ICCJ. Decizia nr. 1267/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1267/2012
Dosar nr. 6090/1/2011
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7798/62/2009, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile D.E., D.C. şi C.E., de inculpaţii P.D.M, M.I.N. şi P.M.A. şi de petentul avocat T.T. împotriva deciziei penale nr. 86/Ap din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.M. durata arestării preventive de la 11 iulie 2009 la 15 iunie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.N., durata arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la 15 iunie 2011.
Împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au formulat contestaţie în anulare contestatorii P.M.A. şi M.N.I., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 6090/1/2011.
În conţinutul cererii de contestaţie în anulare, condamnatul P.M.A. a invocat mai multe neregularităţi vizând desfăşurarea procesului penal, criticând refuzul de administrare a unor probe în cursul cercetării judecătoreşti şi alte cereri de natură să îi garanteze drepturile în proces.
S-a menţionat că, deşi declaraţiile sale coincideau cu cele formulate de numitul M.R.P., organele judiciare au decis trimiterea sa în judecată şi ulterior condamnarea în timp ce împotriva martorului evocat a fost dispusă o soluţie de neurmărire penală.
S-a mai arătat că instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, nu s-au pronunţat asupra cererii sale privind reaudierea martorilor A. şi D.
Totodată, nelegala condamnare a fost invocată şi în raport de angajarea răspunderii penale a contestatorului pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., în condiţiile în care faţă de persoana favorizată s-a dispus ulterior o soluţie de neurmărire penală.
La rândul său, condamnatul M.N.I. a formulat aceleaşi critici de nelegalitate şi netemeinicie comune cu cele ale condamnatului P.M.A., invocând suplimentar, greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 117 C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererile formulate în cauză, contestatorii P.M.A. şi M.N.I. şi-au exprimat în fapt nemulţumirea legată de modul în care a fost soluţionat procesul în care au fost condamnaţi, invocând ca temei criticile susţinute şi în faţa instanţei de recurs care a pronunţat hotărârea atacată cu prezenta contestaţie în anulare.
Se reţine, totodată, că niciunul dintre contestatori nu au invocat măcar formal vreuna dintre situaţiile care constituie cazuri de contestaţie în anulare.
Pentru a fi însă admisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
Or, în speţă, nu s-au invocat situaţii de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi nici nu au putut fi constatate pe baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorii P.M.A. şi M.N.I. împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7798/62/2009.
In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorii P.M.A. şi M.N.I. împotriva deciziei nr. 2398 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 7798/62/2009.
Obligă contestatorii P.M.A. şi M.N.I. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1268/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
