ICCJ. Decizia nr. 1629/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1629/2012

Dosar nr. 1450/46/2011

Şedinţa publică din 16 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.M. împotriva rezoluţiei nr. 350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

A fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, prima instanţă a reţinut:

Prin rezoluţia nr. 350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul N.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a reţinut de către procuror că petentul nu a întocmit plângerea cu respectarea dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu a indicat în cuprinsul plângerii codul numeric personal, calitatea şi domiciliul său, nu a descris fapta ce face obiectul plângerii, cât şi faptul că nu a indicat date despre dosarul de executare silită la care se face referire, dispunându-se pentru considerentele arătate neînceperea urmăririi penale faţă de N.A.G. - executor judecătoresc în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin rezoluţia nr. 729/II-2/2011 din 5 octombrie 2011 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti petentul a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 12 ianuarie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.

Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1629/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs