ICCJ. Decizia nr. 1093/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1093/2012
Dosar nr.647/314/2011
Şedinţa publică din 10 aprilie 2012
Faţă de recursul de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 521 din 14 septembrie 2011, Judecătoria Suceava a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).
În baza art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), inculpatul S.M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 şi la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 27 ianuarie 2011 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 şi din 13 mai 2011 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a luat act că părţile vătămate V.I. şi Z.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen. a fost menţinută măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 de lei dispusă prin sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava.
În baza art. 118 C. pen. alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. şi suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 189 C. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 200 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecăţii conform delegaţiei din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în fondurile Baroului de Avocaţi Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 457/P/2010 din data de 11 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, înregistrat pe rolul instanţei în data de 20 ianuarie 2011 sub nr. 647/314/2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 01 septembrie 2010 inculpatul a pătruns în curtea spălătoriei aparţinând SC E.C., unde a observat autoturismul aparţinând părţii vătămate V.I. După ce a spart geamul unei portiere a pătruns în maşină şi, cu ajutorul unei şurubelniţe, a sustras de pe haion două staţii de amplificare audio, de 10 Kw, pe care le-a transportat peste gardul împrejmuitor, prin locul unde pătrunsese în curtea societăţii comerciale în cauză. Apoi inculpatul a pătruns şi în autoturismul, aparţinând părţii vătămate Z.V.M., pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat câţiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact şi a băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras şi a escaladat gardul metalic împrejmuitor al societăţii comerciale sus-menţionate, prin acelaşi loc pe unde pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând, bunurile sustrase, către locuinţa surorii sale S.D.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate V.I. şi Z.V.M., procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, declaraţiile martorilor C.T.C. şi B.A.G., declaraţiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 23 februarie 2011, a fost audiat inculpatul care a recunoscut că a pătruns în maşina părţii vătămate V.I. de unde a sustras două staţii de amplificare şi că a pătruns ulterior şi în maşina părţii vătămate Z.V.M. cu intenţia de a se plimba, negând însă faptul că a sustras din cea de-a doua maşină casetofonul.
La acelaşi termen instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La termenul din data de 30 martie 2011 partea vătămată V.I. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât staţiile de amplificare sustrase i-au fost restituite. A mai arătat că distrugerile cauzate vehiculului de către inculpat au fost reparate pe cheltuiala sa, suma necesară pentru repararea pagubei fiind de 120 de lei. În cauză a fost audiat martorul B.A.G.
Analizând actele dosarului prima instanţă a reţinut următoarele:
În fapt, în noaptea de 01 septembrie 2010 inculpatul S.M. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea spălătoriei aparţinând SC E.C. cu intenţia de a sustrage bunuri. Având asupra sa o şurubelniţă s-a îndreptat către autoturismul aparţinând părţii vătămate V.I. Folosindu-se de şurubelniţa pe care o avea asupra sa inculpatul a încercat să scoată chederul de la portiera din partea stângă faţă a autoturismului iar geamul acesteia s-a spart. Prin spaţiul produs a încercat să pătrundă în autoturism pentru a sustrage corpurile din aluminiu montate pe haionul din spate al acestuia, însă nu a reuşit, apoi s-a deplasat la portiera din partea dreaptă spate a autoturismului şi, folosindu-se de o bară metalică, a spart geamul portierei respective iar prin spaţiul creat a pătruns în interiorul autoturismului.
Folosindu-se de şurubelniţă a demontat de pe haionul maşinii două staţii de amplificare audio pe care le-a sustras şi le-a transportat peste gardul împrejmuitor, prin locul unde pătrunsese în curtea societăţii comerciale în cauză. Cu ajutorul unui cuţit pe care l-a luat din curtea societăţii comerciale a tăiat cablurile de alimentare ale celor două staţii de amplificare.
Apoi, inculpatul a pătruns şi în autoturismul, aparţinând părţii vătămate Z.V.M., şi, după ce a pătruns în interior pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat câţiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact şi a băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras şi a escaladat gardul metalic împrejmuitor al societăţii comerciale prin acelaşi loc pe unde pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând, bunurile sustrase, către locuinţa surorii sale S.D. Pe drum a aruncat în râul Suceava cheia de contact sustrasă din autoturismul părţii vătămate Z.V.M.
Inculpatul a ascuns staţiile de amplificare într-o râpă din apropierea locuinţei casei surorii sale, ulterior indicând organelor de poliţie locul unde se află bunurile sustrase, care mai apoi au fost restituite părţii vătămate V.I.
Radiocasetofonul sustras din maşina părţii vătămate Z.V.M. nu a mai putut fi recuperat întrucât inculpatul, după ce l-a probat şi a constatat că era defect, l-a valorificat ulterior împreună cu alte deşeuri metalice la un centru de colectare a acestora.
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, la data de 02 septembrie 2010, au fost identificate şi ridicate de pe autoturismul părţii vătămate V.I. două fragmente de urme papilare despre care s-a stabilit, în urma examinării în laboratorul criminalistic, că au fost create de inculpat.
Situaţia de fapt astfel stabilită a rezultat din declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului coroborate cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate V.I. şi Z.V.M., cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 noiembrie 2010 şi cu declaraţiile martorilor C.T.C. şi B.A.G.
Instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia inculpatului care contestă sustragerea casetofonului din maşina părţii vătămate Z.V.M. întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi nici cu declaraţia inculpatului din data de 2 noiembrie 2010 dată organelor de urmărire penală în care recunoştea sustragerea casetofonului. De altfel, inculpatul a avut o poziţie oscilantă pe tot parcursul procesului. Dacă în prima declaraţie dată organelor de urmărire penală a negat săvârşirea faptei, ulterior a recunoscut fapta, pentru ca în faţa instanţei să recunoască numai un act material.
În drept, fapta inculpatului recidivist S.M. care, în noaptea de 01 septembrie 2010, a pătruns prin escaladare în curtea spălătoriei aparţinând SC E.C., după care a spart geamul autoturismului părţii vătămate V.I. şi a pătruns în interior de unde a sustras două staţii de amplificare, iar ulterior a pătruns în interiorul autoturismului aparţinând părţii vătămate Z.V.M. pe care l-a pornit cu intenţia de a se deplasa, de unde a sustras un casetofon, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat săvârşit în mod continuat calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din declaraţia inculpatului dată în cursul judecăţii a rezultat că a pornit motorul autoturismului părţii vătămate Z.V.M. cu intenţia de a se plimba cu vehiculul, motiv pentru care instanţa a apreciat că în sarcina inculpatului trebuie reţinută şi săvârşirea faptei de furt prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen., împrejurarea că după pornirea motorului autovehiculul s-a deplasat doar câţiva metri după care s-a oprit, nefiind de natură să înlăture răspunderea inculpatului cu privire la furtul de folosinţă.
Totodată instanţa a apreciat că în mod greşit s-a reţinut în actul de sesizare şi agravanta săvârşirii faptei de furt în public prevăzută de art. 209 lit. e) C. pen., întrucât fapta de furt s-a săvârşit în incinta unei societăţi comerciale, care este o societate privată, în timpul nopţii, când societatea nu desfăşura nici un fel de activitate, accesul persoanelor nefiind permis în acea incintă.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. b).
Fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe întrucât inculpatul a prevăzut şi a urmărit însuşirea fără drept a bunurilor sustrase şi folosirea fără drept a autoturismului.
Rezoluţia infracţională unică rezultă din intervalul scurt de timp la care s-au săvârşit faptele, modalitatea de săvârşire şi natura bunurilor din care s-au sustras bunuri.
Constatând dovedită vinovăţia inculpatului instanţa l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei deduse judecăţii, urmarea produsă, respectiv provocarea unui prejudiciu relativ redus, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist, în consecinţă condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, considerând că în acest fel scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi mai bine atins.
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabou şi Pârcălab c. României, Calmanovici c. României, în temeiul art. 71 alin. (3) C. pen., analizând oportunitatea aplicării pedepselor accesorii, şi ţinând cont de criteriile menţionate în alin. (3) al art. 71, pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului i s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., întrucât prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a primit pedeapsa închisorii a devenit nedemn a fi ales în autorităţile publice şi într-o funcţie electivă publică şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, iar pentru aceste funcţii prestigiul persoanei reprezintă o condiţie de eligibilitate, inculpatul demonstrând inconştienţă şi lipsă de responsabilitate, carenţe care nu îl legitimează în asemenea funcţii de răspundere deosebită.
Analizând fişa de cazier a inculpatului instanţa a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 şi la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen. instanţa a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 C. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 27 ianuarie 2011 la zi.
Instanţa a anulat mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 şi din 13 mai 2011 şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Totodată instanţa a luat act că părţile vătămate V.I. şi Z.V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen. a menţinut măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 de lei dispusă prin Sentinţa penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava.
În baza art. 118 C. pen. alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. instanţa a confiscat de la inculpat suma de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. şi suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. şi 189 C. proc. pen. instanţa l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 200 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecăţii conform delegaţiei din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în fondurile Baroului de Avocaţi Suceava.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său inculpatul S.M. a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă nu a făcut, în ceea ce îl priveşte, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi că se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde având în vedere poziţia sa de recunoaştere sinceră a faptei şi valoarea mică a prejudiciului.
Prin Decizia penală nr. 1060 din 02 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurs înregistrat la 22 decembrie 2011.
Curtea, asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile enumerate la pct. a), b), c), d), e), f).
În speţă inculpatul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs.
Curtea analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat recursul inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângere prealabilă.
Cu privire la aceste fapte părţile pot folosi calea de atac a recursului conform art. 3851 lit. a) C. proc. pen. cum inculpatul s-a prevalat în această cale, de un nou recurs la recurs, este inadmisibil.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 1060 din 02 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1113/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 999/2012. Penal → |
|---|
