ICCJ. Decizia nr. 153/2012. Penal
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul Z.M. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. 3993/333/2011 al Judecătoriei Vaslui, motivând că a activat până la pensionare în anul 2006, ca ofițer în cadrul poliției municipale și județul Vaslui și a ocupat mai multe funcții de conducere, calitate în care și-a atras dușmănia interlopilor locali, infractorilor, rudelor acestora, dovadă fiind articolele din presă denigratoare care sunt de natură să influențeze indirect imparțialitatea magistraților. A mai invocat împrejurarea că are un afin de gradul 2 judecător la Tribunalul Vaslui, care este sora soției sale.
In temeiul art. 57 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de la Tribunalul Vaslui.
Informațiile primite de la Tribunalul Vaslui au confirmat susținerile petiționarului, lăsând la apreciere oportunitatea admiterii cererii de strămutare.
Verificând actele dosarului și susținerile petiționarului, înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispozițiilor legale.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe.
Astfel, analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, se constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei instanțe, care ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petiționar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 151/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1418/2012. Penal → |
---|