ICCJ. Decizia nr. 1326/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1326/2012

Dosar nr. 1041/114/2010

Şedinţa publică din 26 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 132 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.C.L. şi R.C.L. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău.

Au fost obligaţi apelanţi la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 54 din 5 aprilie 2011 Tribunalul Buzău, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 i-a condamnat pe inculpaţii G.C.L., domiciliat în Buzău, jud. Buzău, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, şi S.S., domiciliat în sat I.D., comuna M., jud. Buzău, cetăţenie română, studii 8 clase, ocupaţia constructor la SC S.C. SRL, necăsătorit, un copil minor, la pedepsele de câte 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.L., zis „L.”, cetăţenie română, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor, domiciliat în Pucioasa, jud. Dâmboviţa, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpaţilor G.C.L., S.S. şi R.C.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.L. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept.

S-a aplicat inculpatului R.C.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. inculpatul R.C.L. execută pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen..

S-a aplicat inculpaţilor G.C.L., S.S. şi R.C.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen..

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor G.C.L. şi S.S. pe termen de încercare de 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ C. pen. au fost obligaţi inculpaţii G.C.L. şi S.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte, la datele fixate, la consilierul desemnat cu supravegherea, din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor G.C.L. şi S.S. în conformitate cu art. 86⁴, art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare ori al neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere dispuse de către instanţă prin prezenta sentinţă.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea inculpaţilor G.C.L. şi S.S. prezenta sentinţă pentru a lua cunoştinţă de condiţiile în care se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor G.C.L. şi S.S. se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 905,3 grame cannabis identificată şi depusă la S.C.C.O. Buzău conform procesului-verbal din 20 noiembrie 2009.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor G.C.L., S.S. şi R.C.L. reţinerea din 19 noiembrie 2009 şi arestul preventiv de la 20 noiembrie 2009 la 23 noiembrie 2009.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 24 noiembrie 2009 asupra autoturismului marca B., şi restituirea acestuia către inculpatul S.S..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul R.C.L. a procurat din Spania, în toamna anului 2009, aproximativ 1 kg de canabis, pe care l-a adus în România, într-un microbuz F., cantitatea de droguri menţionată fiind depozitată la domiciliul părinţilor săi din localitatea Pucioasa, jud. Dâmboviţa. Pentru că avea nevoie urgentă de bani, având de plătit anumite datorii, inculpatul R.C.L. a început să se intereseze printre cunoscuţi de posibilitatea vânzării canabisului pentru suma de 2000 de euro. În acest sens, a apelat la inculpatul S.S., pe care îl cunoştea de aproximativ 5 ani, din perioada când acesta din urmă lucrase în Spania, solicitându-i să se deplaseze în localitatea Pucioasa şi oferindu-i detalii despre „iarba” pe care intenţiona să o vândă. Inculpatul S.S. a refuzat iniţial să se implice în comercializarea drogurilor, însă la insistenţele telefonice ale inculpatului R.C.L. i-a promis că va lua legătura cu un băiat pe care l-a numit „naşul”, identificat ulterior ca fiind inculpatul G.C.L..

Din declaraţiile celor doi inculpaţi, R.C.L. şi S.S. a rezultat că prima discuţie în legătură cu intenţia de comercializare a drogurilor a avut loc cu o săptămână înainte de momentul prinderii acestora în flagrant, iar ulterior,inculpatul S.S. a intermediat o întâlnire între inculpaţii R.C.L. şi G.C.L. la „Popasul M.”, situat în apropierea oraşului Buzău.

Inculpatul G.C.L. a declarat că această întâlnire a avut loc cu 2-3 zile înainte de realizarea vânzării către investigatorul sub acoperire, că a fost de acord, la insistenţele inculpatului S.S. să găsească alte persoane pentru a comercializa plantele pentru care inculpatul R.C.L. nu a avut documente legale de provenienţă.

A mai rezultat din declaraţiile inculpaţilor că au discutat şi preţul vânzării pentru cantitatea de 1 kg de canabis care trebuia să fie de 2500 de euro.

Inculpatul S.S. a susţinut că i-a lăsat singuri câteva minute pe ceilalţi doi inculpaţi pentru a discuta detaliile despre substanţele ce urmau a fi vândute, precum şi preţul vânzării.

Inculpatul G.C.L. a precizat în declaraţiile date la urmărirea penală că a discutat cu un cunoscut de la care se aproviziona cu plantele pe care le vindea la magazinul său, însă acesta nu a fost interesat de cumpărarea unor produse fără factură.

Prin ordonanţa procurorului din 18 nov. 2009 s-a autorizat, în conformitate cu art. 17 alin. (1), 2 din Legea nr. 508/2004, rap.la art. 21 şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 224 şi următoarele din codul penal, folosirea investigatorului sub acoperire „I.M.” pentru a procura cantitatea de 1 kg de canabis pe care inculpatul G.C.L. o oferea spre vânzare cunoscuţilor săi.

S-a reţinut în cuprinsul acestei ordonanţe că inculpatul G.C.L. caută în rândul cunoscuţilor şi partenerilor de afaceri cumpărători ai cantităţii de 1 kg de canabis,deţinută de el sau de un apropiat rămas neidentificat.

De asemenea, la 18 nov.2009 s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul G.C.L. pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,avându-se în vedere că a oferit spre vânzare cantitatea de 1 kg cannabis, deţinută de un apropiat al său.

Organele de urmărire penală nu au precizat care au fost dovezile în baza cărora au luat la cunoştinţă despre punerea în vânzare a cantităţii de 1 kg cannabis, însă aşa cum s-a menţionat, a rezultat din declaraţiile inculpatului S.S., coroborat cu declaraţiile inculpatului G.C.L. că acesta a căutat printre cunoscuţi persoane dornice să cumpere cantitatea de cannabis pe care o deţinea inculpatul R.C.L..

Potrivit procesului verbal din 18 noiembrie 2009, investigatorul sub acoperire a menţionat că l-a contactat pe inculpatul G.C.L. care i-a relatat că îi poate vinde cantitatea de aproximativ 1 kg de cannabis pentru suma de 4500 euro, susţinând, totodată, că drogurile se află în posesia proprietarului.

În data de 19 noiembrie 2009, în baza înţelegerii dintre inculpatul G.C.L. şi investigatorul sub acoperire s-a realizat o întâlnire la intrarea în oraşul Buzau,în parcarea complexului K. unde au fost prezenţi şi inculpaţii S.S. şi R.C.L.. Inculpatul S.S. a rămas împreună cu „cumpărătorul” în timp ce R.C.L. şi G.C.L. s-au deplasat cu autoturismul aparţinând inculpatului S.S., condus de către inculpatul G.C.L. în localitatea I.D. întorcându-se după aproximativ 65 minute având în maşină o geantă în care se afla cantitatea de 916 gr de cannabis, ambalată în 5 borcane de sticlă, a câte 5 litri.. Surprinderea în flagrant a inculpaţilor de către organele de poliţie s-a realizat în momentul în care inculpatul S.S. a mutat geanta în care se aflau drogurile în autoturismul poliţiştilor sub acoperire.

Asupra inculpatului R.C.L. s-a găsit cantitatea de 0,86 gr de materie vegetală,despre care acesta a declarat că o deţinea pentru consum propriu.

De asemenea, în cotiera centrală a autoturismului folosit pentru deplasarea inculpaţilor în satul I.D. s-a găsit cantitatea de 1,75 gr cannabis (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 octombrie 2010).

Au fost analizate potrivit metodelor stiinţifice specifice şi celelalte cantităţi de substanţe vegetale ridicate de către organele judiciare, rezultând potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică următoarele:

În cele 5 borcane de sticlă transparentă, în care se aflau fragmente vegetale (inflorescenţe) de culoare verde-oliv, având greutatea de 912,9 grame;

În proba nr. 2, reprezentând 0,86 grame fragmente vegetale (inflorescenţe),de culoare verde oliv, introduse într-o punguţă din material plastic transparent ;

În proba nr. 3 reprezentând 1,34 grame fragmente vegetale (inflorescenţe) de culoare verde-oliv, introduse într-o punguţă de material plastic transparent s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC),substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, inclusă în categoria drogurilor de risc, astfel cum rezultă din tabelul III,anexă la Legea nr. 143/2000.

Inculpaţii R.C.L., S.S. şi G.C.L. au comis acţiuni tipice ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv au deţinut, transportat şi oferit spre vânzare cantitatea de cannabis menţionată, de 916 grame.

Inculpaţii R.C.L. şi S.S. au recunoscut faptul că aveau cunoştinţă despre calităţile fragmentelor vegetale pe care intenţionau să le comercializeze.

Inculpatul G.C.L. a susţinut că nu a cunoscut conţinutul şi natura fragmentelor vegetale pe care inculpatul R.C.L. dorea să le vândă, apărare care este în contradicţie cu mijloacele de probă administrate în cauză. A mai susţinut inculpatul că a negociat vânzarea unei maşini R. pentru suma de 4.500 euro şi nu a cantităţii de 1 kg de cannabis.

În declaraţia dată la dosar de urmărire penală, inculpatul S.S. a menţionat, referitor la discuţia telefonică pe care a avut-o cu inculpatul G.C.L., că de fapt era vorba despre plantele ce urmau a fi comercializate, iar nu despre preţul unei maşini.

În plus, inculpatul G.C.L., s-a întâlnit, anterior intervenţiei investigatorului sub acoperire, cu inculpatul R.C.L.,la „Popasul M.” unde a discutat inclusiv preţul pe care inculpatul R.C.L. îl cerea pentru substanţele psihotrope deţinute.

De asemenea, investigatorul sub acoperire a menţionat în procesul verbal din 19 noiembrie 2009, şi în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti că inculpatul G.C.L. i-a oferit la momentul întâlnirii din parcarea Complexului K. o cantitate mică din materia vegetală ce urma a fi comercializată, ambalată într-o pungă din plastic transparent, substanţă ce a fost predată şi examinată potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică, identificată prin proba nr. 3, ce conţinea 1,34 gr.cannabis.

Inculpatul G.C.L., aşa cum a declarat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a avut calitatea de administrator al SC C. SRL cu sediul în Buzău, societate prin intermediul căreia comercializa plante etnobotanice,inculpatul putând avea cunoştinţe despre caracteristicile, dar şi natura plantelor ce urmau a fi vândute.

Inculpatul G.C.L. a susţinut că acţiunile sale au fost rezultatul provocării permanente desfăşurate de către investigatorul sub acoperire, care şi-a depăşit competenţele legale stabilite de către procuror. S-a mai precizat că în lipsa solicitării explicite a agentului de a cumpăra droguri, nu s-ar fi comis infracţiunea constatată la 19 noiembrie 2009.

A solicitat inculpatul să se constate că a comis fapta fără vinovăţie, fiind determinat de acţiunile desfăşurate de către un reprezentant al organelor judiciare să intermedieze comercializarea substanţelor despre care nu se cunoştea că reprezintă droguri. În aceste condiţii, a cerut să se dispună achitarea sa în conformitate cu art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. e) C. proc. pen., fiind aplicabile în acest din urmă caz,disp.art. 46 C. pen. cu privire la constrângerea morală.

Tribunalul, analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale a constatat că nu s-au încălcat disp.art. 68 alin. (2) C. proc. pen. ce reglementează interdicţia pentru organele judiciare de a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe.

Pentru a intra sub incidenţa art. 68 C. proc. pen., activitatea de „provocare” a unei infracţiuni trebuie să îmbrace forme concrete de instigare care să iniţieze în mintea unei persoane ideea de a săvârşi o infracţiune; ea poate să fie concretizată în rugăminţi insistente,promisiuni false,înşelăciune, insinuări.

Inculpatul G.C.L. a fost solicitat de către inculpatul S.S. pentru a sprijini un prieten să vândă o anumită substanţă, despre care acesta din urmă ştia că este cannabis, aspect ce rezultă din declaraţia inculpatului R.C.L..

Inculpatul G.C.L. s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi, cu 2-3 zile înainte a fi contactat de către investigatorul sub acoperire şi a discutat personal cu R.C.L. care deţinea cantitatea de aproximativ 1 kg cannabis, stabilind cu acesta şi preţul vânzării la 2.000-3.000 euro.

Ulterior, inculpatul aşa cum a declarat, şi la insistenţele inculpatului S.S. a căutat, printre cunoscuţi, persoane dispuse să cumpere cantitatea de substanţe psihotrope.

Inculpatul G.C.L. a declarat la cercetarea judecătorească că era interesat de obţinerea unui câştig financiar, în plus rezultând din transcrierea convorbirilor telefonice că inculpatul a pretins preţul de 4.500 euro, pe care nu dorea să-l negocieze.

În aceeaşi declaraţie, inculpatul a precizat că a fost sunat de către o persoană care i-a spus că a auzit de la un prieten de-al său că are ceva de vânzare, persoană cu care a discutat apoi despre întâlnirea din parcarea Complexului K..

Inculpatul S.S. a recunoscut că a insistat, în mod repetat, ca G.C.L. să-l ajute pe prietenul său care era într-o situaţie disperată, că avea nevoie de bani, aşa încât intervenţia investigatorului sub acoperire nu a făcut decât să creeze oportunitatea şi condiţiile în care inculpaţii puteau să vândă cantitatea de cannabis pe care o deţinea unul dintre aceştia.

Inculpaţii R.C.L. şi G.C.L. stabiliseră preţul vânzării, iar apariţia cumpărătorului nu a fost surprinzătoare pentru acesta din urmă care a încercat să-i afle „dosarul” printre cunoscuţii săi, în acest sens fiind convorbirea telefonică şi mesajul primit de către inculpat în ziua de 19 noiembrie 2009, orele 17,47-17,48.

Solicitarea investigatorului sub acoperire ce nu a fost o iniţiativă a acestuia, ci efectuată cu autorizarea procurorului din 18 noiembrie 2009 nu l-a supus pe inculpatul G.C.L. unei constrângeri care să-i fi anihilat voinţa sau să-i fi abolit libertatea de acţiune. Organele de urmărire penală aveau o suspiciune rezonabilă şi nu au făcut decât să-i ofere inculpatului o „tentaţie obişnuită”, o oportunitate pe care acesta a valorificat-o, s-a implicat activ în stabilirea datei întâlnirii şi a stabilit preţul care urma a fi plătit pentru drogurile ce se vindeau.

În plus, anterior la 21 iulie 2009 organele judiciare se sesizează din oficiu cu privire la posibila comercializare de droguri de risc în magazinul administrat de către inculpatul G.C.L., fapt ce a rezultat şi din examinarea tehnico-ştiinţifică a probei nr. 18, ridicată cu ocazia controlului la punctul de lucru din Rm.Sărat.

Faţă de aceste mijloace de probă s-a înlăturat apărarea inculpatului G.C.L. atât cu privire la lipsa intenţiei în vânzarea drogurilor de risc, cât şi la existenţa unei provocări din partea organelor judiciare în comiterea infracţiunii.

Inculpatul G.C.L. a invocat nelegalitatea autorizaţiei de interceptare a convorbirilor telefonice, nemenţionarea în procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice a datelor prev.de disp.art. 91³ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (nr. de ordine al suporturilor ce conţin înregistrarea convorbirilor telefonice, nu sunt certificate de procuror, nu s-au ataşat în plic sigilat copii ale suporturilor ce conţin înregistrarea convorbirilor telefonice).

Dispozitivele conţinând suportul tehnic al convorbirilor telefonice înregistrate,ca şi înregistrarea în mediu ambiental au fost înaintate instanţei de judecată la 25 mai 2010, iar la termenul din 24 februarie 2011 s-a dispus vizionarea D.V.D-ului conţinând înregistrarea prinderii în flagrant a inculpaţilor în parcarea Complexului K. (astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă).

Ordonanţa procurorului de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice din 19 noiembrie 2009 s-a emis în conformitate cu art. 91² alin. (2) C. proc. pen. pe o durată de 48 de ore, avându-se în vedere urgenţa reclamată de desfăşurarea activităţilor de urmărire penală.

De asemenea, copia suportului privind înregistrarea convorbirilor telefonice au fost înaintate instanţei după sesizarea acesteia şi păstrate în conformitate cu disp.art. 91³ alin. (3) C. proc. pen., la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia judecătorului.

În consecinţă, aspectele invocate cu privire la administrarea şi conservarea mijloacelor de probă nu pot conduce la înlăturarea acestora ca fiind obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Cu privire la menţiunea existentă pe ordonanţa procurorului din 19 noiembrie 2009 privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului G.C.L., la termenul de judecată din 16 noiembrie 2010, procurorul de şedinţă a menţionat faptul că transmiterea acesteia către organele specializate în realizarea interceptării s-a realizat prin serviciul specializat, iar ulterior cu poşta militară, de aici rezultând data de 20 noiembrie 2009 şi nr. de intrare administrativ la unitatea militară specializată.

Stabilirea vinovăţiei inculpaţilor cu privire la infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a realizat pe baza mijloacelor de probă ce au fost anterior analizate: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică privind evidenţierea tetrahidrocanaabinolului în substanţele ridicate de la inculpaţi, declaraţiile martorilor O.V. şi ale investigatorilor sub acoperire, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor şi procesele-verbale de transcriere a discuţiilor purtate în mediul ambiental între investigatorul sub acoperire „I.M.”, inculpaţii G.C.L. şi S.S..

Inculpatul R.C.L. a comis şi infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Inculpatul R.C.L. a declarat la urmărirea penală că în ultimii 12 ani a locuit în Spania, de unde a revenit cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de a fi prins în flagrant de către organele de poliţie, aducând în ţară aproximativ 600-700 gr.de „iarbă”, pentru care a plătit 1.000 euro, ambalată în borcane din sticlă. Transportul drogului l-a realizat, potrivit aceleiaşi declaraţii cu microbuzul F. cumpărat de o societate comercială din localitatea Pucioasa.

Aceeaşi situaţie a fost susţinută de către inculpat şi în declaraţia dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a invocat faptul că substanţa vegetală găsită de către organele de poliţie, aproximativ 1 kg de cannabis a fost cultivată de către inculpat în domiciliul mamei sale din localitatea Pucioasa, într-un ghiveci obţinând dintr-o singură plantă întreaga cantitate de materie vegetală identificată în cele 5 borcane de sticlă. A susţinut că a dat altă explicaţie organelor de urmărire penală de teama unei eventuale percheziţii domiciliare şi a implicării mamei sale în această activitate.

Audiată în calitate de martor, mama inculpatului,N.F. a susţinut că a văzut la un moment dat în curtea în care avea flori şi alte plante şi un ghiveci în care fiul său i-a precizat că se află o plantă ornamentală, pe care a udat-o şi a îngrijit-o până în toamna anului 2009 când a constatat că avea aproximativ 2 m înălţime şi inflorescenţe pe care nu a putut să le descrie cu exactitate.

Inculpatul a depus la dosar fotografii extrajudiciare susţinând că reprezintă imagini ale ghiveciului şi o parte din tulpina şi rădăcina plantei canabis pe care a cultivat-o la domiciliu.

Pentru a verifica apărarea inculpatului, în sensul că a obţinut întreaga cantitate de cannabis dintr-o singură plantă cultivată în ghiveci, instanţa a solicitat relaţii de la „A.S.A.S. „G.I.S.” Bucureşti.

Potrivit adresei din 12 ianuarie 2011 s-a comunicat instanţei că o singură plantă de cannabis sativa, cultivată în condiţii de câmp poate avea o tulpină în greutate de 90-130 grame, iar frunzele reprezintă 25-30% din greutatea tulpinii. De asemenea, greutatea seminţelor este de 30-44 grame/plantă.

Inculpatul a depus la dosar înscrisuri cu privire la durata de vegetaţie şi cantitatea de substanţă vegetală pentru diverse tipuri de cannabis cultivate în ghiveci.

Avându-se în vedere că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face şi în urma examinării tuturor probelor administrate, constând că nu se poate acorda, în abstract o proeminenţă declaraţiilor date în faţa instanţei, urmează a se reţine situaţia de fapt ce rezultă din coroborarea probelor administrate pe întreg parcursul procesului penal.

În cele 5 borcane ridicate de către organele de poliţie au fost identificate 916 gr.cannabis, substanţa vegetală fiind, de fapt, constituită din inflorescenţele plantei, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi planşele fotografice.

Inculpatul R.C.L. s-a apărat pe parcursul cercetării judecătoreşti că a obţinut de la o singură plantă întreaga cantitate de substanţă vegetală, respectiv frunze şi inflorescenţe, însă aşa cum s-a menţionat, materia vegetală pe care inculpatul a oferit-o spre vânzare era formată numai din inflorescenţe.

Din adresa înaintată instanţei de către A.S.A.S „G.I.S.” ca şi din înscrisurile depuse de inculpat nu a rezultat că o singură plantă de cannabis sativa poate produce aproximativ 1 kg de inflorescenţe.

Inculpatul R.C.L. a declarat că se întorsese din Spania în România în urmă cu 2-3 săptămâni,că încercase să găsească eventuali cumpărători pentru drogurile aduse, astfel încât a apelat la inculpatul S.S.. Acest aspect este confirmat şi de către inculpatul S.S. care a menţionat faptul că prietenul său era plecat în Spania de mult timp.

Coroborând aceste aspecte cu declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală în care a susţinut că a introdus drogurile în ţară, fiind cumpărate anterior din Spania, s-a constatat că aceste declaraţii sunt conforme cu adevărul. În plus, chiar în condiţiile în care ar fi cultivat cannabisul la care s-a referit în ghiveci, în domiciliul mamei sale, nu ar fi putut obţine întreaga cantitate de inflorescenţe de la o singură plantă.

La acestea se adaugă susţinerile inculpatului, confirmate şi de către inculpatul S.S., că întoarcerea în ţară era determinată de situaţia achitării unor datorii, că inculpatul era grăbit în a găsi un cumpărător pentru drogurile pe care le avea şi pe care a declarat că le-a cumpărat din Spania pentru că aflase că poate să obţină un profit la cantitatea respectivă.

Faţă de aceste considerente, urmează a se reţine vinovăţia inculpatului R.C.L. şi cu privire la infracţiunea prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere următoarele criterii de individualizare:

- împrejurările în care au acţionat inculpaţii, prin realizarea de acţiuni alternative de deţinere, transport şi vânzare a unei cantităţi importante de cannabis, drog de risc;

- scopul pe care îl urmăreau inculpaţii R.C.L. şi G.C.L. fiind acela al obţinerii unor sume de bani semnificative, aproximativ 2.000 euro fiecare ;

- gradul de pericol social ridicat al infracţiunii determinat şi de valorile sociale puse în pericol, legate de viaţa şi sănătatea persoanelor expuse consumului de droguri;

- faptul că inculpaţii nu au mai fost anterior condamnaţi, iar inculpaţii R.C.L. şi S.S. au avut o conduită parţial sinceră pe parcursul procesului penal;

- raportat la conduita inculpatului R.C.L. pe parcursul procesului penal, având în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, faptul că acesta are în întreţinere un copil minor, urmează să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen..

Faţă de datele ce caracterizează faptele comise, dar şi persoanele inculpaţilor s-au aplicat pedepsele de câte 4 ani închisoare (G.C.L. şi S.S.), iar pentru inculpatul R.C.L. se va aplica pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pentru infracţiunile prev.de art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Întrucât inculpaţii G.C.L. şi S.S. nu au mai comis anterior infracţiuni, sunt tineri,inculpatul G.C.L. desfăşurând o activitate în cadrul Complexului M., reţinând şi cuantumul pedepselor aplicate ,instanţa a apreciat că scopul acestora poate fi atins şi fără executare, urmând ca în baza art. 86¹ C. pen. să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pe termen de încercare de 7 ani.

S-a dispus de asemenea de tribunal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 24 noiembrie 2009 asupra autoturismului marca B., şi restituirea acestuia către inculpatul S.S. motivat de faptul că mijlocul de transport nu a fost fabricat, pregătit sau adaptat în scopul comiterii infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii G.C.L. şi R.C.L. care au criticat sentinţa primei instanţe pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul inculpat G.C.L., prin intermediul apărătorului ales a învederat în primul rând că, la data emiterii ordonanţei de interceptare a convorbirilor telefonice nu existau date certe privind pregătirea comiterii vreunei infracţiuni. Cu toate acestea, organele de urmărire penală au obţinut autorizarea de interceptare a convorbirilor telefonice, şi pe cale de consecinţă a solicitat unei structuri să efectueze interceptările telefonice. Toate aceste aspecte viciază în opinia sa proba astfel obţinută care nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt.

În al doilea rând precizează inculpatul G.C.L. că nu a fost implicat niciodată în vânzarea de cannabis, iar acţiunile sale au fost desfăşurate la insistenţele investigatorului sub acoperire, care în opinia sa l-a provocat la comiterea infracţiunii. Mai mult el doar a intermediat întâlnirea, fără a participa în vreun fel la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât s-a aflat în eroare, în sensul că nu ştia că substanţa ce urma să fie comercializată era cannabis, presupunând că erau plante etnobotanice. Această împrejurare rezultă din interceptările telefonice aflate la dosar, care confirmă faptul că inculpatul nu a cunoscut despre existenţa canabisului, pe care de altfel nici nu l-a văzut.

De asemenea, învederează apelantul inculpat că investigatorul sub acoperire a comis şi o serie de falsuri, în condiţiile în care este cert că acesta nu poate fi implicat în comiterea de fapte penale în exercitarea atribuţiilor care i-au fost încredinţate. În acest sens susţine, că la dosar există un proces-verbal din care rezultă că investigatorul sub acoperire l-ar fi contactat telefonic pe inculpatul G.C.L., iar acesta din urmă ar fi precizat că substanţa este de foarte bună calitate. Această convorbire telefonică nu a existat în realitate, iar la audierea sa, la instanţa de fond, investigatorul sub acoperire nu a putut să facă nici o referire la această situaţie. Mai mult nu există înregistrare video în parcarea K. aşa cum se susţine şi, de asemenea, nu există nicio mostră (nu este vizibilă pe film), iar la percheziţie s-a găsit mostra în interiorul autoturismului lui C.S..

Apelantul a mai apreciat că toate probele au fost obţinute nelegal şi ca atare a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Buzău, iar pe fond achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Apelantul inculpat R.C.L., a susţinut în primul rând că toate probele administrate în cauză au fost obţinute în mod nelegal şi a solicitat la rândul său achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.., arătând că investigatorul sub acoperire a fost cel care l-a provocat şi şi-a depăşit complet atribuţiile.

Mai mult la dosar există o ordonanţă de interceptare în care apar unele ştersături, iar data din această ordonanţă este din 20 noiembrie 2009, cu toate că la această dată inculpaţii erau deja interceptaţi. La dosar există două procese-verbale de interceptare a unor convorbiri telefonice ce poartă aceeaşi dată şi aceeaşi oră, situaţie care, din punctul său de vedere, este imposibil de realizat.

În ceea ce priveşte substanţa pe care a încercat să o valorifice, a arătat că pe baza probelor administrate s-a dovedit că planta a fost cultivată la domiciliu său, iar la dosar există planşe fotografice în acest sens.

Faţă de toate aceste aspecte, a solicitat în temeiul art. 372 pct. 2 C. proc. pen. ca instanţa de apel să facă o nouă apreciere a probelor şi pe cale de consecinţă să i se aplice o pedeapsă până în 3 ani închisoare, cu aplic. art. 81 C. pen., avându-se în vedere circumstanţele sale atenuante.

Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 372 şi art .373 C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate.

Instanţa de prim control a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit de către instanţa de fond, în mod corect s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul R.C.L. a procurat în cursul lunii octombrie 2009 din Spania cantitatea de 916 gr. cannabis, drog de risc, pe care l-a introdus în ţară şi, ulterior, împreună cu inculpaţii S.S. şi G.C.L., la data de 19 noiembrie 2009 au oferit spre vânzare această cantitate investigatorului acoperit „I.M.” într-o parcare de pe raza mun. Buzău.

Curtea nu a reţinut criticile formulate de către apelanţii inculpaţi cu privire la nelegala administrare a probatoriilor în condiţiile în care susţinerile acestora nu se confirmă din analiza actelor şi lucrărilor dosarului.

În primul rând cu privire la legalitatea emiterii ordonanţei de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul G.C.L. şi oportunitatea emiterii acesteia, Curtea a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 91² alin. (2) C. proc. pen. „ În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizaţiei prevăzute de art. 91¹ alin. (1), (2) şi (8) ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, înscrisă în registrul special prev. de art. 228 alin. (1¹) înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 ore”. Aceste prevederi legale au fost în întregime respectate în cauză, în condiţiile în care procurorul de caz, prin ordonanţa aflată la dosarul de urmărire penală, a dispus interceptarea şi înregistrarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2009, orele 10.00 a convorbirilor telefonice efectuate de la două posturi telefonice aparţinând inculpatului G.C.L.. S-a apreciat că ordonanţa menţionată, din punct de vedere formal respectă toate condiţiile impuse de lege, iar din punct de vedere al oportunităţii emiterii acesteia nu se poate contesta necesitatea interceptării convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, în condiţiile în care existau informaţii certe, consemnate în procesul verbal întocmit de către investigatorul acoperit I.M., că urmează a se realiza o tranzacţie importantă cu droguri de risc. În vederea stabilirii pe deplin a situaţiei de fapt, pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în comiterea acestei activităţi antisociale, adoptarea de către procurorul de caz a acestei măsuri era imperios necesară. În aceste condiţii, interceptarea convorbirilor telefonice realizate de către inculpatul G.C.L. a fost realizată în mod deplin legal, iar măsura a fost luată de către organele de urmărire penală din considerente de oportunitate evidente.

Curtea a mai reţinit că autorizarea investigatorului acoperit s-a realizat, de asemenea, în conformitate cu prevederile legale, art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 rap. la art. 21, 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, precum şi în temeiul disp. art. 224¹ şi următoarele C. proc. pen., iar justificarea folosirii acestuia rezultă din aceea că pe baza informaţiilor deţinute de rapoartele către organele de urmărire penală s-a stabilit existenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpatul G.C.L. ar fi fost implicat în trafic de droguri, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul era asociat în cadrul unei societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate comercializarea de plante şi substanţe etnobotanice, iar o parte din produsele pe care acesta le oferea la vânzare aveau în conţinut urme de tetrahidrocannabinol.

În ceea ce priveşte legalitatea activităţii desfăşurate de către investigatorii sub acoperire desemnaţi în cauză prin ordonanţele emise la 18 noiembrie 2009, Curtea nu a reţinut susţinerile apelanţilor inculpaţi referitoare la realizarea de către aceştia a unor acte de provocare, pe de o parte, iar pe de altă parte la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Cu privire la existenţa unor acte de provocare, în acord cu prima instanţă, instanţa de apel a reţinut că activitatea investigatorului sub acoperire „I.M.” nu a îmbrăcat acest caracter, ci aceasta a înţeles să răspundă unei nevoi pe care inculpaţii o aveau de a comercializa cât mai repede o cantitate însemnată de cannabis, drog introdus în ţară de către inculpatul R.C.L., în condiţiile în care acest inculpat dorea să obţină suma de bani necesară pentru plata unor datorii.

S-a apreciat că din analiza transcrierilor convorbirilor telefonice existente la dosarul cauzei, precum şi a convorbirilor înregistrate în mediu ambiental nu se poate decela, aşa cum a susţinut apelantul inculpat G.C.L., că investigatorul sub acoperire ar fi încercat în vreun mod să determine inculpatul la comiterea comiterii infracţiunii pentru care acesta este cercetat, ci acestea relevă faptul că apelantul, pe deplin conştient de activitatea antisocială desfăşurată, precum şi de obiectul acestei tranzacţii doreşte realizarea ei în vederea obţinerii unui beneficiu material direct pentru sine. În cadrul discuţiilor pe care le-a purtat cu investigatorul, în parcarea magazinului în care s-a realizat ulterior flagrantul, inculpatul confirmă pe de o parte că cunoaşte care este natura substanţelor ce fac obiectul tranzacţiei, iar pe de altă parte că în cadrul acesteia, chiar dacă este numai unul dintre intermediari, oferta de vânzare este asumată personal, susţinând că trebuie să îi rămână şi lui o sumă de bani.

De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul apelant G.C.L., nu a fost nici un moment în eroare cu privire la substanţele comercializate, în condiţiile în care a afirmat faţă de investigator că de regulă nu se ocupă cu vânzarea unor asemenea substanţe, dar că marfa pe care o oferă acestuia spre vânzare este de bună calitate.

Faţă de aceste elemente, Curtea a considerat că nu pot fi reţinute în cauză incidenţa prevederilor art. 46 şi 51 C. pen., în privinţa inculpatului G.C.L., acesta neacţionând sub imperiul unei constrângeri morale, realizată de către investigatorul sub acoperire şi nici nefiind în eroare de fapt cu privire la obiectul tranzacţiei din 19 noiembrie 2009.

Cu privire la pretinsele fapte penale comise de către investigatorul sub acoperire, respectiv consemnarea falsă a existenţei unor convorbiri telefonice la data de 18 noiembrie 2009 în procesul verbal de la dosar, Curtea a considerat că această susţinere a apelantului G.C.L. nu poate fi reţinută în condiţiile în care din probele dosarului nu există elemente care să conducă la reţinerea justeţei acestor acuzaţii. Mai mult, contrar celor susţinute de către apelant, investigatorul sub acoperire a confirmat cu ocazia audierii sale de către instanţa de fond existenţa acestei convorbiri. De altfel, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor confirmă existenţa acestei convorbiri, tranzacţia vizând drogurile de risc desfăşurându-se în ziua imediat următoare.

Criticile vizând existenţa unor ştersături pe ordonanţa de interceptare şi înregistrare provizorie de convorbiri şi comunicări, exemplarul de la dosar urmărire, respectiv faptul că pe acest act figurează ca dată a înregistrării sale la U.M XX data de 20 noiembrie 2009, care ar fi fost data reală a emiterii acesteia, nu au fost acceptate de către instanţa de apel în condiţiile în care data menţionată a fost aplicată de către instituţia responsabilă cu realizarea tehnică a interceptărilor, iar această ştampilă a fost în mod evident aplicată peste o alta care certifica înregistrarea ordonanţei în ziua anterioară. Mai mult, înregistrarea la unitatea respectivă la o dată ulterioară a actului procesual care autorizează efectuarea interceptării nu conduce la afectarea legalităţii mijloacelor de probă, în condiţiile în care în mod evident, cum rezultă din chiar cuprinsul ordonanţei, aceasta a fost emisă anterior realizării activităţii procesuale.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului R.C.L. referitoare la provenienţa drogurilor oferite spre vânzare dintr-o singură plantă cultivată într-un ghiveci la domiciliul mamei sale, Curtea a considerat că instanţa de fond, pe deplin justificat, nu le-a avut în vedere, în condiţiile în care probele ştiinţifice administrate, răspunsul de la A.S.A.S „G.I.S.”, infirmă posibilitatea obţinerii acestei cantităţi de drog dintr-o singură plantă crescută pe teritoriul naţional, iar mai mult, chiar inculpatul apelant în declaraţii sale iniţiale date în cauză, confirmate de declaraţiile coinculpatului S.S., a învederat provenienţa străină a drogului.

Aşa fiind, curtea a constatat că soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii este legală şi corespunde situaţiei de fapt, rezultată din interpretarea probelor, astfel încât critica apelanţilor privitoare la greşita lor condamnare a fost apreciată ca nefondată.

Ultima critică formulată de către inculpatul apelant R.C.L., ce vizează greşita individualizare a sancţiunilor a fost apreciată ca fiind nefondată, deoarece prima instanţă a dovedit suficientă clemenţă prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea situate sub limita minimă specială, în condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. O reducere mai accentuată a acestor pedepse nu se impune în cauză, date fiind pericolul social concret al faptelor comise, dar şi de persoana infractorului, care a manifestat pe parcursul procesului penal o poziţie procesuală oscilantă, revenind asupra atitudinii sincere iniţial adoptată. Faţă de cuantumul stabilit de către prima instanţă, alegerea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, în sensul solicitat de către inculpat nu este posibilă şi pe de altă parte nici nu ar fi de natură a conduce la atingerea scopului educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Faţă de considerentele expuse, curtea a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel încât apelurile formulate au fost respinse ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii G.C.L. şi R.C.L..

Inculpatul G.C.L. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală, şi a arătat că nu contestă faptele, dar nu a cunoscut că e vorba de cannabis şi a crezut că e o plantă etnobotanică. Convorbirile telefonice pe care instanţele şi-au întemeiat soluţia de condamnare nu există sau au fost greşit interpretate.

În ce priveşte activitatea investigatorilor acoperiţi, a susţinut că în cauză aceştia au fost cei care l-au instigat să comită infracţiunile.

De aceea a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen..

Inculpatul R.C.L. a arătat că nu neagă faptele reţinute în sarcina sa, dar solicită schimbarea încadrării din art. 3 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 din aceeaşi lege deoarece singura probă care susţine încadrarea în art. 3 din Legea nr. 143/2000 este declaraţia sa dată după flagrant în care a afirmat că a adus cannabisul din Spania, dar apoi a revenit asupra acestei declaraţiei arătând că a cumpărat seminţele din Bucureşti.

A invocat cazurile de casare prev. art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen..

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate cât şi prin prisma celor care, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Apărările inculpatului G.C.L. că nu a cunoscut natura plantelor oferite spre comercializate şi că a crezut că sunt plante etnobotanice, pentru că el avea un magazin cu un asemenea profil, nu pot fi primite, din moment ce a dat asigurări investigatorului sub acoperire că marfa este de calitate, spunându-i că de obicei el nu comercializează asemenea substanţe.

În ceea ce priveşte activitatea investigatorului sub acoperire, aşa cum au arătat cele două instanţe, aceasta s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale şi a limitelor trasate prin ordonanţele emise la 18 noiembrie 2009. Nu se poate vorbi în cauză de o investigare la săvârşirea infracţiunii săvârşită de investigatorul sub acoperire I.M. deoarece iniţiativa comercializării cantităţii de 916 gr de cannabis a aparţinut inculpaţilor S.S. şi G.C.L., care încercau să vândă plantele aparţinând inculpatului R.C.L..

De altfel nici nu este plauzibilă afirmaţia inculpaţilor că au fost instigaţi de investigatorul sub acoperire să comită o astfel de faptă, pentru că unei astfel de instigări nu i s-ar fi putut da curs dacă inculpaţii nu ar fi avut deja cantitatea de aprox.1 kg de cannabis, greu de procurat de o persoană care nu are nicio legătură cu lumea drogurilor. De altfel atitudinea pasivă a investigatorului sub acoperire rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului G.C.L., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită, deoarece inculpatul a recunoscut în declaraţiile iniţiale, date în faza de urmărire penală că a adus cannabisul din Spania, acolo unde locuia împreună cu familia, pentru a-l vinde şi a obţine rapid o sumă mare de bani, deoarece avea datorii.

Aspectul susţinut în prezent de către inculpat, că a cumpărat din Bucureşti seminţe de cannabis şi le-a cultivat la Pucioasa nu poate fi avut în vedere de instanţă, deoarece acesta este plecat de 15 ani din România iar afirmaţia sa nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Solicitarea inculpatului R.C.L. de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită, deoarece sancţiunile aplicate sunt adecvate gravităţii faptelor comise şi circumstanţelor personale ale inculpatului, fiind apte să asigure scopurile trasate în art. 52 C. pen. - prevenţia generală şi prevenţia specială.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi G.C.L. şi R.C.L. împotriva deciziei penale nr. 132 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 575 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1296/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul in ICCJ. Decizia nr. 14/2012. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs