ICCJ. Decizia nr. 1233/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1233/2012
Dosar nr. 2424/2/2011
Şedinţa publică din 19 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 509/F din 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a recunoscut sentinţa penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, de condamnare a numitului C.I.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Salberga din Regatul Suediei.
S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală mai susmenţionată.
S-a constatat că acesta a executat din pedeapsă perioada de la 16 decembrie 2008 la zi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti constând în recunoaşterea sentinţei penale de condamnare nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, privind pe condamnatul C.I.C. şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei se verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 143 cu referire la art. 155, 156 şi 162 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă C.I.C., motivat de faptul că în mod nelegal, în lipsa acordului său, s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 a Tribunalului din Göteborg - Regatul Suediei.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, procedând la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată şi reţine următoarele:
Prin adresa nr. 45222/2010 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 9 februarie 2011, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Suediei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate C.I.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile suedeze a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, expunerea faptelor pe care se bazează condamnarea, document privind situaţia executării pedepsei, document din care rezultă refuzul la transferare al persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul C.I.C. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin adresa din data de 25 februarie 2011 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidenţele deţinute, numitul C.I.C. este fiul lui D. şi I., născut în anul 1984 în oraşul Gura Humorului, judeţul Suceava, cu domiciliul în oraşul Gura Humorului. De asemenea, acesta este titularul paşaportului nr. PP, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al judeţului Suceava la data de 7 februarie 2005.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentinţa penală nr. B 13073-08 din data de 27 februarie 2009 numitul C.I.C. a fost condamnat de către Tribunalul din Göteborg la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol deosebit de grav, prev. de art. 6 parag. 1 alin. (1) şi (4) C. pen. suedez.
Această sentinţă a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2009, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile suedeze a rezultat că numitul C.I.C., a fost arestat la data 16 decembrie 2008, durata condamnării împlinindu-se la data de 17 iunie 2014, condamnatul putând fi eliberat anticipat la data de 17 august 2012, după executarea a 2/3 din pedeapsă. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa nr. B 13073-08 din data de 27 februarie 2009 a Tribunalului din Göteborg s-a reţinut faptul că numitul C.I.C. împreună cu acuzatul C.B. au obligat în data de 22 noiembrie 2008, prin exercitare de ameninţări şi violenţe, pe numita C.K. să întreţină relaţii sexuale cu cei doi acuzaţi.
În condiţiile date, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată a solicitat recunoaşterea sentinţei penale de condamnare nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, privind persoana condamnată C.I.C. şi transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Instanţa de fond, astfel învestită a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 155, 156 şi 162 din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pentru considerentele, pe larg expuse, în hotărârea recurată.
Astfel, din examinarea actelor depuse la dosar, respectiv adresa Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 162 din Legea nr. 302/2004, sentinţa penală de condamnare, tradusă şi în copie legalizată, extras din legislaţia penală suedeză referitor la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, extras C. pen. român privind infracţiunile corespunzătoare celor pentru care numitul C.I.C. a fost condamnat în Suedia, adresa emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de date referitor la domiciliul din România al persoanei condamnate, se constată că prin sentinţa penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, numitul C.I.C. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol deosebit de grav, prev. de art. 6 parag. 1 alin. (1) şi (4) C. pen. suedez, reţinându-se în fapt, că în data de 22 noiembrie 2008, împreună cu numitul C.B., C.I.C. a obligat-o pe C.K. să întreţină relaţii sexuale, prin exercitarea de ameninţări şi violenţe.
Sentinţa de condamnare a rămas definitivă la 22 aprilie 2009.
Condamnatul persoană transferabilă C.I.C. a fost arestat preventiv la 16 decembrie 2008, a început executarea pedepsei al cărui termen se împlineşte la 17 iunie 2014; condamnatul poate fi eliberat anticipat la data de 17 august 2012, după executarea a două treimi din pedeapsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări, în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.
Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut în mod corect îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, deoarece faptele pentru care numitul C.I.C. a fost condamnat în Suedia au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba despre infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a constatat că numitul C.I.C. este cetăţean român cu domiciliul în România, că hotărârea de condamnare este definitivă, iar la data primirii cererii de transferare, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei ce i-a fost aplicată.
Condamnatul nu şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România dar, prin sentinţa de condamnare s-a dispus expulzarea acestuia, aplicându-i-se interdicţia de a se întoarce în Suedia pe o perioadă de 15 ani, constatându-se astfel incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Totodată, s-a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 şi republicată în M. Of. nr. 377/31.05.2011, privind refuzul opţional al transferării.
În condiţiile respectării dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de fond în mod corect, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea, a recunoscut hotărârea de condamnare şi a dispus transferarea condamnatului C.I.C. în vederea continuării executării pedepsei.
De asemenea, în mod corect, în raport de lucrările dosarului, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 16 decembrie 2008 la zi - 19 aprilie 2012.
Conţinutul cererii formulată de persoana transferabilă C.I.C. nu poate fi interpretat ca o manifestare de voinţă exprimată în sensul retragerii recursului formulat, întrucât solicitarea de a-şi executa pedeapsa în Suedia confirmă, de fapt, menţinerea recursului declarat împotriva hotărârii atacate.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 509/F din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 509/F din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1221/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1238/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
