ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul in

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1348/2012

Dosar nr. 5093/86/2009

Şedinţa publică din 27 aprilie 2012

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37 din data de 09 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. 5093/86/2009, a fost condamnat inculpatul J.D.C., la:

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia publică de poliţist, funcţie de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din„Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia publică de poliţist, funcţie de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

În temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, s-a dispus faţă de inculpat măsura confiscării speciale a sumei de 2000 lei (ce a făcut obiectul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”).

În temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, s-a dispus faţă de inculpat măsura confiscării speciale a sumei de 800 lei (ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”).

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000 la dosar, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe A.G., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori şi sustragere de arbori, „a fost înaintat, la data de 11 martie 2002, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale pentru art. 97 şi 98 alin. (1) C. silvic”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/523762 din 25 septembrie 2007, în „Registrul de evidenţă a petiţiilor” al Postului de Poliţie Stulpicani nr. 86/122 din 11 iulie 2007 la fila nr. x în sensul că, în ceea ce priveşte reclamaţia formulată de K.A. împotriva numitului S.C. „s-a răspuns petentului, iar S.C. a fost avertizat în scris”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/497211 din 18 februarie 2008, în „Registrul de evidenţă a petiţiilor” al Postului de Poliţie Stulpicani nr. 86/122 din 11 iulie 2007 la fila nr. x în sensul că, în ceea ce priveşte reclamaţia formulată de P.G. împotriva lui B.P., „s-a răspuns petentului, iar B.P. a fost avertizată în scris”;

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul O.T. la:

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia publică de poliţist, funcţie de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pedeapsa de 2 (doi) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia publică de poliţist, funcţie de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia publică de poliţist, funcţie de care s-a folosit în săvârşirea infracţiunii), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/543095 din 19 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe M.S.M., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori şi sustragere de arbori, „la data de 19 noiembrie 2001 s-au suspendat cercetările conform art. 339 – art. 341 C. proc. pen.;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/543025 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe M.S.M., cercetat pentru tăiere ilegală de arbori şi sustragere de arbori „la data de 18 mai 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale pentru art. 97 şi 98 alin. (1) C. silvic”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/543012 din 22 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe B.I. şi G.G.I. cercetaţi pentru tăiere ilegală de arbori, „la data de 20 mai 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/543064 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe S.I. cercetat pentru ocuparea fără drept a unui teren din fondul forestier naţional, „la data de 04 septembrie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/543065 din 18 mai 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe S.R. cercetat pentru ocuparea fără drept a unui teren din fondul forestier naţional, „la data de 04 septembrie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de neîncepere a urmăririi penale”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. P/26766 din 12 ianuarie 2001, în Registrul Postului de Poliţie Stulpicani nr. 440506 din 02 ianuarie 2000, în sensul că, în ceea ce priveşte dosarul de urmărire penală privind pe P.P.E. cercetat pentru violare de domiciliu şi furt, „cu privire la plângerea lui U.G., din comuna Stulpicani, împotriva lui P.N.G., din aceiaşi localitate, înregistrată cu nr. P/26766 din 24 septembrie 2001, pentru săvârşirea infracţiunii de furt avut privat, soluţionat de agentul O.T., în care a fost începută urmărirea penală cu nr. 00609din 19 ianuarie 2001, iar la data de 12 ianuarie 2001 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu referat de terminare a urmăririi penale”;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 977 din 02 martie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125224 din 02 martie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 974 din 03 februarie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125221 din 03 februarie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 975 din 10 februarie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125222 din 10 februarie 2008, „a fost trimis la data de 04 aprilie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 988 din 03 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126910 din 03 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 997 din 24 august 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126919 din 24 august 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 993 din 07 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126915 din 07 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 994 din 07 aprilie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126916 din 07 aprilie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 1019 din 17 septembrie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 2759516 din 17 septembrie 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 1017 din 09 septembrie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 2759514 din 09 septembrie 2008, „a fost trimis la data de 17 noiembrie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 979 din 13 martie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126901 din 13 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 981 din 31 martie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126903 din 31 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 983 din 31 martie 2008 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3126905 din 31 martie 2008, „a fost trimis la data de 15 august 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 968 din 09 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125216 din 09 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 965 din 12 noiembrie 2007 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125213 din 12 noiembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 969 din 09 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125217 din 09 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă în Registrul de evidenţă sub nr. 971 din 27 decembrie 2007 în sensul că, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie seria AY nr. 3125219 din 27 decembrie 2007, „a fost trimis la data de 25 februarie 2008 la Primăria Stulpicani”;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen.:

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561520 din 07 aprilie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 17 aprilie 2003 s-a răspuns petentei B.A., petiţia fiind clasată”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561577 din 10 octombrie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 16 noiembrie 2003 s-a răspuns petentei B.A., iar B.E. a fost avertizat în scris, petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561522 din 14 aprilie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 04 mai 2003 s-a răspuns petentului G.G., petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561540 din 11 iunie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 10 iulie 2003 s-a răspuns petentului, petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561549 din 15 iulie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 30 iulie 2003 s-a răspuns petentului, petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561510 din 20 februarie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 15 martie 2003 s-a răspuns petentei, reclamanta a fost avertizată în scris”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561567 din 04 septembrie 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 25 septembrie 2003 s-a răspuns petentei, îndrumată la instanţa de judecată, petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/561559 din 15 august 2003, în Registrul nr. S/42/322 din 22 septembrie 2006, în sensul că „la 21 septembrie 2003 s-a comunicat petentului iar R.G. a fost avertizat în scris, petiţia clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/50318 din 25 aprilie 2006, în Registrul nr. S/42/322/2006, în sensul că „la 25 aprilie 2006 s-a comunicat în scris petenţilor pentru a se adresa instanţei de judecată, petiţia fiind clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/503316 din 25 aprilie 2006, în Registrul nr. S/42/322/2006, în sensul că „la 25 aprilie 2006 s-a comunicat în scris petentei pentru a se adresa instanţei de judecată, petiţia fiind clasată la postul de poliţie”;

- s-a înlăturat menţiunea nereală înscrisă sub nr. R/503390 din 09 noiembrie 2006, în Registrul nr. 86/122/2007, în sensul că „la 09 decembrie 2006 s-a comunicat petentului că M.M. a fost avertizat în scris, materialul fiind clasat la postul de poliţie”;

În temeiul art. 170 C. proc. pen., instanţa a constatat restabilită situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor, prin trimiterea de către organul de urmărire penală la I.P. Suceava, a tuturor dosarelor de urmărire penale şi a celorlalte înscrisuri oficiale originale sustrase de inculpaţii J.D.C. şi O.T. şi care presupuneau o soluţionare legală din partea organelor de poliţie, pentru a fi reintroduse în circuitul legal şi a fi soluţionate procedural.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost obligat inculpatul J.D.C. la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 500 lei în fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost obligat inculpatul O.T. la plata către stat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1000 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 500 lei în fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 333/P/2009 întocmit la data de 27 iulie 2009 s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. J.D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a pretins şi a primit în data de 24 aprilie 2009 şi 02 iunie 2009 de la Z.V. suma totală de 2000 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existenţa căreia avea cunoştinţă, respectiv folosirea de către acesta a unor documente false ale autoturismului pe care l-a condus şi cu care a fost implicat într-un accident rutier în noaptea de 21 aprilie 2009;

- trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., la data de 03 iunie 2009 a pretins bani şi alte valori de la M.M., pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soţul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală;

- furnizarea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: la data de 02 iunie 2009 în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a furnizat mai multor persoane din localitatea Stulpicani, reprezentanţi ai unor societăţi comerciale, martorilor H.M. şi D.M.S., informaţii ce nu erau destinate publicităţii cu privire la iminenţa efectuării unui control economic la mai mulţi agenţi economici de pe raza com. Stulpicani, şi care a avut drept rezultat închiderea punctelor de lucru pe o anumită perioadă de timp pentru a evita controlul;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., la data de 02 iunie 2009, s-a înţeles cu coinculpatul O.T. în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu şi prin invocarea autorităţii pe care i-o conferea calitatea de poliţist, a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obţinerea pentru altul a unei sume de bani şi obţinerea pentru sine a sumei de 600 lei;

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2002 în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice de la autoritatea publică în care îşi desfăşura activitatea, respectiv Postul de poliţie Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale – un dosar penal şi două reclamaţii;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în perioada 2002 – 2009, în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliţiei judiciare, a sustras înscrisuri din cadrul autorităţii din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a unor persoane şi nesoluţionarea în mod legal a petiţiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obţinut de persoanele cercetate şi care a avut drept consecinţă aducerea unor grave prejudicii autorităţii din care face parte şi sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi de neîncredere în instituţiile statului;

- fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a menţionat în registrele de evidenţă aspecte nereale cu privire la soluţionarea unor înscrisuri ce au fost identificate în original la domiciliul acestuia, săvârşind astfel 3 acte materiale de fals intelectual.

2. O.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., la data de 02 iunie 2009, s-a înţeles cu coinculpatul J.D.C., în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., sens în care prin exercitarea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu şi prin invocarea autorităţii pe care i-o conferea calitatea de poliţist a făcut presiuni psihice asupra debitorului, urmărind obţinerea pentru altul a unei sume de bani şi obţinerea pentru sine a sumei de 600 lei;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a intermediat valorificarea a 10 mc de material lemnos în favoarea lui N.G., uzând de calitatea sa de agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani, precum şi de a facilita transportul acestei cantităţi, în noaptea de 11 iunie 2009, prin obţinerea mijlocului de transport, prin asigurarea traseului, şi prin asigurarea consultanţei lui F.D. cu privire la justificarea provenienţei materialului lemnos şi a atitudinii pe care urma să o adopte în faţa organelor de control silvic;

- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că: în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2001 şi până în 2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, de la autoritatea publică în care îşi desfăşura activitatea, respectiv Postul de poliţie Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, 10 dosare penale, 3 procese, verbale de cercetare la faţa locului, 18 procese, verbale de constatare şi sancţionare contravenţională şi 24 reclamaţii, petiţii, sesizări.

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că: în calitate de organ de cercetare penală în cadrul poliţiei judiciare, în perioada 2001 – 2009, a sustras înscrisuri din cadrul autorităţii din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a unor persoane şi nesoluţionarea în mod legal a petiţiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obţinut de persoanele cercetate şi care au avut drept consecinţă aducerea unor grave prejudicii autorităţii din care face parte şi sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi de neîncredere în instituţiile statului;

- fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că: în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi prin aceeaşi modalitate infracţională începând cu anul 2001, săvârşind astfel 52 acte materiale de fals intelectual din care 33 de acte materiale prin înscrierea în registrele de evidenţă a unor menţiuni nereale şi 19 acte materiale prin omisiunea înregistrării lucrărilor penale sau a altor înscrisuri.

II. Neînceperea urmăririi penale faţă de Z.V., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente prevăzută art. 255 alin. (3) C. pen.

III. Încetarea urmăririi penale faţă de învinuitele:

- F.M., şi

- A.F., ambele pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente prevăzută art. 260 alin. (2) C. pen.

IV. 1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului:

- F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.;

2. Aplicarea învinuitului a sancţiunii amenzii administrative în sumă de 100 lei, ce va fi executată potrivit art. 442 C. proc. pen.;

În cuprinsul rechizitoriului s-au reţinut următoarele:

Inculpaţii J.D.C. şi O.T. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi îşi desfăşoară activitatea ca poliţişti în cadrul I.P.J. Suceava, Postul de poliţie Stulpicani, fac parte din structurile de poliţie judiciară şi au gradul profesional de agent şef de poliţie şi respectiv agent şef principal de poliţie.

S-a evidenţiat că, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul este „funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului” (art. 1) şi este „investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinire atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege” (art. 2), desfăşurându-şi „activitatea profesională în interesul şi sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în exercitarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii” (art. 3), răspunzând „în condiţiile legii pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu” (art. 4).

Ca funcţionari publici cu statut special, activitatea lor de lucrători de poliţie trebuia să fie circumscrisă următoarelor reglementări:

- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei române:

- Poliţia română este „instituţia specializată a statului român, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii” (art. 1);

- Desfăşoară potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea (art. 26);

- Foloseşte şi mijloace tehnico – ştiinţifice în cercetarea locului infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuând, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi expertize criminalistice şi constatări tehnico – ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii (art. 26).

Inculpaţii fac parte din structurile de poliţie judiciară şi în calitate de lucrători de cercetare ai poliţiei judiciare trebuie să efectueze cercetarea penală pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală (art. 207 C. proc. pen.) şi activitatea lor în această calitate trebuie să se circumscrie prevederilor Codului de procedură penală :

- Să urmărească realizarea scopului procesului penal:

- procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, procesul penal trebuind să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor (art. 1 C. proc. pen.).

- Să efectueze urmărirea penală cu profesionalism şi responsabilitate ţinând cont de următoarele prevederi legale:

- urmărirea penală are ca scop strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată (art. 200 C. proc. pen.);

- organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia, fiind obligat să adune probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea celor cercetaţi (art. 202 C. proc. pen.);

- organul de urmărire penală este, de asemenea, obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârşirea infracţiunii, precum şi orice alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei (art. 202 C. proc. pen.);

- Să formuleze propuneri procedurale: de neîncepere a urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale [(art. 228 alin. (4) C. proc. pen.)] sau de terminare a urmăririi penale, când există probe suficiente privind existenţa faptei şi vinovăţia autorului (art. 256 C. proc. pen.), urmând să se conformeze următoarelor principii şi obligaţii procedurale:

- să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe (art. 62 C. proc. pen.);

- sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală (art. 65 C. proc. pen.);

- să examineze, de îndată, cererile noi formulate sau mijloacele de probă propuse şi să se pronunţe motivat prin ordonanţă cu privire la admiterea sau respingerea lor (art. 67 C. proc. pen.);

- declaraţiile celui cercetat făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art. 69 C. proc. pen.);

- probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, probele constituind orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei;

- să execute dispoziţiile date de procuror în activitatea de supraveghere a cercetărilor efectuate, care au drept scop ca cercetarea penală şi actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Făcând parte din structurile poliţiei române, cei doi agenţi de poliţie aveau atribuţiuni şi pe linia constatării şi sancţionării faptelor contravenţionale şi soluţionarea petiţiilor adresate organului din care făceau parte.

Ca activităţi specifice, conform fişei postului, cei doi agenţi de poliţie aveau ca principale atribuţiuni de serviciu executarea de activităţi în domeniul prevenirii şi contracarării criminalităţii şi faptelor antisociale, asigurării şi menţinerii ordinii şi liniştii publice, luării măsurilor de pază şi protecţie a bunurilor, culegerii şi valorificării informaţiilor, supravegherii calificate a elementelor aflate în atenţie, verificării şi soluţionării legale a plângerilor legitime ale cetăţenilor, efectuării actelor de urmărire penală şi rezolvării cu operativitate a dosarelor penale intrate pe rolul postului. Execută activitatea de urmărire penală din dosarele penale, asigurând soluţionarea lor cu operativitate, dar şi procedurală.

Tot în fişa postului se menţionează în mod expres sarcinile şi îndatoririle zilnice pe care agenţii de poliţie le aveau de efectuat, având ca responsabilităţi, printre altele: „a) soluţionează dosarele penale cu autori cunoscuţi, precum şi cele cu autori neidentificaţi, potrivit competenţei; c) desfăşoară activităţi informativ operative pentru descoperirea autorilor de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni; i) urmăresc respectarea legislaţiei în domeniul silvic şi transportului de material lemnos, protecţia mediului înconjurător, vânatului şi pescuitului, potrivit competenţei: j) supraveghează, îndrumă şi controlează, în condiţiile legii, participanţii la traficul rutier pe drumurile judeţene şi comunale situate în zona de competenţă şi acordă sprijin autorităţilor locale pentru buna desfăşurare a traficului rutier, efectuează cercetarea accidentelor rutiere uşoare, soldate numai cu pagube materiale; r) are calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare, efectuarea de activităţi de cercetare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală în cauzele repartizate prin rezoluţia şefului subunităţii; v) eliberează contravenientului exemplarul nr. 1 al chitanţelor, iar exemplarele 2 rămân în carnet. Carnetele de chitanţe consumate se depun la gestionarii de chitanţe sau la înlocuitorii acestuia pentru a servi ca documente de verificare a sumelor încasate”.

Toate aceste norme legale care reglementează aceste activităţi specifice sunt cunoscute de lucrătorii de poliţie, fiind atribuţiune de serviciu cunoaşterea acestor metodologii şi tehnici de investigare a infracţiunilor.

Echivalenţa situaţiei de fapt, stabilită în urma cercetărilor efectuate, cu cea de drept a fost prezentată de organul de urmărire penală structurat în rechizitoriu astfel:

I. ACTIVITATEA INFRACŢIONALĂ DESFĂŞURATĂ DE INCULPATUL J.D.C.:

1. La data de 19 mai 2009 numitul Z.N.V. din com. Stulpicani, jud. Suceava a formulat denunţ la D.G.A. – S.T.A. Suceava, cu privire la faptul că în data de 23 aprilie 2009 agentul de poliţie J.D.C. i-a pretins suma de 1000 euro pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru săvârşirea a trei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fapte pe care acesta le-ar fi comis în noaptea de 21 aprilie 2009.

Totodată, denunţătorul a precizat că, în data de 24 aprilie 2009, i-a dat inculpatului J.D.C. suma de 1800 lei în timp ce se afla în biroul acestuia din sediul Postului de poliţie Stulpicani, împrejurare în care i-a fost dictată o declaraţie şi i-a fost încheiat procesul – verbal de contravenţie seria CC cu nr. 11550401 din 24 aprilie 2009.

Toată discuţia purtată dintre cei doi a fost înregistrată de denunţător cu ajutorul unui reportofon, punând la dispoziţia organului de urmărire penală înregistrarea audio, care a fost admisă ca probă. Din transcrierea acestei înregistrări rezultă în mod clar atitudinea inculpatului J.D.C. de a încălca legea, în sensul că a primit suma de 1800 lei şi, la un moment dat, i-a dictat conţinutul declaraţiei lui Z.V. De asemenea, agentul de poliţie i-a dat de înţeles denunţătorului că faptele săvârşite de el, în noaptea de 21 aprilie 2009, sunt grave, respectiv sunt infracţiuni, însă prin atitudinea adoptată, făcând afirmaţiile „eu îţi propun o lună de zile”, „dacă tot îţi fac un bine”, „mie îmi revine de aici subţirel, aşa de o îngheţată”, a lăsat să se înţeleagă oportunitatea de a rezolva problema şi în alt mod decât cel legal, ajutându-l astfel să nu îi întocmească dosar penal, urmând să răspundă doar contravenţional. În aceleaşi împrejurări inculpatul a acceptat să-i mai fie remisă şi suma de 200 lei în zilele următoare.

Având în vedere acest denunţ, la data de 02 iunie 2009, a fost constituită echipa operativă formată din procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi lucrători ai poliţiei judiciare din cadrul D.G.A. – S.T.A. Suceava în vederea valorificării momentului operativ constând în remiterea sumei de 200 lei de către denunţătorul Z.V. către agentul de poliţie J.D.C., potrivit înţelegerii avute. În prealabil, s-a încheiat un proces – verbal de identificare a sumei de bani pe care numitul Z.V. a pus-o la dispoziţie, fiind vorba de 4 bancnote a câte 50 lei. A fost urmărită vizual activitatea desfăşurată de denunţătorul Z.V. şi de lucrătorul de poliţie judiciară J.D.C. Totodată, potrivit autorizaţiei nr. 243/I din 26 mai 2009 a Tribunalului Suceava s-a procedat începând cu această dată la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul J.D.C. de la postul telefonic cu nr. 0752273540, precum şi înregistrarea audio – video a acestuia în mediul ambiental.

În baza acestei activităţi a fost înregistrată convorbirea purtată de inculpatul J.D.C. cu denunţătorul Z.V. în biroul agentului de poliţie în data de 02 iunie 2009 şi din care a rezultat că inculpatului i-a fost frică să ia plicul în care se afla suma de 200 lei, spunând „mie mi-e frică, m-ai sunat … ai vorbit prin telefon cu mine de bani, de astea”. Cu toate acestea l-a întrebat pe Z.V. despre ce sumă este vorba, denunţătorul spunând „două milioane. Atâta doar. Şi oi mai face eu o cinste”. Inculpatul i-a spus lui Z.V. să lase plicul cu bani la „M. lui S.” căreia să-i spună că sunt pentru el. S-a stabilit că este vorba de numita F.M., administrator la SC A.D. SRL Stulpicani, ce deţine ca punct de lucru un magazin mixt cu bar şi cofetărie în localitatea Stulpicani.

După această discuţie Z.V. s-a deplasat la magazinul menţionat de inculpat şi negăsind-o pe M. a lăsat plicul cu bani persoanei care se afla de serviciu la bar, respectiv învinuitei A.F., nepoata M., spunându-i „Îţi las două milioane să-i dai … să-i dea lui D. poliţaiul că o zis că vine el mai târziu să-i ia”.

În cursul aceleiaşi zile de 02 iunie 2009, inculpatul J.D.C. a sunat-o pe învinuita F.M. şi a verificat dacă V.Z. a fost pe la magazinul ei şi a lăsat „ceva pentru mine”, spunând că va trece a doua zi pentru acest lucru.

În data de 02 iulie 2009 fiind audiate în calitate de martor, atât învinuita F.M., cât şi învinuita A.F., au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la plicul în care se aflau banii pe care Z.V. l-a lăsat pentru inculpatul J.D.C. Având în vedere aceste aspecte, la aceeaşi dată s-a început urmărirea penală faţă de cele două învinuite pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, respectându-li-se toate drepturile garantate de lege.

În data de 03 iulie 2009, înainte de a surveni arestarea inculpaţilor, fiind audiate în calitate de învinuite, atât F.M., cât şi nepoata sa A.F., au revenit asupra declaraţiilor mincinoase pe care le-au făcut în calitate de martori, precizând că într-adevăr în data de 02 iunie 2009 în timp ce A.F. se afla la magazinul mătuşii sale, F.M., numitul Z.V. a lăsat un plic cu bani ce urmau să ajungă la „poliţistul D.”, fără a preciza însă ce reprezenta acea sumă de bani. Numita F.M. a precizat că în cursul aceleiaşi zile a fost sunată pe telefonul mobil de către inculpatul J.D., care a întrebat-o dacă V. a lăsat ceva pentru el răspunzându-i afirmativ, după care la scurt timp i-a predat plicul cu bani.

S-a evidenţiat în actul de sesizare că, având în vedere că retragerea mărturiei mincinoase a fost făcută de către cele două învinuite înainte de luarea măsurii preventive a arestării faţă de inculpatul J.D.C., în cauză sunt incidente dispoziţiile alin. (2) ale art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), respectiv nepedepsirea faptei, motiv pentru care s-a şi dispus încetarea urmăririi penale potrivit art. 10 lit. (i¹) C. proc pen.

2. La data de 03 iunie 2009 numita M.M. din localitatea Stulpicani a formulat denunţ la D.G.A. – S.T.A. Suceava cu privire la faptul că numitul J.D.C., în calitate de agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani, i-a pretins suma de 200 euro pentru a interveni la ofiţeri din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului şi a-i determina să nu-i întocmească dosar penal soţului ei, M.R. pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei publice. Denunţul a fost înregistrat cu numărul unic 401/P/2009 şi fiind vorba de acelaşi autor, a fost conexat la dosarul nr. 333/P/2009.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că, în seara zilei de 30 mai 2009, numitul M.R.M. a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice autoturismul marca „V.W.G.” cu numere de înmatriculare de Olanda şi, în faţa casei în care domicilia, a fost oprit de către un echipaj al Poliţei oraşului Gura Humorului, format din trei lucrători de poliţie. Unul dintre aceştia, identificat ulterior ca fiind inspectorul P.C., a demontat şi a ridicat numerele de înmatriculare de la autoturism, iar un altul, respectiv inspectorul H.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul J.D.C., întrebându-l dacă îl cunoaşte pe M.R., ce fel de om este şi dacă are permis de conducere. Această convorbire a fost înregistrată la orele 19,35, potrivit autorizaţiei de interceptare. Inculpatul J.D. l-a prezentat pe M.R. ca fiind „ţepar”, motivând imediat această expresie prin faptul „am furat-o eu personal de două ori … dar tare … ca să ştii”.

Echipajul de poliţie care a constatat infracţiunea nu a încheiat nici un act constatator la sediul structurii de poliţie din care fac parte, nefiind identificată nici un înscris în acest sens.

Fiindu-le prezentată planşa foto atât lui M.M., cât şi lui M.R., ambii i-au identificat pe cei doi inspectori de poliţie, care i-a oprit în trafic şi au ridicat plăcuţele de înmatriculare ale autoturismului.

Numita M.M. a precizat că în data de 01 iunie 2009 s-a întâlnit în mod întâmplător cu agentul de poliţie J.D. în localitatea Stulpicani, care i-a pretins în mod indirect să-i dea bani, afirmând „cum i-am zis eu lui R. tura trecută” pentru a face demersurile necesare să nu se întocmească dosar penal soţului ei, denunţătoarea înţelegând că este vorba de suma de 200 euro.

Pe parcursul discuţiilor purtate de inculpat cu denunţătoarea M.M. de la posturile de telefonie mobilă pe care le deţineau, acesta i-a dat de înţeles că poate interveni pe lângă ofiţerii de poliţie şi să rezolve problema neîntocmirii dosarului penal şi a nesancţionării soţului ei cu anularea permisului de conducere. De asemenea, a precizat că va trebui să aibă grijă şi de el, precizând „nu mai vedeţi şi cu mine cum vă rezolvaţi problemele că … cam fac lucruri aşa de caritate”.

S-a stabilit că numita M.M. i-a dat inculpatului J.D.C. suma de 800 lei în data de 03 iunie 2009, moment operativ înregistrat şi prezentat în procesul – verbal din 03 iunie 2009. Discuţiile purtate între inculpatul J.D.C. şi denunţătoarea M.M. au fost înregistrate potrivit aceleiaşi autorizaţii de interceptare.

Prin ordonanţele din 01 iulie 2009, respectiv 13 iulie 2009 au fost disjunse cauzele privind săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunile de luare de mită de către inspectorii de poliţie judiciară H.C. şi P.C., dare de mită de către M.M. şi complicitate la dare de mită de către inculpatul J.D.C. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea D.N.A. – S.T. Suceava.

3. În data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. a fost contactat pe telefonul mobil de către inspectorul de poliţie H.C., care i-a adus la cunoştinţă că în zona localităţii Stulpicani urmează să vină un echipaj al Poliţiei oraşului Gura Humorului în control, spunându-i să mai spună şi la alţii pentru a anunţa agenţii economici pe care îi cunoştea, inclusiv să-i spună şi lui „nea T., să sune, să închidă stânele”. În aceeaşi discuţie, inspectorul H.C. i-a adus la cunoştinţă inculpatului de componenţa echipei de control, respectiv „C., cu A. … cu C.D.”. Imediat după această discuţie inculpatul a contactat telefonic pe numita H.M., administrator la P.F.H.M., care deţine un magazin de produse alimentare, precum şi pe D.M.S., administrator la SC C.S. SRL Stulpicani, care are trei puncte de lucru constând în două magazine alimentare şi un chioşc, cărora le-a adus la cunoştinţă că va veni un control şi să închidă punctele de lucru pentru câteva ore. De asemenea, l-a sunat şi pe colegul său, O.T., spunându-i că „m-o sunat H. că s-o pornit cei trei crai de la răsărit, o zis că na, să dai iama în ţară … pe unde îi de dat că s-o pornit C., cu D. şi cu A.”

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii săvârşită de inspectorul de poliţie judiciară H.C., s-a dispus la 01 iulie 2009 disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea D.N.A. – S.T. Suceava.

4. La data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.T. aducându-i la cunoştinţă că a vorbit cu M. şi dacă reuşesc să recupereze o sumă mai mare, de 36.000.000 lei vechi, de la „F.”, le revin la amândoi 12.000.000 lei vechi „şase milioane de unu, tot e bun”.

Din acel moment, atât inculpatul J.D.C., cât şi inculpatul O.T. l-au contactat telefonic de mai multe ori pe numitul G.F. solicitându-i să le restituie lor suma de bani pe care el o avea datorie către M.P. pentru nişte lemne de foc pe care le cumpărase. Întrucât G.F. nu răspundea de fiecare dată la apelurile celor doi agenţi de poliţie, aceştia au discutat între ei, precizând că „nu vrea să răspundă la telefon, dar mergem noi dimineaţă peste ei”. De asemenea, toate convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi cu G.F. sunt la orele dimineţii, în timpul programului de lucru al acestora ca agenţi de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani. Din atitudinea celor doi inculpaţi a rezultat în mod clar activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, respectiv cea de a recupera banii lui M.P. de la G.F., aspect recunoscut de inculpatul J.D.C. în convorbirea avută cu colegul său din data de 09 iunie 2009 „… na că să recuperăm banii”.

S-a evidenţiat de către organul de urmărire penală faptul că inculpatul J.D.C. a precizat că de fapt este vorba de o chestiune personală în ceea ce priveşte banii pe care trebuia să-i ia de la G.F. nu a fost probat pe parcursul urmăririi penale. Inculpatul a precizat că s-a împrumutat de la finul său de cununie, M.P. cu o sumă de bani, acesta spunându-i că poate să-i dea banii prin G.F., care avea datorie la el. Acest aspect nu a fost susţinut în nici un fel, cu atât mai mult cu cât în activitatea de recuperare a banilor a intervenit şi inculpatul O.T., ambii folosindu-se de calitatea de agenţi de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani, în mod indirect, pentru a-l determina pe G.F. să le restituie lor (nicidecum doar lui J.D.C.) întreaga sumă de aproximativ 30 milioane lei vechi, pe care trebuia să i-o dea cu mult timp în urmă lui M.P. Acest aspect reiese clar din discuţiile purtate de cei doi inculpaţi din care rezultă, aşa cum s-a precizat anterior, că le revenea la fiecare câte 6 milioane lei vechi, ca şi recompensă, dacă reuşeau să recupereze întreaga sumă de bani.

S-a considerat că relevant pentru existenţa activităţii infracţionale de recuperare a banilor este atitudinea inculpatului O.T. care în contactele cu G.F. i-a adus injurii, enervându-se ca acesta întârzia restituirea banilor.

Având în vedere activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul J.D.C., la data de 01 iulie 2009 s-a solicitat Tribunalului Suceava, care a admis efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui său, fiind emisă autorizaţia nr. 4550/86/2009. În urma efectuării percheziţiei domiciliare la data de 02 iulie 2009, la domiciliul lui J.D.C. au fost identificate în original mai multe înscrisuri oficiale şi un dosar penal în care urmărirea penală era finalizată, fiind încheiat referatul de terminare a urmăririi penale. Aceste înscrisuri au fost ridicate, fiind descrise în procesul – verbal de efectuare a percheziţiei.

În cauză s-a dispus delegarea comisarului P.C. din cadrul I.P.J. Suceava, Compartimentul inspecţie internă de a verifica circuitul înscrisurilor identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Din verificarea efectuată s-a stabilit că inculpatul J.D.C. a sustras din cadrul Postului de poliţie Stulpicani în întregime dosarul penal nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002 în care au fost efectuat cercetări faţă de A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori şi sustragere de arbori. În registrul Postului de poliţie Stulpicani acest dosar apare înregistrat, iar la menţiuni este precizat că la 11 martie 2002 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale, aspect nereal. De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate două reclamaţii, care în urma verificării efectuate s-a constatat că nu se află clasate în nici un fel la postul de poliţie şi nu există nici un act cu privire la acestea, deşi în registrul de evidenţă a petiţiilor inculpatul a scris în mod nereal că acestea au fost soluţionate.

Toate aceste înscrisuri ridicate de la inculpatul J.D.C. cu sublinierea menţiunilor nereale ce au fost trecute în registrele Postului de poliţie Stulpicani, se regăsesc în Anexele 1 şi 4.

Faptul că inculpatul J.D.C. a sustras aceste înscrisuri din cadrul autorităţii din care făcea parte începând cu anul 2002, a avut drept consecinţă în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a persoanelor la care se refereau înscrisurile respective, a încălcat dreptul la petiţie, ceea ce echivalează cu un avantaj nepatrimonial obţinut de aceste persoane.

II. ACTIVITATEA INFRACŢIONALĂ DESFĂŞURATĂ DE INCULPATUL O.T.:

1. La data de 02 iunie 2009 inculpatul J.D.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.T. aducându-i la cunoştinţă că a vorbit cu M. şi dacă reuşesc să recupereze o sumă mai mare de 36.000.000 lei vechi de la „F.” le revin la amândoi 12.000.000 lei vechi „şase milioane de unu, tot e bun”.

În baza acestor date, la data de 02 septembrie 2009, a fost emisă ordonanţa de autorizare provizorie a interceptării convorbirilor şi comunicărilor telefonice nr. 333/P/2009, fiind emisă ulterior de către Tribunalul Suceava autorizaţia nr. 273/I/04 iunie 2009.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul O.T. vizând demersurile pe care le-a efectuat în calitate de agent şef principal de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani cu privire la recuperarea sumei de 3000 lei de la numitul G.F. pentru numitul M.P. rezultă în primul rând din convorbirile purtate cu inculpatul J.D.C., precum şi din cele purtate cu G.F.. Atitudinea inculpatului faţă de G.F. a fost destul de agitată şi violentă din punct de vedere verbal, adresându-i injurii şi enervându-se în momentul în care a observat că nu poate recupera suma de bani.

De la bun început a acceptat promisiunea făcută de colegul său, inculpatul J.D.C. de a primi suma de 600 lei, dacă reuşesc să recupereze întreaga sumă de la G.F.

Inculpatul O.T. l-a apelat în repetate rânduri pe numitul G.F. în cursul programului de lucru şi i-a şi trimis mesaj având acelaşi obiect, respectiv recuperarea sumei de bani.

Din atitudinea celor doi inculpaţi a rezultat în mod clar activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, respectiv cea de a recupera banii lui M.P. de la G.F., aspect recunoscut de inculpatul J.D.C. în convorbirea avută cu colegul său, inculpatul O.T., din data de 09 iunie 2009.

2. Potrivit fişei postului, agentul de poliţie O.T., avea ca obligaţie de serviciu să urmărească respectarea legislaţiei în domeniul silvic şi a transportului de material lemnos, protecţiei mediului înconjurător, vânatului şi pescuitului, potrivit competenţei.

S-a stabilit că inculpatul O.T. se află în relaţii de prietenie cu familia N., aceştia din urmă deţinând la domiciliu un banzic neautorizat cu ajutorul căruia debitează material lemnos.

În data de 03 iunie 2009, N.G. l-a contactat pe inculpatul O.T. şi împreună au stabilit să fie asigurat transportul a 20 mc de scândură pe care primul se obliga să-l debiteze sau să-l procure. De asemenea, inculpatul a ţinut legătura şi cu N.M., tot pe telefonul mobil, stabilind data când s-ar putea face transportul pe care el să-l asigure.

Persistând în activitatea sa infracţională, O.T. s-a angajat să-i intermedieze lui N.M. vânzarea de material lemnos, asigurând traseul transportului pe care urma ca aceasta să-l facă cu F.D. F.D. este administrator la SC T.D. SRL Stulpicani, societate ce are ca obiect de activitate debitare material lemnos. În data de 11 iunie 2009 a fost contactată pe telefonul mobil de către inculpatul O.T. şi au stabilit de comun acord să meargă să încarce material lemnos de la N.M., având asigurarea agentului de poliţie că nu vor fi probleme la transportul lemnului, dat fiind faptul că nu existau acte de provenienţă.

În noaptea de 11 iunie 2009 inculpatul O.T. a asigurat transportul efectuat de F.I. cu autoutilitara aparţinând societăţii lui F.D., în sensul că a dat indicaţii precise şi a convenit cu persoanele implicate modalitatea de comunicare. Astfel, a precizat să fie sunat în momentul în care maşina a încărcat şi urmează să plece de la locuinţa lui N.M. şi s-a asigurat că nu există nici un control al poliţiei sau al organelor silvice pe traseu, respectiv de la locuinţa lui N.G. din satul Slătioara şi până în satul Stulpicani. În jurul orelor 00,40, autoutilitara condusă de F.I. a fost oprită de către organele de poliţie din cadrul I.P.J. Suceava şi I.T.R.S.V. Suceava pentru controlul actelor, moment în care F.I. a părăsit autovehiculul, fugind de la faţa locului. Inculpatul O.T. a luat la cunoştinţă de acest lucru de la numita F.D. şi din discuţia purtată a susţinut ideea ca aceasta să emită un aviz pe societatea ei în care să fi înscrise date nereale pentru a-l prezenta organelor de poliţie, ca justificare pentru materialul lemnos transportat şi a asigurat consultanţă acesteia pentru a justifica provenienţa materialului lemnos şi a adopta o anumită atitudine în faţa organelor de control silvic.

La data comiterii faptei, în urma investigaţiilor efectuate, s-a stabilit că într-adevăr F.I. a încărcat de la N.G. şi N.M., în jurul orelor 22,00 – 22,25, cantitatea de 10 mc material lemnos în autoutilitara cu nr. de înmatriculare SV xx xxx, după care s-a deplasat spre localitatea Stulpicani.

Pe parcursul cercetărilor numitul F.I. a fost audiat în calitate de martor, însă la data de 02 iulie 2009, s-a început urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, întrucât a făcut declaraţii mincinoase cu privire la cele petrecute în noaptea de 11 iunie 2009. Abia în data de 06 iulie 2009 învinuitul F.I., fiind audiat cu respectarea drepturilor procesuale a retractat cele declarate mincinos, având o poziţie sinceră şi de cooperare cu organele de urmărire penală.

Având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă această faptă, s-a considerat de către organele de urmărire penală că ea aduce atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală şi este suficientă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, astfel că s-a dispus în consecinţă prin rechizitoriu.

Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul O.T., la data de 01 iulie 2009, s-a solicitat Tribunalului Suceava, care a admis efectuarea unei percheziţii la domiciliul său, fiind emisă autorizaţia nr. 4551/86/2009. În urma efectuării percheziţiei domiciliare la data de 02 iulie 2009, la domiciliul lui O.T. au fost identificate în original mai multe înscrisuri oficiale, printre care dosare penale. Aceste înscrisuri au fost ridicate, fiind descrise în procesul – verbal de efectuare a percheziţiei.

Din verificarea efectuată s-a stabilit că inculpatul O.T. a sustras din cadrul Postului de poliţie Stulpicani în întregime un număr de 10 dosare sau lucrări penale. În registrul Postului de poliţie Stulpicani aceste dosare apar ca fiind înregistrate, iar la menţiuni s-a precizat în mod nereal că au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu propuneri corespunzătoare, iar 4 dintre acestea nu au nici o menţiune cu privire la modul lor de soluţionare.

De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate: un număr de trei procese – verbale de cercetare la faţa locului privind infracţiuni silvice şi acte aferente în original datate 2003, respectiv 2005, fără a fi înregistrate la postul de poliţie şi fără a se fi efectuat vreun act de cercetare cu privire la cele sesizate; 18 procese – verbale de constatare a contravenţiilor, care în registrul de evidenţă apar ca fiind înaintate la Primăria Stulpicani pentru dare în debit, în realitate acestea nu figurează înregistrate la instituţia respectivă; un număr de 24 reclamaţii, petiţii, sesizări, din care o parte deşi au fost înregistrate la Postul de poliţie Stulpicani nu au fost soluţionate în vreun fel în mod real, menţiunile din registre fiind false, iar o parte nici nu au fost înregistrate în vreun fel, neluându-se nici o măsură legală, deşi erau sesizate aspecte de natură penală.

Inculpatul O.T., persistând în această activitate infracţională, pe care a început-o din anul 2001 şi până în 2009 şi pentru a-şi acoperi neregulile făcute, a trecut menţiuni nereale în registrele lucrărilor penale şi a urmărit în acest fel netragerea la răspundere penală a persoanelor la care se refereau înscrisurile respective şi a încălcat dreptul la petiţie a mai multor persoane. Această activitate a desfăşurat-o în calitate de agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani.

Cu referire la poziţia procesuală adoptată de inculpaţi în cursul urmăririi penale s-a precizat că aceştia au înţeles să se prevaleze de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a nu da declaraţii cu privire la aspectele sesizate. Ulterior, inculpatul J.D.C. a înţeles să dea declaraţie în cauză, atât olograf, cât şi pe formular, având o atitudine pozitivă, de recunoaştere parţială şi regret a faptelor pe care le-a considerat că le-a săvârşit.

Sub aspectul măsurilor de prevenţie dispuse faţă de inculpaţi s-a adus în atenţie că, aceştia au fost reţinuţi pentru o perioadă de 24 ore începând cu data de 02 iulie 2009, orele 15,10, respectiv 15,40 şi ţinându-se cont că au săvârşit un concurs infracţional pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existau probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, generat de calitatea lor, de modul în care au acţionat pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, atitudinea lor aducând grave prejudicii autorităţii din care fac parte, generând un sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi de neîncredere în instituţiile statului s-a propus instanţei de judecată arestarea preventivă. Tribunalul Suceava prin încheierile nr. 28 A, respectiv 27 A din 03 iulie 2009, însuşindu-şi propunerile cu care a fost învestit, a emis mandatele de arestare preventivă pentru fiecare inculpat în parte pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03 iulie 2009 şi până la 31 iulie 2009, inclusiv.

Menţiunile considerate ca relevante în soluţionarea cauzei, expuse în finalul rechizitoriului sunt în sensul că:

- urmează ca instanţa să deducă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, pentru fiecare inculpat în parte, începută la data de 02 iulie 2009 până la 31 iulie 2009 şi, distinct de aceasta, să dispună anularea menţiunilor nereale făcute de inculpaţii J.D.C. şi O.T. în registrele de evidenţă ale Postului de poliţie Stulpicani, aşa cum sunt precizate în anexele 1 - 4 întocmite în cauză.

- toate înscrisurile originale evidenţiate în anexele 1 – 4, şi care presupuneau o soluţionare legală de către organul de poliţie, au fost trimise I.P.J. Suceava pentru a fi reintroduse în circuitul legal şi soluţionate procedural, la dosar fiind reţinute xerocopii ale acestor înscrisuri.

S-a reţinut că infracţiunile pentru care se solicită tragerea inculpaţilor la răspundere penală se probează cu următoarele mijloace de probă: denunţurile şi declaraţiile numiţilor Z.V. şi M.M.; înregistrarea audio pusă de la dispoziţia organului de urmărire penală de numitul Z.V.; declaraţii martori Z.V., M.M., M.R.M., F.M., A.F., F.I., C.R.E., C.V., N.G., N.M., F.D., H.M., D.M.S., G.F., M.P.; proces – verbal de verificare a circuitului înscrisurilor identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare la cei doi inculpaţi; anexele 1 – 4 cu situaţia menţiunilor nereale privind înscrisurile originale ridicat de la inculpaţi; investigaţii operative; percheziţii domiciliare; transcrieri interceptări; declaraţii inculpat J.D.C., coroborate cu celelalte acte aflate la dosar.

Odată fiind sesizată instanţa de judecată, prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din data de 29 iulie 2009, în temeiul art. 300¹ alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea lor de arest. Recursurile promovate de către inculpaţi, împotriva acestei soluţii, au fost admise de către Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 304 din 03 august 2009 pronunţată în dosar nr. 05093/86/2009 constatându-se, pentru motivele expuse pe larg în considerente, că este dat cazul de casare prevăzută de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen. şi, fiind casată în totalitate încheierea mai sus-menţionată, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Suceava. Astfel reînvestită instanţa, procedând la rejudecarea cauzei şi având în atenţie că în speţă nu mai este aplicabilă procedura reglementată de art. 300¹ C. proc. pen., efect al deciziei de casare inculpaţii J.D.C. şi O.T. fiind puşi în libertate la expirarea valabilităţii mandatelor de arestare emise pe numele lor, prin încheierea din data de 07 august 2009, în baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă faţă de aceştia prin încheierile nr. 27 A şi 28 A datate 03 august 2009 ale Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2009 inculpatul J.D.C., prin apărător, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 din Constituţia României, ce a fost materializată în înscrisul depus la dosar), discuţia asupra acesteia fiind prorogată, faţă de lipsa de procedură constatată, pentru termenul următor de judecată. Acesta a fost fixat la data de 02 decembrie 2009 termen la care, fiind dezbătută în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, instanţa a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, suspendarea cauzei, iar în considerarea prevederilor alin. (4) din acest din urmă act normativ, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, dosarul fiind înaintat în acest sens spre competentă soluţionare a acesteia.

Prin decizia nr. 1262 din 12 octombrie 2010, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de inculpatul J.D.C. în prezentul dosar.

Cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 08 decembrie 2010. Continuându-se parcursul procesul în primă instanţă la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011 instanţa a procedat în considerarea art. 300 C. proc. pen. şi, având în vedere că nu au fost invocate excepţii şi nici nu s-au supus analizei alte chestiuni prealabile, verificând regularitatea actului de sesizare, a constatat că a fost legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 333/P/2009 întocmit la data de 27 iulie 2009.

În contextul în care la acest termen de judecată s-a adus la cunoştinţa inculpatului O.T. infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, acesta a declarat că recunoaşte în totalitate faptele imputate, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu mai solicită administrarea altor probe, însuşindu-şi-le pe cele din faza de urmărire penală, fiind depuse la doar înscrisuri în circumstanţiere, dorind ca judecata să se desfăşoare în condiţiile prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., cu beneficiul înscris în alin. (7) al acestei norme legale în favoarea sa. Cu acordul părţilor nu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul J.D.C. care, din motive medicale, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la acest termen de judecată (susţinere dovedită ulterior cu adeverinţa medicală aflată la dosar), date fiind precizările apărătorului său, în sensul că acesta înţelege să adopte aceeaşi poziţie procesuală.

Prin urmare, în aceleaşi condiţii, s-a prevalat de art. 320¹ C. proc. pen. şi inculpatul J.D.C., astfel cum a declarat în preambulul dezbaterilor care au avut loc la data de 02 februarie 2011.

Pe cale de consecinţă, cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut că din probatoriul strâns în faza de urmărire penală şi constând în denunţurile şi declaraţiile numiţilor Z.V. şi M.M.; înregistrarea audio pusă de la dispoziţia organului de urmărire penală de numitul Z.V.; declaraţii martori Z.V., M.M., M.R.M., F.M., A.F., F.I., C.R.E., C.V., N.G., N.M., F.D., H.M., D.M.S., G.F., M.P.; proces – verbal de verificare a circuitului înscrisurilor identificate şi ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare la cei doi inculpaţi; anexele 1 – 4 cu situaţia menţiunilor nereale privind înscrisurile originale ridicat de la inculpaţi; investigaţii operative; percheziţii domiciliare; transcrieri interceptări; declaraţii inculpat J.D.C., celelalte acte aflate la dosar, toate acestea coroborate cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi în timpul judecăţii, cei doi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în modalitatea şi sub încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu.

A reţinut prima instanţă că inculpatul J.D.C., se face răspunzător, din punct de vedere penal, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. Luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, la data de 23 aprilie 2009, în calitate de lucrător de poliţie judiciară, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a pretins şi ulterior a primit de la Z.V. suma de 2000 lei (1800 lei direct şi 200 lei indirect, prin intermediul altei persoane) pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existenţa căreia avea cunoştinţă, neîntocmirea unui dosar penal pentru săvârşirea a trei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere.

Atitudinea inculpatului faţă de denunţătorul Z.V. prin inducerea acestuia a stării de frică cu privire la iminenţa întocmirii unui dosar penal faţă de fapta sa de a avaria autoturismul pe care l-a condus, în noaptea de 21 aprilie 2009, precum şi pretinderea unei sume de bani pentru a-l ajuta în acest sens denotă intenţia directă a inculpatului de a săvârşi o faptă penală, în speţă luare de mită. Astfel, a pretins şi primit de la Z.V. suma totală de 2000 lei cu promisiunea de nu-i întocmi dosar penal, denunţătorul precizând pe parcursul urmăririi penale că autoturismul pe care îl conducea avea unele înscrisuri false, aspect cunoscut de către organul de poliţie judiciară, rezultat din discuţia înregistrată între cei doi „o zis că adeverinţa ceea e falsă şi eu m-am şi speriat atunci şi na…”, părţile înţelegându-se ca în cauză să fie atrasă doar răspunderea contravenţională.

În contextul celor expuse, s-a subliniat chiar de către organul de urmărire penală că, în ciuda faptului dacă în cauză nu ar fi fost vorba de întocmirea unui dosar penal, există infracţiunea de luare de mită, întrucât denunţătorul a săvârşit mai multe contravenţii, iar în schimbul sumei de bani pretinse şi primită ulterior fracţionat, în două trepte, agentul constatator l-a sancţionat doar pentru o singură contravenţie, cea mai uşoară.

2. Trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, la data de 01 iunie 2009, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a pretins în mod indirect bani şi alte valori de la M.M., pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului, în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soţul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală.

În cadrul discuţiilor purtate de inculpatul J.D. cu denunţătoarea M.M. i-a adus la cunoştinţă că va interveni pe lângă inspectorul de poliţie judiciară H.C. din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului pentru a-l ajuta pe soţul acesteia, M.R., de a nu fi tras la răspundere penală în cadrul unui dosar penal ce ar putea fi întocmit cu privire la săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Pentru acest lucru i-a solicitat denunţătoarei o anumită sumă de bani, precizând totodată că aceasta va trebui să aibă grijă şi de el, în sensul de a primi bani sau alte foloase după rezolvarea situaţiei.

La data de 03 iunie 2009 M.M. i-a dat inculpatului suma de 800 lei, ce a fost transmisă în aceeaşi zi inspectorului de poliţie H.C. şi, într-o discuţie telefonică ulterioară, a solicitat astfel de valori şi pentru el, pentru serviciul făcut, respectiv influenţa pe care o avea asupra lucrătorilor de poliţie judiciară. La câteva zile, respectiv 07 iunie 2009, inculpatul J.D.C. i-a dat lui M.R. plăcuţele de înmatriculare de la autoturismul acestuia, ce fuseseră ridicate în seara zilei de 30 mai 2009 de către inspectorul de poliţie P.C. Acest aspect subliniază legăturile dintre inculpatul J.D.C. şi inspectorii de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului, care erau singurii competenţi să efectueze acte de cercetare penală în situaţia dată.

3. Furnizarea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzută de art. 12 lit. b) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a furnizat mai multor persoane din localitatea Stulpicani, reprezentanţi ai unor societăţi comerciale, informaţii ce nu erau destinate publicităţii cu privire la iminenţa efectuării unui control economic la mai mulţi agenţi economici de pe raza com. Stulpicani, înştiinţare ce a avut drept rezultat închiderea punctelor de lucru pe o anumită perioadă de timp pentru evitarea controlului.

Inculpatul J.D.C., în calitate de agent de poliţie şi autorizat să gestioneze informaţii nepublice, confidenţiale, avea obligaţia de a păstra anumite informaţii pe care la rândul său le lua la cunoştinţă de la superiorii săi şi de a acţiona în calitate de agent de poliţie în spiritul şi litera legii. Faptul că a primit informaţii de la inspectorul de poliţie judiciară H.C. cu privire la iminenţa efectuării unui control pe linie economică de către un echipaj al Poliţiei oraşului Gura Humorului la agenţii economici de pe raza com. Stulpicani, nu îi conferea libertatea de a anunţa persoanele mai apropiate care deţineau societăţi comerciale şi de a le proteja în acest fel de un eventual control şi de o eventuală sancţiune. În acest fel, în mod indirect a acţionat în vederea obţinerii „pentru altul” a unor foloase, sustragerea de la un control legal dispus, condiţie necesară existenţei infracţiunii menţionate.

Inculpatul J.D.C. împreună cu inculpatul O.T. au depus diligenţele necesare pentru a recupera suma de 30 milioane lei vechi de la numitul G.F., pe care acesta o avea datorie la M.P., pădurar în cadrul Ocolului silvic Crucea. Toată activitatea desfăşurată de cei doi inculpaţi a avut loc în timpul programului de lucru la Postul de poliţie Stulpicani şi a urmărit ca finalitate recuperarea banilor, având promisiunea anterioară de a obţine un folos necuvenit, respectiv suma de 600 lei pentru fiecare. Folosindu-şi calitatea de agent de poliţie, chiar şi numai prin referire la faptul că se recomanda la telefon ca fiind „D. de la poliţie”, a întărit convingerea că s-au folosit de această calitate pentru a-l determina, în mod indirect, pe G.F., de a le restitui lor întreaga sumă de bani.

5. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras, începând cu anul 2002, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, de la autoritatea publică în care îşi desfăşura activitatea, respectiv Postul de poliţie Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, un dosar penal şi două reclamaţii.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului J.D.C., în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 4550/86/2009 din 01 iulie 2009 a Tribunalului Suceava, au fost identificate şi ridicate mai multe înscrisuri oficiale în original din care unele constituiau un întreg dosar penal, înregistrat la Postul de poliţie Stulpicani din anul 2002. Cu privire la aceste înscrisuri, inculpatul nu a putut da nici o explicaţie şi nici motiva activitatea sa infracţională. Alături de dosarul penal sustras, au mai fost identificare două reclamaţii înregistrate în registrul de petiţii în anul 2007, respectiv în anul 2008.

6. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, organ de cercetare penală în cadrul poliţiei judiciare, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras înscrisuri din cadrul autorităţii din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a unor persoane şi nesoluţionarea în mod legal a petiţiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obţinut de persoanele cercetate şi care au avut drept consecinţă aducerea unor grave prejudicii autorităţii din care face parte şi sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi de neîncredere în instituţiile statului.

În calitate de organ de cercetare penală, inculpatul J.D.C. trebuia să se conformeze procedurilor legale şi să efectueze toate procedurile judiciare necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor faţă de care avea date şi indicii că au săvârşit fapte de natură penală şi să respecte dreptul la petiţie a persoanelor care au formulat plângeri, depunând diligenţe pentru verificarea aspectelor sesizate şi comunicarea în scris a soluţiilor. Faptul că a încălcat aceste îndatoriri, echivalează cu un avantaj obţinut de persoanele ce ar fi trebuit să fie cercetate prin nesancţionarea lor în nici un fel.

7. Fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., cu scopul de a-şi acoperi activitatea infracţională, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a făcut menţiuni false în registrele de evidenţă cu privire la soluţionarea unor înscrisuri ce au fost identificate în original la domiciliul acestuia, săvârşind astfel 3 acte materiale de fals intelectual.

Cu ocazia verificării circuitului înscrisurilor identificate şi ridicate de la domiciliul inculpatului J.D.C., s-a stabilit că acesta, în cunoştinţă de cauză, a făcut menţiuni în registrele de evidenţă a lucrărilor de la Postul de poliţie Stulpicani, în sensul soluţionării dosarului penal, cu privire la care era făcută menţiunea „Înaintat la Parchetul de pe lângă judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale” sau a reclamaţiilor cu privire la care a menţionat că au fost clasate şi că s-a răspuns petenţilor, stabilindu-se că în fapt nici unul dintre acele înscrisuri nu au avut acel circuit legal. Toată această activitate infracţională s-a desfăşurat în timp şi a avut acelaşi scop, existând astfel prezumţia aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

A reţinut prima instanţă că inculpatul O.T. se face răspunzător, din punct de vedere penal, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Stulpicani, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a efectuat demersuri în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., prin exercitarea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu, respectiv prin invocarea autorităţii pe care i-o conferea calitatea de poliţist urmărind pentru sine obţinerea sumei de 600 lei.

Inculpatul O.T. împreună cu inculpatul J.D.C. au depus un minim de diligenţe necesare pentru a recupera suma de 30 milioane lei vechi de la numitul G.F., pe care acesta o avea datorie la M.P., pădurar în cadrul Ocolului silvic Crucea. Toată activitatea desfăşurată de cei doi inculpaţi a avut loc în timpul programului de lucru la Postul de poliţie Stulpicani şi a urmărit, ca finalitate, recuperarea banilor, având promisiunea anterioară de a obţine un folos necuvenit, respectiv suma de 600 lei pentru fiecare.

2. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, uzând de calitatea sa de agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie Stulpicani, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a intermediat valorificarea a 10 mc de material lemnos în favoarea lui N.G. şi a facilitat transportul acestei cantităţi, în noaptea de 11 iunie 2009, prin obţinerea mijlocului de transport, prin asigurarea traseului şi prin asigurarea consultanţei lui F.D. cu privire la justificarea provenienţei materialului lemnos şi a atitudinii pe care urma să o adopte în faţa organelor de control silvic.

În calitate de lucrător de cercetare al poliţiei judiciare, inculpatul O.T. avea printre atribuţiile de serviciu şi pe aceea de a asigura respectarea legislaţiei silvice, precum şi a transportului de material lemnos.

Stabilirea relaţiilor între el şi familiile F.D. şi N.M., care se ocupau cu debitarea de material lemnos, şi dându-le convingerea că asigură transportul materialului lemnos fără acte legale pentru a fi valorificat ulterior de către F.D., sunt certe şi stabilite prin probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, atitudinea avută de inculpatul O.T. ulterior confiscării materialului lemnos de către organele de poliţie şi organele silvice subliniază intenţia acestuia de a încălca dispoziţiile legale şi inclusiv de a-şi încălca atribuţiile de serviciu în mod voit.

3. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras începând cu anul 2001 şi până în 2009, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, de la autoritatea publică în care îşi desfăşura activitatea, respectiv Postul de poliţie Stulpicani, mai multe înscrisuri oficiale, 10 dosare penale, 3 procese – verbale de cercetare la faţa locului, 18 procese – verbale de constatare şi sancţionare contravenţională şi 24 reclamaţii, petiţii, sesizări.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul lui O.T. potrivit autorizaţiei de percheziţie nr. 4551/86/2009 din 01 iulie 2009 a Tribunalului Suceava au fost identificate şi ridicate mai multe înscrisuri oficiale în original din care unele constituiau dosare penale, înregistrate la Postul de poliţie Stulpicani din anul 2001, constatându-se că acesta a săvârşit 55 de acte materiale de sustragere de înscrisuri de la autoritatea publică în care îşi desfăşura activitatea. Cu privire la aceste înscrisuri, inculpatul nu a dat nici o explicaţie şi nici nu a motivat activitatea sa infracţională.

4. Abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, organ de cercetare penală în cadrul poliţiei judiciare, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., a sustras înscrisuri din cadrul autorităţii din care făcea parte, urmărind în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a unor persoane şi nesoluţionarea în mod legal a petiţiilor altor persoane, fapt ce echivalează cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obţinut de persoanele cercetate şi care a avut drept consecinţă aducerea unor grave prejudicii autorităţii din care face parte şi sistemului judiciar în general, generând un sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi de neîncredere în instituţiile statului.

În calitate de organ de cercetare penală, inculpatul O.T. trebuia să se conformeze procedurilor legale şi să efectueze toate procedurile judiciare necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor faţă de care avea date şi indicii că au săvârşit fapte de natură penală şi să respecte dreptul la petiţie a persoanelor care au formulat plângeri, depunând diligenţe pentru verificarea aspectelor sesizate şi comunicarea în scris a soluţiilor. De asemenea, avea obligaţia de a înainta în termenul legal procesele – verbale de contravenţie încheiate pentru darea în debit. Faptul că a încălcat aceste îndatoriri, echivalează cu un avantaj obţinut de persoanele ce ar fi trebuit să fie cercetate prin nesancţionarea lor în nici un fel sau nedarea în debit a celor sancţionaţi. Prin nedarea în debit a proceselor – verbale de constatare a contravenţiilor, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 13.649 lei.

5. Fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie, funcţionar public în accepţiunea art. 147 C. pen., cu scopul de a-şi acoperi activitatea infracţională, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi prin aceeaşi modalitate infracţională începând cu anul 2001, a săvârşit 52 acte materiale de fals intelectual, din care 33 de acte materiale prin înscrierea în registrele de evidenţă a unor menţiuni nereale şi 19 acte materiale prin omisiunea înregistrării lucrărilor penale sau a altor înscrisuri.

Cu ocazia verificării circuitului înscrisurilor identificate şi ridicate de la domiciliul inculpatului O.T., s-a stabilit că acesta, în cunoştinţă de cauză, a făcut menţiuni în registrele de evidenţă a lucrărilor de la Postul de poliţie Stulpicani, în sensul soluţionării dosarelor penale, a reclamaţiilor sau a proceselor – verbale de contravenţie, stabilindu-se că în fapt nici unul dintre acele înscrisuri nu a făcut obiectul vreunei cercetări penale, aşa cum în mod normal ar fi trebuit să fie. Toată această activitate infracţională s-a desfăşurat în timp şi a avut acelaşi scop, existând astfel prezumţia aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Astfel fiind stabilită situaţia de fapt şi de drept în sarcina inculpaţilor instanţa a dispus condamnarea dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce urmează a fi pronunţate, instanţa a luat în considerare criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), constând în dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi prin raportare la art. 320¹ C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului.

Deşi lipsiţi de antecedente penale, instanţa nu a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de 74 alin. (1) lit. a) C. pen., privind „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”, având în vedere că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a întins pe o perioadă lungă de timp, iar infracţiunile au fost săvârşite în ciuda obligaţiilor de serviciu pe care le aveau ca şi organe de poliţie ale statului, însărcinate cu apărarea şi asigurarea ordinii de drept.

De asemenea, nici „prezentarea în faţa autorităţilor şi comportarea sinceră în cursul procesului penal” prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu poate fi reţinută în cauză, această circumstanţă având în vedere atitudinea de căinţă şi regret profund a inculpatului cu privire la fapta săvârşită. Ori, inculpaţii din prezenta cauză nu au dat dovadă de o astfel de atitudine ci din contră, iniţial aceştia au înţeles să se prevaleze de dreptul prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a nu da declaraţii cu privire la aspectele sesizate, ulterior inculpatul J.D.C. a înţeles să dea declaraţie în cauză, de recunoaştere parţială a faptelor, pentru ca în faţa instanţei de judecată, după suspendarea judecăţii ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate de către inculpatul J.D.C. şi sesizării Curţii Constituţionale, excepţie ce a fost respinsă, cei doi să dea declaraţie de recunoaştere totală a faptelor, având ca unic scop prevalarea, în favoarea lor, de efectele dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Recunoaşterile nu au fost făcute ca urmare a conştientizării gravităţii faptelor comise şi regretului faţă de săvârşirea lor ci în vederea reducerii corespunzătoare a limitelor de pedeapsă legală, această recunoaştere totală dată în faţa instanţei neregăsindu-se a fi făcută şi în faţa organelor de anchetă, în ciuda probelor acuzatorii evidente ce planau împotriva lor.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a apreciat că numai o pedeapsă cu executarea în regim penitenciar poate duce la atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de constrângere şi reeducare, de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Din această perspectivă o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei s-ar dovedi total ineficientă, motiv pentru care a procedat în consecinţă.

Având în vedere că faţă de cei doi inculpaţi a fost dispusă în cursul procesului penal măsura reţinerii şi arestării preventive, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată fiecărui inculpat în parte perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 02 iulie 2009 – 03 august 2009.

De asemenea, în temeiul art. 19 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, s-a dispus faţă de inculpatul J.D.C. măsura confiscării speciale a sumelor de 2000 lei [(ce a făcut obiectul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”)] şi de 800 lei (ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”).

În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus înlăturarea menţiunilor nereale efectuate de inculpatul J.D.C. şi de inculpatul O.T.

În temeiul art. 170 C. proc. pen., instanţa a constatat restabilită situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor, prin trimiterea de către organul de urmărire penală la Inspectoratul de Poliţie Suceava, a tuturor dosarelor de urmărire penale şi a celorlalte înscrisuri oficiale originale sustrase de inculpaţii J.D.C. şi O.T. şi care presupuneau o soluţionare legală din partea organelor de poliţie, pentru a fi reintroduse în circuitul legal şi a fi soluţionate procedural.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de dezbateri.

Prin decizia nr. 94 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, a respins apelul declarat de inculpatul O.T., împotriva sentinţei penale nr. 37 din data de 09 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 5093/86/2009, ca nefondat.

S-a admis apelul declarat de inculpatul J.D.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

S-a înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile de aplicare a art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., relativ la inculpatul J.D.C., de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a înlăturat din sentinţa penală dispoziţiile de confiscare, de la inculpatul J.D.C., a sumelor de 2000 lei şi 800 lei.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului J.D.C. din infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzută de 242 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în anul 2002) şi art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (faptă comisă în anul 2002) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în referire la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J.D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. şi de fals intelectual, prevăzută de art. art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul J.D.C. la:

- pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.;

- pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în sarcina inculpatului J.D.C. prin prezenta cu cele stabilite prin sentinţa penală atacată pentru comiterea celorlalte infracţiuni în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

S-a constatat că suma de 2000 lei a fost restituită denunţătorului Z.V. conform facturii nr. 2947308 din 14 iunie 2011 emisă de P.R.

S-a constatat că suma de 800 lei a fost restituită denunţătoarei M.M.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 şi 378 C. proc. pen., curtea a constatat că doar cel declarat de inculpatul J.D.C. este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate faptele imputate, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu au mai solicitat administrarea altor probe, însuşindu-le pe cele din faza de urmărire penală, dorind ca judecata să se desfăşoare în condiţiile prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

1. Cu privire la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din „Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului J.D.C., acesta a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Se reţine că, la data de 23 aprilie 2009, în calitate de lucrător de poliţie judiciară, inculpatul J. a pretins şi ulterior a primit de la Z.V. suma de 2000 lei (1800 lei direct şi 200 lei indirect, prin intermediul altei persoane) pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, prin necercetarea unei fapte de natură penală despre existenţa căreia avea cunoştinţă, neîntocmirea unui dosar penal pentru săvârşirea a trei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere.

Această atitudine a inculpatului faţă de denunţătorul Z.V. prin inducerea acestuia a stării de frică cu privire la iminenţa întocmirii unui dosar penal, precum şi pretinderea unei sume de bani pentru a-l ajuta în acest sens denotă intenţia directă a inculpatului de a săvârşi o faptă penală, respectiv luare de mită.

Denunţătorul a precizat pe parcursul urmăririi penale că autoturismul pe care îl conducea avea unele înscrisuri false, aspect cunoscut de către organul de poliţie judiciară, părţile înţelegându-se ca în cauză să fie atrasă doar răspunderea contravenţională.

Conform art. 254 C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Conform acestei definiţii, elementul material al infracţiunii de luare de mită se poate realiza alternativ, fie printr-o acţiune de pretindere, primire sau acceptare, fie printr-o inacţiune, respectiv prin nerespingerea promisiunii unei sume de bani sau a altor foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale unui funcţionar ori în scopul efectuării unui act contrar acestor îndatoriri.

Nu s-a putut reţine de către instanţa de apel că, în speţă, activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul J. nu s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, astfel cum s-a susţinut de către apărare, latura obiectivă a acestei infracţiuni fiind dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză.

Scopul pretinderii banilor şi acceptul de către inculpat a promisiunii banilor este, fără îndoială, dovedit, aşa cum se conturează din materialul probator administrat, respectiv acela al neîndeplinirii de către acesta a îndatoririlor de serviciu, banii pretinşi şi primiţi fiind un contraechivalent al conduitei pe care inculpatul s-a angajat să îl aibă, acela de a nu întocmi un dosar şi, pe această cale, nesancţionarea denunţătorului.

Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 2000 lei). Aceştia erau necuveniţi, pretinderea efectuându-se anterior neîndeplinirii actului referitor la atribuţiile de serviciu. Actul făcea parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale inculpatului J., fiind îndeplinite condiţiile elementului material al infracţiunii de luare de mită.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe.

În cauză nu se poate reţine existenţa aplicării dispoziţiilor art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât nu se poate afirma că in momentul săvârşirii acţiunii inculpatul J. nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar ar fi lăsat să se creadă acest lucru, pentru a fi săvârşită infracţiunea de înşelăciune.

2. Cu privire la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina inculpatului J., constând în aceea că la data de 03 iunie 2009 a pretins bani şi alte valori de la M.M., pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra inspectorilor de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Gura Humorului în sensul că a intervenit pentru a-l ajuta pe soţul acesteia pentru a nu fi tras la răspundere penală, aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. A solicitat acelaşi inculpat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de furnizare de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoarea de la un la 5 ani folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Folosul necuvenit trebuie să fie obţinut de titularul informaţiei, pentru sine sau pentru altul.

Prin folosirea informaţiilor referitoare la iminenţa efectuării unui control pe linie economică de către un echipaj al Poliţiei oraşului Gura Humorului la agenţii economici de pe raza com. Stulpicani, persoanele mai apropiate ale inculpatului care deţineau societăţi comerciale au fost protejate în acest fel de un eventual control şi de o eventuală sancţiune. Nu are relevanţă aspectul că informaţiile transmise nu au avut practic o finalitate, întrucât controlul nu s-a mai efectuat, legiuitorul neimpunând şi realizarea scopului. Este suficient că inculpatul l-a urmărit în momentul săvârşirii faptei.

Procedând în această manieră, în mod indirect, inculpatul a acţionat în vederea obţinerii pentru altul a unor foloase, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii mai sus-menţionate.

4. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că în calitate de lucrător de poliţie s-a înţeles cu O.T. în scopul de a recupera suma de 3.000 lei de la G.F., sumă pe care acesta o datora lui M.P., inculpatul J. a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

S-a reţinut că inculpatul J., în calitate de agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Stulpicani, a efectuat demersuri în sensul de a recupera de la numitul G.F. suma de 3000 lei pentru numitul M.P., prin exercitarea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu, respectiv prin invocarea autorităţii pe care i-o conferea calitatea de poliţist urmărind pentru sine obţinerea sumei de 600 lei, împreună cu inculpatul O.T.

Folosindu-şi calitatea de agent de poliţie, chiar şi numai prin referire la faptul că se recomanda la telefon ca fiind „D. de la poliţie”, a întărit convingerea că s-au folosit de această calitate pentru a-l determina, în mod indirect, pe G.F., de a le restitui întreaga sumă de bani.

Inculpaţii au contactat de mai multe ori pe numitul G. solicitându-i să le restituie lor suma de bani pe care el o avea datorie către M.P.

Întrucât G.F. nu răspundea de fiecare dată la telefon, aceştia au discutat între ei, precizând că „nu vrea să răspundă la telefon, dar mergem noi dimineaţă peste ei”.

Având în vedere activitatea de recuperare desfăşurată de cei doi inculpaţi, care s-au folosit de calitatea lor de agenţi de poliţie, nu se poate concluziona că fapta reţinută în sarcina lor nu există. Inculpatul J. nu a reuşit să facă dovada că a fost vorba de un împrumut şi că a acţionat în nume personal, fără a se folosi de o anume calitate.

5. Cu privire la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă constând în aceea că începând cu anul 2002, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, a sustras de la autoritatea publică un dosar penal şi două reclamaţii, inculpatul J. a solicitat schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., respectiv art. art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Faţă de împrejurarea că primul act de sustragere a fost comis la data de 11 martie 2002, iar sustragerea primei reclamaţii s-a realizat la data de 09 noiembrie 2007, deci după un interval de 5 ani şi 8 luni, a solicitat instanţei să se constate că nu poate exista o rezoluţie infracţională unică cu privire la cele trei acte de sustragere şi în consecinţă încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 122 lit. d) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., prescripţia răspunderii penale survenind la data de 11 martie 2008.

Referitor la infracţiunea de fals intelectual, cu aceeaşi motivare de mai sus, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (acţiune comisă la data de 11 martie 2002) şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Una din condiţiile existenţei infracţiunii continuate este unitatea de rezoluţie infracţională. Ea implică, pentru toate actele de executare, atât prevederea rezultatelor actelor, cât şi urmărirea ori acceptarea acestora şi trebuie să fie determinată. Unul dintre elementele care, alături de alte împrejurări, poate conduce la stabilirea unităţii de rezoluţie infracţională, este timpul scurs între actele de executare.

Faţă de împrejurarea că primul act de sustragere/ falsificare a unui înscris oficial a avut loc în anul 2002, iar celelalte s-au realizat în anul 2007/2008 nu se poate vorbi de o rezoluţie infracţională unică.

În consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului J.D.C. din infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzută de 242 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în anul 2002) şi art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (faptă comisă în anul 2002) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în referire la art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului J.D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. şi de fals intelectual, prevăzută de art. art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale( fapte comise în anul 2002).

6. Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că, în perioada 2002 – 2008, a sustras înscrisuri din cadrul autorităţii, urmărind în mod direct nesancţionarea penală sau contravenţională a unor persoane, fapt ce ar echivala cu un avantaj patrimonial sau nepatrimonial obţinut de persoanele cercetate, inculpatul J. a susţinut că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., pentru că numai în perspectiva în care această infracţiune există în forma sa primară, numai atunci poate exista şi forma agravată prevăzută de Legea nr. 78/2000.

A susţinut inculpatul că existenţa infracţiunii de abuz în serviciu este condiţionată de producerea a două rezultate alternative, respectiv fie producerea unei pagube avutului public, fie o tulburare însemnată a bunului mers a unui organ. Aspectul existenţei pagube nu intră în discuţie, însă sub aspectul producerii unei tulburări însemnate a bunului mers al Postului de Poliţie Stulpicani sau Poliţiei Române în general nu s-au produs probe care să contureze existenţa unei asemenea tulburări însemnate.

Pe de altă parte, a mai susţinut acelaşi inculpat că nu s-au produs niciun fel de probe care să acrediteze ideea că A.G. a comis efectiv infracţiunea silvică în dosarul penal sustras şi nici cu privire la faptul că persoanele reclamate în cele două plângeri contravenţionale sustrase au săvârşit vreo contravenţie, context în care avantajul patrimonial sau nepatrimonial obţinut de către aceste persoane prin nesancţionarea lor penală este unul pur ipotetic.

Faţă de aspectele învederate, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nici în planul laturii obiective şi nici în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Inculpatul J.D.C. a sustras din cadrul Postului de poliţie Stulpicani în întregime dosarul penal nr. P/432007 din 09 ianuarie 2002 în care au fost efectuat cercetări faţă de A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori şi sustragere de arbori.

În registrul Postului de poliţie Stulpicani acest dosar apare înregistrat, iar la menţiuni este precizat că la 11 martie 2002 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului cu referat de terminare a urmăririi penale, aspect nereal.

De asemenea, de la domiciliul inculpatului au mai fost ridicate două reclamaţii, care în urma verificării efectuate s-a constatat că nu se află clasate în nici un fel la postul de poliţie şi nu există nici un act cu privire la acestea. În registrul de evidenţă a petiţiilor inculpatul a scris în mod nereal că acestea au fost soluţionate.

Ca urmare a sustragerii înscrisurilor de către inculpat, nu s-a putut proceda la o analiză a celor acolo reclamate, având drept consecinţă o încălcare a dreptului la petiţie.

Faţă de cele mai sus reţinute, curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului J.D.C. există şi au fost săvârşite cu vinovăţie, iar încadrarea juridică corectă este cea prezentată mai sus.

Ca urmare a aplicării art. 334 C. proc. pen., a procedat la o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel, o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru fiecare dintre infracţiunile de mai sus, s-a considerat suficientă, dar totodată şi necesară pentru a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Cât priveşte pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat pentru celelalte infracţiuni care au făcut obiectul condamnării la prima instanţă, precum şi cele aplicate coinculpatului, curtea constată că la individualizarea judiciară a acestora, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printr-o raportare efectivă la condiţiile concrete ale cauzei, ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, potrivit circumstanţelor reale, a calităţii inculpaţilor, a rezonanţei faptelor lor, precum şi de circumstanţele personale ale acestora.

Au solicitat inculpaţii reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzută de art. 76 C. pen. şi dispunerea suspendării condiţionate a executării lor.

Este real că inculpaţii nu au antecedente penale şi au avut o poziţie procesuală corectă, însă aceasta nu conduce în mod automat la reţinerea circumstanţelor menţionate mai sus. Trebuie avută în vedere activitatea infracţională desfăşurată, precum şi relaţiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reţinute în sarcina apelanţilor care sunt cele referitoare la buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcţiei în scopuri ilicite.

Aşadar, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor şi nici redozarea pedepselor.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepselor, cea de executare în regim de detenţie este singura în măsură să contribuie la atingerea scopurilor acestora, în raport tocmai cu gravitatea faptelor comise, prin prisma calităţii avute de inculpaţi, aceea de poliţişti, care avea obligaţii de respectare a legii în exercitarea atribuţiilor concrete, menite să confere încredere sistemului judiciar, pe care însă le-au încălcat. Aşadar, a apreciat curtea că modalităţile neprivative de libertate nu şi-ar putea atinge finalitatea, în reinserţia socială pozitivă a acesteia, fiind necesar ca funcţia de exemplaritate a pedepsei proporţional stabilită să asigure îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații O.T. și J.D.C.

Inculpatul J.D.C. a invocat incidența următoarelor cazuri de casare 385⁹pct. 12,17 și 14 C. proc. pen.

În principal a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune întrucât din actele dosarului se conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de furnizare de informații care nu sunt destinate publicității, apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea pentru această infracțiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, respectiv intenția.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și are în întreținere doi copii minori. Totodată s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

Inculpatul O.T. a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și de asemenea a solicitat să se aibă în vedere circustanțele reale și personale, activitatea merituorie desfășurată până la această dată. Totodată s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte apreciază ca fondat doar recursul inculpatului O.T., recursul inculpatului J.D.C. urmând a fi respins ca nefondat în raport de următoarele considerente:

Ca prim motiv de recurs inculpatul J.D.C. solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită pre. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune pre. de art. 215 alin. (1) C. pen. și condamnarea sa pentru această infracțiune întrucât din actele dosarului se conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Analizând acest motiv de recurs prin prisma solicitării formulate de inculpat, Înalta Curte apreciază că cererea formulată în cauză este nefondată în raport de următoarele aspecte:

Inculpatul a solicitat practic schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune, respectiv din infracțiunea de luare de mită care apără relațiile sociale referitoare la normala desfăşurare şi dezvoltare a activităţii de serviciu a unităţilor publice, ori a altor persoane juridice, condiţionate de exercitarea cu probitate profesională, cinste şi corectitudine a funcţionarilor ori a altor categorii de salariaţi, în îndeplinirea îndatoririlor profesionale, asigurându-se astfel încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora într-o infracțiune contra patrimoniului.

Cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infractțiunea de luare de mită; în înșelăciune, este nefondată; elementul material al infractțiunii de luare de mită; constă; în actțiunea de corupere, care se poate realiza fie prin primire, pretindere, acceptare, refuz spre deosebire de cel al infracțiunii de înșelăciune care constă într-o acțiune de inducere în eroare. Nu se poate retține de că;tre Înalta Curte că;, în spetță;, activitatea infractțională; desfă;şurată; de că;tre inculpat nu s-ar circumscrie contținutului constitutiv al infractțiunilor de luare de mită;, astfel cum s-a sustținut de că;tre apă;rare; latura obiectivă; a acestei infractțiuni a fost dovedită; cu întregul material probator administrat în cauză;; sub aspectul laturii subiective a infractțiunii, vinovă;tția inculpatului îmbracă, asța cum corect a constatat şi prima instantță;, forma intentției directe.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furnizare de informații care nu sunt destinate publicității, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni instanța urmează să nu-l analizeze în raport de faptul că inculpatul s-a judecat pe procedura simplificată prevăzută de art. 320¹C. proc. pen. și-a recunoscut vinovăția și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală pe care le recunoaște și le însușeste, poziție pe care și-a menținut-o inclusiv în fața instanței de recurs.

În ceea ce privesțte individualizarea judiciară; a pedepselor aplicate inculpatului, instantța de recurs constată; că; s-au avut în vedere de că;tre instantța de fond toate criteriile generale prevă;zute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată; fiind în mă;sură; să; conducă; la realizarea scopului prevă;zut de art. 52 C. pen. Astfel, tținând seama pe de o parte de natura infractțiunilor comise, circumstantțele reale în care s-au comis, calitatea de agent de politție pe care o are inculpatul, numărul mare de acte comise iar pe de altă; parte de circumstantțele personale ale acestuia, pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată de că;tre prima instantță; este just individualizată, fiind stabilită într-un cuantum egal cu minimul special prevă;zut de norma incriminatoare; astfel încât redozarea pedepselor nu se impune, nici în sensul reducerii cuantumului acestora ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, nici în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau 86¹ C. pen., modalitatea de executare a pedepselor stabilită; de că;tre prima instantță; este una corectă;, la dosar existând suficiente probe care să; formeze convingerea instantței că; scopul pedepsei nu poate fi atins fă;ră; privare de libertate, astfel încât critica adusă; sentintței penale atacate sți sub acest aspect este nefondată;.

În ceea ce privește recursul inculpatului O.T. prin care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de 74 și 76 C. pen., întrucât a recunoscut săvârșirea faptelor, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recuperat prejudiciul reținut în sarcina sa și de asemenea a solicitat să se aibă în vedere circustanțele reale și personale, activitatea merituorie desfășurată până la această dată și ca efect aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86¹ C. pen,, Înalta Curte apreciază fondat recursul acestuia însă doar în ceea ce privește modalitatea de executare.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop, prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni, nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relații sociale care impun respectarea lor din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancţiunea aplicată ar fi una modică după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.

Obiectul juridic special al infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relaţii sociale şi valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar aşa încât reconsiderarea circumstanțelor personale ale inculpatului așa cum de altfel a constatat și instanța de apel nu se impune.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea şi aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

· dispozițiile din partea generala a Codului penal

· limitele de pedeapsa fixate în partea specială

· gradul de pericol social al faptei săvârșite

· persoana infractorului

· împrejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală

Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă că instanța de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze fapta și pe inculpat.

Modalitatea de executare aplicată pentru infracțiunea supusă judecății nu este însă în acord cu principiul proporționalității având în vedere infracțiunille comise și urmările produse.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanţa și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanță ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate şi totodată trebuie luată în considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.

Instanța de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt şi urmările produse, precum şi cele care s-ar fi putut produce, însă în momentul în care a dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție nu a realizat un just echilibru între circumstanțele reale și personale, care relevă neechivoc faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare așa încât sub acest aspect Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și urmează să admită recursul formulat în cauză de inculpatul O.T., doar sub aspectul modalității de executare, să caseze sentința recurată sub acest aspect şi în rejudecare să facă aplicarea dispozițiilor art. 86¹ C. pen., privitoare la suspendarea executării sub supraveghere, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.T. împotriva deciziei penale nr. 94 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 37 din 9 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia penală şi rejudecând în fond:

În baza art. 86¹ C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului O.T. pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Suceava la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat J.D.C. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.T., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1326/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 14/2012. Penal. Propunere de arestare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul in