ICCJ. Decizia nr. 115/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 493 din 29 noiembrie 2010 a Judecătoriei Caransebeș, contestatorul din cauza de față a fost condamnat, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/2008 a Judecătoriei Brad, care a fost adăugată la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase ) luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), lit. a) și b), mai puțin dreptul de a alege.
Recursul declarat de inculpat împotriva sus-arătatei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 630/R din 21 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
împotriva acestei decizii la 22 aprilie 2011 a fost, înregistrată sub nr. 536/59/2011 pe rolul Curții de Apel Timișoara, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul A.G.
în motivarea contestației în anulare, contestatorul a solicitat suspendarea executării pedepsei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru respectarea dreptului la apărare;
în subsidiar, a solicitat achitarea pe motiv că fapta nu există, întrucât a fost în imposibilitatea medicală de a i se recolta sânge.
A invocat prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen. deoarece a fost în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea recursului, iar apărătorul acestuia a solicitat un termen în vederea audierii sale, dar solicitarea i-a fost respinsă, precum și proba cu expertiză solicitată.
De asemenea, și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 386 lit. c). C. proc. pen., considerând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal, raportată la faptul că fapta nu există și nu a fost comisă de inculpat, deși la dosar existau probe în acest sens.
Prin decizia penală nr. 1092/R din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de contestație în anulare formulată de contestator, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada de către contestator a faptului că la data la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Astfel, instanța de recurs, la termenul din 10 martie 2011, a încuviințat cererea inculpatului de amânare a judecății pe motive medicale, iar la data de 21 aprilie 2011, când a fost soluționat recursul, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, care nu a solicitat amânarea judecății pe motiv că inculpatul s-ar afla în imposibilitate de a se prezenta. De altfel, potrivit înscrisurilor depuse în prezentul dosar, respectiv, foaia de observație clinică generală rezultă faptul că inculpatul a fost internat în spital în perioada 28 aprilie 2011-03 mai 2011, astfel încât la data soluționării recursului 21 aprilie 2011 acesta nu se afla în imposibilitate de prezentare.
De asemenea, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales pe toată perioada soluționării recursului, fiindu-i garantat dreptul la apărare prevăzut de art. 6 C. proc. pen., art. 23 din Constituția României.
Referitor la cel de-al doilea motiv invocat, instanța a constatat că acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., deoarece încetare a procesului penal nu se pronunță în cazul în care fapta nu există sau în acela în care fapta nu a fost comisă de inculpat, așa cum a arătat contestatorul, acestea fiind motive de achitare prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și, respectiv 10 lit. c) C. proc. pen.
împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față.
Recursul este inadmisibil, deoarece din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința dată în contestație este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă indubitabil, că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac) nu mai este supusă nici unei căi de atac.
Față de cele expuse, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 501/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 888/2012. Penal → |
|---|
