ICCJ. Decizia nr. 1268/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1268/2012
Dosar nr. 2967/1/2012
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul penal nr. 8596/118/2011, Tribunalul Constanţa, printre altele, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 (patru ) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca, în final, inculpatul V.C. să execute pedeapsa mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
In baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel inculpaţii G.V. şi V.C., apeluri ce formează obiectul dosarului nr. 168/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul din 23 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Constanţa, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor în temeiul art. 300 combinat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen., pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Ulterior, prin decizia penală nr. 26/P din 8 martie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelurile declarate de inculpaţii G.V. şi V.C. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 5 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul penal nr. 8596/118/2011 de instanţa Tribunalului Constanţa, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 168/36/2012, cu termen de judecată la 24 aprilie 2012.
Împotriva încheierii de şedinţă din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 168/36/2011, inculpaţii G.V. şi V.C. au declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti dată în încheierea atacată, constată că recursurile inculpaţilor sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurenţii - inculpaţi sunt acuzaţi tentativă la infracţiunea de omor calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că, în seara zilei de 8 aprilie 2011, au aplicat părţii vătămate G.M. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în diverse zone ale corpului, cât şi cu obiecte contondente, cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus viaţa în primejdie.
Ca împrejurări ale săvârşirii faptei, s-a reţinut că agresiunea a avut loc în public, inculpaţii aşteptând victima pe o stradă din localitatea Darabani, unde i-au fost aplicate primele lovituri, iar după ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, a fost transportată cu un autoturism la locuinţa inculpatului V.C., unde a fost din lovită cu ferocitate, victima fiind şi legată de mâini şi de picioare.
Ulterior, victima, legată şi sumar îmbrăcată, a fost abandonată în noapte, într-un loc izolat, după ce, în prealabil, fusese din nou lovită de inculpaţi.
De asemenea, s-a reţinut că agresiunea asupra părţii vătămate a fost săvârşită în scop de răzbunare, ca urmare a faptului că numita D.S. – verişoara părţii vătămate, formulase o plângere penală împotriva inculpatului V.C., acuzându-1 de comiterea infracţiunii de viol.
Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanelor în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracţiunile de care erau acuzaţi inculpaţii.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpaţii G.V. şi V.C., inclusiv subsecvent condamnării în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Constanţa, cât şi în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurenţii-inculpaţi, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent infracţiunile de violenţă şi consecinţele pe care le produce asupra vieţii şi integrităţii corporale a persoanei.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpaţii sunt acuzaţi şi mai ales împrejurările concrete în care se reţine că aceştia au acţionat demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea lor în libertate se pune în pericol siguranţa publică, având în vedere motivaţia comportamentului infracţional şi potenţialul risc de influenţare al martorilor şi a părţii vătămate.
In consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpaţilor, circumstanţele personale favorabile nefiind decisive în analiza ce priveşte valabilitatea continuării prevenţiei.
Aşa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 168/36/2011.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi V.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 168/36/2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1267/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
