ICCJ. Decizia nr. 1355/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1355/2012
Dosar nr. 3514/113/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 16 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 403 alin. (1), (3) C. proc. pen. în referire la art. 394 C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul I.L. faţă de sentinţa penală nr. 30 din 04 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3514/113/2011, revizuentul-condamnat I.L., deţinut în Penitenciarul Galaţi, a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 30 din 04 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009.
În cererea de revizuire formulată, revizuentul I.L. solicită rejudecarea cauzei şi administrarea de probe noi.
În soluţionarea cererii de revizuire, instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. 2561/113/2009 al Tribunalul Brăila în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 30 din 04 februarie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se analizează în camera de consiliu, fără citarea revizuentului care nu mai beneficiază de asistenţă juridică, şi fără participarea procurorului.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 04 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009, definitivă la data de 28 iulie 2010, prin decizia penală nr. 2769 din 28 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuientului I.L. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cursul lunii noiembrie 2008, în locuinţa comună din Brăila, pe fondul unei stări conflictuale permanente şi al consumului de alcool, a lovit-o pe soţia sa, Iordache Anica, în mod repetat, cu corpuri dure de forme şi dimensiuni diferite - cu pumnul, palma, piciorul, cu cotorul măturii - lovituri aplicate succesiv, în mai multe etape, într-un interval de timp de 10 zile, şi care au condus la rezultatul letal la data de 24 noiembrie 2008.
S-a apreciat că săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu întregul material probator administrat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel şi recurs inculpatul, căi de atac care au fost respinse, hotărârea rămânând definitivă la data de 28 iulie 2010.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul I.L. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 30 din 04 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009, solicitând rejudecarea cauzei şi administrarea de probe noi.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Analizând motivele invocate în cererea de revizuire, instanţa a constatat că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres şi limitativ prevăzute în textul de lege mai sus-menţionat. Mai mult decât atât, s-a apreciat că probele administrate în cauză de care face vorbire revizuentul în cererea formulată şi care au stat la baza hotărârii de condamnare, precum şi încadrarea juridică şi cuantumul pedepsei au fost analizate în căile de atac exercitate de revizuent.
S-a avut în vedere că revizuirea nu este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluţionarea ei nu se procedează la administrarea de probe noi sau readministrarea probelor administrate la soluţionarea cauzei în fond, decât dacă se probează existenţa unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, neconstatându-se existenţa vreunui caz de revizuire din cele prevăzute expres de lege, instanţa va respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a obligat revizuentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul I.L. solicitând admiterea cererii de revizuire formulată pe motiv că în cauză nu s-a efectuat o contraexpertiză şi că nu s-a ţinut seama de faptul că victima I.A. a căzut din căruţă şi a fost târâtă, astfel fiind produse leziunile care au condus la deces.
Prin decizia penală nr. 278/ A din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat apelul declarat de condamnatul I.L. (fiul lui F., născut la 29 decembrie 1971) împotriva sentinţei penale nr. 32 din 16 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, urmează a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, analizând hotărârea atacată a reţinut în esenţă că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, neimpunându-se reformarea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata sa bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Împrejurarea că prin cererea de revizuire se solicită completarea şi refacerea probatoriului administrat în cauză nu poate determina admiterea acesteia, întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări cunoscute deja de instanţele care au soluţionat cauza.
Astfel, după ce în declaraţiile date în faza de urmărire penală, condamnatul I.L. a recunoscut că şi-a lovit soţia de mai multe ori cu pumnii, cu picioarele şi cu coada unei mături, în faţa instanţelor de judecată a negat că ar fi mai fi aplicat aceste lovituri, susţinând că leziunile care le prezenta victima se datorau faptului că în ziua de 24 noiembrie 2008 a căzut din căruţă, fiind târâtă de cai.
Această apărare a fost înlăturată motivat de instanţele care au soluţionat cauza în ciclul procesual obişnuit reţinându-se că susţinerile condamnatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât ea nu mai poate fi considerată o împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cum în cauză motivul de revizuire invocat de recurent nu se circumscrie nici unuia din cazurile expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat I.L. împotriva deciziei penale nr. 278/ A din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1346/2012. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1375/2012. Penal → |
|---|
