ICCJ. Decizia nr. 1027/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1027/2012
Dosar nr. 1656/54/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25 mai 2011, petiţionarul G.D. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că executorul judecătoresc I.C.C. l-a indus în eroare, solicitându-i suma de 400 lei pentru executarea silită a lui S.A. pentru un debit în suma de 4270,64 lei şi nu a efectuat actele de executare corespunzătoare în Dosarul nr. 45/E/2010, susţinând că executorul judecătoresc a încălcat dispoziţiile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 247 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 493/P/2011 din 17 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc I.C.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215, art. 246 şi art. 247 C. pen.
Procurorul de caz a constatat că din actele dosarului nu a reieşit că executorul judecătoresc şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu cu consecinţa vătămării intereselor petentului nici că l-ar fi indus în eroare pe acesta din urmă cu ocazia încheierii contractului de executare silită din 08 februarie 2010.
Împotriva acestei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluţia nr. 979/11/2/2011 din 7 iulie 2011, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a respins plângerea ca neîntemeiată, sens în care a reţinut în esenţă că soluţia adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus săvârşirea infracţiunilor sesizate în sarcina executorului judecătoresc I.C.C.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 162 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul G.D. împotriva rezoluţiei nr. 493/P/2011 din 17 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinând rezoluţia atacată, ca legală şi temeinică.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, contrar susţinerilor petentului, că analiza actelor premergătoare efectuate în cauză nu relevă existenta unor indicii din care să rezulte că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, urmărind, cu rea-credinţă, vătămarea intereselor legale ale creditorului urmăritor.
Ca urmare, în mod corect s-a reţinut de către procurorul de caz că infracţiunile pentru care s-a formulat plângere penală de către petent nu există, deoarece nu s-a dovedit că acesta şi-ar fi îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu şi că l-ar fi indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de executare silită din 08 februarie 2010 pe petent. De asemenea, nu a rezultat nici săvârşirea infracţiunii prev. de art. 247 C. pen., care presupune ca îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor cetăţenilor ori crearea unei situaţii de inferioritate să se facă de către funcţionar pe temei de naţionalitate, rasă, sex, religie.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petentul G.D. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil,recursul declarat de petiţionarul G.D. împotriva sentinţei penale nr. 162 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1026/2012. Penal → |
|---|
