ICCJ. Decizia nr. 1141/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 56 din 10 august 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.M.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, secția penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 64 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, secția penală, pronunțată în dosar, inculpatul B.M.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, prev. de art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 și următoarele C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea disp. art. 913alin. (7) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, cu privire la CD-urile ce au conținut imagini video și înregistrări audio.
S-a luat act că suma de 100 euro formată din două bancnote în cupiuri de 50 de euro, au fost restituite lui D.P., conform procesului verbal din 18 noiembrie 2009 (f. 24 dosar u.p.).
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 678/P/2009 din 28 iunie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
în actul de sesizare a instanței, s-a reținut că la data de 18 noiembrie 2009, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava denunțul formulat de D.P. cu privire la comiterea de numitul Gabi, identificat ulterior ca fiind B.M.G., instructor auto la SC P.F.M. SRL, a infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că i-a solicitat suma de 100 de euro pentru a interveni pe lângă examinatorul cu care a urmat să susțină proba practică, în vederea declarării ca admis.
în fapt, s-a constatat că, SC P.F.M. SRL a avut ca asociat și administrator pe C.I. și ca principal obiect de activitate - școală de conducere. Așa cum a rezultat din adresa din 11 martie 2010 a SC P.F.M. SRL, în perioada 29 septembrie 2009 - 17 noiembrie 2009, D.P. a realizat prima oră de instruire practică cu C.I., după care a continuat pregătirea cu instructorul B.M.G.
Deși a realizat ore de instruire practică cu elevii școlii de șoferi cel puțin din luna septembrie 2009, B.M.G. a fost angajat în baza unui contract individual de muncă la SC P.F.M. SRL în data de 19 noiembrie 2009.
Denunțătorul a promovat proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, în data de 11 noiembrie 2009, fiind programat pentru traseu în ziua de 18 noiembrie 2009.
în ziua de 17 noiembrie 2009, între orele 15.00 - 16.00, D.P. a realizat ultima oră de conducere cu B.M.G. Cu acest prilej, inculpatul i-a relatat că, pentru a fi sigur că promovează, este necesar să-i dea cel puțin suma de 100 de euro, în schimb urmând să intervină pe lângă examinator, pentru a fi declarat admis la proba practică. Ulterior, cei doi au discutat telefonic, D.P. relatându-i învinuitului că a făcut rost de 100 euro, urmând să se întâlnească a doua zi, înainte de plecarea pe traseu, pentru înmânarea banilor.
Pentru probarea activității infracționale, prin ordonanța din 18 noiembrie 2009 ora 08.30 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, confirmată prin încheierea nr. 554 din 20 noiembrie 2009 din data de 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a autorizat pentru 48 de ore efectuarea de înregistrări audio - video. Suma de bani ce a urmat să fie remisă instructorului auto a fost particularizată în procesul - verbal de organizare a constatării încheiat la data de 18 noiembrie 2009 ora 08.30, prin identificarea seriilor celor două bancnote în cupură de 50 euro aparținând denunțătorului.
Așa cum a rezultat din înregistrările audio - video realizate, cei doi s-au întâlnit la ora 10.30 în fața unui magazin, situat pe str. Republicii din mun. Fălticeni, unde denunțătorul i-a înmânat lui B.M.G. suma de 100 euro, pe care acesta a introdus-o în buzunarul pantalonilor. în continuare, D.P. și instructorul s-au deplasat cu un autoturism spre ieșirea din mun. Fălticeni, în fața Restaurantului C.C. de unde se pleca pe traseu.
în mașină, așa cum a rezultat din procesul - verbal de transcriere a convorbirilor purtate între D.P. și B.M.G., cei doi au discutat despre suma de bani primită cu puțin timp în urmă de instructor și intervenția ce a urmat a fi realizată pe lângă examinator. Inculpatul i-a solicitat lui D.P. să nu vorbească cu nimeni despre bani, fiind sfătuit să nege predarea acestora, în cazul în care este întrebat de vreo persoană despre cele întâmplate.
După ce inculpatul și denunțătorul au coborât din autoturism în fața Restaurantului Casa Cristea, din mun. Fălticeni, s-a realizat intervenția echipei operative formată din procuror și lucrătorii de poliție din cadrul D.G.A. Suceava. Inculpatului i s-a solicitat să prezinte un document de identitate și să pună la dispoziție sumele de bani pe care le avea asupra sa. B.M.G. a prezentat cartea de identitate, eliberată de S.P.C.L.E.P. Fălticeni. în continuare, B.M.G. a scos din buzunarele pantalonilor mai multe bancnote, respectiv două în cupura a 50 euro, precum și suma de 1.040 lei.
Fiind întrebat despre proveniența banilor, B.M.G. a declarat că cei 100 euro i-a aparținut, iar restul banilor au provenit de la mai mulți elevi ai școlii de șoferi și a reprezentat taxele de școlarizare ce au trebuit achitate de aceștia, pe care nu a apucat să-i predea la casieria societății.
în cauză, au fost realizate verificări în legătură cu suma de 1.040 lei. Deși cele menționate verbal de inculpat cu privire la proveniența banilor nu au fost confirmate, nu s-a stabilit că suma de 1.040 lei a fost obținută ilicit ori că are legătură cu obiectul cauzei, motiv pentru care aceasta i-a fost restituită la data de 10 iunie 2010.
Pe parcursul anchetei, B.M.G. a uzat de dreptul de a nu face nicio declarație.
întrucât a denunțat autorităților fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, față de D.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece a existat o cauză de nepedepsire.
Examinând probele administrate în cauză, respectiv: proces - verbal de consemnare a denunțului; denunțul și declarațiile date de D.P.; proces - verbal de constare a infracțiunii flagrante, însoțit de planșă foto; copie suport pe care sunt stocate înregistrările audio - video realizate în cauză; proces - verbal de transcriere a convorbirii purtate de B.M.G. cu D.P.; ordonanță de autorizare provizorie din data de 18 noiembrie 2009 și încheierea cu nr. 554 din 20 noiembrie 2009 din data de 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava; procese - verbale restituire bani; adresa din 02 februarie 2010 a SC P.F.M. SRL, cu acte; adresa cu nr. 29 din 11 martie 2010 a SC P.F.M. SRL, cu acte; programator traseu pentru 18 noiembrie 2009; extras din baza de date a ORC, privind SC P.F.M. SRL; copii acte de identitate învinuit și denunțător; declarațiile martorilor G.L.E. și G.N. și declarațiile învinuitului B.M.G., tribunalul a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca cea descrisă în actul de sesizare.
S-a menționat faptul că, în timpul urmăririi penale, i-a fost prezentat inculpatului procesul verbal de redare a conținutului înregistrărilor audio efectuate, care a fost certificat de procuror, însă acesta nu a dorit să i se asigure ascultarea și vizionarea lor, așa după cum a rezultat din procesul verbal încheiat la data de 10 iunie 2010 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava. în aceeași fază procesuală, inculpatul a precizat că nu are de propus probe în apărare. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a făcut uz de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., rezervându-și dreptul la tăcere, solicitând în apărare, administrarea probei cu martorii M.A. și A.D., audiate nemijlocit de către instanță la termenul de judecată din data de 9 februarie 2011.
Deși s-a dispus și citarea martorilor din lucrări G.L.E. și D.P., nu s-a reușit audierea acestora, întrucât așa cum a rezultat din procesele verbale de aducere la îndeplinire a mandatelor de aducere, prima a fost plecată la muncă în Olanda urmând a reveni în țară abia în luna iulie 2011, iar cel de-al doilea a refuzat să se prezinte, invocând faptul că este student în București și în același timp este angajat la o societate de unde nu i s-a permis să lipsească, precizând prin adresa înaintată pentru termenul din 9 martie 2011 că-și menține în totalitate denunțul formulat.
Instanța nu a putut constata, că în speță, mijloacele de probă au fost obținute în mod ilegal așa cum a susținut apărătorul inculpatului, pentru a face aplicarea art. 64 alin. (2) C. proc. pen. din următoarele considerente:
A fost real că ordonanța de autorizare provizorie a înregistrărilor audio a fost emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în ziua de 18 noiembrie 2009, la ora 08.30, iar rezoluția de începere a urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea dedusă judecății s-a dat în aceeași zi, dar la orele 14.00.
însă, așa cum a rezultat din practica judiciară, exemplificative în acest sens a fost decizia penală nr. 10 din 7 ianuarie 2008 și nr. 948 din 12 martie 2010, ambele pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, legalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video nu a fost condiționată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea următoarelor condiții prev. de art. 911C. proc. pen.: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau desfășurarea unei infracțiuni din cele enumerate în alin. (2) al acestui articol, să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților, care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată și să fie autorizate de către judecător.
Susținerile apărătorului inculpatului cu privire la faptul că prin mai multe decizii ale Curții Constituționale printre care și acea având numărul 962 din 25 iunie 2009, s-a stabilit că interceptările audio și video au putut fi încuviințate numai după începerea urmăririi penale, au fost contrazise de această decizie, care a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 911C. proc. pen.
Nici critica adusă procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, invocată de apărătorul inculpatului, nu a putut fi primită, întrucât acesta a fost semnat de procuror și membrii echipei operative, iar inculpatul a refuzat semnarea - astfel cum s-a și făcut mențiunea, respectându-se astfel prevederile art. 467 alin. (4) C. proc. pen.
în raport de cele prezentate, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului care, în luna noiembrie 2009, a pretins și primit suma de 100 euro, de la D.P., lăsând să creadă că ar fi avut influență pe lângă examinator, pentru a-l determina pe acesta să-l declare admis la proba practică în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume: limitele speciale prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, precum și persoana inculpatului, care a fost tânăr și nu a mai avut nici un conflict cu legea penală.
Reținerea de circumstanțe atenuante a fost justificată în speță cu atât mai mult cu cât acesta a avut o conduita bună anterioară, iar suma de bani pretinsă a fost restituită denunțătorului, în totalitate.
Punând în balanță toate circumstanțele de fapt prezentate mai sus, prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. coroborate cu disp. art. 76 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul a concluzionat că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea săvârșită, a fost de natură a constitui un avertisment ferm al autorităților și a fost aptă a conduce la formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de valorile sociale, muncă și ordinea de drept, având certe posibilități de îndreptare, putând astfel asigura reeducarea sa și prevenirea comiterii unor noi fapte antisociale, scop prev. de art. 52 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., privind interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Din considerentele menționate mai sus, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. pen., motiv pentru care a optat ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, pentru suspendarea condiționată a acesteia pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, prev. de art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen., cu referire la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Față de disp. art. 913alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suporții originali - CD-uri care au conținut imaginea video și înregistrarea audio, efectuate în cauză și care s-au regăsit la grefa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava - și copiile acestor înregistrări audio-video (atașate la prezentul dosar), să fi fost arhivate odată cu dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității. După arhivare, aceste CD-uri au putut fi consultate sau copiate în condițiile prevăzute de art. 912alin. (5) C. proc. pen., cu încuviințarea prealabilă a președintelui instanței.
S-a luat act că suma de 100 euro formată din două bancnote în cupiura de 50 de euro, au fost restituite lui D.P., conform procesului verbal încheiat la data de 18 noiembrie 2009 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel inculpatul B.M.G., solicitând desființarea sentinței atacate și pe fond, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
în motivarea apelului, inculpatul, prin apărător, a arătat, în esență, că așa cum a arătat și la instanța de fond, în opinia sa în acest dosar nu au fost administrate mijloace de probă în sensul art. 63 și 64 C. proc. pen. pentru a exista motivație în vederea condamnării inculpatului. Din piesele dosarului a rezultat că în data de 18 noiembrie 2009 la orele 11.30 a fost organizat un flagrant, ocazie cu care s-au efectuat înregistrări audio și video, dar începerea urmăririi penale s-a realizat la două ore și jumătate după ce au fost efectuate aceste activități. Față de această situație și de decizia Curții Constituționale nr. 962 din 25 iunie 2009, precum și de recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al României, s-a considerat că actele efectuate în faza actelor premergătoare nu au constituit mijloace de probă. în mod obligatoriu mijloacele de probă prev. de art. 63, 64 C. proc. pen. trebuiau administrate după începerea urmăririi penale, sens în care s-a dat citire la două fragmente din motivarea procurorului general al României, respectiv "Faptul că în cadrul actelor premergătoare sunt efectuate anumite activități sau operațiuni care au aparența unor acte procedurale specifice urmăririi penale nu le conferă acestora natura specifică acestei faze a procesului penal. Ele vor continua să-și păstreze caracterul sui-generis de acte premergătoare, de investigații prealabile, fără a putea constitui probe în sensul art. 63 C. proc. pen."
Desigur că în faza actelor premergătoare, așa cum s-a stipulat și în art. 224 alin. (3) C. proc. pen., singurul înscris care poate constitui mijloc de probă a fost procesul verbal de constatare a actelor premergătoare, înscris care nu a fost însă întocmit de către organele de urmărire penală. Așadar, condamnarea inculpatului s-a întemeiat pe anumite activități efectuate în faza actelor premergătoare care nu au avut caracter de mijloc de probă, respectiv pe acele înregistrări menționate anterior și pe declarația denunțătorului, aceasta din urmă nefiind enunțată la art. 64 C. proc. pen. ca mijloc de probă pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că în cursul urmăririi penale acesta nu a fost audiat pe formular tipizat de martor, ci pe declarație de denunțător, iar față de el s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu. Așadar, în opinia apărării, în dosarul de față nu a existat niciun mijloc de probă în sensul cerut de lege pentru a exista temeiul legal pentru condamnarea inculpatului.
Procedând la soluționarea apelului declarat de inculpatul B.M.G., prin prisma motivelor invocate, precum și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că sentința primei instanțe a fost legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant a comis fapta dedusă judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.
Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că în luna noiembrie 2009, inculpatul B.M.G. a pretins și primit suma de 100 euro, de la D.P., lăsând să creadă că ar fi avut influență pe lângă examinator, pentru a-l determina pe acesta să-l declare admis la proba practică în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, faptă care a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Această situație de fapt a fost dovedită cu: proces - verbal de consemnare a denunțului; denunțul și declarațiile date de D.P.; proces - verbal de constare a infracțiunii flagrante, însoțit de planșă foto; copie suport pe care sunt stocate înregistrările audio - video realizate în cauză; proces - verbal de transcriere a convorbirii purtate de B.M.G. cu D.P.; ordonanță de autorizare provizorie din data de 18 noiembrie 2009 și încheierea cu nr. 554 din 20 noiembrie 2009 din data de 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava; procese - verbale restituire bani; adresa cu nr. 6 din 02 februarie 2010 a SC P.F.M. SRL, cu acte; adresa cu nr. 29 din 11 martie 2010 a SC P.F.M. SRL, cu acte; programator traseu pentru 18 noiembrie 2009; extras din baza de date a ORC, privind SC P.F.M. SRL; copii acte de identitate învinuit și denunțător; declarațiile martorilor G.L.E. și G.N. și declarațiile inculpatului B.M.G.
Referitor la criticile formulate de către inculpat, prin apărător, în susținerea apelului, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că așa cum a rezultat din practica judiciară, exemplificative în acest sens fiind decizia penală nr. 10 din 7 ianuarie 2008 și nr. 948 din 12 martie 2010, ambele pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, legalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video nu este condiționată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea următoarelor condiții prev. de art. 911C. proc. pen.: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau desfășurarea unei infracțiuni din cele enumerate în alin. (2) al acestui articol, să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților, care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată și să fie autorizate de către judecător.
Rezultă, așadar, că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale. Legea nu prevede, ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunoștință despre înregistrare, având totodată posibilitatea de a contesta conținutul înregistrărilor.
Cât privește valoarea probantă a procesului-verbal ce se încheie cu ocazia înregistrărilor, legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanța de judecată analizând aceste probe în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești."
De asemenea, susținerile apărătorului inculpatului cu privire la faptul că prin mai multe decizii ale Curții Constituționale printre care și cea cu numărul 962 din 25 iunie 2009, s-a stabilit că interceptările audio și video pot fi încuviințate numai după începerea urmăririi penale, sunt contrazise de această decizie, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 911C. proc. pen.
Nici critica adusă procesului - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, invocată de apărătorul inculpatului, nu a putut fi primită, întrucât acesta a fost semnat de procuror și de către membrii echipei operative, iar inculpatul a refuzat semnarea - astfel după cum s-a făcut mențiunea, respectându-se astfel prevederile art. 467 alin. (4) C. proc. pen.
De asemenea, nici critica formulată de inculpat, prin apărător, în sensul că declarația denunțătorului, pe de o parte, nu a fost enunțată la art. 64 C. proc. pen., ca mijloc de probă, iar pe de altă parte, în cursul urmăririi penale acesta nu a fost audiat pe formular tipizat de martor, ci pe declarație de denunțător, iar față de el s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu, nu este întemeiată.
Astfel, Curtea a constatat că denunțul formulat de către numitul D.P. a fost consemnat în procesul - verbal de consemnarea plângerii sau denunțului oral din data de 17 noiembrie 2009.
Or, potrivit disp. art. 90 alin. (1) C. proc. pen., "Procesele - verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă."
Prin urmare, procesul - verbal de consemnarea plângerii sau denunțului oral, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și procesul - verbal de transcriere a convorbirii purtate de B.M.G. cu D.P. reprezintă mijloace de probă.
Având în vedere cele reținute, Curtea a constatat că probele în baza cărora inculpatul B.M.G. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, au fost obținute în mod legal, iar în urma analizei acestor probe a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului.
Curtea a constatat că din procesul - verbal din data de 10 iunie 2010, a rezultat că învinuitul B.M.G. a fost citat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în vederea prezentării materialului de urmărire penală, acestuia i s-a prezentat procesul - verbal de redare a conținutului înregistrărilor audio efectuate, certificat de procuror, dar a menționat că nu dorește să i se asigure ascultarea și vizionarea înregistrărilor.
De asemenea, la aceeași dată, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului, inculpatul a arătat că i s-au adus la cunoștință drepturile conform art. 914și 915 C. proc. pen. rap. la art. 913alin. (4) C. proc. pen., dar nu a avut de propus probe și nici cereri de formulat și nu a avut de făcut nicio precizare.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului apelant, Curtea a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), această pedeapsă fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.M.G., criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând, în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există probe care să ateste săvârșirea faptei, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat este nefondat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Expresia "eroarea gravă de fapt", desemnează un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
în cauză situația de fapt reținută nu contravine în niciun mod conținutului probatoriului administrat.
Inculpatul a invocat faptul că interceptările audio și video au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale și că sunt lovite de nulitate, iar efectul înlăturării acestor mijloace de probă este acela că faptele reținute în sarcina sa nu sunt probate.
înalta Curte constată că în mod corect au arătat prima instanță și cea de apel că în conformitate cu disp. art. 911C. proc. pen., înregistrările audio și video nu sunt condiționate de începerea urmăririi penale pentru a putea constitui mijloace de probă.
în cauză, la efectuarea înregistrărilor audio și video au fost respectate condițiile prevăzute de art. 911C. proc. pen., astfel încât cererea de constatare a nulității lor nu este fondată.
înalta Curte constată că situația de fapt nu a fost reținută exclusiv în baza acestor interceptări, ci pe baza coroborării conținutului acestora cu denunțul formulat de D.P., procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto, declarațiile martorilor G.N. și G.L.E., care atestă săvârșirea faptelor de către inculpat.
în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Pedeapsa aplicată de prima instanță este sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, ca urmare a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, deși acesta nu a recunoscut fapta săvârșită.
Având în vedere că prima instanță a ales ca modalitate de executare pentru această sancțiune suspendarea condiționată, înalta Curte apreciază că inculpatul a beneficiat de suficientă clemență și o reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi admisă pentru că ar încălca finalitățile de prevenție specială și prevenție generală și ar lipsi de eficiență sancțiunea aplicată.
De aceea, a respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1137/2012. Penal → |
|---|
