ICCJ. Decizia nr. 1698/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1698/2012
Dosar nr. 4266/118/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 230 din 6 iunie 2011, pronunţată în dosarul penal nr. 4266/118/2011, a respins cererile inculpaţilor T.A. şi T.C., formulate prin apărători, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, în infracţiunile prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. d) alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. În baza art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A condamnat pe inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 23 (două zeci şi trei) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen cu aplicarea art. 37 lit. b) pentru tentativă la tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.A., la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul T.A., execută pedeapsa cea mai grea de 23 ( două zeci şi trei ) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP): A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si a arestării preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 la zi.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 20 ( doua zeci ) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., pentru tentativă la tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul T.C., va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ( doua zeci ) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen; A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen; A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii si a arestării preventive cu începere de la data de 17 ianuarie 2011 lăzi. În baza art. 350 C proc. pen.
A menţinut arestarea preventiva a inculpaţilor T.A. şi T.C.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ.; A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.E. A obligat inculpaţii în solidar către partea civilă la suma de 16.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale,respectiv cheltuieli de înmormântare şi pomenire.
A obligat inculpaţii în solidar către partea civilă la suma de 10.000, cu titlu de daune morale.
A obligat pe inculpaţi fiecare, la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ce includ cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală de 1500 precum şi cheltuieli judiciare din faza de cercetare judecătorească în suma de 1100 lei din care onorariu avocaţi oficiu în suma de 800 lei, N.E. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanta în favoarea avocaţilor nominalizaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 41 din 14 martie 2011 s-a dispus trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpaţilor T.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 lit. d) C. pen. şi tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi T.C., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. si tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reţinut in sarcina acestora ca in seara zilei de 16 ianuarie 2011, după ce au pătruns în curtea locuinţei victimei C.V. cu scopul de a sustrage bunuri, fiind surprinşi de aceasta, inculpaţii i-au aplicat mai multe lovituri care au condus la decesul victimei în urma dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre.
Din materialul probator administrat in cursul urmăririi penale si cercetării judecătoreşti instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 16 ianuarie 2011, în jurul orei 21:30:00, inculpaţii T.A. si T.C. au luat hotărârea infracţionala de a sustrage fier vechi de la locuinţa victimei C.V. sens în care pentru a materializa hotărârea infracţionala s-au prezentat la domiciliul acestuia unde au pătruns prin gradina din spate neprevăzută cu gard, fiind surprinşi de partea vătămată care auzind zgomot, a ieşit din locuinţă şi i-a aplicat inculpatului T.A. o lovitura cu lanterna ce-o avea asupra sa. Sesizând apropierea de fratele sau, inculpatul T.C. s-a apropiat de cei doi si împreuna cu acesta i-au aplicat lovituri victimei, în zone vitale mai ales în zona capului pana când a cesta a căzut la sol.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului a rezultat că in mijlocul curţii din spatele casei a fost găsit cadavrul victimei C.V., aflat în decubit dorsal, care prezenta mai multe leziuni evidente de violentă la nivelul capului, cu pierdere de substanţă osoasă. Lângă cadavru se afla o baltă de sânge cu dimensiunile de 1,2 m x 1 m, precum si mai multe bucăţi de substanţă osoasă precum si fragmente dintr-o lanternă spartă si două baterii R14.
În curtea locuinţei a fost găsită si o bâtă din lemn de brad cu lungimea de 1,10 m si grosimea de 8-10 cm, strunjită la capete iar dincolo de gard, pe câmp au fost identificate mai multe urme de lichid brun roşcat cu aspect de sânge.
În urma necropsierii cadavrului victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă si s-a datorat dilacelării meningo cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre. De asemenea, mediul legist a mai constatat că leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit, cele amplasate la nivelul capului având legătură directă cu cauza tanatogeneratoare.
În completarea raportului de constatare medico-legală din 10 februarie 2011, medicul legist a comunicat că leziunile de violentă de la nivelul capului si toracelui au putut fi produse prin lovire cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescenţe poziţionate la aproximativ 2 cm una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune traumatică produsă prin lovire de un corp dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier),obiectele vulnerante negăsindu-se la fata locului. Nu în ultimul rând, în urma necropsierii cadavrului victimei, s-a stabilit că în momentul recepţionării loviturilor victima s-a aflat la pământ, în decubit ventro-lateral drept iar agresorii în picioare. Necropsia cadavrului a scos la iveală numeroase lovituri aplicate victimei pe întreg corpul - la nivelul capului, fetei, toracelui, abdomenului, membrelor superioare si inferioare.
După ce au văzut ca victima nu se mai ridica inculpaţii s-au prezentat la domiciliul fiicei acesteia pentru a o anunţa că la locuinţa victimei C.V. (tatăl pârtii civile G.E.) are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în pericol. Împreuna cu martorul G.S.C. inculpaţii au revenit la locuinţa victimei, unde au întors cadavrul încercând sa-i schimbe poziţia, ocazie cu care au susţinut ca s-au pătat cu sânge pe articolele de îmbrăcăminte. Martorii G.E., G.S.C. şi G.V. au declarat că în seara zilei de 16 ianuarie 2011, în jurul orei 22:00 - 22:05, inculpaţii T.A. si T.C. s-au prezentat la domiciliul lor pentru a-i anunţa că la locuinţa victimei C.V. (tatăl părţii civile G.E.) are loc un scandal, fiind posibil ca viata acesteia să fie în pericol.
Cu această ocazie, inculpatul T.A. a afirmat că, în timp ce se deplasa pe strada Mare din com. Mereni, prin dreptul locuinţei victimei a fost lovit în zona pieptului cu o piatră proiectată din interiorul curţii. De asemenea, inculpatul Ie-a spus martorilor că a auzit strigătele victimei si că a observat prezenta unor persoane străine în curtea acesteia. Cei doi inculpaţi i-au cerut martorului G.S.C. să îi însoţească până la locuinţa victimei pentru a verifica starea acesteia. Martorele G.E. si G.V. au declarat că atunci când s-au prezentat la locuinţa lor, inculpaţii erau murdari de sânge uscat pe mâini si de noroi pe haine si, cunoscând că aceştia mai avuseseră probleme cu legea, au hotărât să se deplaseze si ele până la locuinţa victimei pentru a fi sigure ca martorul G.S.C. se afla in siguranţa. Martorul G.S.C. a declarat că după ce au ajuns la locuinţa victimei, inculpaţii s-au apropiat din proprie iniţiativă de cadavru, l-au ridicat si l-au întors cu fata în sus.
Astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite de organele de politie după examinarea corporală a inculpaţilor, hainele acestora prezentau atât urme de lichid brun roşcat cu aspect de sânge de dimensiuni relativ mari care s-ar fi putut produce în urma contactului direct cu cadavrul victimei cât si stropi de mici dimensiuni din aceeaşi substanţă care s-ar fi putut produce prin împroşcare.
De asemenea, în urma examinării medico-legale a inculpaţilor s-a stabilit că aceştia prezentau leziuni traumatice recente produse prin lovire cu corpuri dure ceea face plauzibilă ipoteza că amândoi au fost implicaţi într-o altercaţie cu victima. Această variantă este de altfel susţinută si de prezenta lanternei sparte în apropierea cadavrului.
Iniţial, inculpaţii au negat săvârşirea faptelor, după care au recunoscut ca au fost surprinşi in curtea victimei însă nici unul dintre ei nu a admis că ar fi lovit-o pe victimă, fiecare dintre ei arătând că celălalt ar fi aplicat loviturile fatale.
De asemenea, inculpaţii au declarat că au pătruns în curtea victimei pentru a sustrage diverse bunuri (păsări sau fier vechi) însă au fost surprinşi de către victimă, care a fost cea care a aplicat lovituri. Ulterior, inculpaţii si-au modificat această poziţie procesuală, declarând la soluţionarea propunerii de arestare ca în seara zilei de 16 ianuarie 2011 au pătruns în curtea victimei pentru a sustrage fier vechi însă la scurt timp au fost surprinşi de către aceasta care l-a lovit pe inculpatul T.A. cu lanterna pe care o avea asupra sa.
În aceste condiţii, ambii inculpaţi au lovit-o pe victimă cu pumnii si picioarele până când aceasta a căzut la pământ si au continuat să o lovească timp de aproximativ 20 de minute după care au fugit. Inculpaţii au mai arătat că victima s-a lovit cu capul de dalele de beton din curte iar după ce au revenit la locul faptei împreună cu martorul G.S.C., au constatat că victima se deplasase aproximativ un metru din locul în care o abandonaseră.
Aceste declaraţii ale inculpaţilor se coroborează doar parţial cu celelalte fapte si împrejurări care rezultă din ansamblul probator administrat.
Astfel, s-a reţinut că inculpaţii au pătruns în curtea victimei pe timp de noapte pentru a sustrage bunuri, aceasta surprinzându-i. în continuare, victima l-a lovit pe inculpatul T.A. cu lanterna pe care o avea asupra sa, aceasta spărgându-se, după care a aplicat lovituri si inculpatului T.C. Apoi, ambii inculpaţi au lovit victima până când aceasta a căzut la pământ si au continuat să îi aplice lovituri pe întreg corpul cu obiecte descrise de medicul legist care însă, nu au fost identificate la fata locului. Cu această ocazie, ambii inculpaţi, aflaţi în imediata vecinătate a victimei au fost împroşcaţi cu sângele victimei. După consumarea agresiunii, inculpaţii au părăsit curtea victimei escaladând gardul din spatele curţii, o parte din sângele victimei aflat pe hainele acestora transferându-se pe şipcile gardului, aspect constatat în urma investigării locului faptei.
În continuare, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa familiei G. unde au spus că victima era agresată de persoane necunoscute în interiorul curţii. Cu ceată ocazie, martorii au constatat că inculpaţii erau murdari de noroi si aveau îmbrăcămintea stropită de sânge.
A reţinut instanţa de fond că declaraţiile inculpaţilor conform cărora au lovit victima doar cu pumnii si picioarele în regiunea abdomenului si toracelui, aceasta suferind leziunile de la nivelul capului în urma căderii si lovirii de plăcile de beton din curte sunt infirmate de constatările făcute de medicul legist cu ocazia necropsiei.
Astfel, caracterul, amplasarea si numărul leziunilor de la nivelul capului conduc la concluzia certă că ele au fost produse prin lovire repetată cu corpuri dure.
Pentru acest motiv, declaraţiile inculpaţilor au fost înlăturate, necoroborându-se cu celelalte mijloace de proba, ele nefiind apte să conducă la aflarea adevărului în cauză.
La reţinerea acestei situaţii de fapt instanţa a avut in vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului; planşe foto; proces verbal de examinare a vestimentaţiei inculpaţilor; procese verbale; mijloace materiale de probă; declaraţii martori; declaraţiile inculpaţilor; fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.
În drept s-a reţinut că faptele inculpaţilor T.A. si T.C. care, la data de 16 ianuarie 2011, au pătruns împreună după lăsarea întunericului în curtea victimei C.V. pentru a sustrage bunuri si, fiind surprinşi de către aceasta, i-au aplicat lovituri pentru a-si asigura scăparea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
Faptele aceloraşi inculpaţi care, la data de 16 ianuarie 2011, au aplicat mai multe lovituri victimei C.V., provocând moartea acesteia prin dilacelare meningo cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio - cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal si de membre, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
Astfel cum rezultă din concluziile medicului legist, victima a fost lovită cu două corpuri dure, unul alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescenţe poziţionate la aproximativ 2 cm una de cealaltă iar altul unghiular la capăt (posibil fier cornier). Chiar admiţând că numai unul dintre cei doi inculpaţi a lovit victima cu ambele obiecte vulnerante (variantă improbabilă având în vedere numărul, dispunerea si gravitatea leziunilor), împrejurarea că celălalt coinculpat a aplicat lovituri victimei cu pumnii si picioarele, îl transformă pe acesta în coautor la infracţiunea de omor, aceasta deoarece inculpaţii au acţionat împreună, într-o modalitate conjugată, urmărind suprimarea vieţii victimei.
Nu se poate retine doar infracţiunea de tâlhărie urmata de moartea victimei prev de art. 211 alin (1), alin (2) lit. d) alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din faptele reţinute in rechizitoriu întrucât in cauza sunt conturate elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, intenţia inculpaţilor fiind nu numai de a deposeda partea vătămata si de a-si asigura scăparea, ci aceştia au lovit crunt victima în toate zonele vitale leziunile de violentă de la nivelul capului si toracelui au putut fi produse prin lovire cu un corp dur alungit, din metal, cu grosimea de 1,5 cm si lungimea minimă de 50 cm având la capăt două excrescenţe poziţionate la aproximativ 2 cm una de cealaltă. În plus, a fost constatată si o leziune traumatică produsă prin lovire de un corp dur, unghiular la capăt (posibil fier cornier)ceea ce demonstrează intenţia inculpaţilor de a ucide. Astfel cum rezultă din analiza fisei de cazier a inculpatului T.A., acesta a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind îndeplinite atât condiţiile pozitive cât si cele negative pentru ambele termene ale acestei forme de recidivă.
Reţinerea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. este justificată de faptul că inculpaţii au săvârşit ambele infracţiuni înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna din ele.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe lângă dispoziţiile generale care reglementează individualizarea instanţa de fond a avut în vedere caracterul oscilant al declaraţiilor celor doi inculpaţi, natura şi gravitatea faptelor comise îndreptate împotriva vieţii, caracterul repetitiv al faptelor inculpatului T.A. care nu este la primul conflict cu legea penală, precum şi împrejurarea că inculpaţii, deşi sunt tineri nu au ocupaţie,nu au loc de munca şi surse de existenta,sunt cunoscuţi in comuna si suspectaţi de cetăţeni pentru producerea unor sustrageri, instanţa de fond apreciind că nu se pot reţine atenuante în favoarea inculpaţilor. De asemenea, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins în asemenea cazuri decât prin executarea în regim de detenţie a pedepselor. Având în vedere aceste aspecte, instanţa consideră că o pedeapsă rezultanta de 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen, si tentativa la tâlhărie cu reţinerea agravantei prev de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru inculpatul T.A. şi de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen si tentativa la tâlhărie pentru inculpatul T.C. este suficientă pentru realizarea constrângerii şi reeducării inculpaţilor şi că răspunde cerinţelor art. 52 C. penal.
În privinţa aplicării pedepsei accesorii, instanţa va ţine seama de principiile enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sabou şi Pârcălab împotriva României şi Hirst împotriva Marii Britanii, în conformitate cu care restrângerea drepturilor trebuie să ţină seama de tipul infracţiunii ce a fost comisă şi de raportul de proporţionalitate ce trebuie să existe între măsura dispusă şi scopul legitim urmărit. Conform principiului individualizării pedepselor, la alegerea naturii şi gravităţii pedepsei accesorii aplicate inculpatului trebuie să fie luate în considerare criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Ţinând seama de împrejurările cauzei şi natura infracţiunii săvârşite, instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege. în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) durata reţinerii şi arestării preventive a fost computată din durata pedepsei începând cu data de 14 martie 2010 la zi. Întrucât temeiurile avute in vedere la dispunerea măsurii arestării preventive subzista si o alta măsura mai puţin restrictiva de libertate nu este suficienta pentru realizarea scopului procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C proc. pen., instanţa a menţinut arestarea preventiva a inculpaţilor.
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că s-a constituit parte civilă în cauză partea vătămata G.E. cu suma de 10.000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale. În cursul cercetării judecătoreşti partea civilă şi-a majorat pretenţiile apreciind ca toate cheltuielile viitoare cu pomenile si respectarea tradiţiei pana la 7 ani si cheltuielile cu monumentul funerar se vor ridica la o alta suma de 10.000 lei. Cât priveşte daunele materiale solicitate de partea civila G.E. instanţa a cenzurat pretenţiile acesteia. Este adevărat ca martorii au arătat că partea vătămata a respectat toate tradiţiile,ca la fiecare pomana a participat toata lumea din sat întrucât sunt persoane cu un standard de viata ridicat insa in lipsa unor probe suplimentare instanţa nu a putut reţine că întreaga sumă a avut aceasta destinaţie şi în consecinţă, a apreciat că obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 16000 lei cu titlu de daune materiale reprezintă o reparaţie echitabila a prejudiciului material suferit de aceasta din urma.
Referitor la cererea părţii civile de reparare a prejudiciului moral suferit, este neîndoielnic ca fapta săvârşită de inculpat a fost sursa nu numai a unor prejudicii de ordin material, dar si a unuia cu caracter moral, constând in trauma psihica suferita de partea civilă, ca urmare a decesului tatălui, acesta fiind singurul copil al familiei. În absenta unor limite legale sau criterii orientative fixate de lege, instanţa a apreciat că obligarea inculpatului la plata câtre partea civila a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o reparaţie echitabila a prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta din urma.
În termen legal împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii T.A. şi T.C., care oral, cu ocazia dezbaterilor, au invocat greşita încadrare juridică dată faptelor deduse judecăţii şi greşita individualizare a pedepselor stabilite.
Verificând sentinţa apelantă, în ansamblu în fapt şi în drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., precum şi în raport de motivele de apel invocate, curtea a apreciat apelurile ca fiind nefondate.
Astfel în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, curtea a apreciat că încadrarea reţinută în acutul de sesizare a instanţei este corectă astfel cum a reţinut şi prima instanţă, având în vedere dinamica desfăşurării activităţii infracţionale din care rezultă că producerea rezultatului vătămător constând în decesul victimei, s-a datorat unei activităţi comune a inculpaţilor care au lovit excesiv şi repetat victima, atât cu pumnii şi picioare cât şi cu corpuri contondente, provocând şi lovirea victimei de corpuri dure cu efecte letale.
Loviturile aplicate victimei au cauzat decesul acesteia şi au fost efectuate cu intenţia directă de a produce rezultatul vătămător într-o tipologie a infracţiunii unice în forma simplă încadrată juridic în dispoziţiile art. 174 alin. (1), 176 lit. d) C. pen., aflată în concurs real etiologic cu infracţiunea de tâlhărie în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. infracţiune rămasă în forma tentativei ca a urmare întreruperii actelor de executare a infracţiunii complexe constând în elemente materiale ce aparţin atât infracţiunii scop, respectiv cele referitoare la pătrunderea în zona în care se afla victima (curte) prin escaladarea gardului, cât şi în elemente materiale aparţinând infracţiunii mijloc constând în exercitarea de violenţe ulterior pătrunderii pentru asigurarea scăpării asupra corpului victimei.
Aplicarea şi exercitarea de violenţe asupra victimei nu a fost omogenă, până la un anumit moment inculpaţii aplicând lovituri neletale asupra corpului victimei pentru a-şi asigura scăparea, urmărind doar paralizarea reacţiei victimei faţă de părăsirea locului infracţiunii, iar la un moment dat, spontan, a apărut rezoluţia infracţională distinctă vizând urmărirea producerii decesului victimei, având parţial ca mobil şi îngreunarea depistării autorilor infracţiunii de tâlhărie. Ca atare, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi apelanţi, s-a este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că acestea sunt dozate în limitele speciale prevăzute de lege, fiind luate în considerare atât cauza de agravare, constând în recidiva post executorie în ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.A., cât şi modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, gravitatea actelor materiale săvârşite, forma de intenţie reţinută şi lipsa oricăror elemente subiective din care rezultă că inculpaţii au conştientizat gravitatea faptelor săvârşite. Ca atare, întrucât prima instanţa a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), curtea a considerat ca neîntemeiat şi acest motiv de apel. În plus, s-a constatat că apare ca neverosimilă şi contrazicând probele administrate în cauză, versiunea prezentată de inculpatul T.A. care a încercat să acrediteze ideea săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav doar de către el, încercând să exonereze de pedeapsă pe fratele său, coinculpatul Ţ.C., în contextul în care inculpatul T.A. este recidivist iar fratele său nu.
Apreciind că motivele de apel şi argumentele invocate de către apelanţi nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate şi că sentinţa apelată nu prezintă neregularităţi apte să impună reformarea acesteia, curtea a respins ca nefondate apelurile de faţă făcând şi aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 şi 192 C. proc. pen. Totodată, în scopul bunei desfăşurări a procesului penal şi pentru a evita sustragerea de la executare a pedepselor a celor doi inculpaţi, curtea a menţinut măsura arestării preventive a acestora pe o perioadă de încă 60 zile şi a dedus durata arestării preventive de la momentul pronunţării sentinţei apelate până la zi.
Dosarul a fost înaintat înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării recursurilor declarate de inculpaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20 februarie 2012, fixându-se prim termen de judecată la data de 9 mai 2012.
La termenul fixat, din oficiu instanţa a pus în discuţie tardivitatea recursurilor, faţă de împrejurarea că din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii nu au formulat recurs în termenul legal.
Astfel dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. vizând: "Declararea, renunţarea şi retragerea recursului prevăd că" - Recursul se declară în condiţiile prevăzute în art. 366 şi 367, care se aplică în mod corespunzător. Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător."
Dispoziţiile art. 363 C. proc. pen., în alin. (1) prevăd că "Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel."
Alin. (2) al textului de lege mai sus menţionat prevede că:"Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
Dispoziţiile art. 364 C. proc. pen., cu privire la repunerea în termen arată că "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate."
Art. 365 C. proc. pen., cu privire la apelul peste termen prevede că "Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea. Instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. "
Înalta Curte reţine faptul că, în speţa de faţă, nu este incident nici unul din textele de lege evocate anterior. La dosarul instanţei de apel există dovezile de comunicare a minutei deciziei din apel din data de 20 iulie 2011, dovezi ce poartă menţiunea că „nu fac recurs". De asemenea, s-a depus un referat întocmit de către Biroul Executări Penale al instanţei de apel, din care rezultă faptul că din verificările efectuate în evidenţele instanţei de apel a rezultat că inculpaţii nu au formulat recurs. Pe baza dovezilor de comunicare şi a extrasului deciziei din apel, comunicări ce s-au efectuat la locul de deţinere, instanţa de executare a procedat la emiterea formelor de executare, respectiv a mandatelor de executare a pedepselor închisorii, copiile fiind ataşate prezentei cauze, mandate care au fost trimise de asemenea locului de deţinere şi cu privire la care inculpaţii ai/luat cunoştinţă la acea dată.
Singurul înscris prin care Inculpaţii arată că au declarat recurs în termen, şi pe baza căruia dosarul a fost trimis acestei instanţe, se află ataşat la dosarul I.C.C.J., însă acesta a fost înregistrat la data de 01 februarie 2012, cu mult peste termenul de 10 zile de la data începerii executării pedepselor astfel că, nu se poate pune problema repunerii inculpaţilor în termenul de recurs, pe de-o parte, iar pe de altă parte, la dosar există dovezile de comunicare a extrasului deciziei pronunţată de instanţa de apel, care poartă menţiunea expresă a inculpaţilor că „nu fac recurs".
Aşadar, simplele afirmaţii ale inculpaţilor că au declarat recurs în termen, în lipsa unor dovezi ce ar trebui să se regăsească la dosarul cauzei, nu pot echivala cu existenţa declaraţiilor de recurs în termenul prevăzut de lege, astfel încât, Înalta Curte să poată fi legal investită cu soluţionarea recursurilor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că inculpaţii Ţ.A. şi Ţ.C. au declarat recursurile cu depăşirea termenului prevăzut de lege. în consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza l-a C. proc. pen., recursurile declarate în cauză se privesc ca tardive şi se vor respinge ca atare, inculpaţii urmând a fi obligaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.A. şi Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 88/P din 14 iulie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 162/2012. Penal → |
|---|
