ICCJ. Decizia nr. 1117/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1117/2012
Dosar nr.4267/118/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 08 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 4267/118/2011, în baza art. 208-209 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V., la pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 20009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dos. nr. 28739/212/2008, pedeapsă ce a fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre, în final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 21 decembrie 2010 şi arestării preventive cu începere de la 18 februarie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) C. pen. şi art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform procesului-verbal din data de 18 februarie 2011 întocmit de D.G.A. Constanţa.
În baza art. 14 C. proc. pen. art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C. SA, reprezentând prejudiciu creat şi neacoperit.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 295/P/2011 din 14 martie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208-209 lit. a) şi i) C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 şi de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. S-a reţinut în actul de sesizare că în data de 20 decembrie 2010, organele de poliţie din cadrul S.R.P.T. Constanţa au fost sesizaţi că, la trecerea trenului de marfă prin zona I.M.N. Constanţa, în condiţiile în care acesta a oprit la semnalul de intrare în staţia C.F.R. Constanţa, persoane, la acel moment neidentificate, au forţat trapa unui vagon încărcat cu uree, astfel că o cantitate însemnată s-a scurs urmând - în mod evident, a fi sustrasa, condiţii în care, o echipa operativă s-a deplasat la locul indicat, cu operativitate, unde a constatat că, în apropiere de locul menţionat staţiona o autoutilitară de culoare albă, lângă care se afla un autovehicul verde deschis, precum şi faptul că, mai multe persoane cărau saci plini de marfă, adică cea sustrasă din vagon, pe care o încărcau în autoutilitară. În urma somaţiilor adresate de poliţişti, infractorii au început să fugă, fiind necesară executarea de focuri de armă, iniţial în plan vertical şi apoi către fugari, aceasta fiind unica modalitate de a-i opri, fiind împuşcaţi doi dintre infractori, unul dintre aceştia decedând ulterior.
Urmarea verificărilor efectuate, a rezultat că se sustrăsese cantitatea de 3.750 kg uree, a cărei valoare a fost precizată ca fiind de 6.029,03 lei noi.
Ulterior a fost depistat proprietarul celor două maşini în persoana inculpatului G.V.
Faptele de furt au făcut iniţial obiectul dosarului penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa sub nr. 20828/P/2010 ce a fost repartizat lucrătorului de poliţie judiciară - ofiţerul S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanţa, cercetarea fiind îngreunată de împuşcarea a doi dintre infractori şi a lipsei de colaborare a inculpatului, cu menţiunea că, cele două vehicule au fost reţinute pentru cercetări criminalistice. In data de 18 februarie 2011, inculpatul, învinuit în cauza pendinte pe rolul unităţii locale de parchet, a contactat lucrătorul de poliţie judiciară pentru a « discuta » despre situaţia celor două maşini, care a propus poliţistului să îi înapoieze maşinile oprite, sens în care i-a şi promis că îi va da în schimb, anumite sume de bani.
Imediat, poliţistul a denunţat fapta, motiv pentru care s-a înregistrat dosarul cu nr. de mai sus, în vederea asigurării cadrului procedural necesar strângerii probelor.
În aceiaşi zi, în jurul orelor 13:30, inculpatul a fost depistat în timp ce oferea suma de 1000 lei poliţistului, cu scopul de a-l determina să îi înapoieze cele două maşini.
Faptele comise în aceste momente au fost înregistrate pe baza autorizaţiilor emise de procuror şi confirmate de judecător în termenul legal, fiind înlăturat orice dubiu legat de infracţiunea comisă.
Pentru o mai bună administrare a actului de urmărire penală, au fost reunite cele două cauze. Inculpatul a recunoscut fapta de corupţie, însă, în referire la furt, s-a apărat în sensul că s-ar fi găsit din întâmplare exact în momentul în care se fura, exact în locul unde se produsese jaful, dat fiind intervenienta în fiziologia sa a unei puternice micţiuni tocmai in acele momente.
În şedinţa publică din data de 1 aprilie 2011 a fost audiat inculpatul care a declarat că îşi menţine declaraţiile pe care Ie-a dat până în prezent la parchet în integralitatea lor, arătând că, în ce priveşte infracţiunea de dare de mită, nu a promis lucrătorului de poliţie suma respectivă, ci doar a oferit suma de 1.000 lei şi aceasta deoarece a fost lăsat să înţeleagă sau chiar i s-a şi zis, să lase ceva din buzunar. Chiar a doua zi când s-a dus să ia maşinile, avocatul inculpatului din dosarul de furt, i-a spus că trebuie ca inculpatul să „lase şi el de o friptură„ pentru a-i rezolva problema cu autoturismele. Inculpatul consideră că a fost o capcană în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, efectuându-se un flagrant în acest sens. Referitor la cantitatea de 3.750 kg uree, inculpatul a negat sustragerea ei, arătând că, doar a luat-o dintr-o zonă auxiliară căii ferate şi că a fugit deoarece poliţiştii au tras fără somaţie.
Referitor la prezenţa sa în zona de acostament a căii ferate, s-a arătat că, era cu o anumită persoană M.R., cu care avea relaţii extraconjugale în condiţiile în care trăieşte în concubinaj cu o persoană cu care are şi un copil, şi astfel s-a dus într-un loc mai retras şi după vreo 30 minute, s-a oprit într-o zonă unde a văzut acea cantitate de uree, hotărându-se să o ia de acolo, sens în care s-a deplasat la un bar din apropiere şi a solicitat ajutorul a patru persoane şi a luat ureea pentru a o folosi ca îngrăşământ la grădina acestuia.
S-a arătat că, într-o primă etapă, când a fost cu M.R. şi a descoperit ureea, era cu un autoturism, după care, inculpatul a fost acasă, a căutat un şofer, şi s-a întors şi cu o dubă, băieţii respectivi ajutându-l la încărcat. Fiind audiat martorul S.M. din a precizat că activează în cadrul Poliţiei T.F. cu gradul de subcomisar, în această calitate având în lucru o cauză care îl privea implicarea inculpatului într-un furt şi în care a indisponibilizat două autovehicule aparţinând inculpatului care a insistat ca martorul să-i restituie cele două autovehicule, direct sau prin intermediari şi că, la un anumit moment dat, inculpatul i-a comunicat că-i va oferi o anumită sumă de bani pentru a-i restitui cele două autovehicule, aspect care l-a determinat pe martor sa-şi sesizeze superiorii şi parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa. A fost înlăturată apărarea inculpatului întrucât, pe de o parte, acesta nu a putut explica de ce ambele maşini ale sale se găseau la faţa locului, iar pe de alta parte, fuga sa, survenită după apariţia poliţiei este deasemeni un element relevant, în condiţiile în care, declaraţiile sale nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
S-a reţinut că inculpatul în datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane, îngrăşăminte chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011, a promis şi a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliţie, în scopul de a-l determina pe acesta să îi restituie ilegal maşinile reţinute de poliţie cu ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei noi.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că, faptele inculpatului G.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 208-209 C. pen. lit. a) şi i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 şi de art. 6 din legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen., cu aplic art. 33 lit. a) şi art. 37 a) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator, natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv a sustras o cantitate mare de uree, a încercat să fugă de la locul faptei determinând împuşcarea unui alt participant şi pentru a-şi asigura scăparea a oferit mită unui poliţist, atitudinea nesinceră, datele ce-l caracterizează pe inculpat, recidivist postcondamnatoriu, fără ocupaţie şi loc de muncă, 11 clase, apreciindu-se, în aceste condiţii, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie, cuantumul fiecăreia dintre pedepse fiind orientat către minimul prevăzut de lege.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosar nr. 28739/212/2008, pedeapsă ce a fost adăugată celei aplicate prin prezenta hotărâre astfel că în final inculpatul execută pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de 24 de ore din 21 decembrie 2010 şi de la 18 februarie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea din 19 februarie 2011 de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 3105/118/2011 în condiţiile în care se confirmă pe deplin indiciile care au condus la arestarea preventivă a acestuia şi după terminarea cercetării judecătoreşti.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 255 alin. (4) şi art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.000 lei, indisponibilizată conform procesului-verbal din 18 februarie 2011 întocmit de D.G.A. Constanţa. În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6029,03 lei către partea civilă SC G.P.C.C. SA, reprezentând prejudiciu creat şi neacoperit.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a formulat apel inculpatul G.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, pentru ambele infracţiuni.
S-a relevat că, probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor şi martorilor probează prezenţa inculpatului la locul faptei, în jurule orelor 13:00 ori, din procesul verbal întocmit de agenţii de poliţie din cadrul Serviciului de Poliţie Transporturi Maritime Constanţa aflat la fila 69 reiese că au fost sesizaţi în jurul orei 9:00 cu privire la faptul că, în triajul SC S. SA se aflau patru vagoane cu lipsă sigilii expeditor şi lipsă din conţinut şi că cercetarea la faţa locului a început la ora 09:00 şi s-a terminat în jurule orelor 10:30. Totodată, s-a reliefat că, din adresa înaintată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional Exploatare, întreţinere, Reparaţii C.F. Constanţa, reiese că trenul de marfă a ajuns la semnal în jurul orelor 10:50 când apare şi cantitatea de 3.800 kg uree ajunsă pe şinele de cale ferată prin deschiderea clapei de descărcare a vagonului.
S-a susţinut că, din acest proces verbal rezultă că la momentul la care au ajuns la locul faptei sigiliile erau deja rupte, aspect ce vine în contradicţie cu susţinerea potrivit căreia inculpatul a rupt sigiliile şi care întăreşte convingerea că ruperea sigiliilor a avut loc cu mult timp înainte.
S-a arătat că nu poate fi exclusă posibilitatea ca scurgerea cantităţii de uree să se fi produs datorită neînchiderii etanşe a uşilor vagonului la momentul staţionării trenului la semnal având în vedere că dacă ar fi fost deschise uşile vagonului toată cantitatea de uree se scurgea instantaneu.
De la momentul trecerii trenului de marfă 10:50 şi cel al localizării inculpatului în jurule orelor 13:30 au trecut două ore, astfel încât, inculpatul nu putea să fure cantitatea de uree din vagon, aceasta fiind găsită lângă şina de cale ferată, şi aceasta în condiţiile în care se reţine că mecanicul a anunţat poliţia care a venit în 10 minute iar din relaţiile primite reiese că trenul a trecut în jurul orelor 11:50. S-a considerat că, probele administrate în cauză nu fac dovada săvârşirii infracţiunii de furt calificat, fără nici un dubiu, de către inculpat, existând un dubiu serios care profită acestuia.
În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 208 -209 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 289/2005 în infracţiunea prev. de art. 216 C. pen., având în vedere că inculpatul şi-a însuşit un bun găsit, situaţie în car e se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, s-a solicitat a se constata că organul de poliţie care i-a indisponibilizat autoturismul şi căruia i s-a oferit o sumă de bani în schimbul restituirii acestuia, nu avea atribuţii în acest sens, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia susmenţionatei sentinţe din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea a constatat: în mod corect instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea juridică precum şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor prev. de art. 208-209 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în acord cu materialul probator administrat în cauză.
Conform procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Serviciul de Poliţie Transporturi Maritime Constanţa, că agenţii de poliţie din cadrul acestui serviciu au fost sesizaţi de dispecerul de serviciu despre eveniment, aceştia deplasându-se la locul unde se afla staţionat trenul de marfă în jurul orelor 11:32, ocazie cu care s-a încheiat un raport de constatare şi s-a evidenţiat că, trei vagoane aveau sigiliile rupte şi că din toate cele patru vagoane curgea îngrăşământ chimic.
S-a reţinut, potrivit adresei emisă de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. SA - Centrul Regional Exploatare, întreţinere, Reparaţii C.F. Constanţa, că, trenul de marfă a staţionat înaintea semnalului de intrare, 20 minute, între orele 10:50 şi 11:10.
Totodată, potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa - Biroul de Investigaţii Criminale, organele de poliţie din cadrul acestei secţii, au fost sesizate de Postul de Poliţie T.F. Palas, în jurul orelor 13 despre faptul că, la trecerea trenului de marfă prin zona I.M.N. Constanţa, fiind oprit la semnalul de intrare în staţia C.F. Constanţa, persoane necunoscute au forţat trapa unui vagon încărcat cu îngrăşăminte chimice din care a curs o cantitate însemnată şi care urmează a fi sustrasă.
În raport de această succesiune a evenimentelor, s-a constatat că a existat o perioadă suficientă de timp, între momentul în care trenul a staţionat la semnal, respectiv 11:00, momentul primei constatări, respectiv 11:32 şi momentul sesizării şi deplasării organelor de poliţie, respectiv ora 13:00, pentru ca din vagon să curgă cantitatea de 3.800 kg uree iar aceasta să fie încărcată în saci şi depozitată în cele două autoturisme.
S-a apreciat că nu sunt reale susţinerile din apărarea inculpatului că organele de poliţie ar fi fost sesizate în jurul orelor 9:00 şi că acestea s-ar fi deplasat cu operativitate la locul faptei, situaţia de fapt descrisă fiind din data de 22 decembrie 2010, astfel cum rezultă din procesul verbal din 22 decembrie 2010 încheiat de Serviciul Poliţie Maritimă, când s-a procedat la cântărirea celor 4 vagoane din componenţa trenului de marfă, care au făcut obiectul raportului de eveniment din 20 decembrie 2010, data de 22 decembrie 2010 nefiind data comiterii faptei.
Potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa - Biroul de Investigaţii Criminale, la momentul sosirii organelor de poliţie au fost observate două autovehicule, o autoutilitară ce era parcată pe terenul dintre calea ferată şi str. Prelungirea Caraiman, cu spatele perpendicular pe calea ferată şi, la aproximativ 10 metri de aceasta, un autovehicul, parcat paralel cu calea ferată.
Totodată, au fost observate, în apropierea autoutilitarei, în spatele acesteia, mai multe persoane care cărau saci plini pe care îi încărcau în autoutilitară.
Relevant s-a apreciat a fi şi faptul că, în autoturism au fost identificaţi şi 48 de saci goi, identici cu cei care erau deja încărcaţi.
Întrucât persoanele menţionate au încercat să fugă s-a executat foc de avertisment şi întrucât şi după acest moment persoanele au fugit s-a executat foc spre grupul persoanelor aflate în alergare, moment în care două dintre acestea s-au culcat la pământ, fiind ulterior imobilizate, şi a căror identitate s-a stabilit a fi S.C. şi D.C., ulterior fiind identificată şi o altă persoană, respectiv numitul C.I.
Faptul că inculpatul a pregătit şi participat efectiv la comiterea faptei a fost probat şi prin declaraţia martorei M.R.
Aceasta a precizat că s-a întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 13 şi s-a deplasat pe str. Caraiman, staţionând la capătul străzii aproximativ 10-20 minute după care s-au deplasat la locul unde s-a comis fapta, şi unde se afla deja celălalt autoturism al inculpatului, respectiv autoutilitara, aspect ce probează faptul că, inculpatul a mai fost anterior în acel loc, deci înainte de ora 13.
De asemenea, a mai susţinut martora că, în apropierea autoutilitarei se aflau alte 7 persoane, cu care inculpatul a discutat, iar în apropierea căii ferate se aflau 12 saci încărcaţi, aspecte, care coroborate cu împrejurarea că în autoutilitară s-au găsit mai mulţi saci încărcaţi, identici cu cei de lângă calea ferată, probează faptul că, inculpatul a fost cel care a pregătit şi a sustras îngrăşământ chimic cu ajutorul mai multor persoane.
S-a evidenţiat şi faptul că, la momentul în care inculpatul s-a deplasat cu martora la locul comiterii în autoturism se aflau deja cei 48 de saci goi, martora infirmând susţinerea inculpatului că, acesta, după ce a venit cu martora în acel loc, observând îngrăşământ chimic pe calea ferată, s-ar fi deplasat la locuinţa sa şi ar fi luat nişte saci, martora arătând că, la aproximativ 10 minute de la momentul sosirii lor, au venit şi organele de poliţie.
Această afirmaţie a fost înlăturată şi de faptul că, la momentul sosirii inculpatului cu martora, în acel loc se afla deja autoutilitara, în aceasta erau deja încărcaţi 28 de saci cu uree, astfel de saci plini aflându-se şi lângă calea ferată, saci care s-au dovedit a fi identici cu cei identificaţi şi în autoturism.
În consecinţă, s-a apreciat că este evident că inculpatul avea cunoştinţă de activitatea persoanelor care sustrăgeau uree, acesta fiind cel care a luat hotărârea de a sustrage uree, a adus persoane care să încarce şi Ie-a pus la dispoziţie acestora obiectele necesare încărcării şi transportului.
S-a reţinut totodată, că, inculpatul nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoştinţă de existenţa îngrăşământului, decât în măsura în care acesta ar fi rupt sigiliul şi ar fi acţionat clapa de scurgere şi aceasta datorită intervalului relativ scurt de timp dintre momentul în care trenul a staţionat la semnal şi deci exista posibilitatea efracţiei şi momentul în care inculpatul a mobilizat echipa de persoane care să îl ajute la sustragere, respectiv, după declaraţia numitului C.I., ce a participat la sustragere şi a fost lovit de bilele de cauciuc din arma folosită de organele de poliţie, în jurul orelor 10.
În raport de aceste considerente s-a menţionat că nu se poate reţine săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., astfel încât, în baza art. 334 C. proc. pen., se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
Totodată, în baza aceloraşi considerente, s-a reţinut că, în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208-209 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., materialul probator demonstrând, fără echivoc participarea sa la comiterea faptei.
Potrivit procesului verbal din 20 decembrie 2010 încheiat de Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa - Biroul de Investigaţii Criminale, după terminarea cercetării la faţa locului, cele două autoturisme au fost duse şi parcate în curtea S.R.P.T. Constanţa.
S-a evidenţiat că, cele două autovehicule au fost ridicate de organele de poliţie în condiţiile art. 96 C. proc. pen., ca obiecte ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal, fără ca asupra acestora să se ia vreo măsură asiguratorie în condiţiile art. 163 şi urm. C. proc. pen.
În consecinţă, critica potrivit cu care martorul S.M. nu ar fi avut atribuţii în legătură cu restituirea acestor bunuri s-a apreciat că nu este întemeiată, astfel încât nu se poate reţine că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Faţă de cele reliefate, s-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 255 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 208-209 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru comiterea acestor infracţiuni.
S-a apreciat, de asemenea, că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, în acord cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, astfel cum a rezultat din analiza circumstanţelor reale în care s-au comis şi a circumstanţelor personale ale inculpatului.
S-a reţinut în acest sens, împrejurările în care s-a comis fapta, dintr-un vagon de cale ferată, după ce s-a acţionat clapa de scurgere, atragerea unui număr mare de persoane în activitatea infracţională, încercarea de a se sustrage de la stabilirea răspunderii penale prin fugă şi care a determinat şi folosirea armamentului de către organele de poliţie.
De asemenea, s-a evidenţiat că, inculpatul a încercat mituirea unui ofiţer de poliţie care se ocupa chiar de ancheta penală privitoare la inculpat.
S-a avut în vedere şi perseverenţa infracţională a inculpatului, lipsa unui loc de muncă şi a oricărei alte activităţi licite din care inculpatul să obţină mijloacele necesare întreţinerii sale precum şi atitudinea nesinceră adoptată în cursul procesului penal.
În raport de aceleaşi considerente, s-a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Faţă de cele reliefate, şi apreciind criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat G.V. împotriva sentinţei penale nr. 239 din 08 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 4267/118/2011 şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului apelant G.V.; s-a dedus arestul preventiv de la 08 iunie 2011 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat G.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parţial avocat oficiu, în sumă 50 lei, a fost avansat din fondurile M.J.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicată inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că la acest moment procesual, respectiv al recursului, nu pot avea incidenţă în cauză dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Constanţa, a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 295/P/2011 la data de 14 martie 2011, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010, astfel că dispoziţiile legale anterior enunţate se puteau aplica înaintea începerii cercetării judecătoreşti la instanţa de fond.
De asemenea, înalta Curte, reţine că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat G.V., întrucâtdin actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât şi al modalităţii de executare, nefiind identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanţe.
Aşadar, înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-au respectat exigenţele prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului G.V. care în datele de 20 decembrie 2010, a sustras, alături de alte persoane, îngrăşăminte chimice din trenul oprit la semnal, apoi, în data de 18 februarie 2011, a promis şi a oferit suma de 1000 lei unui lucrător de poliţie, în scopul de a-l determina pe acesta să îi restituie ilegal maşinile reţinute de poliţie cu ocazia depistării furtului, cauzând un prejudiciu de 6.029,03 lei; inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut şi regretat fapta doar în faţa instanţei de recurs, anterior a negat permanent comiterea faptei, inculpatul, este fără ocupaţie şi loc de muncă, are 11 clase, apreciindu-se, în aceste condiţii, că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie, cuantumul fiecăreia dintre pedepse fiind orientat către minimul prevăzut de lege, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 4 ani închisoare şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei şi la schimbarea modalităţii de executare, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă pe parcursul procesului, dând dovadă de sinceritate şi regret abia în faţa instanţei de recurs când, a recunoscut infracţiunea săvârşită, pentru a-i fi aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul a încercat să fugă de la locul faptei determinând împuşcarea unui alt participant şi pentru a-şi asigura scăparea a oferit mită unui poliţist.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului G.V. şi nici schimbarea modalităţii de executare.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 08 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii de la 21 decembrie 2010 şi arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 08 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G.V., durata reţinerii din data de 21 decembrie 2010 şi arestării preventive de la 18 februarie 2011 la 11 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1116/2012. Penal → |
|---|
