ICCJ. Decizia nr. 4178/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4178/2012
Dosar nr. 14193/3/2012
Şedinţa publică din 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 419 din 18 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat M.U.J.C., cu obligarea acestuia la 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea adresată Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la data de 24 aprilie 2012, condamnatul M.U.J.C. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011.
În motivarea cererii condamnatul a susţinut, în esenţă, că din plângerea formulată, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Prin referatul întocmit la data de 18 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire, deoarece acesta nu se încadrează în prevederile art. 394 C. proc. pen.
Au fost ataşate copia Sentinţei penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, însoţită de referatul întocmit de Biroul executări penale.
Examinând cererea de revizuire, procurorul a solicitat în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., respingerea acesteia, întrucât petentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de către instanţele care au soluţionat cauza.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 4141 din 6 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2011 la zi. În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.M. şi a fost obligat inculpatul la plata a 2000 euro echivalentul în RON la data efectuării plăţii către aceasta, cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a arătat că revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârşit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Tribunalul a apreciat că susţinerile revizuentului, referitoare la faptul că soluţia de condamnare s-a bazat pe declaraţii mincinoase.
Prima remarcă vizează faptul că acest motiv, pentru a putea conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecinţa rejudecării cauzei se impunea a fi constatat fie printr-o ordonanţă a procurorului, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Simpla susţinere a revizuentului vis-a-vis de eventualele declaraţii mincinoase ale martorilor nu poate conduce la o soluţie de admisibilitate, nefiind constatate de organele abilitate.
Mai mult decât atât, s-a arătat că declaraţiile martorilor nu constituie singurul mijloc de probă care a condus în cauză la stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat apel petentul condamnat revizuent, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât greşit i s-a respins cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 206/A din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul revizuent M.U.J.C. împotriva Sentinţei penale nr. 419 din 18 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 14193/3/2012.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.U.J.C., fără a-l motiva.
La data judecării recursului, respectiv 14 decembrie 2012, în şedinţă publică, recurentul revizuent a declarat că îşi retrage recursul.
Înalta Curte, în raport de manifestarea de voinţă a recurentului revizuent şi de dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat M.U.J.C. împotriva Deciziei penale nr. 206/A din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4177/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
