ICCJ. Decizia nr. 1179/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1179/2012
Dosar nr. 344/45/2012
Şedinţa publică din 13 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 344/45/2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Iaşi şi în consecinţă:
În baza disp.art. 1451 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 7 aprilie 2012 până la data de 6 mai 2012 faţă de inculpaţii L.C. şi L.I..
Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, fiecare inculpat este obligat să respecte obligaţiile prevăzute de art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., respectiv:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Secţia de Poliţie Rurala R., Jud. Iaşi conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului de urmărire penală;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (22) C. proc. pen. şi art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
În temeiul art. 145 alin. (21) C. proc. pen. copie de pe încheiere se va comunica inculpaţilor, Secţiei de Poliţie Rurala R., Jandarmeriei, Poliţiei comunitare, Organelor competente să elibereze paşaportul, Organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care le revin.
În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia Secţiei de Poliţie Rurala R., asupra obligaţiei de a verifica periodic respectarea obligaţiilor ce le revin.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că sunt realizate cerinţele prev.de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpaţii L.C. şi L.I. ar fi săvârşit fapte de natură penală, însă, sub aspectul existenţei condiţiilor impuse de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a constatat că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele două cerinţe prevăzute de text, respectiv condiţia pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, arătându-se că încheierea nr. 2 din 7 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este netemeinică şi nelegală deoarece:
a)Cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident în cauză, invocat în cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a fost ignorat de către judecătorul care a soluţionat propunerea.
b)în mod greşit s-a apreciat că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prev.de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate şi, în urma rejudecării, admiterea propunerii formulate de parchet şi luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii L.C. şi L.I. pe o perioadă de 29 zile.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, reţine Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că în motivarea referatului cu propunere de arestare s-au reţinut următoarele:
Cu referire la inculpatul L.I.:
- în calitate de primar al comunei Gorban, judeţul Iaşi, a dispus cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 72/2002, arendarea cu titlu gratuit a suprafeţei totale de 461,75 ha păşune aflată în patrimoniul comunei către SC A.G. SRL Iaşi (reprezentată în operaţiune de numitul B.R.) - modalitate în care, pe de o parte, bugetul Consiliului Local Gorban Iaşi a fost prejudiciat cu contravaloarea taxelor de păşunat pe care Consiliul Local nu le-a mai încasat în anul 2009 prin arendarea cu titlu gratuit a suprafeţei de păşune către societatea în cauză , iar pe de altă parte, SC A.G. SRL Iaşi a obţinut un avantaj patrimonial rezultat din exploatarea cu titlu gratuit a păşunii în cauză
- în realizarea scopului urmărit în fapt prin încheierea contractului de arendă şi folosind documente false (respectiv: adeverinţa din 2009) eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." şi care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL laşi are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, judeţul Iaşi - administrate de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreţinere a păşunii în cauză şi în care este menţionat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") SC A.G. SRL Iaşi, a obţinut ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înţelegerii iniţiale) să fie împărţită între el şi ceilalţi învinuiţi, lui revenindu-i suma de 29.500 RON şi parte din ultima tranşă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societăţii;
- a sprijinit - încheind contractul de arendare din 15 martie 2010 şi punându-i la dispoziţie documente justificative întocmite în fals-n.n. demersuri făcute de către învinuitul L.C. ce a solicitat şi obţinut în baza deciziilor din 14 decembrie 2010 şi, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 şi 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociaţiei A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala laşi a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) şi 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).
Cu referire la inculpatul L.C.:
- împreuna cu numiţii A.R., A.I.R., B.G., B.N., B.V., C.V., G.M. şi D.R. - toţi consilieri în cadrul Consiliului Local Gorban, judeţul Iaşi, a aprobat în şedinţa din data de 27 martie 2009 cererea
de arendare a păşunii comunale formulată de SC A.G. SRL Iaşi, în condiţiile în care:
(a) societatea nu deţinea animale şi nu desfăşura activităţi cu profil zootehnic sau vegetal fiind înfiinţată în scopul exclusiv de arendare a păşunii comunale şi de obţinere a subvenţiei respective ;
(b) asociaţii/administratorii firmei la momentul votului erau persoane aflate în relaţii de rudenie sau afinitate cu unui din consilierii locali ce au votat în favoarea arendării, respectiv: B.R. - asociat şi administrator al firmei era/este fratele consilierului B.G., A.V. - asociat al firmei era/este socrul (afin de gradul I) al consilierului A.I.R., B.G. - asociat al firmei era/este nora (afin de gradul I) consilierului B.V., C.L. - asociat al firmei era/este soţia consilierului C.V. iar L.C.M. - asociat al firmei era/este fiul său,
- a sprijinit, implicându-şi fiul (L.C.M.) în înfiinţarea/administrarea SC A.G. SRL Iaşi, redactând, întocmind documentele necesare şi însoţindu-l pe învinuitul B.R. la Centrul Regional Iaşi al A.P.I.A. - pentru depunerea cererii şi documentaţiei justificative, demersurile făcute de acesta în numele societăţii pentru a obţine în baza unor documente false (respectiv, adeverinţa din 2009 eliberată de numitul P.M. în contul Cabinetului Medical Veterinar "P.M." şi care atestă în fals faptul ca SC A.G. SRL laşi are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC A.T. SRL Gorban, judeţul - administrate de numitul B.R.) ce atestă nereal efectuarea de lucrări de întreţinere a păşunii în cauză şi în care este menţionat în fals ca administrator al firmei numitul "N.F.") ajutoare financiare (provenite din fonduri F.E.G.A.) aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru campania din anul 2009 în valoare totală de 91.641,07 RON - sumă ce urma (conform înţelegerii iniţiale) să fie împărţita între el şi ceilalţi învinuiţi , lui revenindu-i suma de 10.000 RON şi parte din ultima tranşă de 18.367,53 RON blocată de organele de anchetă în conturile societăţii ;
- în calitate de consilier în cadrul Consiliului Local Gorban, judeţul Iaşi a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărâri de consiliul local din 11 martie 2010 prin care s-a aprobat arendarea păşunii comunale Asociaţiei A.C.B.O.C.G. în condiţiile în care definea la momentul votului calitatea de membru fondator şi îndeplinea funcţia de preşedinte al Consiliului Director şi, respectiv, de preşedinte al asociaţiei având interes direct în arendarea păşunii şi obţinerea de către aceasta a subvenţiei pe suprafaţă anuale acordate de A.P.I.A., semnând ulterior, în calitate de preşedinte al asociaţiei, contractul de arendare numărul suprafaţa de 409,54 ha păşune comunală aflată la acel moment în domeniul public al comunei.
- în baza contractului de arendare din 15 martie 2010 dar folosind documente/declaraţii false (pe care le-a întocmit personal sau care i-au fost puse la dispoziţie de numiţii L.I. - primarul comunei Gorban , B.I. - viceprimar şi P.D. - inspector în cadrul Primăriei Gorban, învinuitul L.C. a solicitat şi obţinut prin deciziilor numerele din 14 decembrie 2010 şi, respectiv, din 21 decembrie 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă (S.A.P.S.) acordate pentru anii 2010 şi 2011, în valoare totală de 334.730,62 RON - sume ce au fost virate în contul Asociaţiei A.C.B.O.C.G. deschis la sucursala laşi a C.E.C. la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON), 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON), 28 noiembrie 2011 (83.255,96 RON) şi 30 ianuarie 2012 (104.413,72 RON).
S-a apreciat de reprezentatul parchetului că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136, art. 137, art. 143, art. 148 lit. d) şi f) şi art. 1491 C. proc. pen., arătând că inculpaţii după declanşarea cercetărilor (15 aprilie 2010) şi începerea urmăririi penale în prezenta cauză (31 mai 2010) au săvârşit noi infracţiuni (faptele descrise la punctele (c)) - unele dintre acestea având limitele de pedeapsă (de la 10 la 20 de ani închisoare) mai mari decât cele săvârşite iniţial.
Pe de alta parte, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru unele dintre infracţiunile ce le-au fost reţinute în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani lăsarea lor în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverenţa infracţională cât şi de impactul pe care devoalarea faptelor săvârşite de aceştia le-au avut la nivelul comunităţii comunale din care fac parte: şi-au însuşit şi folosit în interes personal mare parte din sumele acordate de A.P.I.A. cu titlu de subvenţie pentru păşunea comunală de care ar fi trebuit să beneficieze indirect întreaga comunitate - aspecte ce impun, pentru a asigura încrederea în actul de justiţie şi prevenirea săvârşirii faptelor de acest gen, necesitatea unei intervenţiei prompte din partea organelor judiciare manifestată prin luarea celor mai severe dintre măsurile procesuale preventive - arestarea inculpaţilor .
I. Critica referitoare la nemotivarea cazului de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de către judecătorul fondului, nu este întemeiată.
Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină instanţa de fond a realizat o analiză a situaţiei de fapt şi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., a motivat în drept soluţia pronunţată şi a răspuns tuturor criticilor formulate de apărare, ca atare apreciază Înalta Curte că nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea încheierii.
II. Critica referitoare la greşita apreciere a instanţei de fond că în cauză nu este incident cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut de disp.art. 148 lit. f) C. proc. pen., este de asemenea neîntemeiată.
Potrivit art. 1491 C. proc. pen., măsura arestării preventive se dispune atunci când se consideră că arestarea este în interesul urmăririi penale şi numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi dacă exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen..
Dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. prevăd posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.
Analiza unei propuneri de arestare preventivă implică aprecierea acesteia prin prisma existenţei a cel puţin uneia dintre cele două posibilităţi prevăzute alternativ de legiuitor, având în vedere că urgenţa măsurii nu permite întotdeauna strângerea de probe care au un caracter mai complex, ci doar de indicii temeinice.
Noţiunea de „indicii temeinice" este definită în art. 681 C. proc. pen. şi presupune ca din datele existente în cauză să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.
Practic, această primă condiţie esenţială pentru luarea măsurii arestării preventive presupune două cerinţe, şi anume: în primul rând, să existe date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana pentru care se pune problema luării măsurii preventive a comis o faptă, în al doilea rând, faptele bănuit a fi comise să fie prevăzute de legea penală; cu alte cuvinte, respectiva faptă să fie susceptibilă de a fi încadrată în vreuna dintre normele de incriminare ale dreptului penal român.
În considerarea acestor dispoziţii prevăzute de dreptul intern dar şi a reglementărilor internaţionale menţionate în art. 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care condiţionează legalitatea măsurii arestării preventive de existenţa motivelor verosimile, se apreciază că datele şi informaţiile oferite de probatoriul administrat până în prezent în cauză, conturează împrejurarea că asupra inculpaţilor planează acuzaţia implicării în comiterea unor activităţi ilicite ce atrag incidenţa legii penale speciale.
Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, legea (art. 136 alin. (1) C. proc. pen.) arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurarea procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Înalta Curte apreciază, cum de altfel în mod corect a reţinut şi instanţa de fond că sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că în cauză există indicii temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpaţii L.C. şi L.I. ar fi săvârşit fapte de natură penală.
Cu privire la existenţa condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constată că nu este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunite cumulativ cele două cerinţe prevăzute de text, respectiv condiţia pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a celor doi inculpaţi.
Legea procesual penală nu defineşte noţiunea de pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât aceasta trebuie analizată prin prisma naturii infracţiunilor comise, gravitatea acestora, calitatea persoanei precum şi consecinţele asupra ordinii de drept.
În practica recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Tarău c.României, din februarie 2009) s-a statuat că instanţele naţionale trebuie să ia în calcul posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern şi art. 5 par.3 din Convenţie ce impune autorităţilor să aibă în vedere astfel de măsuri şi să le aplice ori de câte ori situaţia se pretează şi acuzatul furnizează garanţii că va participa la proces.
Detenţia unei persoane este acceptată de Curte numai pentru motive suficient de puternice (cauza Hass c.Poloniei, 7 noiembrie 2006).
Pentru a se susţine că este vorba de un pericol public care să justifice luarea măsurii arestării, nu este suficient doar să se afirme acest lucru, ci mai trebuie să demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber, este necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul pentru ordinea publică, astfel, se poate ajunge la arbitrariu, situaţie inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privinţa libertăţii persoanei.
Se constată că nu există probe care să demonstreze că odată lăsaţi în libertate inculpaţii ar periclita în vreun mod desfăşurarea urmăririi penale. Elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în familie şi societate susţin concluzia că nu se impune privarea de libertate a inculpaţilor L.C. şi L.I., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată de instanţa de fond fiind apreciată de Înalta Curte ca fiind o măsură adecvată în cauză, cu atât mai mult cu cât buna desfăşurare a urmăririi penale va fi asigurată prin respectarea obligaţiilor impuse de instanţă şi prevăzute de art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen..
Obligaţiile pe care trebuie să le respecte cei doi inculpaţi sunt garanţii puternice care asigură prezentarea lor în faţa organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 parag. 3 lit. c) teza a II-a din CEDO.
Aprecierile procurorului de caz din referatul cu propunere de arestare preventiva conform cărora, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen., dar şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omului, în sensul existenţei acelor motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis mai multe fapte penale, sunt pertinente.
Chiar daca pedeapsa prevăzută de lege pentru unele dintre infracţiunile ce se presupune că le-ar fi comis inculpaţii este închisoarea mai mare de 4 ani, susţinerea că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică rezultat atât din perseverenţa infracţională cât şi de impactul pe care devoalarea faptelor săvârşite de aceştia le-au avut la nivelul comunităţii comunale din care fac aparte (aprecieri generale), nu este întemeiată.
Faţă de toate argumentele prezentate, reţine Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, astfel încât în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să-l respingă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii nr. 2 din 7 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 344/45/2012, privind pe inculpaţii L.C. şi L.I..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1449/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1205/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
