ICCJ. Decizia nr. 1636/2012. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1636/2012

Dosar nr. 2024/85/2010a9

Şedinţa publică din 16 mai 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2024/85/2010/a9, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, verificând din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 3002 raportat la art. 160bC. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului R.O. a constatat că subzistă, şi în faza soluţionării căii de atac a apelurilor, temeiurile de drept şi de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind deci întrunite cerinţele prevăzute de art. 681 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., fapta pentru care inculpatul a fost urmărit penal şi condamnat de prima instanţă fiind gravă, în sarcina sa reţinându-se infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar în dosar există probe că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aceasta desprinzându-se atât din gravitatea deosebită a faptei, cât şi din conduita adoptată.

Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.O., solicitând lăsarea în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că prin sentinţa penală nr. 188 din 24 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, a fost condamnat inculpatul R.O. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Totodată, se reţine că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanţa constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La acest moment procesual se constată că probele administrate creează bănuiala legitimă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat, pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar din datele cauzei rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice faţă de gravitatea infracţiunii şi modul în care aceasta a fost săvârşită.

În ce priveşte durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depăşit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani.

Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind şi condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lui preventive, încheierea recurată fiind legală şi temeinică.

Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi Cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2024/85/2010/a9.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1636/2012. Penal