ICCJ. Decizia nr. 4127/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4127/2012
Dosar nr. 18030/325/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 22 iulie 2011, sub nr. 18030/325/2011, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul T.M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 15427/P/2009 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara criticând soluţia dispusă, respectiv ca fiind nelegală şi netemeinică.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1235/11/2/2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a înţeles să formuleze prezenta plângere întrucât tocmai cel care se face vinovat de săvârşirea unor fapte penale împotriva sa, respectiv C.S., a formulat o altă plângere penală prin care a arătat că a fost calomniat de numitul T.M. şi N.I. în sensul că aceştia, l-au acuzat că ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 208, 209, 215 şi art. 259 C. pen., ceea ce s-a dovedit a fi neadevărat. Prin Sentinţa penală nr. 28231 din 17 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18030/325/2011, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluţiei din data de 15 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în Dosarul de urmărire penală nr. 15427/P/2009 şi împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii din 11 iulie 2011, dată în Dosar nr. 1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul T.M. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Judecătoria Timişoara a reţinut următoarele: Numitul C.S. a formulat plângere împotriva numiţilor T.M. şi N.I. arătând că aceştia din urmă l-au reclamat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. art. 208, 209, 215 şi art. 259 C. pen., fapte neadevărate ce au format obiectul Dosarului nr. 11215/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, întrucât s-a apreciat de către procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 259 C. pen., sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, făptuitorii nefăcând cu rea-credinţă plângerea la organele de urmărire penală, ei fiind convinşi de realitatea celor reclamate.
Împotriva soluţiei a formulat plângere T.M., depusă şi înregistrată sub nr. 13770/325/2010 la Judecătoria Timişoara care, prin Sentinţa penală nr. 1747 din 22 septembrie 2010 a trimis-o la prim-procurorul de pe lângă Judecătoria Timişoara, potrivit disp. art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri petentul T.M. a declarat recurs, respins ca nefondat de către Tribunalul Timiş, prin Dosarul penal nr. 18/R din 5 ianuarie 2011, plângerea fiind trimisă prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi înregistrată la 27 iunie 2011. S-a constatat că prin rezoluţia din 11 iulie 2011, dată în Dosar nr. 1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a dispus respingerea plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 15427/P/2009 a Parchetului de pe lângă jud. Timişoara ca inadmisibilă. Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conf. art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Faţă de dispoziţiile menţionate anterior, prima instanţă a constatat că, prin plângerea formulată de petent în baza art. 2781, petentul nu a criticat soluţia ce a fost dispusă faţă de el şi nici temeiul de drept reţinut de procuror pentru a dispune soluţia de netrimitere în judecată, ci a înţeles că sesizeze fapte săvârşite de numitul C.S. Prin urmare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Judecătoria Timişoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluţiei din data de 15 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în Dosarul de urmărire penală nr. 15427/P/2009 şi împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii din 11 iulie 2011, dată în Dosar nr. 1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul T.M. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18030/325/2011, a declarat recurs petentul T.M. şi recurenţii D.N. şi V.V., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor art. 3851 şi 417 C. proc. pen., instanţa a constatat că acestea sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18030/325/2011, s-a dispus respingerea plângerii petentului T.M. împotriva rezoluţiei din 15 mai 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 15427/P/2009 şi rezoluţiei dată de acelaşi parchet în Dosarul nr. 1235/11/2/2011. Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2002, în vigoare la data pronunţării sentinţei în speţă, rezultă că hotărârea pronunţată în această materie este definitivă.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs. Totodată, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii şi unicităţii acestei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., instanţa a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petentul T.M. şi recurenţii D.N. şi V.V. împotriva Sentinţei penale nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18030/325/2011 şi a obligat fiecare recurent la plata sumei de câte 80 RON, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs petiţionarul T.M. Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că Sentinţa penală nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 18030/325/2011, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici Decizia nr. 236/R din 9 februarie 2012 prin care Secţia penală şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Timişoara a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionari împotriva Sentinţei penale nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 236/R din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1161/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
