ICCJ. Decizia nr. 1519/2012. Penal
| Comentarii |
|
La data de 22 mai 2012, s-a înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petentul D.N.G. împotriva rezoluției din 26 martie 2012 dispusă în Dosarul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.
Prin rezoluția din 26 martie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.C.-procuror șef al Srviciului Teritorial Pitești din cadrul D.N.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 254 alin. (1) și (2) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și l.A.-avocat în cadrul Baroului Vâlcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin denunțul înregistrat la D.N.A., secția de combatere a corupției, petentul D.N.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de N.C., procuror șef al Srviciului Teritorial Pitești din cadrul D.N.A. și l.A., avocat în cadrul Baroului Vâlcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și trafic de influență, reclamând faptul că în Dosare, procurorul N.C. a schimbat în mod abuziv calitatea fiului petentului, numitul D.G.G., din martor în inculpat, fără a ține cont de dovezile prezentate de apărătorii aleși, a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea prin rechizitoriu întocmit în Dosar și i-a refuzat exercitarea dreptului la apărare.
în ceea ce o privește pe făptuitoarea l.A.N., petentul a arătat că aceasta, în calitate de apărător ales al numitului D.G.G., a pretins suma de 100.000 RON, pentru a interveni pe lângă procurorul N.C., asupra căruia a lăsat să se creadă că are influență, în scopul obținerii unei soluții favorabile clientului său.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că D.G.G. (fiul petentului) a fost trimis în judecată de către D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, prin rechizitoriul nr. 53/P/2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, luare de mită în formă continuată, fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale. Pe parcursul efectuării cercetărilor, D.G.G. a fost asistat de către avocat l.A.N., până la sfârșitul anului 2011, când D.G.G. a fost pus sub învinuire.
Pentru a verifica acuzațiile formulate împotriva făptuitorilor N.C. și l.A.N., s-a procedat la audierea petentului și a martorilor propuși de acesta.
Astfel, petentul D.N.G. și-a menținut afirmațiile inițiale, precizând totodată faptul că acuzațiile formulate împotriva procurorului N.C. se bazează pe relatările fiului său, D.G.G., dar și pe convingerile sale persoanle.
Audiat fiind, D.G.G. a arătat că făptuitoarea l.A.N. l-a reprezentat în calitate de apărător ales în mai multe dosare penale în care cercetările au fost efectuate de către Serviciul Teritorial D.N.A. Pitești. D.G.G. a precizat că, în această calitate, făptuitoarea i-a relatat că are o relație personală cu procurorul N.C., sugerându-i că pentru diferite sume de bani, este în măsură să-l influențeze pe acesta în scopul obținerii unor soluții favorabile în dosarele în care D.G.G. este cercetat. Totodată, D.G.G. a arătat că nu i-a cerut avocatei sale, făptuitoarea l.A.N., să încerce să-i rezolve situația juridică în alt mod decât cel legal și nu i-a promis sau oferit bani sau alte bunuri pentru a scăpa de consecințele juridice ale faptelor sale.
Referitor la făptuitorul N.C., D.G.G. a relatat că acesta i-a respins administrarea tuturor probelor solicitate și primirea actelor.
în dovedirea aspectelor reclamate, D.G.G. a propus audierea mai multor martori (P.D., D.V., A.V. și M.D.), martori care au fost audiați.
Audiată fiind, făptuitoarea l.A.N. a negat acuzațiile formulate împotriva sa, arătând totodată că pe D.G.G. I-a reprezentat în mai multe cauze penale sau civile, începând cu anul 2006, însă, datorită faptului că D.G.G. și-a schibat atitudinea la momentul începerii urmăririi penale față de el în Dosar, a luat hotărârea să-și retragă delegația din dosarul respectiv.
în ceea ce privește relația cu procurorul N.C., făptuitoarea l.A.N. a precizat că au fost colegi în Baroul Vâlcea, dar nu are o relație apropiată cu acesta.
Având în vedere faptul că din actele administrate nu au rezulat indicii cu privire la comiterea infracțiunii de luare de mită de către N.C. (constând în pretinderea de către acesta, de la martorul P.D., a montării unor ferestre termoizolante pentru a pronunța o soluție de netrimitere în judecată a martorului, astfel cum a susținut D.G.G. în declarația sa), s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Aceeași soluție a fost adoptată și sub aspectul săvârșirii de către făptuitorul N.C. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apreciindu-se că respingerea motivată a cererilor de probațiune formulate de către D.G.G., luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și schimbarea calității acestuia din martor în învinuit nu reprezintă acte de încălcare ale atribuțiilor de serviciu, ci reflectă raționamente juridice concretizate în acte de urmărire penală fundamentate pe materialul probator existent în cauza supusă analizei.
Și cu privire la făptuitoarea l.A.N. s-a adoptat tot o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență întrucât cele reclamate nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă, actele depuse de către petent și martorii audiați neconfirmând starea de fapt expusă în denunț.
Petentul a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția nr. 293/II-2/2012 din 25 aprilie 2012 a procurorului șef al secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A., în temeiul prevederilor art. 222alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 rap. la art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului D.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Plângerea petentului, formulată la instanță, nu este fondată.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală.
în urma efectuării actelor premergătoare, nu au rezultat indicii privind fapta reclamată de petent, dispunându-se în mod corect neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de intimații N.C. și l.A.N.
Astfel, opiniile și soluțiile procurorilor nu pot face obiectul cercetării penale pentru că nu satisfac doleanțele părților. Eventualele deficiențe de ordin formal sau substanțial, ori aprecieri greșite ale probelor din partea magistraților pot fi îndreptate pe cale controlului judiciar. La soluționarea cauzelor de către procurori trebuie avut în vedere principiul independenței magistraților, precum și faptul că îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistrați nu constituie prin ea însăși o activitate susceptibilă de a fi apreciată ca având caracter penal.
Curtea constată că în mod corect pentru cei doi intimați s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întrucât susținerile petiționarului nu au putut fi coroborate cu nici o altă probă. De altfel, chiar martorii propuși de către acesta în dovedirea acuzațiilor nu au confirmat starea de fapt expusă în denunț.
Mai mult, magistrații nu răspund penal pentru soluțiile pronunțate, decât dacă activitatea lor îmbracă aspecte penale, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, intimatul N.C. făcând o anliză completă și temeinică a dosarului cauzei, cauză care s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului nr. 39/P/2010, prin care D.G.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Drept urmare, rezoluția procurorului este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către intimați N.C. și l.A.N.
în raport de considerentele expuse, s-a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 30/P/2012 din data de 26 martie 2012 a fost temeinică și legală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.N.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1508/2012. Penal → |
|---|
