ICCJ. Decizia nr. 1017/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1017/2012

Dosar nr. 9300/118/2011

Şedinţa publică din 4 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 381 din 12 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 9300/118/2011, a dispus următoarele:

în baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.O. pentru săvârşirea infracţiunii de viol la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. rap. la art. 65 şi art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

în baza art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului Ş.O. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.E. pentru săvârşirea infracţiunii de viol la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului l.E. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, cu începere de la data de 2 iunie 2011 la zi, faţă de fiecare.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160^b alin. (1), alin. (3) şi art. 300² C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţii Ş.O. şi I.E.

în baza art. 261 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

în baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpata A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei A.I. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

în baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 3 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixe, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune a Tribunalului Constanţa; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a suspendat şi exerciţiul drepturilor accesorii. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpaţii Ş.O. şi I.E. suma de 30 RON.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. art. 998 - 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă I.S.I. şi a obligat în solidar inculpaţii Ş.O. şi I.E. la plata către partea civilă a sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin Rechizitorul nr. 923/P/21 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Ş.O., I.E. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 C. pen. şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

La data de 01 iunie 2011, organele Secţiei 2 Poliţie Constanta au fost sesizate cu privire la faptul că, în zona G.S. de pe strada cu acelaşi nume din Constanta, un grup de persoane de etnie romă au răpit-o pe partea vătămată I.S.I., după care au plecat cu aceasta într-o direcţie necunoscută.

Poliţiştii care au răspuns apelului de urgenţă i-au identificat pe martora E.M.G. care se afla împreună cu partea vătămată în momentul răpirii, precum şi pe M.I. în legătură cu care aceeaşi martoră a arătat că a agresat-o în momentul în care partea vătămată a fost luată împotriva voinţei sale.

La data de 01 iunie 2011 a fost audiată partea vătămată I.S.I. care a declarat că în noaptea de 31 mai 2011/01 iunie 2011 urma să doarmă la domiciliul martorei E.M.G. deoarece este orfană şi nu are o locuinţă stabilă.

Fiind prima dată când partea vătămată urma să meargă la domiciliul prietenei sale şi pentru că nu cunoştea adresa exactă, aceasta a trimis un mesaj SMS martorei, stabilind să se întâlnească în faţa complexului comercial de pe str. S. din Constanţa.

Partea vătămată a precizat că la momentul respectiv telefonul său mobil nu funcţiona, motiv pentru care a solicitat vânzătoarei unui magazin non-stop din apropierea Pieţei T. din Constanta să îi permită să transmită mesajul de pe telefonul ei mobil.

După aceasta, partea vătămată şi-a continuat deplasarea pe str. S., ajungând la intersecţia cu str. M., în imediata apropiere a galeriilor comerciale unde a rămas să o aştepte pe martoră.

Aici, partea vătămată a fost abordată de către martorul M.I. care a intrat în discuţie cu ea, punându-i mai multe întrebări personale, ocazie cu care partea vătămată a observat că pe treptele de acces în incinta G.S. se aflau mai multe persoane de etnie romă care păreau în stare de ebrietate.

Partea vătămată a arătat că a refuzat să intre în discuţie cu el şi a pornit pe str. S., înspre staţia autobuzului cu nr. x unde s-a întâlnit cu martora E.M.G. care o aştepta, care şi-au continuat deplasarea pe str. S. însă la scurt timp martora a observat că erau urmărite de către grupul de bărbaţi aflaţi până atunci.

La un moment dat, persoanele respective le-au ajuns din urmă iar M.I. a apucat-o de gât pe martora E.M.G., crezând că aceasta este de fapt un băiat care o însoţea pe partea vătămată.

Potrivit declaraţiilor acesteia, M.I. părea hotărât să o bată pe martoră, însă a renunţat atunci când şi-a dat seama că este femeie.

În timpul agresiunii săvârşite de către M.I. asupra martorei, un alt bărbat, recunoscut ulterior de către partea vătămată ca fiind S.O., a apucat-o pe aceasta de o mână şi a târât-o peste str. S., fiind însoţit de întreg grupul din care făcea parte, cu excepţia făptuitorului M.I. care rămăsese în continuare lângă martora E.M.G.

Partea vătămată a mai arătat că a fost dusă de către inculpatul S.O. până în spatele blocurilor de pe cealaltă parte a str. S., în apropierea unor garaje şi a cimitirului A., zonă în care, potrivit declaraţiilor părţii vătămate, între bărbaţii din grupul respectiv a izbucnit o ceartă, rămânând împreună cu ea în cele din urmă doar inculpaţii S.O. şi I.E.

În continuare, partea vătămată a mai precizat că cei doi bărbaţi, aflaţi sub influenta alcoolului, au obligat-o să se deplaseze împreună cu ei până în apropierea str. B.P.H., timp în care nu s-au întâlnit cu alte persoane cărora să le poată cere ajutorul şi că în tot intervalul în care s-a aflat în compania celor doi bărbaţi a plâns de frică şi le-a cerut să o lase să plece însă aceştia au refuzat şi i-au spus să nu mai plângă deoarece dacă i-ar vedea cineva ar fi putut avea probleme.

Partea vătămată a ajuns împreună cu inculpaţii în spatele unui bloc unde S.O. a rămas singur cu partea vătămată iar I.E. s-a dus la un magazin din apropiere de unde a cumpărat bere, ţigări şi o doză de suc pe care i-a dat-o părţii vătămate.

După ce inculpaţii au băut berea, S.O. a luat-o de mână pe partea vătămată, a dus-o până în spatele unui bloc şi i-a cerut să se aşeze în genunchi şi să îi facă un sex oral.

În fata refuzului iniţial al părţii vătămate, inculpatul a ridicat vocea ameninţător, iar partea vătămată, de frică, a început să întreţină actul sexual solicitat.

La un moment dat, inculpatul i-a cerut să se deplaseze câţiva metri până într-o zonă acoperită de vegetaţie unde i-a cerut din nou să se aşeze în genunchi şi să întreţină un alt act sexual oral.

Deoarece partea vătămată plângea, inculpatul S.O. a fost nemulţumit de prestaţia ei şi i-a cerut să se dezbrace pentru a întreţine un raport sexual normal, după care, imediat lângă ei a venit şi coinculpatul l.E. care a ţinut-o în timp ce S.O. i-a dat pantalonii jos, după care acesta a aşezat-o pe spate şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal, ejaculând în interiorul vaginului ei.

După consumarea acestor acte sexuale, locul inculpatului S.O. a fost luat de inculpatul I.E. care a obligat-o pe partea vătămată să întreţină cu ea atât un act sexual oral cât şi unul normal, ejaculând de asemenea în interiorul vaginului ei.

În continuare, partea vătămată a arătat că a fost obligată să parcurgă drumul înapoi împreună cu cei doi inculpaţi, ajungând din nou în apropierea cimitirului A.

Partea vătămată a mai arătat că în această zonă inculpaţii s-au întâlnit cu alţi doi bărbaţi de etnie romă cu care se cunoşteau şi că, inculpatul S.O. a rămas să o păzească în timp ce inculpatul I.E. s-a îndepărtat câţiva metri şi a discutat cu cele două persoane, partea vătămată observând cum ultimul inculpat menţionat a primit de la unul dintre bărbaţi o bancnotă de 10 RON.

La scurt timp şi aceşti doi bărbaţi necunoscuţi părţii vătămate, ulterior identificaţi în persoanele martorilor M.C. şi I.E., au întreţinut cu ea raporturi sexuale normale, ejaculând în interiorul ei, după care urmat din nou cei doi inculpaţi care de asemenea au obligat-o să întreţină cu fiecare din ei raporturi sexuale normale.

Partea vătămată a arătat că din cauza durerilor pe care le suferea şi a epuizării la un moment dat a leşinat şi că între cei doi inculpaţi a izbucnit o ceartă provocată de inculpatul I.E. care dorea să o ducă la un hotel pentru a întreţine cu ea în continuare raporturi sexuale însă, în cele din urmă, părţii vătămate i s-a permis să plece în jurul orei 06:30, fiind însă urmată până în apropierea staţiei de autobuz din zona Pieţei T. de către inculpatul S.O. şi de martorii M.C. şi I.E.

De asemenea, partea vătămată a arătat că în tot timpul cât s-a găsit în compania inculpaţilor s-a temut pentru viata sa deoarece era noapte, în preajmă nu erau alte persoane care să îi vină în ajutor, inculpaţii evitând să se deplaseze pe străzile principale şi a adăugat că în acest interval de timp a fost aproape tot timpul ţinută de unul sau de ambii inculpaţi.

Partea vătămată a susţinut că nu poate preciza dacă martorii M.C. şi I.E. au făcut parte din grupul iniţial din care făceau parte şi inculpaţii.

Cu ocazia audierii martorei E.M.G. la data de 07 iunie 2011, aceasta a declarat că a fost de mai multe ori sunată de către A.I., concubina inculpatului I.E., care i-a cerut să schimbe declaraţiile şi să dea unele favorabile acestuia din urmă.

În urma interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de către martoră s-a stabilit că, la data de 07 iunie 2011, aceasta a fost apelată de către inculpata A.I. care i-a spus că se află în faţa blocului celei dintâi împreună cu câţiva şi i-a cerut să coboare pentru a se întâlni.

Discuţia dintre martoră şi inculpată a fost înregistrată în mediul ambiental. În cadrul acestei discuţii, inculpata îi spune martorei că a vorbit cu apărătorul inculpatului I.E. şi îi cere să schimbe declaraţia anterioară.

Noua declaraţie pe care martora ar fi trebuit să o dea în faţa organelor judiciare ar fi trebuit să conducă la concluzia că în noaptea de 31 mai/01 iunie 2011 partea vătămată se plimba pe stradă împreună cu inculpatul I.E., că partea vătămată i l-a prezentat pe inculpat martorei şi că după aceasta şi-a continuat plimbarea cu acesta însă la un moment dat a fost acostată de trei bărbaţi necunoscuţi care au răpit-o şi cărora inculpatul nu le-a putut face faţă.

Potrivit celor arătate de inculpată în cadrul acestei discuţii, martora ar fi urmat să primească de la apărătorul inculpaţilor suma de 2.500 euro. Din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatei rezultă că aceasta pregătea o serie întreagă de acţiuni menite a o influenta pe martora E.G.M. dar şi pentru a afla domiciliul actual al părţii vătămate, pentru a ajunge la o înţelegere cu aceasta şi pentru a-i câştiga încrederea martorei, împrietenindu-se cu aceasta pentru a putea ajunge la partea vătămată, mai mult, inculpata se arăta dispusă să o urmărească pe martora E.G.

Martora E.G.M. a recunoscut-o din planşa foto pe inculpata A.I. în legătură cu care a declarat că este cea care a intervenit pe lângă, promiţându-i sume de bani, pentru a o determina să îşi schimbe declaraţiile.

Audiată la data de 20 iunie 2011, inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a procedat în acest fel la cererea apărătorului inculpatului I.E., av. I.C., cauza fiind declinată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

La termenul de judecată din 14 august 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii au solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., astfel că instanţa a pronunţat hotărârea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, partea civilă I.S.I. şi inculpaţii Ş.O. şi I.E.

Parchetul a criticat hotărârea motivând că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicate inculpaţilor, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei, iar cu referire la inculpata A.I. se reţine în plus că motivarea contrazice dispozitivul, având în vedere că în dispozitiv i s-au aplicat dispoziţiile art. 86¹ C. pen., iar în motivare se fac referiri la art. 81 C. pen.

Partea civilă I.S.I. a criticat hotărârea sub aspectul individualizării greşite a pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.O. şi I.E., solicitând majorarea acestora.

Inculpaţii Ş.O. şi I.E. au invocat netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând reducerea cuantumului. Instanţa de apel a apreciat criticile ca nefondate. Sub aspectul netemeiniciei individualizării pedepselor, invocate de toţi apelanţii, s-a apreciat că nu se impune nici majorarea, dar nici reducerea acestora, cuantumul aplicat de prima instanţă fiind corect şi just stabilit, proporţional cu fapta comisă dar şi cu circumstanţele fiecăruia dintre inculpaţi.

Cât priveşte motivul de nelegalitate invocat de parchet, privind contradicţia dintre considerentele şi dispozitivul sentinţei, s-a reţinut că indicarea art. 81 C. pen. în loc de 86¹ C. pen. este mai degrabă rezultatul unei erori materiale, în condiţiile în care se motivează explicit că executarea pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate, instanţa de apel apreciind totodată că aplicarea art. 86¹ C. pen. faţă de inculpată este o orientare corectă.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 4/P din 5 ianuarie 2012 a respins ca nefondate toate apelurile declarate în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., motivând că în mod greşit instanţa de apel nu a constatat că motivarea sentinţei primei instanţe contrazice dispozitivul, precum şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitând majorarea acestora, iar pentru inculpata A.I. aplicarea art. 57 C. pen. Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte analizând decizia penală recurată atât sub aspectul cazurilor de casare invocate de parchet, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Cu referire la primul motiv de recurs invocat de parchet, respectiv contradicţia dintre dispozitivul şi considerentele sentinţei pronunţate de instanţa de fond (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.) Înalta Curte constată că această critică a fost invocată şi în apelul declarat de parchet şi a fost analizată de instanţa de apel.

Art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. arată, în mod expres şi limitativ, situaţiile în care instanţa, judecând apelul, poate desfiinţa sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, iar motivul invocat de parchet, respectiv contradicţia dintre dispozitiv şi considerente nu figurează între aceste situaţii.

Instanţa de apel a făcut o analiză a criticii invocate şi a apreciat că, mai degrabă, indicarea art. 81 C. pen. în considerente este o eroare materială, iar cât priveşte pedeapsa, aceasta este just individualizată, aplicarea art. 86¹ C. pen. fiind o orientare corectă.

În aceste condiţii, în care contradicţia dintre dispozitivul şi considerentele sentinţei a fost analizată în apel, iar art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. nu prevede în acest caz soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că reiterarea aceleiaşi critici în recurs, în cadrul cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. nu mai este posibilă.

Trecând prin filtrul instanţei de apel, contradicţia, chiar dacă ar fi existat, a fost rezolvată câtă vreme instanţa de control judiciar a constatat că aplicarea art. 86¹ C. pen. faţă de inculpata A.I. este justificată.

A îmbrăţişa solicitarea parchetului, de casare a ambelor hotărâri şi trimiterea din nou a cauzei la prima instanţă ar conduce la un formalism excesiv, la o prelungire total nejustificată a procesului şi, în mod evident, nu în acest spirit trebuie interpretate disp. art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Aşadar, cu referire la cazul de casare prev. de art. 385 pct. 9 C. proc. pen., în măsura în care se invocă o contradicţie dintre dispozitivul şi considerentele sentinţei primei instanţe, iar această contradicţie a fost analizată şi a primit o rezolvare clară şi neechivocă în apel, Înalta Curte apreciază că acest caz de casare nu mai poate fi invocat din nou cu referire la prima hotărâre el putând viza doar, eventual, decizia pronunţată în apel, în situaţia în care s-ar regăsi în ipotezele avute în vedere de cazul de casare sus-menţionat.

Mai mult decât atât, recursul parchetului se referă în al doilea motiv, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, inclusiv deci la situaţia inculpatei A.I., astfel că, Înalta Curte, analizând criticile formulate în cadrul cazului de casare are posibilitatea de a cenzura şi stabili, în mod definitiv, cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că solicitările parchetului de majorare a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi şi schimbarea modalităţii de executare pentru inculpata A.I., nu sunt fondate.

Inculpaţilor Ş.O. şi I.E. le-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, în cadrul concursului de infracţiuni pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare fiind stabilită pentru infracţiunea de viol.

În condiţiile reţinerii art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., această pedeapsă reprezintă o orientare spre maximul prevăzut de lege, orientare justificată tocmai de argumentele expuse de parchet şi reţinute de instanţă referitoare la gravitatea sporită a faptelor comise.

În acelaşi timp, circumstanţele personale ale inculpaţilor şi atitudinea procesuală corectă a acestora, de recunoaştere şi regret, determină Înalta Curte să aprecieze că o majorare a pedepselor nu se impune.

În ceea ce priveşte pe inculpata A.I., cuantumul pedepsei şi aplicarea art. 86¹ C. pen. au fost corect şi proporţional stabilite, având în vedere circumstanţele în care aceasta a săvârşit infracţiunea, pe fondul relaţiilor de concubinaj cu inculpatul I.E., care explică într-o anumită măsură dorinţa acesteia ca inculpatul să fie exonerat de răspundere penală, precum şi împrejurarea că aceasta are în întreţinere trei copii minori.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

Conform art. 385¹⁶ C. proc. pen., art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. se va deduce prevenţia la zi pentru inculpaţii arestaţi Ş.O. şi I.E.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorilor din oficiu pentru cei trei inculpaţi intimaţi urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 4/P din 5 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii A.I., Ş.O. şi I.E.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.O. şi I.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iunie 2011, la 4 aprilie 2012.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3780/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3837/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1017/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1017/2012. Penal