grave fiind în evidenţele Spitalului de psihiatrie Socola din Iaşi.
În ce priveşte acţiunea civilă, a arătat că pretenţiile la care a fost obligat sunt prea mari în raport de probele dosarului.
Prin Decizia penală nr. 200 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, reţinându-se că pedeapsa aplicată este justă şi proporţională, de natură să asigure exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în art. 52 C. pen., iar acţiunea civilă a fost soluţionată corespunzător.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică vizează greşita condamnare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav întrucât probele administrate nu dovedesc împrejurarea că inculpatul a lovit victima, motiv pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen. şi înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile.
Cea de a doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. se referă la faptul că instanţele nu au avut în vedere declaraţiile inculpatului şi toate celelalte mijloace de probă care îi sunt favorabile acestuia, solicitându-se casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În al treilea rând, inculpatul critică încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
O ultimă critică priveşte individualizarea pedepsei, inculpatul solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a circumstanţelor atenuante judiciare şi reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14, 17, 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi au făcut o corespunzătoare încadrare juridică.
În fapt, în noaptea de 19 - 20 ianuarie 2010, inculpatul a aplicat multiple lovituri cu corpuri contondente victimei F.L., cauzându-i leziuni, după care a scos-o din casă dezbrăcată şi a abandonat-o în stradă în condiţiile în care temperatura era de -100 Celsius, moartea datorându-se şocului traumatic consecutiv leziunilor contuzive întinse agravat în evoluţie de expunerea corpului la frig şi ingestia etanolică.
Inculpatul a lovit victima cu pumnii, palmele şi un vătrai, a abandonat-o pe aceasta în frig, la o temperatură scăzută în condiţiile în care victima era dezbrăcată şi avea o alcoolemie de 2,85‰, nu se putea deplasa singură datorită loviturilor aplicate şi intoxicaţiei voluntare cu alcool.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut că a lovit victima, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale martorilor V.C. şi H.E., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu concluziile raportului medico-legal de necropsie.
Cea de a doua critică formulată de inculpat este, de asemenea, nefondată, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nefiind incident în speţă.
Instanţele au avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului toate probele administrate în cauză, ce dovedesc că acesta a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen.
Inculpatul a mai criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul încadrării juridice, apreciind că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Nici această critică nu este întemeiată.
În cazul infracţiunii de omor, făptuitorul acţionează cu intenţie - directă sau indirectă, pe când în cazul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa.
În speţă, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima.
Astfel acesta a aplicat victimei mai multe lovituri, de mare intensitate, cu un vătrai, iar după lovirea acesteia a abandonat-o, aşa cum s-a arătat, dezbrăcată, în frig, pe o temperatură de -100 C, în condiţiile în care victima nu se putea deplasa din cauza loviturilor primite şi a stării avansate de ebrietate în care se afla.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, periculozitatea inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru tentativă la omor calificat, perseverenţa infracţională a acestuia, atitudinea oscilantă pe parcursul procesului penal, faptul că este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă, cu probleme de sănătate, având însă discernământul păstrat în raport cu fapta săvârşită.
Probele administrate în cauză nu au dovedit că inculpatul ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Inculpatul şi victima consumau împreună băuturi alcoolice, pe fondul acestui consum între cei doi izbucneau numeroase conflicte, inculpatul lovind-o pe victimă.
În favoarea acestuia nu pot fi reţinute nici circumstanţele atenuante, inculpatul nu a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, iar după uciderea victimei acesta a recunoscut că a lovit-o abia în cursul cercetării judecătoreşti.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu 20 ianuarie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 200 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2010 la 7 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 958/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
