ICCJ. Decizia nr. 1296/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1296/2012
Dosar nr. 62493/3/2011
Şedinţa publică din 24 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 22 septembrie 2011, sub nr. 62493/3/2011 revizuentul A.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penala, în Dosarul nr. 4602/3/2007.
În motivarea cererii, revizuentul a solicitat reaprecierea materialului probator aflat la dosarul cauzei, întrucât este nevinovat.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei: referatul nr. 1676/III-6/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - Serviciul Teritorial Bucureşti, copia sentinţei penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 4602/3/2007, cu menţiunea rămânerii definitive.
Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond spre a analiza admisibilitatea in principiu a cererii, potrivit disp.art. 403 C. proc. pen.
În cauza s-a întocmit referat de către procuror, ale cărui concluzii sunt in sensul respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibila, in temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală prin decizia penală nr. 299 din 15 noiembrie 2011, având de soluţionat apelul revizuientului, a decis respingerea, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, revizuientul a formulat recurs prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1469 din 26 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, arătând că poate aduce probe noi care nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, sens în care a cerut audierea martorului E.V..
Recursul este nefondat.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi din oficiu conform disp.art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., se constată că atât sentinţa cât şi decizia din apel sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de casare a lor.
În mod întemeiat s-a reţinut de către cele două instanţe că cererea condamnatului este inadmisibilă întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen. şi care ar putea face posibilă desfiinţarea unei hotărâri definitive.
De altfel, motivele invocate tind la o prelungire a probatoriului, situaţie care nu se circumscrie niciuneia dintre cele 5 cazuri strict şi limitativ prevăzute de legiuitor.
O astfel de cale de atac poate fi cerută numai în măsura în care ar fi fost fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Faptul că în faţa instanţei de recurs revizuientul a înţeles să formuleze cerere potrivit căreia să fie audiat martorul E.V., impune formularea unei noi cereri de revizuire în vederea reluării procedurii prevăzută de art. 397 C. proc. pen..
Ca atare, nefiind posibilă analizarea susţinerilor recurentului, întrucât nu se încadrează în cazurile de revizuire prev.de art. 394 C. proc. pen., ci numai de instanţa de fond sau de control judiciar în căile ordinare de atac, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul condamnatului revizuient este nefondat şi urmează a fi respins de Înalta Curte ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat A.I. împotriva deciziei penale nr. 299 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1294/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1326/2012. Penal → |
|---|
