ICCJ. Decizia nr. 1137/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 342/ A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaților F.G. și Ț.G.
S-a desființat, în parte, decizia apelată și rejudecând:
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante.
în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost înlăturată dispoziția de confiscare, luată în temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a sumelor de 1445 euro, 815 lei și 10 dolari S.U.A. de la inculpatul F.G. și a sumei de 50 lei de la inculpatul Ț.G.
S-au restituit inculpatului F.G. sumele de bani consemnate la CEC, după cum urmează:
- 1445 euro conform recipisei de consemnare seria TA din 23 martie 2011, aflată la fila 71 din dosarul de urmărire penală;
- 815 lei conform recipisei de consemnare seria TA din 23 martie 2011, aflată la fila 69 din dosarul de urmărire penală;
- 10 dolari S.U.A. conform recipisei de consemnare TA din data de 23 martie 2011, aflată la fila 66 din dosarul de urmărire penală.
S-a restituit inculpatului Ț.G. suma de 50 lei consemnată la CEC conform recipisei seria TA din 23 martie 2011 aflată la fila 64 din dosarul de urmărire penală.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
în baza art. 381 C. pen. a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpații F.G. și Ț.G., de la 17 martie 2011 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv pentru ambii inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariile parțiale, în cuantum de câte 25 lei, cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaților, pentru studiul dosarului la termenul din 12 august 2011, urmează a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința penală nr. 391/ F din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, rap la art. 3201pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
în temeiul disp. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 3201pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Conform disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teze a II-a lit. b) C. pen.
Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2011 la zi.
în temeiul disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
în temeiul disp. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Conform disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Conform disp. art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2011 la zi.
în temeiul disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 491, 29 grame heroină și 5,78 grame heroină, indisponibilizate la IGPR-DCJSEO conform dovezii seria H.
în temeiul disp. art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 1445 euro, 815 lei și 10 dolari S.U.A. de la inculpatul F.G. și consemnate la CEC conform recipisei seria TTF, seria TTFA și TA din data de 23 martie 2011 și confiscarea sumei de 50 de lei de la inculpatul Ț.G. indisponibilizată la CEC conform recipisei seria TA din 23 martie 2011.
Au fost obligați inculpații la cate 3.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, astfel: F.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și Ț.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei de 17 martie 2011, în jurul orelor 4,45, trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București a oprit în stația Giurgiu - Nord. Cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii de poliție, cei doi inculpați au încercat să forțeze dispozitivul instalat și să coboare din tren, motivând că doresc să ia un taxi până la București. Fiind imobilizați și percheziționați corporal în prezența martorilor-asistenți P.S.F. și B.N., asupra inculpatului Ț.G. s-a găsit în partea dorsală, prins de cureaua pantalonilor, un pachet de formă dreptunghiulară, de forma unei cărămizi, învelită în scotch de culoare maronie ce conținea o substanță pulverulentă.
Inculpatul a precizat că nu știe ce conține pachetul care i-a fost dat spre păstrare de inculpatul F.G.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2011, pachetul conținea cantitatea de 500,82 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.
Inculpatul F.G. a precizat că avea nevoie de bani pentru a achita un împrumut garantat de o rudă cu ipoteca instituită asupra casei, și a decis să se ocupe cu vânzarea de droguri. Prin intermediul unui cunoscut al său, I.V., a cunoscut un cetățean bulgar, cunoscut sub porecla de K., care locuiește în Ruse și care s-a arătat disponibil să intermedieze obținerea unor cantități de droguri. Anterior datei de 16 martie 2011, inculpatul F.G., conform declarației sale, a mai cumpărat droguri de la acel cetățean bulgar - respectiv heroină.
Inculpatul Ț.G. se cunoștea cu inculpatul F.G. din copilărie. L-a însoțit pe inculpatul F.G. în Bulgaria pentru a transporta drogurile, pentru o anumită sumă de bani.
în faza de urmărire penală, au fost audiați inculpații F.G. și Ț.G., martorii-asistenți P.S.F. și B.N., s-a întocmit procesul-verbal de depistare a inculpaților F.G. și Ț.G. în timp ce dețineau cantitatea de 500,82 grame heroină și s-a efectuat raport de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2011.
Inculpații au solicitat și instanța de fond a încuviințat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-au însușit și recunoscut și, totodată, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., aceștia recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.
Tribunalul, din analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu și că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpați.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite-infracțiuni care aduc atingere relațiilor sociale ocrotite de legea penală referitoare la sănătate și chiar viață, la modul de săvârșire al acestora, la perseverența infracțională, în ceea ce privește pe inculpatul F.G., cât și de persoana inculpaților care au dat dovadă de sinceritate, au familie, au mai săvârșit fapte penale pentru a căror pedepse a intervenit reabilitarea judecătorească, inculpatul Ț.G. era taximetrist, inculpatul F.G. - fără ocupație, Tribunalul a apreciat că rolul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse al căror cuantum va fi orientat către minim.
Instanța de fond a constatat că pedepsele aplicate inculpaților atrag existența unor nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe perioada executării pedepselor.
împotriva acestei decizii au declarat apel inculpații F.G. și Ț.G., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Inculpatul F.G., prin apărător, a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei, în sensul pus în discuție de instanță, din oficiu, urmând a se reține în sarcina acestuia doar infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege, fără reținerea infracțiunii prev. de art. 10 din legea menționată.
Totodată, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, raportat la schimbarea de încadrare juridică a faptei, prin înlăturarea disp. art. 10 din Legea nr. 143/2000, dar și la circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum rezultă din referatul de evaluare psihosocială, din înscrisurile medicale și caracterizările depuse la dosar.
Nu în ultimul rând, în susținerea apărării, invocă poziția procesuală sinceră a inculpatului, dar și gradul de participare la săvârșire faptelor.
Inculpatul Ț.G., prin apărător, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia, reținând criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanțele atenuante, prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, sens în care arată că are un copil în întreținere.
în apel s-a realizat evaluarea psiho-socială a inculpaților, concretizată în depunerea la dosar a referatelor întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și au fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru ambii apelanți (filele 110-117).
Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Printr-o temeinică și obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a stabilit o situație de fapt ce corespunde întocmai împrejurărilor ce rezultă din mijloacele de probă existente în dosar.
Totodată, tribunalul a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și a reținut, în mod just, vinovăția acestora.
Curtea, reexaminând cauza în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate de inculpați, a constatat că săvârșirea, cu vinovăție, a infracțiunilor de trafic și trafic internațional de droguri de mare risc, deduse judecății, în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.
Astfel, declarațiile inculpaților prin care au recunoscut săvârșirea faptelor și au descris modalitatea de săvârșire se coroborează cu declarațiile martorilor P.S.F. și B.N., procesul-verbal de depistare a inculpaților F.G. și Ț.G. în timp ce dețineau cantitatea de 500,82 grame heroină și raportul de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2011.
Mijloacele de probă menționate confirmă că la data de 17 martie 2011, în jurul orelor 4:45, cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii de poliție în trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București, oprit în stația Giurgiu - Nord, au fost depistați cei doi inculpați și ca urmare a percheziționării corporale a acestora, în prezența martorilor - asistenți P.S.F. și B.N., asupra inculpatului Ț.G. s-a găsit, prins de cureaua pantalonilor, în partea dorsală, un pachet de formă dreptunghiulară conținând 500,82 grame heroină.
Inculpații au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea faptică descrisă în actul de sesizare a instanței, astfel că judecarea cauzei în fond s-a realizat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201alin. (1) C. proc. pen.
De altfel, prin motivele de apel, inculpații nu au criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva situației de fapt reținute.
Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către inculpați a faptelor descrise, Curtea a reținut că, în drept, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic și trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real.
în ceea ce-l privește pe inculpatul F.G., Curtea a constatat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, iar instanța de fond l-a condamnat doar pentru două infracțiuni, și anume pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) rap la art. 10 și art. 3 alin. (1) și (2) rap. la art. 10 din Legea nr. 43/2000.
în conformitate cu decizia nr. 38 din 2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă, prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeași lege.
Cum însă singurele apeluri declarate sunt cele ale inculpaților, nu va valorifica această constatare, deoarece ea ar determina o agravare a situației inculpatului F.G., contrar prevederilor art. 372 C. proc. pen.
Prin urmare, având în vedere că parchetul nu a declarat apel, iar situația juridică a inculpatului F.G. nu poate fi agravată în propria cale de atac, Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Analizând cauza din perspectiva criticilor formulate de inculpați, vizând individualizarea pedepselor aplicate, Curtea a constatat că instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (infracțiuni care aduc atingere relațiilor sociale ocrotite de legea penală referitoare la sănătate și chiar viață persoanelor cărora drogurile le erau destinate), modul concret de comitere al acestora, perseverența infracțională (în ceea ce privește pe inculpatul F.G.), cât și de persoana inculpaților care au dat dovadă de sinceritate, au familie, apreciind, în mod just, că rolul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse al căror cuantum va fi orientat către minim.
Astfel, prin aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., minimul pedepsei pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc este de 10 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este de 6 ani și 8 luni închisoare.
Reevaluând în aceste coordonate generale pedepsele aplicate fiecărui inculpat, Curtea a constatat că aplicarea unor pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea lor, având în vedere limita minimă ridicată prevăzută de lege pentru traficul de droguri de mare risc și traficul internațional de droguri de mare risc, dar și ansamblul elementelor relevante în procesul de individualizare.
Astfel, faptele concrete imputate inculpaților constau în introducerea în țară a cantității de 500,82 grame heroină, destinată vânzării, fapte cu un grad de pericol social relativ ridicat având în vedere consecințele negative ale consumului de droguri asupra sănătății publice. Totodată, motivația exclusiv pecuniară a activității infracționale imprimă faptelor o periculozitate sporită, ce trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere și cantitatea semnificativă de droguri introduse în țară și destinate traficului, dar și rolul favorizant al dependenței de jocuri și pariuri sportive în ceea ce-l privește pe inculpatul F.G. și asocierea cu persoane cu comportament criminogen a inculpatului Ț.G., astfel cum a fost relevat prin referatele de evaluare efectuate în apel.
împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpați a săvârșirii faptelor și a modalităților de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. Această atitudine procesuală a inculpaților nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca, aceleiași situații de fapt, să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpaților, art. 3201C. proc. pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.
De altfel, având în vedere caracterul pur formal al poziției de recunoaștere a faptelor (neechivoc stabilite pe baza altor mijloace de probă), Curtea a apreciat că în cauză nici nu s-ar fi justificat reținerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în cazul celor doi inculpați.
în ceea ce privește solicitarea acestora de a li se reține ca circumstanță atenuantă comportarea bună anterioară comiterii faptelor, Curtea nu a apreciat întemeiată o eventuală valorificare a circumstanțelor personale în raport de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece conduita anterioară a apelantului F.G. nu a fost constant conformă normelor de drept ( inculpatul F.G. fiind anterior condamnat), iar manifestările inculpaților în plan social (împrejurarea că au o bună conduită, au avut ocupație) nu rezultă a fi esențial pozitive, într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepselor.
Totodată, situația familială a inculpaților nu are o relevanță deosebită în raport de celelalte date personale iar afecțiunile grave de care suferă inculpatul F.G. nu pot fi valorificate, în mod esențial, în acest cadru procesual, așa încât Curtea concluzionează că pedepsele minime prevăzute de lege, sunt proporționale cu gravitatea faptelor, dar și cu circumstanțele personale ale inculpaților.
Așadar, Curtea a achiesat în totalitate la argumentele instanței de fond și a apreciat că prin condamnarea inculpaților la pedepse reprezentând minimul prevăzut de lege, se poate asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.
în consecință, în privința individualizării pedepselor aplicate, Curtea a apreciat nefondate criticile apelanților inculpați, constatând că pedepsele aplicate, prin cuantum și modalitate de executare, au fost corect stabilite.
Sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale dispuse de către instanța de fond, reevaluând ansamblul probator existent, Curtea a constatat următoarele:
în privința sumelor de bani confiscate de la apelanții inculpați măsura este neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, măsura confiscării sumelor de bani obținute din valorificarea drogurilor poate fi dispusă numai prin raportare la acelea care au făcut obiectul infracțiunilor deduse judecății.
Așadar, sumele de bani ce fac obiectul măsurii confiscării trebuie să provină din săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților.
Prin urmare, este lipsită de suport legal o eventuală confiscare a sumelor ce depășesc nivelul celor anterior menționate, chiar dacă ar exista indicii că ele provin din comiterea unor fapte similare, dar care nu au făcut obiectul cercetărilor.
Din perspectiva acestor considerente, cum drogurile introduse în România nu au fost valorificate în vederea obținerii unor sume de bani, este lipsită de suport măsura confiscării sumelor de 1445 euro, 815 lei și 10 dolari S.U.A. de la inculpatul F.G. și a sumei de 50 lei de la inculpatul Ț.G. ridicate cu ocazia percheziției corporale asupra acestora, sume ce trebuie restituite apelanților.
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații F.G. și Ț.G.
Inculpatul F.G. a criticat soluția ca netemeinică, solicitând în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul Ț.G. a criticat soluția ca netemeinică și nelegală solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat doar în dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără reținerea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 17 C. proc. pen.
înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, cât și a cazurilor care, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Inculpatul Ț.G. a criticat decizia penală pentru nelegalitate, întrucât i s-au reținut în sarcină două infracțiuni, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deși fapta incriminată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu reprezintă decât o agravantă a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143 și ca urmare o absoarbe pe aceasta din urmă.
înalta Curte apreciază că în decizia penală a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor, criticile invocate de inculpat prin apărător neputând fi reținute de instanță.
Ca urmare a controlului efectuat la 17 martie 2011, la ora 4:45 în trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București, inculpatul a fost depistat deținând 500,82 grame heroină.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta transportului, dar și pe cele ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta introducerii în țară.
Nu se poate susține că infracțiunea reglementată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea) nu se pot regăsi în elementul material al infracțiunii reglementate în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în ceea ce privește pedepsele fixate pentru infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați, Curtea apreciază că în raport de gravitatea concretă a faptei săvârșite, de cantitatea mare de droguri introduse în țară, dar și de circumstanțele personale, acestea sunt apte pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 52 C. pen.
O reducere a cuantumului pedepselor aplicate ar avea drept efect o înfrângere a exigențelor impuse de prevenția generală și prevenția specială.
De aceea, înalta Curte, a respins ca nefondate recursurile inculpaților în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1016/2012. Penal → |
|---|
