ICCJ. Decizia nr. 1346/2012. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1346/2012
Dosar nr. 924/33/2011
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 209 pronunţată la data de 19 mai 2011 de Tribunalul Cluj s-a dispus condamnarea inculpatul F.O.C., fiul lui O.V. şi R.C., fără antecedente penale.
În temeiul art. art. 1396 alin. (1) lit. a rap. la alin. (3) din Legea 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de realizare în vederea distribuirii, în scop comercial, de mărfuri pirat.
În baza art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distribuire în scop comercial de mărfuri pirat.
În temeiul art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de promovare de mărfuri pirat.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele trei infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi găsit vinovat, au fost comise în condiţiile concursului real de fapte, iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 2 ani închisoare pe care o va spori cu 6 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., stabilit de instanţă la 4 ani şi 6 luni (2 ani şi 6 luni pedeapsa + un interval de timp de 2 ani).
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.O.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a unor programe de calculator, prev. de 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată şi de reproducere de opere sau produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe fără autorizarea titularilor acestor drepturi, prev. de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece faptele nu există.
S-a constatat că soluţionarea laturii civile a cauzei, ca urmare a acţiunii civile formulate de U.P.F.R. a fost disjunsă prin încheierea şedinţei publice din 05 mai 2011, pronunţată în dosarul cu numărul de mai sus.
S-a constatat că partea vătămată M.C., prin reprezentant convenţional, nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În temeiul art. 139 alin. (14) lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996 s-a dispus confiscarea specială în vederea scoaterii din circuitul comercial prin distrugere a celor 1476 CD-uri şi 959 DVD-uri, ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare, a celor două CD-uri ridicate de la martorii B.T. şi P.A. şi a celor două H.D.D. marca S., W.D., aflate în prezent la Biroul D.P.I. din cadrul S.I.F. Cluj.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.124,58 lei obţinută de către acesta din comercializarea produselor pirat, iar în temeiul art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a listingurilor cu oferte lansate de către inculpat prin adresa sa de mail, listinguri stocate pe CD-ul aflat la dosarul de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 15 august 2006 Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a sesizat Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.PJ. Cluj, solicitând demararea unor cercetări faţă de inculpatul F.O.C. pentru încălcarea drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme.
Din cuprinsul sesizării rezultă faptul că în luna iulie 2006, inspectorii departamentului anti-piraterie UPFR, procedând la efectuarea unor acţiuni de verificare pe internet, au descoperit pe adresa de e-mail „f.” o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de produse contrafăcute, respectiv de fonograme tip CD şi videograme tip DVD, cu tarife variabile, situate însă sub preţui real de comercializare a produselor originale. Confruntându-se cu o asemenea ofertă, inspectorii anti-piraterie au suspectat desfăşurarea unei activităţi ilegale de reproducere, distribuire şi comercializare a fonogramelor pirat şi prin urmare au procedat la contactarea titularului adresei de e-mail, în speţa la apelarea inculpatului F.O.C., faţă de care şi-au manifestat intenţia de a achiziţiona fonograme. Pe fondul negocierilor prealabile încheierii tranzacţiei inspectorul anti-piraterie, care l-a contactat pe inculpat, a fost informat că achiziţionarea şi plata fonogramelor se realizează prin mandat poştal post-restant la Oficiul poştal nr. 15 Cluj-Napoca. S-a încheiat tranzacţia prin lansarea unei comenzi conţinând fonograme (opere muzicale) pirat în valoare de 53.00 RON, bani care au intrat în posesia inculpatului la data de 31 iulie 2006 în baza chitanţei seria x.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.O.C. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi judecând cauza să se dispună reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia în suspendare condiţionată.
Prin decizia penală nr. 173/ A din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.O.C., fiul lui O.V. şi R.C., născut la 5 iulie 1978 împotriva sentinţei penale nr. 209 din 19 mai 2011 a Tribunalului Cluj.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); atât în ce priveşte cuantumul acesteia cât şi în privinţa modalităţii de executare.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul F.O.C. reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios toate probele administrate în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect reţinând că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii reţinute în sarcina sa.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului în mod corect prima instanţă a aplicat în favoarea acesteia dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. având ca efect reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. De asemenea s-a avut în vedere amploarea activităţii infracţionale, modul specializat de operare şi de promovare a rezultatului infracţional prin mijloace de comunicare de ultimă generaţie dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic scopul educativ şi coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin executarea pedepsei de către inculpat.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.O.C. împotriva deciziei penale nr. 173/ A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1341/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1355/2012. Penal → |
|---|
