ICCJ. Decizia nr. 1341/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1341/2012
Dosar nr. 5522/100/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 530 din 20 octombrie 2011, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul S.A., fiul lui R. şi F., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracţiunilor de:
- omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani;
- tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 912 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2591 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Brăila, rest pe care l-a contopit în pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 2 iunie 2011 la zi.
A obligat pe inculpatul să plătească despăgubiri civile astfel:
- părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Maramureş suma de 1.158,68 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea sumei;
- părţii civile Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei suma de 275 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea sumei;
- părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O.” Baia Mare suma de 1.792,07 lei cu dobânda legală de la rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea sumei;
- părţii civile F.G.M., domiciliată în Sighetu Marmaţiei, str. Unirii, judeţul Maramureş, suma de 1.000 lei despăgubiri pentru daune materiale şi contravaloarea în lei la data executării a 10.000 euro despăgubiri pentru daune morale;
- părţii civile F.E.A., domiciliată în Sighetu Marmaţiei, str. Unirii, judeţul Maramureş, suma de 2.000 lei despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 5.000 lei despăgubiri pentru daune morale;
- părţilor civile F.D.B. şi F.E.G., prin reprezentant legal F.G.M., domiciliaţi în Sighetu Marmaţiei, str. Unirii, judeţul Maramureş, câte 175 lei despăgubiri periodice lunare începând cu data de 28 mai 2011 şi până la majorat sau noi dispoziţii şi câte 20.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a corpurilor delicte înregistrate la poziţia nr. 29/201 în Registrul de corpuri delicte al instanţei.
A dispus păstrarea până la soluţionarea definitivă a cauzei a mijlocului de probă înregistrat la poziţia nr. 31/2011 în Registrul mijloacelor de probă al instanţei.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Maramureş a reţinut că inculpatul S.A. a convieţuit cu partea vătămată F.G.M. o perioadă de timp în cursul anului 2010, atât în localitatea lui de domiciliu - municipiul Brăila, cât şi în străinătate.
În toamna anului 2010, partea vătămată F.G.M. s-a întors la domiciliul din Sighetu Marmaţiei, reluând convieţuirea cu soţul ei, victima F.A.I. Inculpatul a insistat ca partea vătămată să-şi părăsească soţul şi copiii şi să accepte să plece la muncă în străinătate împreună cu el, însă a fost refuzat. Mai mult, partea vătămată i-a comunicat inculpatului că nu doreşte să reia relaţiile de concubinaj şi i-a solicitat să nu o mai caute şi să se întoarcă în municipiul Brăila.
În luna aprilie 2011, inculpatul s-a deplasat în municipiul Sighetu Marmaţiei, încercând să o convingă pe partea vătămată F.G.M. să reia convieţuirea. Cu toate că partea vătămată i-a spus că doreşte să rămână cu familia sa, inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la domiciliul părţii vătămate şi al soţului ei, provocând scandal şi ameninţându-i pe ambii. Un astfel de incident s-a petrecut în data de 27 mai 2011 când inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate având un cuţit în mână, a strigat-o şi i-a adresat injurii şi ameninţări, după care a avut o atitudine agresivă faţă de victima F.A.I., cu care s-a întâlnit în faţa blocului. Incidentul a fost văzut de la geam de partea vătămată F.E.A., sora victimei.
În seara de 28 mai 2011, partea vătămată F.G.M. şi soţul său se deplasau pe strada Unirii din municipiul Sighetu Marmaţiei, când s-au întâlnit cu inculpatul, acesta reproşându-i părţii vătămate F.G.M. că nu i-a răspuns la telefon. După un scurt schimb de replici, inculpatul, cu briceagul ce-l avea asupra sa, a aplicat o lovitură puternică în torace victimei F.A.I., după care a prins-o de păr pe partea vătămată şi i-a aplicat cu acelaşi briceag mai multe lovituri în tona feţei, a gâtului, a părţii superioare a toracelui şi a braţului stâng. Întrucât partea vătămată a început să strige solicitând ajutor şi sesizând că în zonă se aflau mai multe persoane, inculpatul a părăsit în grabă locul.
Părţii vătămate i-a fost acordat prim ajutor de către persoanele aflate la faţa locului, iar cu privire la victima F.A.I. s-a constatat decesul.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 2 iunie 2011 întocmit de Cabinetul Medico - Legal Sighetu Marmaţiei, moartea numitului F.A.I. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii interne masive - hemotorax stâng şi masiv hematom în sacul pericardic post plagă înţepată tăiată în regiunea hemitoracelui stâng cu profundă interesare a parenchimului pulmonar, pericardului şi a miocardului. Obiectul care a putut fi folosit este lama unui cuţit sau briceag cu lamă lungă. Leziunile care au avut rol tanatogenerator au fost cele pulmonare şi miocardice (fila 143-144 dosar urmărire penală).
Cu privire la partea vătămată F.G.M., prin raportul de expertiză medico-legală din 1 iunie 2011 întocmit de Serviciul Medico - Legal Judeţean Baia Mare, s-a concluzionat că a prezentat leziuni traumatice - plăgi tăiate înjunghiate nepenetrante toracic, laterocervical stâng cu secţiuni arteriale multiple, şoc hemoragic, operată - ce s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înţepător. Leziunile au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa (fila 121-123 dosar de urmărire penală).
Starea de fapt reţinută rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, unii dintre aceştia văzând actele de agresiune exercitate de inculpat, cu declaraţiile părţilor vătămate F.G.M. şi F.E.A., procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto aferentă şi concluziile medico-legale.
Inculpatul S.A. nu a dat declaraţii pe parcursul procesului penal, prevalându-se de dreptul de a nu da nicio declaraţie reglementată de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Reţinând că din probele dosarului rezultă vinovăţia inculpatului, instanţa fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Sub aspectul laturii civile Tribunalul Maramureş a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fapt pentru care a admis cererile de constituire de parte civilă formulate de unităţile spitaliceşti, partea vătămată F.G.M. şi partea civilă F.E.A., sora victimei.
Cu privire la copiii minori ai victimei, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la o prestaţie periodică lunară pentru fiecare minor, cu începere de la data comiterii faptei şi până la majorat.
Împotriva acestei decizii a declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. inculpatul S.A. formulând critici referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 224/ A din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.R.A., împotriva sentinţei penale nr. 530 din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureş.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 02 iunie 2011 şi până în prezent.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocaţial.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului, neexistând elemente care să conducă la aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
Cu privire la cererea formulată de inculpat în sensul de a se reţine starea de provocare, apreciază Curtea de Apel Cluj că din probele dosarului nu rezultă existenţa unei atitudini de provocare din partea victimelor.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul S.A., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate.
În susţinerea recursului, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., care reglementează limitele în care se desfăşoară judecata în calea de atac a recursului, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost just încadrate juridic, în mod corect reţinând instanţa fondului că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii penale,
Astfel din probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate în cele administrate în mod direct şi nemijlocit de instanţa de fond rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 28 mai 2011 în loc public a suprimat, prin înjunghierea cu un cuţit, viaţa victimei F.A.I.
De asemenea, se reţine că la aceeaşi dată şi tot în loc public a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul părţii vătămate F.G.M. asupra unor zone vitale ale corpului cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 35 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
Referitor la sancţiunea penală aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată fiind proporţională cu gravitatea faptelor comise de inculpat.
Natura infracţiunilor constând în fapte de violenţă, gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat, modalitatea de comitere a faptelor ce au avut ca rezultat decesul unei victime şi punerea în pericol a vieţii celeilalte victime, atitudinea extrem de agresivă de care a dat dovadă inculpatul sunt împrejurări ce justifică pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, circumstanţele personale ale comiterii faptelor pledând tot spre un regim sancţionator sever.
Singurul element pozitiv îl reprezintă atitudinea inculpatului de regret al faptelor comise, însă este insuficient pentru a modifica sancţiunea penală aplicată.
Deşi inculpatul nu a dat declaraţii pe parcursul procesului penal, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în ultimul cuvânt acesta a arătat că regretă faptele comise, însă apreciază Înalta Curte că acest comportament al inculpatului nu poate determina adoptarea unei sancţiuni penale mai blânde neputând fi omis gradul de pericol social ridicat al faptelor comise.
Nu în ultimul rând reţine Înalta Curte că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei, fiind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2591 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Brăila.
Inculpatul S.A. a comis faptele deduse judecăţii după liberarea condiţionată din pedeapsa anterioară şi până la împlinirea duratei pedepsei, rămânând un rest neexecutat de 912 zile din pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei, toate aceste împrejurări justificând pedeapsa aplicată inculpatului, numai în acest mod putând fi atins scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen., respectiv cel educativ şi dreptul coercitiv.
Deşi inculpatul a fost liberat condiţionat din condamnarea anterioară, el nu a înţeles să adopte un comportament adecvat regulilor de convieţuire socială ci a continuat să comite fapte şi mai grave, constând în suprimarea vieţii victimei şi, de asemenea, a pus în pericol şi viaţa victimei F.G.M., aceasta fiind salvată doar în urma intervenţiilor chirurgicale, toate aceste aspecte conducând la concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să contribuie la reducerea acestuia.
Faţă de argumentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 păct.1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenţia inculpatului de la 2 iunie 2011 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 224/ A din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iunie 2011 la 27 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1346/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
