ICCJ. Decizia nr. 1009/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1009/2012
Dosar nr. 6571/3/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 460 din 2 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2010 şi de la 08 noiembrie 2010 la zi.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., rap. la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 RON (provenită din fondurile M.I.R.A.) sumă ce a fost obţinută de la colaboratorul cu nume de cod D.I., în favoarea statului.
În baza art. 17 alin. (1) Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,21 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, sigilată cu sigiliul M.I., cu păstrarea în mod obligatoriu de contraprobe.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. nr. 1391/D/P/2010 din data de 30 noiembrie 2010, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii C.L., G.I. zis S. şi I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 06 august 2010, după ce s-a efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului cu nume de cod „D.I." fără a se găsi bani, bunuri sau substanţe interzise de lege la deţinere, investigatorul cu nume de cod „M.D." i-a înmânat acestuia suma de 100 RON în vederea cumpărării a două doze cu heroină de la inculpatul C.L. zis „L.".
Investigatorul împreună cu colaboratorul s-au deplasat în zona cartierului D.T., unde acesta din urmă l-a contactat telefonic la numărul 07xx.xxx.xxx pe inculpat care i-a solicitat să ia un taxi şi să-l aştepte în apropierea adresei sale de domiciliu din Bucureşti, A.Ţ., sector 6.
Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „D.I." s-a suit într-un taxi cu care s-a deplasat în zona sus-menţionată unde s-a întâlnit cu inculpatul C.L. zis „L." care, după ce l-a salutat, s-a suit în autoturism pe bancheta din spate.
După o scurtă discuţie cu colaboratorul, la solicitarea inculpatului, autoturismul taxi s-a deplasat către cartierul R., oprindu-se în dreptul unui gang situat în dreptul imobilului str. D.S., sector 6.
În taxi, inculpatul C.L. zis „L." i-a solicitat colaboratorului cu nume de cod „D.I." banii şi l-a întrebat dacă vrea 4 doze cu heroină.
Colaboratorul i-a cerut acestuia două doze cu heroină motivând că are doar 100 RON după care i-a înmânat suma menţionată.
Inculpatul C.L. zis „L.", după ce a luat banii, a coborât din autoturism şi a intrat în gang revenind la taxi după aproximativ 20 - 25 minute. În continuare, la solicitarea inculpatului, autoturismul taxi s-a reîntors la adresa din Bucureşti, A.Ţ., sector 6 unde acesta împreună cu colaboratorul cu nume de cod „D.l." au intrat în scara imobilului menţionat.
În scară, după o scurtă discuţie, inculpatul C.L. zis „L." a întins mâna şi l-a salutat pe colaborator plasându-i în acelaşi timp, în interiorul palmei, două doze cu heroină.
După realizarea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod „D.l." s-a deplasat către locul de întâlnire stabilit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod „M.D." căruia i-a predat cele două doze cu heroină cumpărate de la inculpatul C.L. zis „L.".
Investigatorul a efectuat un nou control corporal asupra colaboratorului, fără a se găsi alte bunuri sau substanţe care să intereseze cauza.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat că, în fapt, la data de 06 august 2010, inculpatul C.L. a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.I.", două doze de heroină în greutate de 0,33 grame, pentru suma de 100 RON.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a pornit de la menţiunile procesului-verbal, care arată că la data de 6 iulie 2010, I.G.P. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona Cartierului D.T., sector 6 Bucureşti, un individ pe nume „L." are preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc, comercializând heroină, fie porţionată în doze mici, cu suma de 50 RON doza, fie, de cele mai multe ori, drogul este porţionat în punguţe de 5 grame, pentru suma de 800 RON.
De asemenea, a constatat instanţa fondului că, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 06 iulie 2010, în continuarea cercetărilor ce se efectuau în lucrarea penală, privind pe numitul „L.", ofiţeri din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate sector 2, au procedat la efectuarea de verificări şi investigaţii, ocazie cu care au stabilit că persoana respectivă a fost observată în anturajul mai multor persoane, cunoscute ca fiind consumatoare de droguri, persoane de la care „L." primea sume de bani, oferindu-le în schimb nişte obiecte de mici dimensiuni, afişând mereu atitudinea unei persoane ce se simte urmărită.
S-a mai menţionat în acelaşi proces-verbal că numitul „L." se aprovizionează cu droguri de la o persoană neidentificată ce locuieşte în zona str. R.C., sector 5.
În continuarea investigaţiilor cu privire la numitul „L.", lucrători din cadrul I.G.P.R. - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog Biroul sectorului 2 au procedat la efectuarea de verificări în baza de date a C.N.A.B.D.E.P. şi au stabilit faptul că numitul „L." se numeşte în realitate C.L.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin Ordonanţa nr. 69 A/2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D." şi a colaboratorului sub acoperire „D.I." - nume de cod şi a autorizat procurarea cantităţii de 50 grame de heroină de către investigatorul sub acoperire, direct sau prin intermediul colaboratorului sub acoperire, de la numitul C.L. zis „L.", iar prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 09 iulie 2010, Tribunalul Bucureşti a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio-video în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate de către investigatorul cu nume de cod „M.D." şi colaboratorul său „D.I." -nume de cod, cu numitul C.L. zis „L.". Potrivit declaraţiei investigatorului sub acoperire cu nume de cod „M.D.", la data de 06 august 2010: „(..) în jurul orei 13:30, la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2, am procedat la efectuarea unui control corporal amănunţit asupra colaboratorului cu identitate protejată „D.I." - nume de cod, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite bani, bunuri sau substanţe interzise prin lege la deţinere.
În continuare, în baza Autorizaţiei de înregistrare audio/video în mediu ambiental emisă la data de 09 iulie 2010 de Tribunalul Bucureşti, am montat tehnica de înregistrare audio-video în mediul ambiental asupra colaboratorului şi i-am predat suma de 100 RON, în vederea efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la numitul C.L. După aceasta, ne-am deplasat împreună în cartierul D.T., sector 6.
Ajunşi aici, în jurul orelor 14:30, colaboratorul l-a apelat telefonic la nr. 07xx.xxx.xxx, pe numitul C.L. şi l-a întrebat dacă îl poate ajuta la ora aceasta. Acesta i-a cerut colaboratorului să vină cu un taxi în apropierea adresei sale de domiciliu, adresă cunoscută colaboratorului.
Imediat a fost pornită tehnica de înregistrare audio-video, colaboratorul a luat un autoturism taxi din zona în care ne aflam şi s-a deplasat la locul indicat de către numitul C.L. În acest timp, eu l-am urmat îndeaproape astfel încât să poată fi evitată deconspirarea.
Colaboratorul a mers cu autoturismul taxi până în imediata apropiere a adresei din Bucureşti, A.T., sector 6, unde l-a găsit pe inculpatul C.L.. Acesta, văzându-l, a urcat şi el în taxi.
După câteva momente de aşteptare, autoturismul taxi s-a pus în mişcare, ieşind de pe străduţele dintre blocuri, în bd. D.T., spre direcţia intersecţia str. R. - bd. T. - P. - D.S., intersecţie situată la limita sectoarelor 5 şi 6. La un moment dat, taxiul a oprit lângă un magazin situat la C.F., unde colaboratorul a coborât şi a luat o sticlă de suc. Profitând de ocazie, colaboratorul mi-a comunicat că urmează să meargă cu C.L. să îi procure droguri din intersecţia R. Apoi, colaboratorul a revenit la taxi şi au plecat mai departe, până în intersecţia anterior menţionată.
Ajunşi în această intersecţie, autoturismul a oprit în dreptul imobilului situat la adresa din str. D.S., sector 6. După aproximativ 1 minut de staţionare, din locul în care eram postat, am observat pe numitul C.L., care a coborât din taxi, având în mână o sumă de bani. Acesta a intrat pe un gang situat la adresa anterior menţionată, lăsându-l pe colaborator să aştepte în taxi.
După aproximativ 20 de minute, l-am observat pe numitul C.L. ieşind din gangul, în care intrase anterior şi a urcat în autoturismul taxi.
Imediat, autoturismul s-a pus în mişcare, mergând în direcţia cartierului D.T. În acest timp, eu am urmat îndeaproape taxiul, care a mers până în apropierea adresei din Bucureşti, A.T., sector 6, unde colaboratorul, însoţit de numitul C.L., a coborât din taxi şi au intrat în scara blocului, de la adresa anterior menţionată.
Din locul în care mă postasem, am observat pe cei doi, salutându-se, prin împreunarea mâinilor, după care s-au despărţit, numitul C.L., rămânând în scara de bloc, iar colaboratorul a venit în locul în care mă aflam, predându-mi două punguţe confecţionate din celofan, semitransparent, de culoare albă, conţinând o substanţă pulverulentă, culoare bej. Colaboratorul a declarat că cele două punguţe conţin heroină şi i-au fost vândute de către C.L., contra sumei de 100 RON.
În continuare, am efectuat un nou control corporal amănunţit asupra colaboratorului cu identitate protejată „D.I." - nume de cod, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost găsite bani, bunuri sau substanţe interzise prin lege la deţinere.
Ulterior, m-am deplasat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2 unde am procedat la predarea punguliţelor descrise mai sus unui lucrător de poliţie, acesta introducându-le într-un plic tip M.A.I. care a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. şi trimise spre expertizare de specialitate (..)".
Audiat sub prestare de jurământ, martorul sub acoperire şi-a menţinut declaraţia.
Instanţa de fond a constatat că depoziţia investigatorului sub acoperire este confirmată şi de precizările colaboratorului cu nume de cod „D.I.", care a învederat: „(..) în data de 6 august 2010, în jurul orelor 13,30, m-am prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2, pentru a efectua o cumpărare de droguri de la numitul C.L. Aici, mi-a fost efectuat un control corporal amănunţit, fără a se găsi asupra mea, bani, bunuri sau substanţe interzise de lege la deţinere. Totodată, mi-a fost montată termica de înregistrare audio-video şi i-a fost înmânată suma de 100 RON, cu care trebuia sa cumpăr două doze de heroină.
În jurul orei 14,30, m-am deplasat, împreună cu lucrătorul de poliţie în zona cartier D.T., sector 6. Ajunşi aici, l-am apelat telefonic la nr. 07xx.xxx.xxx pe C.L. şi l-am întrebat dacă mă poate ajuta la ora asta. Acesta mi-a spus să iau un taxi şi să vin în apropierea adresei sale de domiciliu, adresa cunoscută mie.
Imediat a fost pornită tehnica de înregistrare audio-video, care fusese montată anterior asupra mea, am luat un autoturism taxi din zona în care ne aflam şi m-am deplasat la locul indicat de către numitul C.L.
Am mers cu autoturismul taxi în imediata apropiere a adresei din Bucureşti, A.T., sector 6, unde l-am găsit pe numitul C.L. Acesta, văzându-mă, m-a salutat şi s-a urcat şi el în taxi, pe bancheta din spate.
L-am întrebat pe „L." unde mergem şi acesta mi-a spus că mergem la R. Am plecat cu autoturismul taxi, şi am ieşit de pe străduţele dintre blocuri, bd. D.T., spre direcţia intersecţia str. R. - bd. T. - P. - D.S., intersecţie situată la limita sectoarelor 5 şi 6. La un moment dat, eu am cerut să oprim taxiul lângă un magazin situat la C.F., unde am coborât şi am luat o sticlă de suc. Profitând de ocazie am comunicat cu poliţistul, care mă supraveghea îndeaproape, că urmează să merg împreună cu C.L., să îmi procure droguri, din intersecţia R. Apoi am revenit la taxi şi am plecat mai departe, până în intersecţia anterior menţionată.
În taxi, C.L. m-a întrebat dacă vreau să luam 4 bile, iar eu i-am spus că am bani doar de două doze. Apoi, i-am dat bani, respectiv cei 100 RON.
Ajunşi în intersecţie, am oprit autoturismul în dreptul imobilului situat la adresa din str. D.S., sector 6, în dreptul unui gang, C.L. i-a cerut să îl aştepte afară, în dreptul bisericii situate peste drum de adresa anterior menţionată. După aceasta, „L." a coborât din taxi şi a intrat în gang.
După aproximativ 20, 25 de minute, C.L. a revenit şi a urcat în autoturismul taxi.
Imediat, am plecat în direcţia D.T. Pe drum, „L." mi-a zis că rezolvăm când ajungem la blocul unde locuieşte, situat în A.T., sector 6. Aici, C.L. mi-a cerut să intrăm în scara blocului şi să dăm drumul taxiului, pe care l-a plătit el.
Am intrat în scara blocului, unde „L." mi-a întins mâna să dăm noroc, plasându-mi în acelaşi timp, două doze pe care le avea în mâna dreaptă. După aceasta eu am plecat spre locul unde mă aştepta poliţistul.
Am predat acestuia cele două punguţe, confecţionate din celofan semitransparent, de culoare albă, conţinând o substanţă pulverulentă, culoare bej, despre care „L." mi-a spus ca este heroină.
În continuare, mi-a efectuat un nou control corporal amănunţit, ocazie cu care asupra mea nu au fost găsite bani, bunuri, sau substanţe interzise prin lege la deţinere şi mi-a fost demontată tehnica de înregistrare audio-video.
Ulterior, m-am deplasat cu poliţiştii la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2, unde s-a procedat la introducerea celor două punguţe într-un plic, care a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. (..)"
În opinia instanţei, depoziţiile mai sus prezentate, sunt confirmate şi de discuţiile purtate la data de 06 august 2010 de către colaboratorul „D.I." cu inculpatul C.L., discuţii care au fost înregistrare audio-video, şi potrivit cărora: „(..) De la minutul 00:00 şi până la minutul 04:06, înregistrarea nu prezintă interes, colaboratorul deplasându-se către locul de întâlnire stabilit de către C.L.
La minutul 04:06, numitul C.L. vine şi urcă în autoturism.
De la minutul 04:07 şi până la minutul 05:42, între colaborator şi inculpatul C.L., se poartă, în limba română, următoarea conversaţie:
Colaborator: Ce faci, fata mea, durdulia mea? Care-i treaba cu tine? Ha?
C.L.: P-aici! Tu ce faci? Să trăieşti! Hai noroc! Ce facem? Mergem?
Colaborator: Da! Unde mergem!
C.L.: La R.
Colaborator: Aia care mi-ai luat-o ieri..dormeam pe mine, mă!
C.L.: Da tu nu vii de la F.? Cât faci tu de la F.? ..neinteligibil..
Colaborator: Era aglomerat mă, nebunule! Şi nu eram chiar la F. Eram mai în spate. Da am zis pe unde eram, aşa..
C.L.: Da, albeaţă din aia, îţi bagi mă tu? A?
Colaborator: Ce?
C.L.: Ai băgat albeaţă din aia vreodată?
Colaborator: Nu!
C.L.: Ştii, legale d-alea, nu!
Colaborator: Da!
C.L.: Ştii, mă, nu?
Colaborator: Nu! N-am băgat niciodată, L., d-aia!
C.L.: Ştii, d-aia! Da am auzit ca e nenorocire mare..
Colaborator: Aaa?
C.L.: Da! Ţi-e rău, a?
Colaborator: Da nu mai pot!
C.L.: Hai că te facem bine acu!
Colaborator: Mă doare şi căpăţâna de la soarele asta.. Ia opreşte aici, să mergem să luam şi noi suc.
C.L.: Bă, te duci tu că eu nu pot aici..
Colaborator: De ce?
C.L.: Am datorie.
Colaborator: Ai datorie?
C.L.: Daa!
De la minutul 05:43 şi până la minutul 08:17, colaboratorul coboară din autoturism şi traversează strada, mergând până la un magazin, de unde cumpără un suc, revenind apoi la autoturism.
De la minutul 08:18 şi până la finalul înregistrării, între colaborator şi numitul C.L., se poartă, în limba română, următoarea conversaţie:
Colaborator: De la cine ai discuţie neinteligibilă..
C.L.: De la unii care vinde şi în F. acolo.. De la I., de la M... I. sau M.!
Colaborator: Păi de unde s-a aciuat ăştia p-aici?
C.L.: Aaa! Păi trag la R.! ..neinteligibil..
Colaborator: Cioara, nu l-ai mai văzut, ha?
C.L.: Ba da! A mai venit o dată, două..
Colaborator: Ce-a făcut? A dat faliment?
C.L.: Ha? Colaborator: A dat faliment, mă?
C.L.: Aaa, cică nu mai are bani!
Colaborator: Păi şi unde îi găseşti p-ăştia? La fabrică?
C.L.: Nuu! Direct pă gang! Acolo la..
Colaborator: Atunci te duci tu. Nu mai merg cu tine. Da?
C.L.: Da, mă! Cum vrei tu.
Colaborator: Păi ce rost are să merg cu tine acolo,
L.: Ca să mă vadă aia..
C.L.: Aoleu, da! ..neinteligibil.. Cum era cu arabu! Da, da! N-a plecat mă, cică, arabu!
Colaborator: Aaa?
C.L.: Am vorbit aseară cu nevasta-sa şi n-a plecat.
Colaborator: Da unde e?
C.L.: Unde e ţinut el, la d-astea.. centre d-astea de arabi, de..străini..de trimis acasă!
Colaborator: Aha!
C.L.: Şi unde ne face c***e? Ne facem la mine?
Colaborator: Unde la ţine?
C.L.: Unde..când vin cu aia.. unde ne facem?
Colaborator: Pai unde vrei..aicea la parc.eu ştiu!
C.L.: La mine acolo..Poate sta ăştia, aici..La centrala aia. Unde ne făceam, ştii?
Colaborator: Da, da!
C.L.: Bine ca mai am şi eu vena, din asta.. Ştii ca mă chinuiam, să moară mama! Tu unde mai îţi faci, mânca-ţi-aş?
Colaborator: Şi eu mă chinui! Uite..
C.L.: Merită, mă?
Colaborator: Ia uite!
C.L.: Da nu te deranjează mă, la mers, la astea?
Colaborator: Nu..
C.L.: Ţi-amorţeşte picioru, d-astea? îmi pare rău de tine!
Colaborator: Uite şi la mână..
C.L.: Aoleu, lăsa-mă! Da n-ai încercat mă să te laşi? Ştiu ca ai fost internat atunci! Ştii când ai venit..mort!
Colaborator: N-am mai încercat de atunci! Ce să fac!
C.L.: Da ai dormit bine de la aia!
Colaborator: Bă! A fost bună aia, mă!
C.L.: Bine, mi-ai pus şi mie! Am dormit bine şi eu. Ai înţeles?! Câte luam? 4?
Colaborator: Aaa! Ia 2!
În acest moment colaboratorul îi înmânează lui C.L. suma de bani, după care discuţia continuă între cei doi interlocutori, după cum urmează:
C.L.: Luăm şi siringi? Tu poţi să tragi mai mult, ha?
Colaborator: Are d-aia mare siringa?
C.L.: De 2 vrei tu?
Colaborator: Da.
C.L.: Păi nu ştiu dacă are..neinteligibil..de insulină are!
Colaborator: Are. Da?
C.L.: Iau de insulină!
Colaborator: Da.
C.L.: Păi şi-ţi iau şi ţie de insulină! Nu?
Colaborator: Da.
C.L.: Păi şi unde tragi, mă?
Colaborator: Trag aici pe colţ!
C.L.: Unde? Aici pe colţ?
Colaborator: Da.
C.L.: Eu spun că se circulă. Mai bine pe partea ailaltă. întorci şi pe partea cu biserica.
Colaborator: N-are voie să..
C.L.: Pai nu mă! întorci şi mă şi vezi..
Colaborator: Aaa! Şi pe partea cu biserica!
C.L.: Lăsa-mă pe mine aici..
Colaborator: Da uite aici, mă..
C.L.: Pai, mai trece mă p-aici lume!
Colaborator: Cine?
C.L.: Mai trece aurolacii! Uite mă pe partea aia! Şi te uiţi aşa.
Colaborator: Hai mă! Hai!
C.L.: Că după aia, vor..
Colaborator: Bine! Ai grija să nu te dai la b**i!.
De asemenea, constată instanţa, la dosar se află o planşă fotografică cuprinzând două imagini, care îl prezintă pe inculpatul C.L., după ce a primit suma de bani de la colaboratorul sub acoperire „D.I.", în timp ce se îndrepta către adresa din Bucureşti, str. D.S., sector 6.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 918805 din data 10.08,2010 proba, cu masa totală de 0,33 grame, înaintată în cauza privind pe numitul C.L. conţine heroină.
Heroina face parte din Tabelul -anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000. În ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului C.L., instanţa a reţinut că acesta, în depoziţia pe care a dat-o în timpul cercetării judecătoreşti precizează că s-a întâlnit cu colaboratorul în faţa blocului în care locuieşte, că acesta i-a spus să meargă să ia două bile şi să se drogheze împreună, recunoaşte că a mers cu colaboratorul în zona R., a luat banii de la colaborator, dar a afirmat că după ce a luat banii, a plecat singur în F., şi-a cumpărat droguri şi le-a consumat.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului C.L., în sensul că, după ce a luat banii de la colaboratorul sub acoperire, a plecat în condiţiile în care afirmaţiile sale sunt contrazise, pe de o parte de depoziţia colaboratorului D.I., iar pe de altă parte şi de relaţiile comunicate de I.G.P.R. cu privire la detalierea convorbirilor telefonice, efectuate şi primite de la postul cu numărul 07xx.xxx.xxx, în data de 06 august 2010.
Astfel, constată instanţa, colaboratorul „D.I." - nume de cod precizează: „(..) nu s-a întâmplat niciodată ca inculpatul C. să îmi ia banii, să nu se mai întoarcă cu drogurile, (..)" pentru ca din relaţiile primite să rezulte că în intervalul orar 13:47:47 - 19:43:40, pentru data de 06 august 2010, titularul postului cu numărul 07xx.xxx.xxx (şi care, potrivit informaţiilor furnizate chiar de către inculpat era numărul de telefon pe care îl folosea) a fost apelat de 7 ori de către diverse persoane localizate, fie în str. B., sector 6, fie în A.T., ceea ce contrazice propria declaraţie a inculpatului, care a învederat: „(..) în jurul orelor 13:35 eram în F., până la această oră (..) telefonul l-am avut deschis (..) când am ajuns în F., mi-am închis telefonul; în intervalul 13:35 - 16:30 telefonul a fost închis (..) în intervalul orar 13:00 - 16:30 martorul D. m-a sunat aproximativ de 2 ori pe minut (..)".
În ceea ce priveşte neconcordanţele pretins existente între depoziţiile investigatorului sub acoperire şi cele ale colaboratorului sub acoperire, constând în aceea că în procesele-verbale existente la dosarul de urmărire penală nu se face vorbire şi despre suma de 30 RON, pe care colaboratorul a declarat în faţa instanţei că a primit-o de la investigator pentru a plăti taxi-ul, Tribunalul a apreciat că, acest ultim aspect semnalat nu are relevanţă pentru existenţa săvârşirii infracţiunii.
Este de precizat că în procesele-verbale semnalate de către apărătorul inculpatului, se vorbeşte în mod expres doar despre suma de bani înaintată colaboratorului în vederea achiziţionării celor 2 doze de heroină, singura sumă de bani ce a fost scoasă din fondurile M.I.R.A.
Împrejurarea că, ulterior, colaboratorul a mai primit şi o altă sumă de bani pentru plata taxi-ului, reprezintă în opinia instanţei, urmarea logică a acţiunii întreprinse, deoarece, în condiţiile în care colaboratorul nu mai avea alte sume de bani asupra sa, iar transportul său la domiciliul inculpatului, şi de aici în zona R. se efectua cu taxi-ul, este evident că în mod necesar mai era nevoie şi de fonduri suplimentare pentru plata şoferului de taxi.
Împrejurarea că asupra colaboratorului sub acoperire nu a fost descoperit ulterior, bonul fiscal aferent transportului cu taxi-ul nu are relevanţă în cauză, în condiţiile în care este îndeobşte cunoscut că şoferii de taxi, chiar dacă au această obligaţie, nu emit bonuri decât la cerere, clienţii care solicită astfel de înscrisuri fiind de regulă persoanele care urmează să deconteze.
În speţa dedusă judecăţii, instanţa a apreciat, suma de bani din care s-a achitat costul transportului cu taxi-ul şi contravaloarea sucului cumpărat de colaborator, nefiind scoasă (sau cel puţin la dosar nu există probe din care să rezulte) din fondurile supuse decontării, nu era absolut necesar pentru existenţa infracţiunii de trafic de droguri, ca colaboratorul să predea şi un bon fiscal investigatorului.
Pe de altă parte, instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia, colaboratorul nu ştia cât de lungă va fi cursa de taxi, în condiţiile în care din investigaţiile efectuate anterior autorizării cumpărării supravegheate de droguri, a rezultat o rută aproximativă - fie zona F., str. R.C., fie str. E.S., sector 3.
Relativ la apărarea inculpatului, în sensul că înregistrarea video în care se presupune că este filmat în timp ce vindea droguri, se întrerupe la minutul 12:59, neexistând vreo înregistrare a vânzării propriu-zise, instanţa a apreciat că, în lipsa unei atare înregistrări, proba înmânării dozelor de heroină de către inculpat, colaboratorului sub acoperire, este făcută de depoziţiile investigatorului şi ale colaboratorului, care se coroborează între ele, şi care nu sunt combătute, prin niciun alt mijloc de probă.
Potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţe sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei, aprecierea fiecărei probe fiind făcută, la acest moment procesual, de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Cu privire la utilitatea administrării probei testimoniale cu audierea şoferului de taxi, instanţa de judecată s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia, în condiţiile în care, pe de o parte, numele şi adresa taximetristului nu sunt cunoscute, iar pe de altă parte, este îndoielnic faptul că audierea sa ar duce la răsturnarea tuturor celorlalte probe administrate în cauză.
Faţă de toate aceste consideraţii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.L. întruneşte, în drept, elementele de conţinut constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În raport de încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa a stabilit o pedeapsă, la individualizarea acesteia raportându-se la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită, gradul concret de pericol social al faptei, pe care l-a apreciat ca fiind ridicat, prin consecinţele fizice şi morale pe care le determină consumul de droguri, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că a negat constant săvârşirea faptei, în pofida unor probe evidente, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a fost sancţionat cu amendă administrativă de 3 ori pentru consum de droguri.
Tot în circumstanţiere, instanţa de fond a reţinut şi menţiunile din referatul de evaluare efectuat în cauză potrivit cu care neasumarea răspunderii pentru faptele săvârşite, în condiţiile în care instanţa a apreciat că a dovedit vinovăţia sa, se poate constitui într-un factor de risc, iar probabilitatea săvârşirii unor infracţiuni care să pună în pericol siguranţa publică rezidă într-o eventuală reluare a consumului de droguri, şi implicit o repetare a comportamentului infracţional.
Ca aspecte pozitive în circumstanţierea personală, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti a relevat motivaţia inculpatului în redresarea comportamentală, pregătirea profesională şi experienţa sa lucrativă din trecut.
Raportându-se la toate aceste circumstanţe, instanţa de judecată a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru o astfel de infracţiune este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului şi că scopul preventiv şi educativ al pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei efectiv în regim de detenţie.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a făcut aplicarea acestui text de lege şi a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.
Având în vedere că textul de lege care încriminează traficul de droguri prevede şi aplicarea, în mod obligatoriu, şi a unor pedepse complementare, în baza art. 65 C. pen., instanţa urmează să interzică aceluiaşi inculpat, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Sub acest aspect, instanţa a avut în vedere jurisprudenţa constată a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabău şi Pîrcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii), conform căreia materia pedepselor accesorii, respectiv, complementare, este guvernată de principiul individualizării judiciare, iar prin urmare, nu poate fi interzisă decât exercitarea acelor drepturi şi libertăţi fundamentale care corespund naturii faptei comise, ţinându-se seama de împrejurările cauzei, scopurile urmărite prin săvârşirea infracţiunii, persoana inculpatului, şi în respectarea principiului proporţionalităţii consecinţelor juridice cu situaţia care le-a generat.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., rap. la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 RON (provenită din fondurile M.I.R.A.) sumă ce a fost obţinută de la colaboratorul cu nume de cod „D.I.", în favoarea statului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 0,21 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, sigilată cu sigiliul M.I., cu păstrarea în mod obligatoriu de contraprobe.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal (la 08 iunie 2011 - data comunicării) a declarat apel inculpatul C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei sale condamnări, solicitând achitarea sa în temeiul prevăzut de art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 289 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul inculpatului ca nefondat. A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă durata reţinerii şi arestării preventive. Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele: Curtea de Apel Bucureşti a administrat toate probele solicitate în cauză, cu excepţia expertizării înregistrărilor audio-video, având în vedere că nu existau nici un fel de indicii din care să rezulte alterarea acestora, prin vreun mijloc - în mod direct sau indirect.
Din analiza acestora - atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti şi anume: înregistrări audio şi video, procesele-verbale întocmite în cauză, declaraţiile martorilor audiaţi şi anume: „M.D." - investigator sub acoperire; şi „D.I." - colaborator al organelor de anchetă, declaraţiile inculpatei I.M. şi G.I., analizele toxicologice laborator, planşele fotografice, caracterizări, coroborate cu o parte din menţiunile făcute de inculpat în timpul declaraţiilor luate atât în timpul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti - instanţa de apel a reţinut că inculpatul C.L. se face vinovat de comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi anume trafic de droguri de mare risc, situaţie de fapt şi încadrare juridică reţinută şi de actul de sesizare a instanţei din data de 30 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., de Tribunalul Bucureşti - ca instanţă de fond, cât şi de Curtea de Apel - ca primă instanţă de control judiciar.
Curtea a constatat că poziţia constantă a inculpatului de nerecunoaştere a comiterii infracţiunii este combătută de celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul a recunoscut că, în ziua de 6 august 2010, s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire „D.I." şi împreună cu mers cu un taxi, în str. D.S., sector 6. Inculpatul l-a întrebat pe colaborator dacă doreşte patru doze de heroină, însă acesta i-a cerut doar două, motivând că are doar 100 RON, asupra sa.
După aproximativ 20 - 25 minute, cei doi s-au întors la locuinţa inculpatului, situată în A.Ţ., unde inculpatul i-a dat martorului sub acoperire două doze de heroină.
Această situaţie de fapt este probată prin declaraţia martorului sub acoperire, a celorlalţi doi inculpaţi G.I. şi I.M., transcrierile convorbirilor telefonice şi a celorlalte mijloace de probă, împotriva acestora existând doar nerecunoaşterea inculpatului.
Este adevărat, că nevinovăţia unei persoane este prezumată şi că, săvârşirea unei fapte trebuie probată, în mod cert şi fără putinţă de tăgadă.
Probele administrate în timpul unei proces penal pot fi directe, indirecte, rolul lor fiind acela de a proba şi de a susţine acuzaţiile unei persoane, în acelaşi timp, trebuie ca acestea să menţioneze şi să caracterizeze şi persoana supusă judecăţii.
Din toate aceste probe, Curtea a reţinut că inculpatul C.L. a ales să se apere într-un singur mod, şi anume nerecunoaşterea comiterii faptei. S-a constatat însă că toate susţinerile inculpatului sunt infirmate de probele existente la dosarul cauzei, din care rezultă că acesta a mai fost sancţionat anterior, frecventează persoane fără ocupaţie, consumatoare de droguri, predispuse şi la comiterea altor infracţiuni şi că, acesta nu numai consuma droguri dar se ocupa şi cu procurarea acestora cel puţin pentru grupul de prieteni cu care consuma substanţele interzise.
Instanţa de apel a mai reţinut că, anterior comiterii infracţiunii din prezenta cauză, inculpatul C.L. era cunoscut ca fiind consumator de heroină de peste 4 ani, pe care o procura din zona F., împreună cu un grup de prieteni. A fost prezentat la Serviciile Comunitare Specializare - Secţia de Dezintoxicare nr. x, în perioada 21 septembrie 2009 - 2 octombrie 2009, confirmându-se diagnosticul „dependenţă de heroină". De asemenea acesta nu a dat curs recomandărilor medicului L.V., privind abstinenţa faţă de heroină, întâlnindu-se cu un prieten din vechiul anturaj, cu preocupări în sensul consumului de heroină, a fost sancţionat cu amendă administrativă, de trei ori.
Date fiind cele menţionate mai sus, Curtea a constatat că Tribunalul Bucureşti - ca instanţă de fond - a aplicat inculpatului o pedeapsă de natură să realizeze scopul preventiv educativ, menţionat în dispoziţiile art. 52 C. pen. împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.L. Motivele de recurs au fost susţinute oral, cu ocazia dezbaterilor, acesta invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., arătând că soluţia de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt, iar în subsidiar cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza a II-a C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care au fost încadrate aceste critici, dar şi din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte reţine următoarele:
Asupra cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte reţine că recurentul invocă grava eroare de fapt în care s-ar fi aflat cele două instanţe, în raport de faptul că înregistrările audio-video pe care se fundamentează, ar fi fost realizate la o altă dată decât aceea la care se pretinde că ar fi fost comisă infracţiunea, şi, pe de altă parte că imaginile înregistrate nu prezintă decât tavanul unui autoturism taxi.
Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, situaţia de fapt stabilită de către instanţele de fond şi apel, respectiv că, la data de 06 august 2010, inculpatul C.L. a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.I.", două doze de heroină în greutate de 0,33 grame, pentru suma de 100 RON, fiind confirmată de probatoriul administrat.
În acest sens se au în vedere declaraţiile investigatorului sub acoperire „M.D." şi ale colaboratorului sub acoperire „D.I.", precum şi înregistrările audio-video ale discuţiilor purtate la data de 06 august 2010 între colaborator şi C.L. Neconcordanţa invocată de către inculpat între data afişată în înregistrarea audio-video şi data săvârşirii infracţiunii pentru care acesta este acuzat este explicată de procesul-verbal de redare, certificat de procuror din care rezultă că „din motive tehnice, data şi ora afişate nu au putut fi setate şi nu corespund cu data şi ora reale", iar înregistrarea în cauză a fost realizată la data de 06 august 2010.
De asemenea, discuţia ce a avut loc între inculpat şi colaboratorul sub acoperire „D.I." şi care a fost înregistrată este confirmată de declaraţia acestuia din urmă, luată imediat după despărţirea de inculpatul C.L., declaraţie menţinută şi în faţa instanţei.
Pe de altă parte, conţinutul înregistrării nu a fost contestat de către inculpat, ci dimpotrivă acesta, în faţa instanţei de fond, a recunoscut că s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire la data de 06 august 2010, însă a fugit cu banii primiţi de la acesta fără să îi mai intermedieze cumpărarea drogurilor.
Împrejurarea că înregistrarea video nu surprinde decât plafonul autoturismului taxi, este lipsită de relevanţă, întrucât ceea ce s-a reţinut a fost discuţia între inculpat şi colaboratorul sub acoperire, din care rezultă implicarea inculpatului în achiziţionarea celor două doze de heroină.
Concluzia instanţelor că inculpatul C.L., după primirea banilor i-a şi procurat colaboratorului cele două doze de heroină, şi nu a fugit cu banii, astfel cum acesta s-a apărat, este de asemenea în concordanţă cu conţinutul probelor. În acest sens instanţa de recurs are în vedere declaraţiile colaboratorului şi investigatorului, planşele foto care îl prezintă pe inculpat îndreptându-se spre adresa de unde a luat drogurile, dar şi faptul că imediat după despărţirea de inculpat, colaboratorul sub acoperire (asupra căruia anterior întâlnirii cu inculpatul se efectuase un control corporal amănunţit) i-a înmânat investigatorului cele două doze, precum şi relaţiile comunicate de I.G.P.R. cu privire la detalierea convorbirilor telefonice, efectuate şi primite de inculpat la data de 06 august 2010, precum şi localizarea acestui post telefonic folosit de inculpat, în perioada în care acesta susţinea că se afla în cartierul F.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată, de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este susţinută de întregul material probator administrat, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză.
Asupra cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.
În ceea ce priveşte criticile legate de individualizarea pedepsei, se constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă orientată egală minimul prevăzut de lege, de 10 ani închisoare, instanţele raportându-se la natura şi gravitatea faptei, la împrejurarea că inculpatul este consumator de droguri şi i s-au aplicat anterior trei amenzi administrative pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, dar şi datele favorabile ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Înalta Curte reţine însă că, în mod constant, practica judiciară a statuat că, la individualizarea pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, trebuie avută în vedere şi cantitatea de droguri ce face obiectul material al infracţiunii deduse judecăţii. O cantitate extrem de redusă şi lipsa datelor din care să rezulte implicarea constantă a autorului în vânzarea de droguri pot fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen. Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză, în sarcina inculpatului C.L. reţinându-se că a vândut cantitatea de 0,33 grame heroină, iar probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat că acesta era ocupaţia sa constantă şi modalitatea în care îşi obţinea veniturile. Dând acestor împrejurări valoarea unor circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va coborî pedeapsa sub minimul ei special până la 3 ani închisoare, apreciind că aceasta este proporţională cu gravitatea faptei şi, totodată, aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, reţinând incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 teza a II-a C. proc. pen., instanţa va admite recursul inculpatului, va casa ambele hotărâri, şi rejudecând va proceda conform celor anterior arătate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2010 şi de la 08 noiembrie 2010 la 04 aprilie 2012.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, de 50 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale 289 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a Sentinţei penale nr. 460 din 02 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. Casează în totalitate decizia recurată şi în parte sentinţa şi rejudecând: În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2010 şi de la 08 noiembrie 2010 la 04 aprilie 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, de 50 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4178/2012. Penal → |
|---|
