ICCJ. Decizia nr. 1115/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1115/2012
Dosar nr. 54672/3/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 671 din 27 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul disp. art. 174 -176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1804 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 412 din 3 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, modificată prin Decizia penală nr. 552 din 22 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1367 din 30 martie 2000 a Î.C.C.J. şi a contopit restul de 1804 zile cu pedeapsa de 25 de ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatului B.T.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat prevenţia pentru inculpat de la 3 aprilie 2011 la zi.
În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un fragment de coadă de lopată, aflat în custodia D.G.P.M.B.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. şi ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă H.D. şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, în actul de inculpare s-a reţinut că, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, inculpatul B.T. a aplicat lovituri repetate, cu un corp dur, în zona anatomice vitale, victimei H.C., leziunile cauzate conducând la decesul acesteia.
Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:- procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare - proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşe foto - raport medico-legal de necropsie - raport medico-legal de expertiză medico-legală psihiatrică, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, proces verbal de conducere în teren, declaraţiile inculpatului, în cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea vătămată H.D., martorele H.V. şi N.E. şi inculpatul B.T.
Din declaraţia părţii vătămate H.D., Tribunalul a reţinut că se constituie parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar referitor la fapta a cărei victimă a fost sora sa, a declarat că nu l-a cunoscut şi nu crede că sora a avut o relaţie cu inculpatul deoarece avea unele probleme psihice încă din anul 1998, când era studentă în anul IV la facultate. Referitor la starea de sănătate a surorii sale, victima H.C. a declarat că boala a debutat cu o depresie ca în final, diagnosticul să fie de schizofrenie, aceasta fiind în permanenţă, în grija familiei de la momentul debutului bolii.
Partea vătămată a mai precizat că într-o sâmbătă din luna aprilie 2011, soţia sa, împreună cu nora au vizitat-o pe victima H.C. la domiciliu, i-au dus alimente si au plecat împreună din locuinţa acesteia iar victima nu Ie-a precizat nimic în legătură cu inculpatul ci doar Ie-a comunicat că doreşte să meargă la biserică. Partea vătămată a aflat a doua zi, de la organele de poliţie că sora sa a fost omorâtă.
Din declaraţia dată de inculpat a rezultat că recunoaşte infracţiunea de omor deosebit de grav pentru care a fost trimis în judecată arătând că, în data de 2 aprilie 2011, a întâlnit-o pe stradă pe victima H.C., a purtat o discuţie cu aceasta si a invitat-o la domiciliul său. Pe drum a cumpărat o sticlă cu vin si când a ajuns la domiciliul său, a consumat-o după care a lovit-o pe victima H.C. în zona braţelor si a capului cu o bucată de lemn. Inculpatul a mai declarat că nu-şi aminteşte dacă a purtat vreo discuţie contradictorie cu victima si nici care a fost factorul declanşator al violenţei. A mai precizat inculpatul că nu poate să aprecieze dacă victima a avut un comportament anormal în acele momente, arătând că înainte de consumul acelei sticle de vin, în domiciliul său, a mai consumat si alte cantităţi de alcool.
Din declaraţia martorei H.V. a rezultat că victima H.C. suferea de o boală psihică si se afla în grija sa si a soţului său. În data de 2 aprilie 2011, martora a fost la domiciliul victimei pentru a-i duce alimente, a discutat cu aceasta şi a observat că avea o vestimentaţie de stradă. În urma discuţiilor pe care Ie-a purtat cu victima a înţeles că aceasta intenţiona să meargă la biserică. În data de 3 aprilie 2011, martora a plecat în provincie şi în seara aceleiaşi zile, a fost anunţată de către un comisar de poliţie cu privire la decesul cumnatei sale, numita H.C.
Referitor la starea de sănătate a victimei, martora a mai declarat că aceasta era orientată în timp si spaţiu în ciuda bolii de care suferea, urma un tratament cu neuroleptice având un comportament relativ normal, vorbea frumos, era coerentă şi se descurca singură în propria locuinţă.
Din declaraţia martorei N.E. a rezultat că lucrează în funcţia de vânzătoare la SC M. SRL, şi în urmă cu câteva luni, era de serviciu la magazinul firmei unde se pregătea să intre în tura de noapte, când un bărbat pe care-l recunoaşte ca fiind inculpatul din boxă, i-a cerut un foc pentru a-şi aprinde ţigara. Martora a observat că inculpatul era însoţit de o persoană de sex feminin pe care a recunoscut-o din planşele prezentate de organele de urmărire penală, cu precizarea că nu este foarte sigură în ceea ce priveşte persoana recunoscută.
Martora a mai precizat că la acel moment inculpatul se afla în stare de ebrietate şi o ţinea de braţ pe persoana de sex feminin care-l însoţea.
În cursul cercetării judecătoreşti, s-a depus şi sentinţa penală nr. 412 din 03 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală cu referat întocmit de Biroul Executări Penale din care rezultă că aceasta a fost modificată prin Decizia penală nr. 522 din 22 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti si în baza art. 174-176 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a mai menţionat că executarea pedepsei a început la 3 iunie 1999 şi urma să expire la 21 decembrie 2013 însă inculpatul a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 16 din 08 ianuarie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: Inculpatul B.T. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. prin sentinţa nr. 412/1999 a Tribunalului Bucureşti. După ce a fost liberat condiţionat, inculpatul B.T. şi-a improvizat o locuinţă, cu sprijinul şi bunăvoinţa rudelor sale care locuiesc pe aceeaşi stradă.
În ziua de 02 aprilie 2011, inculpatul a consumat cantităţi însemnate de băuturi alcoolice achiziţionate de la unităţile comerciale din apropierea locuinţei sale; în după-amiaza aceleiaşi zile, în imediata vecinătate a locaşului de cult a Palatului Ghica, inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C. iar aceasta l-a însoţit până la locuinţa sa.
În noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul B.T. a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică, cu lungimea de aprox. 60 cm; loviturile repetate şi aplicate cu mare intensitate au vizat în principal partea superioară a corpului (torace, craniu, ambele braţe) iar leziunile astfel cauzate au determinat decesul persoanei.
Conform raportului medico-legal, „Moartea numitei H.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţa unui politraumatism soldat cu şoc traumatic şi obiectivat prin plăgi contuze epicraniene, edem cerebral, plămâni şi rinichi de şoc, multiple echimoze cu hematoame formate din sânge lichid în părţile moi (ţesut celular subcutanat şi ţesut muscular). Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corp dur cu legătură directă de cauzalitate cu tanatogeneza." Vinovăţia inculpatului a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătoreşti care confirmă că inculpatul B.T. a invitat-o pe victima H.C. în locuinţa sa si a lovit-o cu un corp dur, în zona capului si a braţelor, loviri în urma cărora aceasta a decedat.
În declaraţiile date, cât şi cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu-şi aminteşte în mod detaliat toate etapele activităţii infracţionale şi nu a putut indica un motiv, nici măcar unul aparent, al agresiunii soldate cu decesul victimei.
Cu privire la acest aspect s-a subliniat şi faptul că H.C. se încadra în categoria persoanelor cu handicap, fiind în evidenţa serviciilor de asistenţă socială, pentru afecţiunile psihice de care suferea de mai multă vreme; handicapul victimei era unul accentuat, iar aceasta putea beneficia de însoţitor. Aceste date au fost confirmate şi de declaraţia fratelui victimei H.D. şi a martorei H.V., cumnata persoanei decedate care au precizat că aceasta era suferindă de aproximativ 30 de ani de boli psihice iar starea sănătăţii se altera rapid atunci când nu urma tratamentele prescrise. După decesul rudei lor, soţii H. au constatat că aceasta nu-şi administrase tratamentul recomandat timp de mai multe zile, starea psihică a victimei putând fi factorul declanşator al agresiunii inculpatului, puternic marcat la rândul său de consumul de alcool. Descoperirea în locuinţa inculpatului a sumelor de bani şi bunurilor de valoare ce aparţineau lui H.C. au exclus „ab initio" ipoteza unei motivaţii materiale a agresiunii; integritatea obiectelor vestimentare aparţinând victimei, fără rupturi sau degradări produse în cursul agresiunii au exclus de asemenea o posibilă motivaţie sexuală a actului agresiv al inculpatului, ipoteză confirmată şi de datele necroptice.
Inculpatul nu o cunoştea pe H.C., nu avea cunoştinţă de afecţiunile psihice ale acesteia iar consumul excesiv de alcool I-a împiedicat să sesizeze eventuale deviaţii comportamentale ale victimei.
Inculpatul B.T. a arătat în declaraţiile sale că a lovit-o în mod repetat pe H.C. cu un fragment de coadă de lopată, peste tot corpul, fără a oferi vreo motivare actului său de agresiune.
În drept, fapta inculpatului B.T., de a aplica lovituri repetate, cu un corp dur, în zone anatomice vitale, victimei H.C., leziunile cauzate conducând la decesul acesteia, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită în stare de recidivă, prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Tribunalul a reţinut că starea de recidivă este atrasă de condamnarea anterioară la pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 412 din 3 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti tot pentru o infracţiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) şi c) C. pen.
Prezenta faptă a fost săvârşită de inculpat după liberarea sa condiţionată din această pedeapsă de 15 ani având de executat un rest de 1804 zile.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că partea vătămată H.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar Tribunalul a apreciat că se impune admiterea în parte a pretenţiilor formulate de acesta întrucât, deşi fapta inculpatului a fost de natură să creeze părţii vătămate un prejudiciu de ordin nepatrimonial, aceasta nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără just temei.
Tribunalul a constatat că prin decesul surorii sale, partea civilă H.D. a fost supusă unor suferinţe de ordin psihic, moral astfel că este îndreptăţită să primească o sumă de bani pentru a compensa pierderea suferită.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. şi ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă H.D. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul B.T. şi a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. („scuza provocării") şi aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei care i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege (respectiv sub 15 ani închisoare).
Curtea a examinat hotărârea pe baza temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de apelantul - inculpat şi din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
Apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este nefondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Din probe a rezultat că, în după-amiaza zilei de 02 aprilie 2011, după ce în prealabil consumase cantităţi însemnate de buturi alcoolice, în vecinătatea „Palatului Ghica", inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C., iar aceasta l-a însoţit până la locuinţa sa.
În noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul B.T. a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60 cm. Loviturile repetate au fost aplicate cu mare intensitate şi au vizat, în principal, partea superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare), cauzând în final decesul victimei. Inculpatul B.T. a recunoscut infracţiunea săvârşită, iar în dimineaţa zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de bunăvoie la Secţia 7 Poliţie şi a sesizat autorităţile despre infracţiunea comisă. În declaraţiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu-şi aminteşte etapele actelor infracţionale şi nu a fost în stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat decesul victimei.
Prin raportul de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică s-a concluzionat că numitul B.T. prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
În ceea ce priveşte victima H.C., aceasta se afla în evidenţa serviciului de asistenţă socială, pentru afecţiuni psihice de care suferea de mai multă vreme, handicapul victimei fiind unul accentuat. După deces s-a constatat că, timp de mai multe zile anterioare evenimentului, aceasta nu-şi administrase tratamentul recomandat, situaţie care i-ar fi provocat o stare psihică confuză.
Actele de agresiune comise de inculpat care au provocat decesul victimei au fost corect încadrate în infracţiunea de omor deosebit de grav de către o persoană care a mai săvârşit un omor, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pedepsită cu detenţiunea pe viaţa sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Curtea a observat că nu există nicio probă din care să rezulte că victima ar fi săvârşit vreo provocare, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii inculpatului sau prin altă acţiune ilicită gravă prin care să provoace puternice tulburări sau emoţii inculpatului şi care să fi fost la originea declanşării violenţelor din partea inculpatului. Nici inculpatul, în declaraţiile sale, nu a făcut vreo referire la comportamentul provocator al victimei, rezumându-se să afirme că datorită consumului excesiv de alcool nu-şi aminteşte motivul agresiunilor sale.
În consecinţă, nu s-a putut reţine în favoarea apelantului - inculpat circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) („scuza provocării"), nefiind dovedită prin niciun mijloc de probă.
Individualizarea pedepsei de 25 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii de omor deosebit de grav, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv modul extrem de violent prin care victima a fost omorâtă, prin lovituri repetate, aplicate oriunde în zone vitale. Loviturile au fost declanşate fără vreun motiv plauzibil.
Luând în consideraţie diagnosticul constatat prin expertiza psihiatrică şi anume tulburare de personalitate de timp impulsiv, Curtea a observat că inculpatul este un pericol real pentru cei din jurul său.
De asemenea, în aprecierea pedepsei s-a luat în calcul şi împrejurarea că inculpatul a mai comis un omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare, în baza art. 174
- 176 lit. a) şi c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 412/1999 a Tribunalului Bucureşti, fiind liberat condiţionat, având un rest de 1804 zile neexecutat.
Curtea a reţinut că pedeapsa de 25 ani închisoare este aptă să realizeze scopul preventiv - educativ prev. de art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune reducerea acestei pedepse.
În raport de gravitatea infracţiunii de omor deosebit de grav, împrejurările reale ale comiterii faptei şi de starea de recidivă, prima instanţă a apreciat corect că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. potrivit art. 71 C. pen., precum şi interzicerea aceloraşi drepturi pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 65 C. pen., ca pedeapsă complementară.
Curtea a constatat că acţiunea civilă a fost soluţionată just acordându-se părţii civile 100.000 lei daune morale, proporţionale cu suferinţele provocate familiei victimei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.T. împotriva sentinţei penale nr. 671 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti
- secţia a ll-a penală, a menţinut starea de arest preventiv şi a computat prevenţia.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.T., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei, aplicată inculpatului.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat B.T., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanţe.
Aşadar, înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei de 25 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-au respectat exigenţele prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului B.T., care, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60 cm. Loviturile repetate au fost aplicate cu mare intensitate şi au vizat, în principal, partea superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare), cauzând în final decesul victimei, de faptul că inculpatul B.T. a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul a mai comis un omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare, în baza art. 174 - 176 lit. a) şi c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 412/1999 a Tribunalului Bucureşti, fiind liberat condiţionat, având un rest de 1804 zile neexecutat, de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut şi regretat fapta, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 25 ani închisoare.
Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, a recunoscut infracţiunea săvârşită, în dimineaţa zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de bunăvoie la Secţia 7 Poliţie şi a sesizat autorităţile despre infracţiunea comisă. în declaraţiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu -şi aminteşte etapele actelor infracţionale şi nu a fost în stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat decesul victimei, astfel că nu poate fi reţinută nici susţinerea inculpatului că ar fi fost provocat de victimă.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului B.T.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.T., durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1116/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1113/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
