ICCJ. Decizia nr. 1240/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1240/2012
Dosar nr. 1559/59/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1977/R din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 1523 din 29 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 268/273/2011, în baza art. 392 rap. la art. 386 C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată, petentul B.G. a formulat contestaţie în anulare, reiterând aceleaşi motive ca cele invocate anterior la instanţele de fond, vizând nemulţumirea sa faţă de achitarea unor învinuiţi pe bază de mărturii mincinoase pe care le-a arătat în plângerea nesoluţionată, considerând inadmisibilă menţinerea soluţiei date de Judecătoria Oraviţa, considerând că din eroare nici instanţa de control judiciar nu a ţinut seama de nesoluţionarea plângerii sale şi demonstrarea prevederilor art. 197 Cap. VI referitoare la nulităţi.
Prin sentinţa penală nr. 81 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. 268/273/2011, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oraviţa. În baza art. 2781 alin. (1) şi alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.G. împotriva rezoluţiei date de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în data de 01 februarie 2011, în Dosar nr. 27/II/2/2011. În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul B.G. împotriva ordonanţei date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în data de 22 decembrie 2010, în Dosar nr. 332/P/2010.
Prin decizia penală nr. 1523/R din 29 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 268/273/2011, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 27 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. 268/273/2011.
S-a constatat de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de contestaţie că, din întreaga reglementare a contestaţiei în anulare, rezultă că dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. nu pot fi invocate decât împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în calea de atac a recursului, recurs ce a fost respins ca inadmisibil, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2002, în vigoare la data pronunţării sentinţei în speţă, rezultă că hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă, astfel că şi cererea de faţă apare ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei penale nr. 1977/R din 12 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, contestatorul B.G. a declarat recurs pentru cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 16, 172, 182 şi 21 C. proc. pen., susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că învinuirea sa privind fapta de ameninţare şi lovire pentru care a fost sancţionat a fost numai pe baza de mărturie mincinoasă, că nu a fost audiat cu ocazia instrumentării dosarului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi că nu a fost audiat martorul principal în cauză, respectiv fiica sa B.M.
De asemenea, a mai precizat aspecte relatate pe larg în plângerile adresate la organele de poliţie şi parchet.
Nu în ultimul rând, a mai arătat ca nu s-a putut prezenta la Curtea de Apel Timişoara, nici la judecarea recursului şi nici a contestaţiei în anulare întrucât a fost în imposibilitate de prezentare pe motive medicale.
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând decizia atacată, prin prisma excepţiei invocate din oficiu, Curtea constată că potrivit disp. art. 389 alin. (1) C. proc. pen., „contestaţia în anulare pentru cazurile prev. de art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere".
De asemenea, conform disp. art. 392 alin. (4) C. proc. pen., „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2002 „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Aşa după cum şi prima instanţă a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2002, în vigoare la data pronunţării sentinţei în speţă, rezultă că hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă, nefiind susceptibilă căii de atac a recursului, şi implicit nici a căilor de atac, în speţă, a contestaţiei în anulare, situaţie ce rezultă pe cale de interpretare şi pentru identitate de raţionament din decizia nr. XVII/2007 publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în soluţionarea unui recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „cererea de revizuire - şi ea cale de atac extraordinară, îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă".
Ca atare, cum hotărârea pronunţată în procedura plângerii prev. de art. 2781 C. proc. pen. nu este susceptibilă de nici o cale de atac, fiind definitivă şi cum din întreaga reglementare a contestaţiei în anulare, rezultă că dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. nu pot fi invocate decât împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în calea de atac a recursului, este cu atât mai evident că hotărârea pronunţată pe calea contestaţiei în anulare este definitivă, nefiind supusă nici unei căi de atac.
Raţiunea legiuitorului a fost aceea că, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, hotărârea contestată fiind deja cenzurată prin căile ordinare de atac, respectiv apel şi recurs de către instanţe, pe calea dreptului comun, astfel încât în această etapă procedurală nemaifiind necesar a se relua tot ciclul procesual deja parcurs, hotărârea pronunţată fiind definitivă.
Ca atare, decizia Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G., este definitivă, aşa cum, de altfel, era menţionat şi în dispozitivul deciziei pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.G., pe care conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.G. împotriva deciziei penale nr. 1977/R din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1247/2012. Penal → |
|---|
