ICCJ. Decizia nr. 1113/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1113/2012
Dosar nr. 1301/115/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 09 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 1301/115/2011, în baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 07 aprilie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul la plata echivalentului în bani a sumei de 3.000 euro, în favoarea statului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, în cadrul unei întâlniri ce a avut loc în data de 29 martie 2011 cu o persoană ce s-a prezentat ca fiind intermediarul unui om de afaceri din Timişoara, primarul comunei Văliug, M.M., a precizat că este dispus ca, în schimbul sumei de 5.700 euro, să determine în intervalul 02-09 aprilie 2011, adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local Văliug în vederea trecerii a trei loturi de teren în suprafaţă totală de 5.700 m.p. din domeniu public în domeniu privat al comunei şi organizarea unei licitaţii pentru concesionarea acesteia pentru o perioadă de 49 ani, paritatea fiind făcută de inculpat pe considerentul că solicita un euro pentru fiecare metru pătrat a cărui obţinere în concesiune ar fi facilitat-o.
Inculpatul M.M. l-a asigurat pe reprezentantul omului de afaceri din Timişoara că, în schimbul comisionului indicat mai sus, îi va facilita câştigarea licitaţiei prin trucarea acesteia, indicându-i modalitatea în care se va proceda şi dându-i îndrumări cu privire la procedura în care urmează să fie implicat. Astfel, inculpatul a precizat că pentru adjudecarea contractului de concesiune, va fi nevoie de înscrierea la licitaţie a investitorului, dar şi a altor două persoane(ce vor licita fictiv şi pentru care omul de afaceri timişorean va trebui să depună copii ale actelor de identitate), alegerea acestora urmând să rămână la latitudinea solicitantului, inculpatul recomandându-i să găsească doi prieteni de-ai săi. Inculpatul a mai precizat că preţul de concesionare stabilit la licitaţiile anterioare a fost de 0,22 euro/mp/an şi că, în schimbul favorizării, doreşte să primească de la omul de afaceri timişorean comisionul de 5.700 euro, în două tranşe aproximativ egale(una înainte de şedinţa Consiliului Local Văliug şi alta după adjudecarea licitaţiei).
Detaliind din punct de vedere al localizării în timp şi spaţiu starea de fapt, s-a reţinut că în data de 06 aprilie 2011, martorul cu identitate protejată D.R., prezentându-se ca fiind om de afaceri din Bucureşti, ce are afaceri în Timişoara, s-a întâlnit cu inculpatul M.M., primarul comunei Văliug, în localul R. din Reşiţa. Din discuţiile purtate cu inculpatul (reproduse în procesele verbale aflate în dosarul de urmărire penală) a reieşit că acesta din urmă îi va facilita obţinerea concesionării a trei parcele de teren din raza localităţii Văliug, în suprafaţă totală de 5.700 m.p., prin traficarea influenţei sale pe lângă consilierii din cadrul Consiliului Local al comunei Văliug, pentru a se adopta o hotărâre favorabilă concesionării, respectiv la funcţionarii ce se ocupă de licitaţie pentru ca, în urma organizării unor licitaţii fictive, omul de afaceri să obţină concesionarea suprafeţelor respective. După cum s-a arătat mai sus, inculpatul a pretins pentru aceasta suma totală de 5.700 euro (1 euro/m.p.), sumă care să-i fie dată în două tranşe.
Ulterior, în data de 07 aprilie 2011, în jurul orei 14:00, inculpatul M.M. s-a întâlnit în localul staţiei PECO-O.M.V. din Reşiţa, cu martorul cu identitate protejată D.R. şi, în urma discuţiilor purtate, a rezultat faptul că inculpatul a pretins din nou (şi ulterior primit) de la martor suma de 3.000 euro, ca fiind prima tranşă din suma totală de 5.700 euro, care să-i fie dată pentru intervenţia sa la consilierii comunei Văliug în vederea aprobării concesionării a trei parcele de teren de 5.700 m.p., respectiv pentru organizarea de licitaţii fictive (martorul urmând să aducă alte două persoane cunoscute la fiecare licitaţie), în scopul obţinerii concesionării. La rândul lor aceste discuţii, autorizate a fi interceptate şi înregistrate, sunt reproduse în procesele verbale ataşate dosarului cauzei. In acest sens, inculpatul i-a dictat interlocutorului său o cerere, ce a fost scrisă de acesta, adresată Consiliului Local Văliug şi l-a asigurat pe martor că totul va fi în regulă, în sensul că problema concesionării va fi rezolvată, lăsând martorului impresia că inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei Văliug, are influenţă atât la consilierii locali, cât şi la funcţionarii ce se ocupă de organizarea licitaţiei. Cei doi s-au deplasat la autoturismul martorului D.R. şi, în interiorul autoturismului, inculpatul a primit suma de 3.000 euro. Simultan, au intervenit organele de urmărire penală, care au constatat că asupra inculpatului M.M. se găsea suma de 3.000 euro (respectiv 25 bancnote a 100 euro, 10 bancnote a 50 euro), bancnotele având aceleaşi serii cu bancnotele ce au fost predate anterior martorului D.R. de către organele de urmărire penală. Derularea operaţiunii de prindere în flagrant este reprodusă în procesul verbal de constatare aferent, ataşat dosarului de urmărire penală.
Inculpatul a declarat în acele momente că a primit suma de la D.R. ca şi împrumut, însă ulterior a recunoscut fapta şi a declarat că a primit suma de la respectiva persoană pentru a o ajuta să concesioneze trei parcele de teren în zona Văliug. Pe parcursul diferitelor etape procesuale inculpatul a dat însă dovadă de aceiaşi atitudine oscilantă, cu ocazia examinării oportunităţii menţinerii stării de arest înainte de primul termen de judecată şi atunci când a fost examinată cererea de liberare provizorie sub control judiciar recunoscând săvârşirea faptei, la luarea declaraţiei de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti negând săvârşirea acesteia şi declarând expres că respectiva declaraţie era cea reală şi corespunzătoare adevărului, recunoaşterile anterioare referindu-se strict la împrejurările detaliate în cursul respectivei declaraţii, în nici un caz la săvârşirea de către el a vreunei fapte de corupţie (dosar cauză). În esenţă, în cuprinsul acestei declaraţii de inculpat s-a încercat acreditarea ideii potrivit căreia inculpatul încheiase un contract suplimentar cu martorul sub acoperire, contract nereflectat în vreo scriptă şi neconfirmat de nimeni (cu atât mai puţin de martorul sub acoperire, pretins cocontractant), pe baza acestei înţelegeri dependentă de câştigarea licitaţiei fiind solicitată suma de bani indicată mai sus. În sfârşit, la termenul de judecată din 09 iunie 2011, inculpatul a revenit din nou asupra declaraţiei sale, motivând că din cauza emoţiilor avute la anteriorul termen de judecată a declarat fals în faţa judecătorului cu privire la starea de fapt şi că în consecinţă doreşte din nou să recunoască săvârşirea faptelor de corupţie pentru care a fost trimis în judecată.
Această recunoaştere finală a infracţiunii nu a fost apreciată ca fiind decisivă pentru stabilirea stării de fapt, comiterea de către inculpat a infracţiunii de trafic de influenţă în forma descrisă mai sus, fiind dovedită oricum pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, în scopul aflării adevărului şi lămurii acestuia sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen. Elocvente în această privinţă sunt procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi de constatare a infracţiunii flagrante, confirmate de menţiunile conţinute în procesele verbale de ascultare şi de notele de redare (în cuprinsul cărora sunt detaliate discuţiile purtate de inculpat cu martorul D.R.) şi dublate de declaraţia dată în faţa instanţei de martorul cu altă identitate decât cea reală D.R.
Ca atare, instanţa a constatat vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., urmând ca acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate, al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special date fiind limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru respectiva infracţiune, lipsa antecedentelor penale, comportamentul anterior corespunzător atestat de martorii propuşi în apărare şi audiaţi la termenul de judecată din 09 iunie 2011, recunoaşterea finală a săvârşirii infracţiunii, precum şi regretul exprimat de inculpat în momentul acordării ultimului cuvânt.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată, instanţa a constatat ca nefondată solicitarea de suspendare condiţionată a acesteia, nefiind întrunite cerinţele art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (cuantumul pedepsei aplicate fiind superior limitei de 3 ani închisoare) şi art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. (apreciindu-se că scopul de prevenţie generală şi de coerciţie al pedepsei nu poate fi atins în acest caz decât prin executarea efectivă).
Tot nefondate au fost apreciate şi solicitările apărătorilor inculpatului de a fi reţinută lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv inexistenţa intenţiei inculpatului de a săvârşi fapta, de vreme ce tocmai acesta recunoaşte în finalul cercetării judecătoreşti comiterea ei, implicit recunoscând că a primit şi a pretins o sumă de bani pentru traficarea pretinsei sale influenţe pe lângă membri din cadrul Consiliului local Văliug. Cu atât mai puţin s-a putut reţine „vicierea acestei intenţii" (după cum solicită unul dintre apărătorii inculpatului) pe considerentul că martorul cu altă identitate decât cea reală l-ar fi indus în eroare pe inculpat, atâta vreme cât s-a constat în mod indubitabil (pe baza declaraţiilor respectivului martor şi a conţinutului ordonanţei de autorizare a folosirii unui investigator sub acoperire, ordonanţă în cuprinsul căreia sunt stabilite de către procuror punctual activităţile pe care urma să le deruleze martorul în raporturile profesionale avute cu inculpatul) faptul că respectivul martor a acţionat în limitele conferite de organul de urmărire penală, nelansându-i nici o ofertă inculpatului, acesta din urmă stabilind cuantumul sumei pe care i-a pretins-o cu titlu de mită interlocutorului său, precum şi condiţiile în care urma să-şi desfăşoare activitatea infracţională.
S-a apreciat de asemenea că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante legale sau judiciare în cauză, primele dintre ele pe baza motivării cuprinsă în paragraful precedent, iar celelalte pe considerentul că au fost deja reţinute ca şi criterii de individualizare a pedepsei, neputându-li-se acorda o dublă valoare şi automat consecinţe juridice diferite.
Instanţa a remarcat de asemenea că, prin motivarea încheierilor anterioare, ce fac parte integrantă din prezenta sentinţă, au fost deja înlăturate în mod definitiv cea mai mare parte din celelalte argumente susţinute în apărarea inculpatului în interiorul concluziilor scrise depuse în faza de dezbateri, limitându-se să constate în plus că practica internă şi internaţională citată în sprijinul solicitărilor formulate de apărători nu are o legătură directă cu speţa de faţă, punctele comune nefiind indicate în mod detaliat, ci mai degrabă fiind argumentate la modul general administrarea unor probe, cu limitele şi restricţiile de rigoare. Cu atât mai puţin lipsite de relevanţă sunt articolele de presă ataşate acelor concluzii scrise, instanţa ghidându-se la pronunţarea unei hotărâri după normele imperative de drept substanţial şi procedural incidente în cauza supusă judecăţii. Împotriva sentinţei Tribunalului Caraş-Severin a declarat apel inculpatul M.M. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia.
În motivare s-a arătat că instanţa de fond nu a reţinut în mod greşit circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., deşi inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în societate înainte de săvârşirea infracţiunii, regretă fapta comisă, a recunoscut fapta chiar dacă pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă.
Se mai susţinut că la aplicarea pedepsei trebuiau avute în considerare şi circumstanţele personale a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil minor în întreţinere şi se bucură de un respect în societate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele de la dosar s-a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, pentru care a fost trimis în judecată, iar recunoaşterea sa s-a coroborat cu celelalte probe administrate, respectiv cu declaraţia martorului cu identitate protejată D.R. precum şi procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi cu procesele verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, astfel că vinovăţia inculpatului a fost reţinută în mod întemeiat de către instanţa de fond.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei este necesar a se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Instanţa de fond a ţinut seama de toate aceste criterii la stabilirea cuantumului pedepsei, însă s-a apreciat că sentinţa este netemeinică în ce priveşte individualizarea executării pedepsei.
Inculpatul a fost ales primar al comunei Văliug şi s-a bucurat de o bună reputaţie în rândul colectivităţii ca urmare a iniţiativelor sale de dezvoltare a comunei prin efectuarea unor lucrări edilitare de aducţiune de apă, construirea unei staţii de epurare şi iniţierea unui proiect de transformare a comunei într-un sat de vacanţă, potrivit declaraţiilor martorilor B.G.S. şi B.G.
Martorul B.G.S. a declarat că este viceprimarul comunei Văliug şi inculpatul niciodată nu a intervenit pentru derularea unor licitaţii.
De asemenea, s-a apreciat că trebuie să se aibă în vedere şi conduita procesuală a inculpatului care, deşi a fost oscilatorie pe parcursul procesului penal, în final el a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată pe care o regretă şi această conduită a fost menţinută şi în apel.
Prin urmare, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi având în vedere şi particularităţile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Curtea a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, astfel că a fost admis apelul, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desfiinţat sentinţa şi rejudecând cauza, în baza art. 861, art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte de două ori pe an la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caras - Severin; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliului, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
În baza art. 38516 alin. (2), art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus deducerea în continuare din pedeapsă, durata arestului preventiv din data de 09 iunie 2011, la zi şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, apreciind că în apel pedeapsa a fost greşit individualizată prin aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, dar şi din oficiu, înalta Curte, consideră recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, prin dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sunt stabilite criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanţa reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 861 alin. (1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.; se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen. condamnarea inculpatului fiind o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale şi convingerea instanţei este că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie de către inculpat a pedepsei aplicate.
Această convingere este fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în faptul că acesta a fost ales primar al comunei Văliug şi s-a bucurat de o bună reputaţie în rândul colectivităţii ca urmare a iniţiativelor sale de dezvoltare a comunei, prin efectuarea unor lucrări edilitare de aducţiune de apă, construirea unei staţii de epurare şi iniţierea unui proiect de transformare a comunei într-un sat de vacanţă, şi având în vedere şi particularităţile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Înalta Curte apreciază că prin fixarea de către instanţa de apel a unui termen de încercare de 6 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă) şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Aşadar, înalta Curte, reţine că, individualizarea pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi pentru care instanţa de apel a aplicat suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, este aptă pentru atingerea scopului de prevenţie generală şi de coerciţie al pedepsei.
Totodată, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că trebuie să se aibă în vedere şi conduita procesuală a inculpatului care, deşi a fost oscilatorie pe parcursul procesului penal, în final el a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată pe care a regretat-o, iar această conduită a fost menţinută şi în apel.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului M.M.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat M.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat M.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1115/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1093/2012. Penal → |
|---|
