ICCJ. Decizia nr. 1832/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1832/2012

Dosar nr. 3300/109/2009

Şedinţa publică din 30 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă:

în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1/MF din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art., 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpaţi după cum urmează:

- pentru N.F.D. din infracţiunile prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunile prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

- S.M.R. din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26, raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi următoarele C. pen., art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- M.M., din infracţiunile prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm C. pen., art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul V.M.R. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţii privative de libertate potrivit art. 57 şi art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 31 martie 2009 şi până la 03 martie 2010

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

A fost condamnat inculpatul L.M.A. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţii privative de libertate potrivit art. 57 şi art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de la data de 31 martie 2009 şi până la 03 martie 2010.

În baza art. 1605 alin. (6) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

A fost condamnat inculpatul N.R.C. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a, 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, şi s-a dispus ca inculpatul să o execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţii privative de libertate potrivit art. 57 şi art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la data de 31 martie 2009 şi până la 03 martie 2010.

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

A fost condamnat inculpatul N.F.D. la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr 39/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 şi 71 alin. (2) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, începând cu data de 31 martie 2009 şi până la 03 martie 2010.

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

A fost condamnată inculpata S.M.R. la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 86² C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 7 ani.

Au fost instituită în sarcina inculpatei măsurile prev. de art. 83³ alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prevăzută de lit. a), a fost aceasta obligată să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului stabilit de această instituţie.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost condamnat inculpatul O.G.C. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 110 raportat la art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 86² C. pen., s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-au instituit în sarcina inculpatului măsurile prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prev. de lit. a), acesta a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, conform programului stabilit de această instituţie.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare s-a suspendat, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii M.M. şi N.B. la câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fraudă informatică, prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar în baza art. 86² C. pen., s-a fixat termen de încercare de câte 7 ani.

S-a instituit în sarcina inculpaţilor măsurile prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prevăzută de lit. a), a fost obligat inculpatul M.M. să se prezinte la Serviciul de pe lângă Tribunalul Argeş, iar inculpatul N.B. la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, conform programului stabilit, de aceste instituţii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă a cărei executare s-a suspendat, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţi bunurile de care s-au folosit la săvârşirea infracţiunilor şi care se află la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Argeş, după cum urmează:

- de la inculpatul N.F.D., în vederea valorificării - hard disk WD seria ..............., hard disk WD seria ..............., hard disk WD seria ..............., laptop marca A, seria ............... şi în vederea distrugerii - 13 CD-uri şi 1 DVD;

- de la inculpatul V.M.R. în vederea valorificării - laptop marca A seria ..............., în care este montat hard disk-ul ..............., seria ...............; memory stick marca C., seria ..............., telefon mobil marca N E50, încărcător tip laptop marca L, seria ............... şi în vederea distrugerii - 10 DUD, 3 CD, 2 dischete, cartelă telefonică C.;

- de la inculpatul L.M.A. în vederea valorificării-un laptop marca A., seria ............... în care se afla hard disk-ul ..............., seria ..............., un încărcător de culoare neagră seria ............... telefon mobil marca N 1650, IMEI ............... şi în vederea distrugerii cartela C seria ...............;

- de la inculpatul N.R.C. în vederea valorificării - o unitate centrală în carcasă albă în care se află hard disk-ul ..............., seria ................

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost confiscate de la inculpaţi următoarele sume de bani, prin plata la bugetul de stat a echivalentului în RON la data plăţii: V.M.R. 12.376 dolari SUA şi 700 dolari australieni, N.R.C. 5.150 dolari SUA, N.F.D. 3.089 dolari SUA, M.M. 1.000 RON, O.G.C. 1.000 RON, N.B. 500 RON.

A fost obligat inculpatul V.M.R. la despăgubiri civile, după cum urmează: 710,95 dolari SUA către partea civilă S.S.K., 430 lire sterline către partea civilă M.J.L.N., 1.031,55 dolari SUA către partea civilă L.H.G., 900 dolari SUA către partea civilă M.G.G., 440 dolari SUA către partea civilă J.G., 1.158,53 dolari australieni către partea civilă J.B., 1.500 dolari SUA către partea civilă R.Z., 650 dolari australieni către partea civilă A.A., 850 dolari SUA către partea civilă K.T., 850 dolari SUA către partea civilă A.W., 800 dolari SUA către partea civilă R.S.S., 800 dolari SUA către partea civilă J.P. şi 550 dolari SUA către partea civilă P.S.

A fost obligat inculpatul N.R.C. la despăgubiri civile, după cum urmează: 800 dolari SUA către partea civilă S.K., 1.000 dolari SUA către partea civilă S.S., 7.493 coroane suedeze către partea civilă J.Ş.B., 399 dolari SUA către partea civilă A.O.R., 700 dolari SUA către partea civilă A.N. şi 3.690 coroane suedeze către partea civilă L.H.

A fost obligată inculpata S.M.R., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.N. şi S.C. la despăgubiri civile, după cum urmează: 1.500 dolari SUA către partea civilă E.K., 600 dolari SUA către partea civilă I.A.R., 3.000 dolari SUA către partea civilă M.I., 800 dolari SUA către partea civilă G.R.B. şi 5.100 dolari SUA către partea civilă R.R.G.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra sumei de 1.200 RON ridicată de la inculpatul N.R.C., a sumei de 21.000 RON ridicată de la inculpata S.M.R. şi a autoturismelor WV cu număr de înmatriculare ............ şi B cu număr de înmatriculare ............ .

Au fost obligaţi inculpaţii şi inculpata S.M.R., în solidar cu părţile responsabile civilmente S.N. şi S.C., la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1.000 RON în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 27D/P/2009, Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Piteşti a trimis în judecată pe inculpaţii: V.M.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr 39/2003, art. 48 şi 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.; L.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 48 şi 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.; N.F.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 48 şi 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. Pen şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 48 şi 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.; N.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 48 şi 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.; S.M.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.; N.B., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; O.G.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut, că inculpaţii V.M.R. şi L.M.A. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi inculpaţii N.F.D., N.R.C. şi S.M.R., în scopul de a înşela pe Internet 67 de persoane cu suma totală de 51.390 dolari SUA Inculpaţii astfel constituiţi efectuau licitaţii electronice fictive, introducând date nereale în sisteme informatice, respectiv trimiţând mesaje părţilor vătămate în numele companiei E prin care se confirma siguranţa tranzacţiei, iar inculpaţii S., M., O. şi N. retrăgeau sumele de bani proveniţi din licitaţii şi le predau celorlalţi inculpaţi.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Începând cu anul 2006, mai mulţi tineri din municipiul Piteşti s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni din sfera criminalităţii informatice, respectiv licitaţii frauduloase pe site-urile de vânzări-cumpărări bunuri, în scopul obţinerii de beneficii materiale. În activitatea lor aceştia au fost sprijiniţi şi de alte persoane domiciliate în judeţul Teleorman şi municipiul Bucureşti.

Modul de operare a constat în oferirea spre vânzare în mod fictiv de diverse bunuri pe site-uri specializate. Persoanele interesate erau îndrumate să contacteze vânzătorul la o adresă de e-mail pentru a stabili detalii cu privire la produse. Urma o corespondenţă cu persoana interesată căreia i se comunicau caracteristicile tehnice ale produselor oferite spre vânzare şi căreia i se solicita să transfere, în România, contravaloarea bunului prin sisteme de transfer rapid de bani, respectiv WU.

Cumpărătorul era indus în eroare cu privire la existenţa bunului şi expedierea acestuia, vânzătorul comunicându-i faptul că tranzacţia are loc cu garanţia site-ului specializat ca piaţă electronică. Astfel, autorul transmitea cumpărătorului mesaje ce au aparenţa că sunt trimise de reprezentanţii site-ului prin care, acesta era asigurat că vânzătorul este o persoană de încredere, că tranzacţia este garantată de site şi că se poate efectua transferul de bani.

După ce persoana interesată efectua transferul de bani pe numele unei persoane indicate de vânzător, comunica vânzătorului datele operaţiunii (numărul de control al transferului, suma trimisă, etc). Cu datele astfel obţinute, autorilor nu le mai rămâne decât să încaseze sumele de bani, fără ca ulterior să mai trimită persoanei interesate bunul promis.

Pentru a-şi disimula activitatea infracţională, autorii fraudelor au folosit pentru încasarea sumelor de bani diverse persoane, în general tineri de condiţie materială precară, care pentru un procent din sumă, acceptă ca transferul să se efectueze pe numele lor. De asemenea, tot pentru a-şi disimula activitatea infracţională autorii fraudelor se foloseau de programe informatice de tipul AO (AOL) pentru a-şi modifica adresa logică a sistemului informatic utilizat (numărul de Internet Protocol) cât şi pentru a-şi cripta datele informatice salvate în memoria sistemelor folosite.

Tot în scopul ascunderii identităţii autorii fraudelor s-au înregistrat pe site-urile de licitaţii on-line prin utilizarea în mod fraudulos a unor conturi care aparţin unor altor persoane. Prin această modalitate se asigură în paralel şi menţinerea în eroare a persoanelor interesate de achiziţionarea produselor în sensul că sunt utilizate conturi ale unor vânzători cu feed-back bun.

Activitatea infracţională ce formează obiectul prezentei cauze a pornit de la plângerile formulate de mai mulţi cetăţeni străini care au reclamat faptul că au fost înşelaţi cu ocazia unor tranzacţii pe Internet.

Astfel M.I.L.N. a reclamat faptul că în data de 01 martie 2006 a trimis prin WU suma de 430 GBP pe numele lui M.M. Partea vătămată era interesată de achiziţionarea unui laptop DI şi a observat un anunţ pentru un astfel de produs postat pe E, a corespondat cu vânzătorul care folosea adresa de ............ şi a primit mesaje care aveau aparenţa ca sunt trimise de reprezentanţii E de la adresa ............, iar după efectuarea transferului nu a primit produsul. Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 430 GBP reprezentând pierderea suferită în urma activităţii ilicite a sus-numitului.

Interesat de achiziţionarea unei camere digitale C, LHG, a accesat site-ul E unde a observat un anunţ de vânzare pentru un astfel de produs. A corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail .............., care i-a solicitat să trimită contravaloarea produsului pe numele lui M.M. După ce a primit o "confirmare" de la centrul de securitate E (..............), a efectuat transferul de bani fără ca ulterior să primească produsul. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.031,55 dolari SUA (inclusiv taxa de transfer bancar de 70 dolari SUA) reprezentând pierderea suferită în urma activităţii ilicite a lui M.M.

Intenţionând să achiziţioneze un laptop, MG a trimis prin WU suma de 900 dolari SUA pe numele lui M.M. Partea vătămată a efectuat transferul după ce a corespondat cu „vânzătorul" la adresa de e-mail .............. şi după ce a primit o confirmare că tranzacţia este în regulă de la adresa de .............. .

întrucât nu a primit produsul solicitat se constituie parte civilă cu suma de 571,71 GBP, reprezentând pierderea suferită.

S.S.K. a formulat în luna martie 2006 o sesizare electronică din cuprinsul căreia rezultă că a fost înşelat de M.M. cu suma de 710,95 dolari SUA cu prilejul unei tranzacţii efectuate pe site-ul E. Din sesizare rezultă faptul că autorul fraudei a folosit în corespondenţa purtată cu partea vătămată adresa de e-mail .............. .

Tot împotriva lui M.M. a formulat o sesizare electronică N.I.B. care reclamă că a fost înşelat cu suma de 397,35 dolari SUA. Partea vătămată a observat un anunţ pentru un laptop postat pe site-ul E, a corespondat cu vânzătorul care folosea adresa de e-mail .............. şi a primit o confirmare din partea centrului de securitate E de la adresa .............. .

K.J.M. a observat în data de 24 februarie 2006 pe site-ul E un anunţ de vânzare pentru două laptop-uri. Interesat de achiziţionarea acestor produse a contactat vânzătorul la adresa de e-mail .............. care i-a comunicat faptul că produsele sunt noi cu garanţie internaţională şi i-a cerut să efectueze plata prin serviciul WU pe numele lui M.M. După ce a primit un mesaj de confirmare de la .............. a efectuat transferul după care nu a mai primit produsul.

J.V. sesizează faptul că M.M. care folosea adresa de e-mail .............. a folosit în mod ilegal platforma E pentru a obţine bani fără a livra aparatul foto digital N pentru care a încasat suma de 500 dolari SUA De asemenea partea vătămată arată faptul că în legătura cu tranzacţia în cauză a primit şi un mesaj de confirmare de la adresa .............. .

Interesat de achiziţionarea unui calculator, T.L. a găsit un anunţ de vânzare pentru un astfel de produs pe E. A corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail .............., a primit un mail de confirmare de la E după care a efectuat un transfer în sumă de 750 dolari SUA pe numele lui M.M.

M.F. a declarat în faţa organelor de poliţie locale că la începutul lui februarie 2007 a găsit pe site-ul E un anunţ de vânzare pentru un aparat foto C. la un preţ atractiv. A corespondat prin Internet cu vânzătorul care s-a recomandat M.M. şi care i-a cerut să îi trimită suma de 600 dolari SUA După efectuarea transferului victima a verificat pe Internet şi şi-a dat seama că fusese victima unei fraude şi văzând că nu primeşte produsul a sesizat E.

J.G. a trimis prin WU suma de 400 dolari SUA pe numele lui M.M. Suma reprezenta un avans pentru un notebook oferit de M. pe E. Din plângerea formulată rezultă faptul că victima a corespondat cu vânzătorul produsului la adresa de e-mail .............. şi a primit un mesaj fals din partea E de la adresa .............. . Victima se constituie parte civilă cu suma de 440 dolari SUA reprezentând contravaloarea transferului efectuat pe numele lui M.M. la care se adaugă taxele de transfer.

Pe site-ul E victima J.B. a intenţionat să achiziţioneze un laptop D. de la M.M. Cei doi au corespondat prin e-mail, vânzătorul folosind adresa .............. şi au convenit ca victima să trimită prin WU suma de 1.088,53 dolari australieni. De asemenea victima a primit şi o notificare ce părea a fi trimisă de reprezentanţii E (.............. prin care era informat că tranzacţia este asigurată.

Victima s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 1.158,53 dolari australieni.

R.Z. a accesat site-ul E cu intenţia de a achiziţiona o cameră video şi a observat un anunţ de vânzare pentru un astfel de produs postat de M.M. A corespondat cu acesta la adresa de email .............. şi i-a trimis suma de 1.000 dolari SUA prin WU. După ce a primit un mesaj de la .............. victima a efectuat un nou transfer în sumă de 500 dolari SUA, fără ca ulterior să primească bunul solicitat. Pentru aceste motive R.Z. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 1.500 dolari SUA reprezentând paguba suferită în urma activităţii infracţionale a lui M.M.

La începutul lunii martie 2006, partea vătămată N.H. a căutat o camera video pe Internet şi a descoperit un anunţ de vânzare pentru un astfel de produs cu facilităţi şi la un preţ rezonabil postat pe site-ul E. Victima a corespondat cu vânzătorul prin e-mail care s-a recomandat M.M. şi care i-a spus că este din România cei doi convenind preţul de vânzare al produsului la 350 dolari SUA Victima a primit un mesaj fals din partea E prin care era informat că este cumpărătorul bunului şi a solicitat vânzătorului să îi trimită contravaloarea produsului prin P. Acesta nu a fost de acord şi i-a solicitat să îi trimită banii prin WU lucru pe care victima l-a făcut fără ca ulterior să primească produsul.

Pe data de 15 iulie 2006 M.E. a plătit suma de 500 dolari SUA prin WU pe numele unei persoane di România în schimbul unui computer F. După ce victima a trimis banii a comunicat datele transferului vânzătorului. După o perioadă vânzătorul i-a transmis că este o problemă cu banii şi i-a cerut să mai efectueze un nou transfer. Victima a realizat că fusese înşelată, a contactat reprezentanţii E cărora le-a solicitat sprijinul iar aceştia i-au confirmat că fusese înşelată.

Victima A.A. a contactat prin e-mail la adresa ............. vânzătorul unei camere canon al cărei anunţ de vânzare era postat pe E. Victima a primit un „răspuns" de la E (.............) prin care i se confirma identitatea vânzătorului şi a trimis suma de 650 dolari australieni pe numele lui M.M. Ulterior a observat că produsul era în continuare oferit spre vânzare. Pentru aceste motive victima se constituie parte civilă cu suma de 710 dolari SUA

În data de 12 februarie 2006 K.T. a găsit pe site-ul E o ofertă de vânzare pentru calculatoare A. Interesată de achiziţionarea unui astfel de produs a contactat vânzătorul la adresa de e-mail ............. . A primit un mesaj de confirmare de la centrul de securitate E (.............) şi ulterior, vânzătorul care s-a recomandat O.G.C. i-a cerut să îi trimită suma de 700 dolari SUA. Pentru că după efectuarea transferului victima a primit un al doilea mesaj de la centrul de securitate E prin care i se solicita să mai trimită diferenţa până la 700 GBP (preţul cerut pe produs), aceasta a devenit suspicioasă motiv pentru care a sesizat Centrul de Criminalitate pe Internet. Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 850 dolari SUA reprezentând contravaloarea pagubei suferite în urma activităţii ilicite a lui O.G.C.

A.W. a licitat pentru un laptop pe E şi după ce a primit o notificare de la centrul E prin care era informat că vânzătorul avea ca garanţie suma de 8.000 dolari SUA pentru a acoperi orice achiziţie, a plătit prin WU suma de 850 dolari SUA pe numele lui O.G.C. Partea vătămată doreşte să fie considerată parte civilă cu suma de 850 dolari SUA reprezentând pierderea suferită prin faptul că nu a primit produsul licitat.

Pe site-ul E vânzătorul cu ID „............." oferea un calculator Imac la un preţ atractiv de 700 dolari SUA Interesat de achiziţionarea produsului R.S.S. a contactat vânzătorul la dresa de e-mail ............. care i-a comunicat că se numeşte O.G.C., că tranzacţia se desfăşoară prin intermediul E şi care i-a cerut să îi trimită contravaloarea produsului prin WU. Victima a primit şi un mail de confirmare de la E (de la adresa de e-mail .............) pe care îl suspectează a fi fals. Pentru că nu a primit bunul solicitat partea vătămată se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 800 dolari SUA reprezentând pierderea suferită.

Pe data de 03 februarie 2006, E.U. a descoperit pe site-ul E un anunţ de vânzare pentru un laptop postat de utilizatorul .............. Dorind să achiziţioneze produsul victima a contactat vânzătorul prin e-mail, acesta comunicându-i că va informa E cu privire la tranzacţie. Ulterior victima a primit un e-mail despre care la acea vreme a crezut că este de le E care conţinea instrucţiuni despre modalitatea de finalizare a tranzacţiei. După ce a efectuat transferul în sumă de 800 dolari SUA pe numele lui O.G.C. nu a mai primit nici un mesaj de la vânzător în ciuda eforturilor victimei de a-l contacta.

U.K.B. a trimis pe numele lui O.G.C. suma de 700 dolari SUA reprezentând contravaloarea unui calculator oferit spre vânzare pe E. Victima a corespondat cu presupusul vânzător la adresa de e-mail ............. şi înainte de efectuarea transferului a primit un mesaj de la ............. care i-a întărit convingerea că vânzătorul este asigurat şi că tranzacţia se efectuează sub protecţia E.

În data de 24 ianuarie 2006 R.W. a licitat pe E pentru un laptop la un preţ atractiv de 800 dolari SUA întrucât în anunţul de vânzare era trecut şi o adresă de e-mail (.............), victima a corespondat cu presupusul vânzător care s-a recomandat O.G.C. care i-a transmis că va contacta E pentru a aranja tranzacţia în siguranţă.

În aceeaşi zi victima a primit un mesaj ca din partea E prin care era informat că tranzacţia este asigurată de centrul de protecţie al site-ului, motiv pentru care victima a trimis suma de 800 dolari SUA prin WU pe numele lui O.G.C.

Pe site-ul E era postat un anunţ de vânzare pentru un laptop HP de utilizatorul ............., iar în data de 29 ianuarie 2006, T.W. a trimis prin WU suma de 800 dolari SUA pe numele lui O.G.C. După încasarea banilor victima nu a primit produsul sau alte mesaje de la vânzător. Din sesizare rezultă faptul că victima a corespondat prin e-amil cu presupusul vânzător care folosea adresa ............. .

Interesat de achiziţionarea a două laptopuri oferite spre vânzare pe E, H.L.G. a trimis în data de 31 ianuarie 2006 suma de 1.350 dolari SUA pe numele lui O.G.C. prin WU. Victima nu a primit produsele şi din sesizarea depusă rezultă că a corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail .............

În data de 26 ianuarie 2006 R.B. a ajuns la o înţelegere cu O.G.C. care oferea spre vânzare un calculator pe E. Victima a corespondat prin e-mail cu vânzătorul la adresa ............. şi în data de 27 ianuarie 2006 a trimis acestuia suma de 800 dolari SUA prin WU, fără ca ulterior să primească produsul.

E.F.R. a găsit pe E un anunţ de vânzare pentru un laptop la un preţ atractiv de 800 dolari SUA, a corespondat cu vânzătorul la adresa transaction ............. . După ce a efectuat un transfer prin WU pe numele lui O.G.C. a primit un mesaj fals de la centrul de securitate E prin care era informat că banii sunt trimişi înapoi şi că trebuie să mai efectueze un nou transfer în sumă de 600 dolari SUA După efectuarea celui de-al doilea transfer victima nu a mai reuşit să ia legătura cu vânzătorul şi nici nu a primit bunul solicitat.

În ianuarie 2006 T.Q.T. a corespondat cu O.G.C. care folosea adresa de e-mail ............. şi care oferea spre vânzare pe E (utilizator „.............") un laptop. După ce victima a primit un mesaj de la centrul de securitate E (fals) a efectuat un transfer de 800 dolari SUA După ce a verificat confirmarea la E şi a înţeles că reprezentanţii site-ului nu trimit niciodată astfel de mesaje, victima a înţeles că a fost păcălită.

Intenţionând să achiziţioneze un laptop, C.E.K., a accesat site-ul E şi a observat un anunţ de vânzare pentru un astfel de produs. A corespondat cu vânzătorul la adresa ............. care i-a comunicat faptul că doreşte să desfăşoare tranzacţia sub protecţia E şi că produsul se află deja în custodia unei firme de curierat. Victima a primit un mesaj de la departamentul ............. al E (.............) prin care era informată că vânzătorul are un depozit de garanţie la E şi că tranzacţia se desfăşoară prin programul de Protecţie Achiziţie şi Despăgubire. În urma mesajelor primite victima a efectuat un transfer în sumă de 250 dolari SUA pe numele lui N.F.D., după care nu a primit produsul solicitat.

M.V.G. a licitat pe E pentru o cameră (foto sau video), a corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail ............. şi după ce a primit un mesaj care avea aparenţa că a fost trimis de E prin care era informat că este câştigătorul licitaţiei a efectuat un transfer în sumă de 600 dolari SUA pe numele lui N.F.D. După efectuarea plăţii victima nu a primit produsul şi nici nu iau fost returnaţi banii.

Fiul lui D.P., S., a licitat pe E pentru un calculator şi a corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail ............. . După ce victima a primit o confirmare a tranzacţiei de la E, a efectuat în data de 22 ianuarie 2006 un transfer în sumă de 600 dolari SUA pe numele lui N.F.D. fără ca ulterior să primească produsul solicitat.

Pe data de 22 ianuarie 2006 K.G. a găsit pe E un anunţ de vânzare pentru un calculator postat de utilizatorul .............. Victima a corespondat cu vânzătorul care s-a recomandat N.F.D. la adresa de e-mail ............. care i-a trimis un document oficial ca din partea E prin care era informat că tranzacţia este garantată.

A.H.B.M.N. a accesat în data de 08 ianuarie 2006 site-ul E şi a observat un anunţ de vânzare pentru un laptop postat de utilizatorul ............. cu adresa de e-mail ............ . Victima a contacta vânzătorul, au negociat preţul şi după ce a primit un mesaj de garanţie din partea E a expediat suma de 200 dolari SUA în România pe numele lui N.F.D. Întrucât vânzătorul i-a solicitat să mai trimită încă o data sumă pentru că nu a reuşit să încaseze primul transfer, victima a mai efectuat un nou transfer în sumă de 150 dolari SUA pe acelaşi nume. Pentru că nu a primit produsul victima a fost prejudiciată cu suma de 394 dolari SUA reprezentând valoarea celor două transferuri şi taxele de transfer.

Căutând un laptop pe E, L.C. a observat un anunţ de vânzare postat de un utilizator cu un istoric bun pe E. A contactat vânzătorul la adresa ............. şi acesta i-a comunicat că doreşte să efectuează tranzacţia sub protecţia E şi i-a cerut să trimită contravaloarea produsului prin WU pe numele lui N.F.D. Victima a primit mesaje de garanţie din partea E şi a efectuat transferuri în sumă de 450 dolari SUA După efectuarea transferurilor victima nu a primit produsul şi a realizat că mesajele de confirmare din partea E erau false.

D.A.L. a trimis suma de 300 dolari SUA prin WU pe numele lui N.F.D., reprezentând contravaloarea unui calculator al cărui anunţ de vânzare îl găsise postat pe E. Victima a corespondat cu presupusul vânzător la adresa de email ............. şi a primit mesaje de garanţie din partea E. UL şi-a dat seama că este victima unei înşelăciuni reuşind să blocheze transferul.

În data de 14 decembrie 2005 T.H. a contactat pe N.F.D. la adresa de email ............. în legătură cu un anunţ de vânzare a unui laptop postat pe E, pentru a solicita detalii tehnice legate de produs. Victima a fost de acord să trimită prin WU suma de 450 dolari SUA pe numele vânzătorului, însă ulterior nu a primit produsul suferind o pagubă de 495 dolari SUA în care sunt incluse şi taxele de transfer.

S.K. a comandat pe E o consolă wii şi o consolă playstation unui vânzător care i-a solicitat să trimită contravaloarea prin acestor produse prin WU pe numele lui N.R.C. care folosea adresa de e-mail ............. . Victima a efectuat transferul iar ulterior vânzătorul i-a solicitat să mai efectueze un nou transfer deoarece este o problemă cu banii iar produsele sunt deja pe drum. Anterior primise un mesaj de confirmare a tranzacţiei de la ............ . Victima a efectuat un nou transfer pe care însă l-a blocat ulterior deoarece a fost contactat de reprezentanţii WU care i-au comunicat faptul că N.R.C. înşelase în acest mod alte persoane.

Victima s-a constituit parte civilă în procesa cu suma de 800 Dolari SUA reprezentând pierderea suferită prin faptul ca nu a primit produsele solicitat.

Căutând un calculator, S.S. a găsit pe E un anunţ de vânzare pe E. A corespondat cu vânzătorul şi a fost de acord să trimită prin WU suma de 500 dolari SUA Petru că victima a primit un mesaj de la E prin care era informat că trebuie să mai plătească încă 500 dolari SUA în caz contrar urmând să piardă produsul. Deoarece a crezut că mesajul este autentic victima a efectuat un nou transfer, motiv pentru care se constituie parte civilă cu suma de 1.000 dolari SUA, echivalentul pagubei suferite.

J.B. a fost înşelat de N.R.C. cu care a corespondat prin e-mail în legătură cu vânzarea unui aparat foto digital C. Victima a trimis suma de 460 dolari SUA fără ca ulterior să primească produsul şi se constituie parte civilă cu suma de 7.493 coroane suedeze.

L.C.A- a trimis prin WU suma de 900 dolari SUA pe numele lui N.R.C. pentru o cameră (foto sau video). Victima a corespondat cu vânzătorul la adresa de ............. .

L.H. formulează plângere împotriva lui N.R.C. întrucât nu a primit un laptop pe care îl comandase pe E şi pentru care a trimis prin WU suma de 3.400 coroane suedeze. Victima se constituie parte civilă în proces cu suma de 3.690 coroane suedeze, echivalentul pierderii suferite.

D.V.S. sesizează faptul că a fost prejudiciat cu prilejul unei tranzacţii efectuate pe site-ul E. Acesta a câştigat o licitaţie pentru un aparat foto N la preţul de 800 dolari SUA, fapt confirmat de reprezentanţii E şi a efectuat un transfer prin WU pe numele lui N.R.C. Întrucât vânzătorul i-a comunicat de la adresa de e-mail ............. că este o problemă cu transferul victima a efectuat un al doilea transfer suferind o pagubă de 1.600 dolari SUA

Pe data de 17 noiembrie 2006 N.A. a efectuat un transfer prin WU în sumă de 750 dolari SUA pe numele lui N.R.C. Suma reprezenta contravaloare unui Panasonic HDTV oferit spre vânzare pe E. Victima a primit atât mesaje de garanţie din partea E şi a fost informată de vânzător de la adresa de e-mail ............. că produsul se află deja în custodia unei societăţi de transport. După ce nu a primit produsul victima a realizat că a fost fraudată şi a verificat pe Internet constatând faptul că N.R.C. are mai multe anunţuri de vânzare pe diverse site-uri şi în diverse limbi.

Intenţionând să achiziţioneze un notebook A, CCL a trimis prin WU suma de 600 dolari SUA pe numele lui N.R.C. Victima a corespondat cu N.F.D. la adresa de e-mail ............. şi a primit u mail de confirmare a tranzacţiei de la .............

M.S.L. a descoperit pe data de 31 februarie 2006 o licitaţie pentru un set N oferit spre vânzare de N.R.C. pe E. A corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail ............. care i-a comunicat că va finaliza tranzacţiei sub protecţia E. După ce victima a primit un mesaj cu logo-ul E ............. a efectuat transferul prin WU în România. Pentru că vânzătorul îi solicita să efectueze un nou transfer, victima a redirecţionat mesajele primite către E, reprezentanţii companiei comunicându-i că mesajele sunt false.

Interesat de achiziţionarea unui telefon mobil marca N N96, A.O.R. a corespondat prin e-mail cu N.R.C. la adresa de e-mail ............. . Acesta i-a comunicat că reprezintă compania S şi l-a îndrumat să urmeze un line către ............. . De la adresa ............ . victima a fost instruită să trimită prin WU suma de 399 dolari SUA în România pentru a putea continua achiziţionarea mărfii. După efectuarea transferului N.R.C. a solicitat victimei să mai efectueze un alt transfer lucru pe care aceasta nu l-a făcut deoarece a realizat că fusese vorba de o fraudă. Victima se constituie parte civilă cu valoarea preţului actual al celui mai nou model de telefon mobil N disponibil pe piaţă.

În data de 29 septembrie 2008, J.P. a sesizat electronic poliţia Română despre faptul că a trimis suma de 600 dolari SUA pe numele lui N.R.C. care oferea spre vânzare 5 iphones pe site-ul ML. Victima nu a primit produsele şi atrage atenţia asupra activităţii infracţionale a lui N.R.C.

A.N. a reclamat faptul că a intenţionat să încheie o tranzacţie pe E, a trimis suma de 700 dolari SUA, nu a primit produsul comandat şi se constituie parte civilă cu suma în cauză.

A.I.B.A.L. a reclamat faptul că a negociat cu L.M.A. la adresa de e-mail ............. să îi vândă un laptop la preţul de 400 dolari SUA. Victima a fost îndrumată să folosească site-ul E care oferea garanţia în efectuarea plăţii. Victima a efectuat un prim transfer în sumă de 434 dolari SUA (taxa inclusă) însă vânzătorul i-a solicitat să efectueze un nou transfer deoarece este o eroare în redactarea numelui destinatarului. După efectuarea celui de al doilea transfer, victima nu a primit produsul şi nu a reuşit să mai contacteze vânzătorul motiv pentru care se constituie parte civilă cu suma de 822 dolari SUA

S.A.M. a explicat poliţiei locale că în luna iunie 2006 a intenţionat să cumpere o cameră foto digitală la o licitaţie on line pe E. A corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail ............. şi a trimis prin WU suma de 600 dolari SUA. Victima nu a primit produsul şi pentru că vânzătorul i-a solicitat un nou transfer a realizat că a fost fraudată.

Victima J.P. a reclamat faptul că a trimis suma de 800 dolari SUA pe numele lui N.B. din România în schimbul unui laptop A pe care însă nu l-a primit. Victima a corespondat cu vânzătorul la adresa ............. şi a fost menţinută în eroare şi de e-mailuri false de confirmare din partea E (.............) prin care era informat că beneficiază de asigurare. În momentul în care a cerut rambursarea transferului de la E victima a fost informată că a fost înşelată. Pentru aceste motive J.P. se constituie parte civilă cu suma de 800 dolari SUA reprezentând pierderea suferită. P.S. a formulat plângere împotriva lui N.B. din cuprinsul căreia rezultă faptul că a trimis suma de 550 dolari SUA prin WU celui din urmă fără ca ulterior să primească produsul. Victima accesat site-ul E cu intenţia de a achiziţiona un laptop SV şi a corespondat cu vânzătorul la adresa de e-mail ............. . Suma a fost trimisă şi ca urmare a faptului că din partea E a primit asigurări că tranzacţia efectuată este sigură fiind garantată de ............. . Victima se constituie parte civilă cu suma de 550 dolari SUA reprezentând pierderea suferită şi cere daune morale în sumă de 1.000 dolari SUA

Pe data de 03 aprilie 2006 victima M.B.D. a găsit pe E un anunţ de vânzare pentru un laptop la un preţ bun. A corespondat cu vânzătorul la adresa ............. care i-a spus că locuieşte în România şi că acceptă plata prin WU. Victima a primit două mesaje care specificau faptul că sunt de la E şi că este o tranzacţie oficială motiv pentru care pe data de 05 aprilie 2006 a efectuat transferul în sumă de 800 dolari SUA pe numele lui N.B. după care nu a mai primit nici un mesaj de la vânzător. Interesată de achiziţionarea unui computer pe E victima C.L.S. a contactat vânzătorul la adresa ............. şi s-au înţeles să îi trimită suma de 500 dolari SUA pe numele lui N.B. Victima a primit şi un mesaj de confirmare de la E (.............).

E.K. a observat pe data de 01 martie 2008 un anunţ de vânzare postat pe pagina de web a M pentru un notebook marca A în valoare de 1.300 dolari SUA Pentru că preţul era avantajos victima a contactat vânzătorul la adresa ............. care s-a recomandat S.M.R. şi care i-a comunicat faptul că va efectua tranzacţia prin E din motive de siguranţă. Victima a primit un mesaj din partea E (.............) prin care era îndrumat să trimită contravaloarea produsului prin WU pe numele lui S.M.R. lucru pe care victima l-a făcut pe data de 12 martie 2008. Ulterior victima a primit un nou mesaj din partea E prin care i se solicita o nouă plată însă nu a primit niciodată marfa.

Victima a suferit o pagubă de 1.500 dolari SUA motiv pentru care s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Navigând pe pagina web a M.L.I.A.R. a intenţionat să cumpere un playstation pe care l-a plătit, dar pe care nu l-a primit. Victima a corespondat cu vânzătorul la adresa ............. şi a primit mesaje de la ............. prin care era informat despre faptul că vânzătorul era înregistrat şi asigurat. Victima a efectuat un transfer de bani prin WU pe numele lui S.M.R. motiv pentru care se constituie parte civilă cu suma de 600 dolari SUA

G.R.B. a dat o declaraţie în faţa poliţiei federale din Argentina din care rezultă faptul că pe data de 17 iulie 2007 a observat pe E o ofertă de vânzare pentru un notebook A de la un utilizator care folosea adresa de e-mail ............. . Victima a primit un presupus mesaj de la E (.............) care conţinea confirmarea tranzacţiei şi a expediat suma de 800 dolari SUA pe numele lui S.M.R. Ulterior victima a primit un nou mesaj di partea E prin care era informată că tranzacţia nu a fost finalizată motiv pentru care este nevoie să trimită din nou aceeaşi sumă de bani.

M.I. a intenţionat să cumpere un aparat foto de pe site-ul ............., a trimis suma de 3.000 dolari SUA pe numele lui S.M.R. însă nu a primit niciodată produsul, motiv pentru care se constituie parte civilă cu suma de 3.000 dolari SUA reprezentând pierderea suferită.

Pe site-ul Poliţiei Române a formulat o sesizare J.L.G. din cuprinsul căreia rezultă faptul că a fost înşelat cu prilejul unei licitaţii on line. Victima a plătit suma de 600 dolari SUA prin WU pe numele lui S.M.R. după ce a primit un mesaj de la adresa ............. prin care era informat că tranzacţia este garantată de E la care vânzătorul are depus un fond de garanţie.

În legătură cu grupul organizat şi cu activitatea acestuia, prezentată până acum pentru fiecare persoană vătămată, instanţa de fond a reţinut că la începutul anului 2006, inculpaţii V.R.M. şi L.M.A. au iniţiat activitatea de licitaţii frauduloase, primele noţiuni în domeniu fiind deprinse de inculpat în anul 2005, de la cei pentru care la rândul lor au retras sume de bani provenite din licitaţii, potrivit formularelor de ridicare de bani pe numele celor doi inculpaţi.

Au fost cooptaţi în această activitate şi inculpaţii N.F.D. şi N.R.C., vecini cu inculpatul V.R.M., precum şi inculpaţii M.M. şi C.R.M., aceasta din urmă locuind pe aceiaşi scară cu inculpaţii susmenţionaţi şi fiind prietena lui V.R.M.

Grupul astfel constituit a fost sprijinit şi de inculpaţii O.G.C. şi N.B. Scopul acestui grup consta în efectuarea de licitaţii frauduloase pe Internet, în scopul inducerii în eroare a unor potenţiali cumpărători, care ulterior au devenit părţi vătămate.

Ulterior în perioada 2007 - 2008, inculpaţii N.F.D. şi N.R.C. au început să lanseze şi ei licitaţii frauduloase, însă tot ei retrăgeau sumele de bani, provenind din aceste licitaţii, aşa cum rezultă din probatoriul administrat şi pe care îl vom analiza în cele ce urmează.

La noul grup au aderat şi alte persoane, respectiv J.A. şi numitul S., persoane faţă de care s-a disjuns cauza.

Cele două grupuri au lucrat în perioada 2007 - 2009 independent şi paralel, însă uneori s-au intersectat pentru schimb de usere, parole, cărţi de credit sau chiar foloseau aceleaşi e-mail-uri. Astfel, potrivit declaraţiei învinuitului M.A. - poreclit R., pentru care, de asemenea s-a disjuns cauza, el purta o corespondenţă pe e-mail cu persoanele interesate, cărora le comunica faptul că bunul se află în custodia unei societăţi de transport şi că vor fi contactaţi ulterior de reprezentanţii companiei pentru a stabili detalii privind livrarea produsului. În momentul în care învinuitul se convingea că o persoană este interesată să trimită contravaloarea produsului „marcam mesajul de la aceasta".

În paralel, M.A. le transmitea lui L.M., N.F. şi V.R.M. adresele de e-mail pe care le folosea în corespondenţa cu persoanele interesate, cât şi parola acestor adrese de e-mail. Inculpaţii menţionaţi mai sus contactau persoanele ale căror mesaje „erau marcate" de M.A. de pe o altă adresă falsă de e-mail, care „părea a companiei de transport" şi le transmiteau numele persoanei pe care să fie expediaţi banii.

De asemenea, a precizat învinuitul M.A., adresele de e-mail folosite pentru postarea anunţului erau „comune", în sensul că atât acest învinuit, cât şi inc. L.A.M., V.M.R. şi N.F. le foloseau deoarece „cunoşteau parolele de acces" .

M.A. a declarat că inculpatul L.A.M. i-a spus acestuia că sumele de bani provenite din licitaţii le trimiteau într-un cont deschis la BRD.

Declaraţia învinuitului M.A. a fost confirmată prin interceptări şi înscrisuri. Astfel în baza Autorizaţiei nr. 1/2008 dispusă de Judecătoria Piteşti la data de 28 februarie 2008 a fost interceptată o convorbire între inculpatul V.R.M. şi inculpatul L.M.A., în cadrul căreia vorbesc despre o confirmare şi referindu-se la o sumă de bani, L.A.M. spune: „o pune azi am uitat să-l întreb pe R., nu ştiu care i-o fi dat replay-ul ăla", V. îi răspunde: „i-o fi dat D., ori R." (D. fiind porecla inculpatului N.F.D.); L.A.M. răspunde: „poate ne dă şi nouă 24 de sute" .

La data de 13 martie 2009, ora 15:09:18, inculpata S.M.R. primeşte mesaj de la inculpatul V.M.R. cu următorul conţinut: „S.M.R. RO ...............

În caietul ridicat de la domiciliul inculpatei S.M.R. pe ultima filă, verso este înscris „cont BRD .........".

Acelaşi număr de cont este înscris şi pe formularul BRD de retragere bani din 21 martie 2009, dată la care S.M.R. a retras suma de 12.100 RON .

În faza de început a anchetei, Judecătoria Piteşti şi ulterior Tribunalul Argeş au dispus interceptarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de la posturile telefonice folosite de inculpaţii V.M.R., N.R.C., N.F.D., L.M.A. şi S.M.R., interceptări care s-au efectuat în perioada 07 mai 2008 - martie 2009 . Din redarea interceptărilor înregistrate rezultă, atât legătura infracţională dintre inculpaţi şi învinuiţi, cât şi rolurile în cadrul grupului a fiecărui inculpat.

Astfel în baza licitaţiilor lansate de inculpatul L.M.A. acesta culegea datele de transfer (numele şi domiciliul potenţialului cumpărător şi numărul de transfer al banilor, date pe care prin mesaje le transmitea pe telefonului inculpatului V.M.R., iar acesta la rândul său le retransmitea postului telefonic folosit de inculpata S.M.R. Ulterior, inculpata retrăgea sumele de bani, pe care le dădea inculpatului V.R.M. sau le păstra în domiciliul ei. Aşa se explică şi faptul că la percheziţia domiciliară efectuată la S.M.R. a fost găsită suma de 21.000 RON.

Cu privire la această sumă, în convorbirea din data de 13 martie 209 dintre învinuită şi mama ei, aceasta din urmă o sfătuieşte pe fiică: „fată tu nu lua de la acela, că eu am văzut nişte bani sub tava aia nu fi proastă şi mai lua bani de la acesta" - A31 din 13 martie 2009.

În interceptarea din 12 martie 2008, inculpatul L.M.A. discută cu inculpatul V.R.M. despre o parte vătămată care a înţeles greşit numele inculpatei S.M.R. căreia trebuia să-i trimită banii.

Astfel, inculpatul L.M. îi transmite inculpatului V.R.M. „bă a dat acela, a zis că a pus banii, începutul numărului H.S., nu cu R. sau M. o fi zis la caterincă că a pus banii sau ce?", inc. V.R.M. răspunzându-i „o fi scris greşit S. în loc de R.?". Apoi inc. V.R.M. îi spune inc. L.M. să-i mai de-a acelei părţi vătămate încă un e-mai şi să-l întrebe care este numele lui complet, dar şi numele complet al celui care trebuia să ridice banii, numărul corect al MTCN şi să-i spui „de ce a scris S."

În corespondenţa cu altă parte vătămată inculpaţii vorbesc în numele inculpatei S.M.R., ceea ce o determină pe partea vătămată să răspundă ca şi cum ar fi vorbit direct cu S.M.R..

Astfel, partea vătămată E.K. în corespondenţa din 13 martie 2008 pe care o poartă cu inculpaţii despre care cred că este R. se adresează: „R. încearcă să înţelegi, nu pot face ceea ce îmi cer cei de la E. Să mai fac încă un depozit este imposibil pentru mine. Nu mai am bani, banii pe care i-am trimis prima dată erau toate economiile".

În această corespondenţă partea vătămată se referă la retrimiterea aceleiaşi sume de bani reprezentând contravaloarea produsului licitat, întrucât aceasta era metoda de lucru a inculpaţilor. Astfel, după ce partea vătămată trimitea contravaloarea produsului licitat, se invoca de către inculpaţi o greşeală în completarea formularului de trimitere bani şi printr-un e-mail trimis în mod fals în numele E sau LM, victima era îndrumată să mai trimită încă o dată suma licitată.

Posturile telefonice interceptate şi al căror conţinut a fost redat în procesele verbale la care s-a făcut referire, au aparţinut inculpaţilor, dovadă fiind comenzile pentru taxi sau pizza pe care le fac inculpaţii la domiciliu sau chiar adresarea directă din partea celor cu care poartă convorbiri.

Astfel, la data de 19 martie 2008, de la postul telefonic ................, V.R.M. face o comandă de taxi la adresa sa de domiciliu „în Războieni, bloc D4, scara G" (Al/2008, ora 19:31:31), sau inculpatul N.R.C. de la postul telefonic ................ la fel face o comandă de taxi la adresa de domiciliu (A2/2008, ora 14:24:45).

Situaţia de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală.

Inculpaţii V.M.R. şi S.M.R. au refuzat să dea declaraţii atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Inculpaţii M.M., O.G.C. şi N.B. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, iar inculpaţii N.F.D. şi N.R.C. au recunoscut că au efectuat licitaţii frauduloase, însă au susţinut că nu au aderat la grupul infracţional instituit de V. şi L.A.M.

În legătură cu grupul infracţional, din cele deja prezentate, instanţa de fond a apreciat că acesta a existat, membrii fiind cei cinci inculpaţi în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea prevăzută de Legea nr. 39/2003, argumente în favoarea acestei concluzii fiind transcrierile convorbirilor telefonice interceptate.

S-a reţinut că din respectivele interceptări rezultă fără dubiu legătura infracţională dintre inculpaţi şi sfera lor de activitate. Astfel la data de 28 februarie 2008, inc. V.R.M. poartă următoarea convorbire cu inc. L.M.: L.A.M.: „a dat ală, mă!" V.: „cine ală după confirmare?" L.A.M.: „aşteptam news de la el sau de la E că era cu banii" V.: „avem o şansă să-l ardem aşa, poate ne dă şi nouă 24 de sute". Ne face un cadou frumos". V.: „primul nume îmi dă available (poate fi încasat) cu R.R.G. Cu acesta pe care ni l-ai dat tu pe urmă cu F.P., îmi dă eroare.

La data de 29 septembrie 2008 inculpatul V.R.M. primeşte mesaj pe telefon cu numele lui „R.R.G. şi suma de 2.400 dolari SUA" şi apoi acelaşi mesaj îl trimite către inculpata S.M.R. cu adresa lui R.R.G. şi suma 2.400 dolari SUA.

La data de 06 martie 2008, inculpatul N.F.D. îl sună pe V.R.M. şi îi comunică: „sunt D., vine R. să-i dai banii ăia".

La data de 10 martie 2008, inculpatul L.A.M. îi comunică inculpatului V.R.M. „ am la DAL de dat vreo 5 CONF, pe cine le dau? păi n-au ajuns datele cu toate alea" V.: „păi deja pregăteşte-le cu e-mail cu tot".

La data de 10 martie 2009, inculpatul V.R.M. poartă următoarea convorbire cu N.F.D.: V.: „le-ai dat ăia de la tine cu approove? că le-am dat confirmările". N.F.D.: „Da!, adineauri le-am dat la toţi". V.: „păi şi a-i vorbit cu M.? (M. este porecla inc. L.M.A. ), să nu le dea şi el, că nu răspunde la telefon".

Apoi inculpatul V.R.M. îl sună pe inculpatul L.M. şi îi spune: „te sunam să-ţi zic că le-a dat D. la ăia cu „approove", vezi că i-am zis să-ţi lase şi pe mess. La data de 12 martie 2008, inculpatul L.M. îi comunică inculpatului V.R.M.: „ zice ăla că a pus 1.300 în yahoo. Dar nu dă pe site".

La data de 12 martie 2008, ora 17:38:11, inculpatul V.R.M. primeşte următorul mesaj de la inculpatul L.M.: „E.K. - adress Argentina 1.300 dolari SUA".

La ora 17:39:25, inculpatul V.R.M. trimite mesajul cu acelaşi conţinut către S.R.

În aceiaşi zi la ora 19:38:48, inculpatul V.R.M. îl sună pe inculpatul L.M. şi îi spune „dă le warning (atenţie ) la jepaţii ăia, şi la ăia care nu au răspuns de loc şi la ăia care ţi-am zis".

L.A.M.: „păi da, warning le-am dat nu semnal". În data de 13 martie 2008, la ora 13:51:48 inculpatul V.R.M. îi trimite următorul mesaj lui L.M. „ai băgat banii?"

L.A.M. îi trimite următorul mesaj: „încă nu că plouă afară şi mă face varză până în staţie la maxi".

În aceiaşi zi la ora 20:05:36, inculpatul V.R.M. îl întreabă pe inculpatul L.M. „ai băgat mă ăia? ai băgat fivehundret? zic, ai băgat 500?" L.A.M.: „da am băgat 500" .

S-a reţinut că discuţia se referă la alimentarea contului BRD deschis pe numele inculpatei S.M.R. cu sumele de bani provenite din licitaţii frauduloase şi care erau retrase în Bucureşti de către inculpatul L.M.A. şi alţi participanţi care nu au fost încă identificaţi.

La data de 14 martie 2008, inculpatul V.R.M. transmite mesaj către învinuitul S.M.R.: „I.A. Last name: R. Adresa: ................. Oraş: Mendoza. Ţara: Argentina". La data de 18 martie 2008, ora 18:51:55, inculpatul V.R.M. primeşte un mesaj cu numele şi adresa lui L.S.F. de la inculpatul L.M.

La ora 18:52:31, inculpatul V.R.M. transmite acelaşi mesaj S.M.R.

În aceiaşi zi la ora 19:42:52, inculpatul V.R.M. primeşte un mesaj scris de la inculpatul L.M. cu numele şi adresa de domiciliu pentru „L.S.F.", iar la ora 19:44, inculpatul V.R.M. retransmite aceste date tot prin mesaj scris către S.M.R.

După transmiterea acestui mesaj, S.M.R. îi transmite la rândul ei inculpatului V.R.M. căruia îi spune: „a intrat în sistem pentru mine Pot să-i las şi ei 100 - 200 de mii?" (se referă la operatorul de la bancă).

V. îi răspunde la acest mesaj „şi 500, vezi numai dacă vrea".

Prima instanţă a constatat că sunt două transferuri cu acelaşi nume, însă nu este o greşeală pentru că sunt două MTCN-uri diferite, ceea ce înseamnă că partea vătămată L.S.F. a trimis de două ori aceiaşi sumă.

La data de 14 aprilie 2008, un domn poartă următoarea convorbire cu inc. V.R.M.: Domn: „s-a întâmplat ceva? „V.: „Ah.., a mai luat pe cineva sau ce zici tu?" Domn: „da, da, da!!!!" V.: „pe cine dracu?" Domn: „nu ştiu frate!" V.: „că a luat pe cineva garda sau ce?" Domn: „da" V.: „ah!", nu ştiu frate pe mine nu m-a luat încă". Domn: „daia te-am sunat". V.: „nu m-au prins încă" Domn: „bine mă V.!, hai că mai vorbim. Te mai sun dacă aud ceva."

Prima instanţă a mai reţinut că la data de 14 aprilie 2008, a fost într-adevăr o acţiune a B.C.C.O. Cluj în cooperare cu B.C.C.O. Piteşti, ocazie cu care s-au reţinut persoane pentru B.C.C.O. Cluj.

La data de 28 martie 2008, inculpatul N.R.C. discută cu făptuitorul J.A. despre posibilitatea găsirii unor usere, parole, cărţi de credit. La data de 29 martie 2008, ora 14:34:19, inculpatul N.R.C. este sunat de făptuitorul J.A.: „treci tu pe la V. să iei şi tu 2 milioane?". N.R.C. îi răspunde: „nu, nu-i mai cer bani, mă".

Din această convorbire rezultă că la acest moment grupurile încep să lucreze separat.

La data de 01 aprilie 2008, ora 02:40:54, inculpatul N.R.C. îi trimite mesaj inculpatului N.F.D. (fratele său) cu o adresă de e-mail ................ .

La aceiaşi dată, la ora 02:42:24, inculpatul N.R.C. îl întreabă pe fratele său D. „cum îl cheamă?", iar inculpatul N.F.D. îi răspunde „J.M. E al doilea e-mail pe care îl dă" .

În aceiaşi zi la ora 2:43:28, inculpatul N.R.C. expediază un mesaj către inculpatul N.F.D. „................ degeaba fraiere".

La data de 11 aprilie 2008, ora 03:21:27 inculpatul N.R.C. expediază un mesaj către un cetăţean spaniol: „Hola senior. Soy R.".

În aceiaşi zi, la ora 03:21:27, inculpatul N.R.C. poartă cu un domn următoarea convorbire: N.R.C.: „a venit aici ceva strong de 800 sute şi ceva .. şi vreau să ridic în seara asta, că s-ar putea să ridice ăla!" Domn: „cine, găsim deschis?" N.R.C.: „mai găsim deschis la Bucureşti, că e non-stop.. cică la Gara de Nord" Domn: „dacă-i la Gara de Nord, ştiu eu să ajung nu-i nici o problemă". La data de 14 aprilie 2008, ora 16:57:02, un domn îl sună pe inculpatul N.R.C. şi îl întreabă dacă a auzit „că a mai luat pe unii şi de-aia te sunai, să văd dacă eşti ok, nu ai mai mişcat nimic şi tu pe frontul de vest?" N.R.C.: „200 - 300" Domn: „ păi nu ai făcut d-ălea mari să dai datoria, ăăăăă ?" N.R.C.: „să vedem azi dacă îmi pune banii" Domn: „las" că-ţi pune, dă-i în morţii lor, dă-i în faţă".

La data de 18 aprilie 2008, ora 18:02:50, inculpatul N.R.C. primeşte un mesaj de la un post telefonic al cărui utilizator nu s-a stabilit, cu următorul conţinut: „................".

La aceiaşi dată la ora 23:32:07, inculpatul N.R.C. primeşte mesaj de la făptuitorul J.A. „a pus unu trei sute".

La data de 19 aprilie 2008, ora 22:10, inculpatul N.R.C. apelează pe un domn căruia îi spune că i-a pus unul 550 .. ce facem mergem la Bucureşti?

La data de 13 martie 2009, ora 15:46, inculpatul V.R.M. poartă o convorbire cu inc. L.M. cu privire la primirea sumei de 32 de milioane de RON, iar la ora 21:18:33, inculpatul L.M. îi spune inculpatului V.R.M. „a pus ăla a doua oară".

La data de 15 martie 2009, inculpatul L.M. îi spune inculpatului V.R.M. că au primit 32 de milioane.

Instanţa de fond a apreciat că, din toate aceste probe, rezultă activitatea infracţională a inculpaţilor, apărările acestora fiind înlăturate ca ne sincere.

în ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, instanţa de fond a apreciat că aceasta este greşită, din următoarele considerente :

Pentru inculpaţii N.F.D., S.M.R. şi M.M. care şi-au început activitatea infracţională în minoritate, continuând-o după ce au devenit majori, s-au reţinut câte două infracţiuni în concurs pentru partea de activitate desfăşurată în minoritate şi pentru partea desfăşurată după majorat.

S-a considerat că acest procedeu este greşit, întrucât nu se poate reţine că împlinirea vârstei majoratului este de natură să întrerupă rezoluţia infracţională, astfel încât s-a reţinut, că după această dată a început o nouă rezoluţie. În realitate, rezoluţia infracţională este unică şi caracterizează infracţiunea continuată.

De aceea, sub aspectul infracţiunilor de fraudă informatică, ce au debutat în minoritate, continuând şi după împlinirea vârstei majoratului, când au atins momentul epuizării, s-a reţinut de către prima instanţă câte o singură infracţiune, în formă continuată, săvârşită în timpul majoratului când s-a epuizat activitate infracţională.

În ce priveşte infracţiunea instantanee de aderare la un grup infracţional reţinută în sarcina inculpaţilor N.F.D. şi S.M.R., aceasta s-a consumat în chiar momentul aderării când cei doi erau minori, motiv pentru care instanţa de fond a reţinut o singură infracţiune săvârşită în minoritate. S-a apreciat că această soluţie se impune întrucât cei doi, la împlinirea vârstei majoratului nu au aderat din nou la grupul organizat, adeziunea iniţială, făcută în minoritate, rămânând valabilă.

Aşa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpaţi, aşa cum s-a arătat mai sus, cu ocazia redării dispozitivului sentinţei.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a considerat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina lor, aşa cum s-a dispus prin schimbarea încadrării juridice, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, acestea fiind comise cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Întrucât inculpaţii N.F.D. şi S.M.R., precum şi inculpatul M.M. au comis faptele de aderare la un grup infracţional organizat, respectiv fapta de complicitate la fraudă informatică în timpul minorităţii, faţă de aceştia s-au reţinut dispoziţiile art. 99 şi următoarele C. pen.

S-a reţinut că din situaţia de fapt rezultă că toţi inculpaţii au comis, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite perioade de timp, mai multe fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fraudă informatică, sub forma autoratului sau complicităţii, motiv pentru care instanţa de fond a reţinut pentru aceste fapte dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.

De asemenea, dat fiind că inculpaţii, mai puţin M.M., O.G.C. şi N.B., au săvârşit mai multe infracţiuni, mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut şi dispoziţiile art. 33 C. pen., privind concursul real de infracţiuni.

La stabilirea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se pentru inculpaţii V.R.M., L.M.A., N.F.D. şi N.R.C., gradul sporit de pericol social al faptelor comise, contribuţia lor decisivă la realizarea activităţii infracţionale a grupului, atitudinea nesinceră sau parţial sinceră avută pe parcursul procesului penal, comportamentul oarecum detaşat ce denotă că nu au realizat consecinţele propriilor acţiuni şi lipsa antecedentelor penale.

Pentru inculpaţii V. şi L.A.M. s-a reţinut că aceştia au avut o atitudine arogantă nejustificată, trădând o percepţie eronată cu privire la propriul comportament, în sensul că activitate frauduloasă pe care au desfăşurat-o reprezintă în opinia lor o modalitate onorabilă de a câştiga bani.

Faţă de aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat, în ce-i priveşte pe aceşti inculpaţi numai prin condamnarea lor la pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de textele incriminatoare, cu executare în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57. C. pen.

Întrucât art. 7 din Legea nr. 39/2003, prevede şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în baza art. 65 C. pen., alăturat de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru o perioadă de timp.

Având în vedere că faptele reţinute în sarcina celor patru sunt concurente, în baza art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpaţii să le execute pe cele mai grele, la care se va adăuga câte un spor, determinat de amploarea activităţii frauduloase şi de persistenţa lor infracţională.

Instanţa de fond a dispus ca pedepsele rezultante să fie executate în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen., iar pe timpul executării lor li s-au interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că din dosarul cauzei rezultă că cei patru inculpaţi au fost arestaţi preventiv la data de 31 martie 2009, fiind puşi în libertate provizorie sub control judiciar la data de 03 martie 2010, motiv pentru care, în baza art. 88 C. pen., urmând să fie dedusese din pedepsele rezultante perioadele executate.

De asemenea, în baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

În ce-i priveşte pe ceilalţi patru inculpaţi, la stabilirea pedepselor s-a reţinut contribuţia lor mai redusă la derularea activităţii infracţionale, atitudinea sinceră a inculpaţilor M., O. şi N., precum şi lipsa antecedentelor penale

În raport de aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat, că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen. va fi realizat pentru aceşti inculpaţi prin condamnarea lor la pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de textele incriminatoare.

Dat fiind că art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede şi pedeapsa complementară interzicerii unor drepturi, în baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei S.M.R. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru o perioadă de timp.

Săvârşind două fapte concurente, în baza art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, şi s-a dispus ca inculpata să o execute pe cea mai grea.

Pentru aceşti patru inculpaţi, instanţa de fond a considerat că pedepsele îşi vor atinge mai eficient scopul prin suspendarea sub supraveghere a executării, potrivit art. 86¹ C. pen.

În baza art. 86² C. pen. s-au fixat termene de încercare, s-au instituit în sarcina inculpaţilor măsurile de supraveghere prev. de art. 85³ alin. (1) C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenţia asupra dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., li s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat, că dintre cele 66 de persoane vătămate, 25 s-au constituit părţi civile solicitând restituirea sumelor plătite pentru mărfurile care ulterior nu le-au mai fost livrate. A apreciat că prin faptele lor, inculpaţii le-au cauzat părţilor civile prejudiciile reclamate, astfel încât, în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii să plătească despăgubiri civile, aşa cum s-a arătat în dispozitivul sentinţei.

Întrucât inculpata S.M.R. era minoră la data aderării la grupul infracţional, potrivit art. 1000 alin. (2) C. civ., aceasta a fost obligată în solidar cu părţile responsabile civilmente S.N. şi S.C. la plata despăgubirilor civile.

Sumele de bani dobândite de către inculpaţi de la persoanele vătămate care nu s-au constituit părţi civile, potrivit art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au făcut venituri la bugetul de stat, inculpaţii fiind obligaţi la plata echivalentului în RON de la data plăţii.

De asemenea, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat, în vederea valorificării sau distrugerii bunurile ce au servit la comiterea infracţiunilor (calculatoare, laptopuri, hard-disk-uri), bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Argeş.

În vederea asigurării reparaţiilor civile, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra sumei de 1.200 RON ridicată de la inculpatul N.R.C., a sumei de 21.000 RON ridicată de la inculpata S.M.R., şi a autoturismelor WV cu număr de înmatriculare ............ şi B cu număr de înmatriculare .............

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R., M.M. şi N.B.

Prin Decizia penală nr. 98/A-MF din 14 octombrie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R., M.M. şi N.B. împotriva Sentinţei penale nr. 1/MF din 10 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3300/109/2009. Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează:

- V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., M.M. la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 500 RON onorariu apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile;

- S.M.R. la 1.500 RON din care 300 RON onorariu avocat din oficiu pentru inculpată şi 500 RON onorariu apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei;

- N.B. la 1.400 RON din care 200 RON onorariu avocat din oficiu pentru inculpat şi 500 RON onorariu apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

În cadrul procedurii apelului, inculpaţii şi-au rezervat dreptul la tăcere, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., aşa cum rezultă din consemnările existente la dosar.

De asemenea, prin încheierea din 31 mai 2011 a fost admisă solicitarea inculpaţilor, privind încuviinţarea depunerii unor înscrisuri în circumstanţiere şi audierea martorilor din acte, respectiv a numiţilor S.C. şi D.M.M.

S-a reţinut că în declaraţia sa, martora D.M.M., prietenă cu inculpatul N.R.C. din aprilie 2008, confirmat că acesta, împreună cu un alt tânăr purta corespondenţă în limba spaniolă cu diverse persoane, prin internet, oferindu-le spre vânzare telefoane mobile, corespondenţă tradusă chiar de martoră, care era cunoscătoare a limbii spaniole, dându-şi seama că ofertele erau fictive.

De asemenea, martora S.C., mama inculpatei S., a relatat că în vara anului 2008, a observat, plătind impozitul, că pe numele fiicei sale figurează la rol un autoturism şi că tot în această perioadă, a găsit intempestiv în şifonier o sumă importantă de bani, cu privire la care se părea că aparţinea fraţilor V., pe care o înmânaseră inculpatei pentru a o păstra.

Martora nu şi-a explicat aspecte esenţiale în legătură cu provenienţa acestei sume de bani, motivul păstrării ei de către inculpată cât şi de ce autoturismul în discuţie, deşi era folosit de alte persoane, apărea totuşi la rolul inculpatei.

Au fost depuse de către inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere, din care rezultă că sunt persoane onorabile, integrate în societate şi în familie şi nu au pus probleme niciodată comunităţilor din care fac parte.

În motivele de apel au fost avansate critici comune de către inculpaţi, cât şi specifice situaţiei juridice a fiecăruia în parte.

O primă critică pe care au susţinut-o toţi inculpaţii vizează trimiterea cauzei spre rejudecare, datorită nelegalităţii procedurii de citare cu părţile vătămate, ce s-a efectuat prin intermediul calculatorului, prin e-mail.

În aceeaşi modalitate, inculpaţii apreciază că instanţa de fond nu a fost legal sesizată, întrucât cererile de constituire parte civilă au fost trimise tot electronic şi fără semnătura părţilor vătămate, constituite părţi civile.

S-a mai reţinut că în afara motivelor comune de apel, inculpaţii au mai formulat şi alte critici specifice situaţiei fiecăruia, astfel:

- V.M.R., L.M.A., S.M., M.M., prin apărători, au solicitat aplicarea dispoziţiilor de art. 320¹ C. proc. pen., ori a circumstanţelor atenuante, avansând în acelaşi timp critici în legătură cu faptul că inculpaţii nu au fost audiaţi, iar cercetarea judecătorească lipseşte cu desăvârşire;

- N.F.D., N.R.C., V.M.R. şi L.M. au susţinut că pedepsele la care s-a oprit prima instanţă sunt foarte severe şi din acest punct de vedere, instanţa a făcut o greşită individualizare, impunându-se, pe baza circumstanţelor personale, sancţiuni neprivative de libertate, cum ar fi suspendarea simplă ori sub supraveghere;

- M.M. a formulat critici, prin apărătorul său, arătând că nu a cunoscut niciun moment că desfăşoară o activitate infracţională, neavând intenţia de a săvârşi faptele ce i se reţin, iar în momentul când şi-a dat seama s-a desistat, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. în cele din urmă, apreciază că instanţa ar fi trebuit să-i reţină circumstanţe atenuante, cum ar fi cele prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., să aplice în consecinţă o pedeapsă cu suspendare simplă, conform art. 81 C. pen., considerând că suspendarea sub supraveghere la care este acum supus, conform hotărârii criticate, este prea severă şi termenul de încercare destul de mare.

- N.B., în criticile sale, se referă la deficienţe ale individualizării pedepsei, apreciind că instanţa ar fi trebuit să se orienteze la suspendare simplă, conform art. 81 C. pen., reţinând şi în favoarea sa circumstanţe atenuante, deoarece consideră că suspendarea sub supraveghere este prea aspră şi termenul de încercare foarte lung.

l. În ce priveşte motivul comun referitor la nelegalitatea procedurii de citare a părţilor vătămate, instanţa de apel a reţinut că la primul termen de judecată, în apel, respectiv la data de 21 aprilie 2011, în baza art. 174 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desemnarea unui avocat în persoana doamnei M.M. pentru a reprezenta interesele părţilor vătămate şi civile.

În acest context, conform dispoziţiilor art. 174 alin. (6) C. proc. pen., toate actele de procedură comunicate reprezentantului ori de care acesta a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate.

S-a mai reţinut că pe de altă parte, dispoziţiile art. 175 alin. (1) teza finală C. proc. pen., nu interzic citarea în modalitatea electronică prin e-mail ci, dimpotrivă, legiuitorul agreează în acest text de lege ca citaţia să poată fi făcută prin notă telefonică sau telegrafică, aşadar şi prin alte mijloace decât înscrisurile. În sprijinul acestei interpretări, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti care, precizează că expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent procedural sau curier, prin fax ori e-mail, ori prin orice alt mijloc de comunicare ce poate fi identificat şi care să asigure caracterul oficial al acesteia.

S-a reţinut că în cauză, citarea a fost efectuat pe site-ul oficial al instanţei şi, mai mult decât atât, părţile vătămate au confirmat prin e-mail primirea corespondenţei, curtea apreciind că nu se pune problema nelegalităţii procedurii de citare, aşa cum au susţinut inculpaţii. Dacă s-ar agrea citarea clasică prin înscrisuri, cu restituirea dovezii de primire, în condiţiile particulare ale acestei cauze, unde au fost vătămate 66 de persoane de pe întreg mapamondul, este aproape imposibil ca la un termen de judecată să se realizeze procedura cu toate acestea, judecata putându-se prelungi, astfel, până la prescrierea răspunderii penale, alternativă, evident, agreată de inculpaţi.

Instanţa de apel a reţinut că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură atrag nulitatea relativă numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act şi se poate invoca, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., doar în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor de a li se aplica dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că această cerere se poate adresa numai instanţei de fond până în momentul începerii cercetării judecătoreşti şi doar în condiţiile stipulate de textul de lege precizat.

S-a avut în vedere că în volumul III al instanţei de fond, începând cu fila 861, instanţa i-a audiat pe inculpaţi, observându-se că S.M.R., L.M. şi M.M. au preferat să-şi exercite dreptul la tăcere, iar inculpaţii N.F.D., N.R.C., V.M.R. au recunoscut doar parţial acuzaţiile, excluzând-o de fapt pe cea mai importantă, ce se referă la constituirea ori aderarea la grupul infracţional organizat.

S-a reţinut că incidenţa art. 320¹ C. proc. pen., presupune o atitudine activă din partea inculpaţilor, în sensul recunoaşterii vinovăţiei şi a faptelor cât şi a probelor din cursul urmăririi penale. Alineatul 2 al aceluiaşi text de lege stabileşte imperativ că recunoaşterea trebuie să fie integrală şi singurele probe ce se mai pot administra sunt înscrisurile în circumstanţiere.

Instanţa de apel a apreciat că inculpaţii nu se înscriu în niciuna dintre dispoziţiile legale pentru a beneficia de reducerea pedepsei, aşa cum solicită şi, de altfel şi în faţa instanţei de apel au ales să-şi exercite dreptul la tăcere.

În ce priveşte cercetarea judecătorească efectuată în primul ciclu procesual, instanţa de apel a apreciat că nimic nu i-a împiedicat pe inculpaţi să solicite instanţei administrarea probelor pe care le-ar fi considerat utile şi, chiar dacă aşa stau lucrurile, deficienţa a fost înlăturată în apel, în cadrul căruia s-au audiat martorii din acte, s-au admis pentru inculpaţi înscrisuri în circumstanţiere, iar singurii martori propuşi de aceştia, tot în circumstanţiere, nu au fost agreaţi de instanţă, care a considerat suficiente înscrisurile vizând aceeaşi teză probatorie.

S-a mai reţinut că una dintre particularităţile cercetării acestui gen de infracţiuni de fraudă informatică este aceea că probatoriul se sprijină preponderent pe înscrisuri, ceea ce se observă şi în cauza de faţă, unde din acte rezultă numai doi martori care au şi fost audiaţi de instanţa de apel, acoperindu-se, aşa cum s-a arătat, omisiunea în această direcţie a primei instanţe.

În ce privesc criticile legate de greşita individualizare a pedepselor, pe care le-au invocat în cele din urmă toţi inculpaţii, însă în mod special cei doi inculpaţi N., V.R.M. şi L.M., instanţa de apel le-a apreciat ca neîntemeiate.

În acest sens s-a reţinut că prima instanţă, în cadrul operaţiunii de individualizare a efectuat o analiză atentă pe baza criteriilor stabilite de art. 72 C. pen., a gradului sporit de pericol social al faptelor comise, a contribuţiei decisive în realizarea activităţii infracţionale a grupului, a atitudinii nesincere sau parţial sincere avută în cursul procesului penal şi a comportamentului în faţa instanţei manifestat de inculpaţi, din care reiese că nu au realizat deloc gravitatea faptelor comise şi consecinţele acestora, vădeşte o lipsă de responsabilitate şi chiar aroganţă, aceasta în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi V. şi L.A.M.

Pe baza acestor elemente, instanţa de fond a apreciat că cei 4 inculpaţi nominalizaţi este imperativ să primească pedepse în detenţie, orientate către minimul special prevăzut de legiuitor, ţinând seama că, totuşi, se află la primul conflict cu legea penală.

În legătură cu ceilalţi inculpaţi, respectiv S.M., O.G., M.M. şi N.B., prima instanţă s-a preocupat în aceeaşi măsură la individualizarea pedepselor, având în vedere contribuţia lor mai redusă în cadrul grupului, atitudinea sinceră a inculpaţilor M., O. şi N., precum şi lipsa antecedentelor penale şi bazându-se şi pe comportamentul avut în faţa instanţei, a apreciat în mod corect că pot fi reeducaţi şi în cadrul unor modalităţi de executare mai puţin severe, cum este cea prevăzută de art. 86¹ C. pen., stabilind, însă, o durată mai mare în care inculpaţii să se afle sub imperiul obligaţiilor, şi atenţiei Serviciului de probaţiune.

Instanţa de apel a apreciat că regimul sancţionator la care s-a oprit instanţa de fond, apreciindu-l echilibrat şi proporţional cu faptele concrete şi având în vedere şi evoluţia alarmantă a acestui gen de infracţiuni, că iniţiatorii acestor grupuri nu pot fi corijaţi decât prin sancţiuni exemplare, cum sunt şi cele aplicate în prezenta cauză. În ce privesc criticile susţinute de inculpatul M.M., care a arătat că nu a cunoscut niciun moment caracterul penal al faptelor pe care le realiza, instanţa de apel a reţinut că acesta în faza incipientă a urmăriri penale a recunoscut că a fost de acord să ridice diverse sume de bani, la solicitarea inculpatului V.M.R., care îl însoţea de fiecare dată la bancă.

S-a mai reţinut că din înscrisurile bancare depuse la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul M.M. a întreprins aceste activităţi de retragere a banilor timp de o lună şi jumătate, mai exact în perioada 6 februarie - 25 martie 2006, primind pentru aceste servicii comisioane variabile între 80 şi 150 RON. Repetabilitatea operaţiilor de retragere a banilor, numărul mare al deponenţilor, varietatea locurilor de expediţie, cât şi faptul că era de fiecare dată însoţit, reprezintă, în indicii clare pentru orice persoană, prin urmare şi pentru inculpatul M., asupra caracterului ilicit al tranzacţiilor.

Mai mult decât atât, inculpatul a arătat în declaraţia din 14 martie 2007 că ştia despre faptul că pentru acelaşi inculpat V.R.M. au mai retras bani şi fraţii N., prin urmare nu era vorba despre operaţiuni întâmplătoare care ar fi avut ca protagonişti un număr restrâns de persoane, astfel încât curtea nu-şi însuşeşte criticile inculpatului M.M.

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante, instanţa de apel a apreciat că dispoziţiile art. 74 şi art. 75 C. pen. nu sunt incidente în cauză.

Aceste circumstanţe se au în vedere, însă, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, în contextul celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. şi în raport cu particularităţile fiecărei cauze în parte.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că în cauză se pune problema unor infracţiuni de gravitate deosebită, datorită efectelor ample pe care le-au produs numărului mare de părţi vătămate, ariei teritoriale pe care s-au extins, modalitatea aleasă de inculpaţi pentru a atinge rezoluţia infracţională, activităţile de premeditare întreprinse, cât şi modalitatea concretă de acţiune, reprezintă tot atâtea împrejurări care imprimă faptelor un caracter agravant, înclinând balanţa pentru un regim sancţionator sever, prin urmare, în niciun caz în favoarea reţinerii circumstanţelor atenuante.

Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R., M.M. şi N.B. împotriva.

Inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C. şi S.M.R. au criticat hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 9, 12, 17, 17², 18, 20 şi 21 C. proc. pen.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 inculpatul V.M.R. a susţinut că din analiza rechizitoriului rezultă că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în hotărârea instanţei primei instanţe se concluzionează că a săvârşit infracţiunea de fraudă informatică, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003. Instanţa de fond a dispus condamnarea sa la două pedepse diferite pentru aceeaşi faptă, cea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, respectiv o pedeapsă de 3 ani şi o pedeapsă de 2 ani închisoare, fără a se aplica vreo pedeapsă sau o altă soluţie de achitare pentru cealaltă infracţiunea reţinută în sarcina sa, respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003. Instanţa de apel nu a observat că instanţa nu a examinat această împrejurare şi ca atare a fost menţinută ca legală hotărârea primei instanţe, deşi se impunea desfiinţarea acesteia, ca fiind afectată de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ce vizează nesoluţionarea cauzei cu privire la una din faptele pentru care a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu.

A învederat că întrucât inculpaţii L.M.A., N.F.D., N.R.C. şi S.M.R. au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, inclusiv cu referire la această faptă prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, efectele nepronunţării se răsfrâng asupra tuturor inculpaţilor.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., inculpaţii au susţinut că hotărârea instanţei de apel cât şi hotărârea primei instanţe nu cuprind o motivare concretă asupra faptelor de care aceştia sunt acuzaţi şi nu sunt examinate criticile pe care le-au adus hotărârii instanţei de fond cu privire la argumentele pe care judecătorul fondului şi-a întemeiat hotărârea de condamnare cu privire la toţi inculpaţii.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prevăzute de art. 49 şi de art. 48 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. inculpatul V.R.M. a susţinut că a fost condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă, respectiv pentru cea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi nu a avut parte de judecată cu privire la una din faptele pentru care a fost trimis în judecată şi anume, pentru infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C. şi S.M.R. au susţinut că s-a făcut o eroare gravă de fapt în interpretarea stării de fapt, cu referire la probatoriul administrat - eroare ce a cauzat o eroare de judecată cu privire la una din faptele reţinute pe seama inculpatului V.M.R., extinzându-se efectele faţă de incriminarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea lor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 110 lit. a) C. proc. pen.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, judecata atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de apel a avut loc fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu de părţile civile şi părţile vătămate.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, întrucât în şedinţa publică a Curţii de Apel Piteşti din data de 12 septembrie 2011, a fost încălcat dreptul la apărare al unor inculpaţi, aceştia nefiind asistaţi de apărători. S-au încălcat în acest fel dispoziţiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că suntem în ipoteza unor infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă de 5 ani sau mai mare şi apărarea inculpaţilor obligatorie.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Pentru inculpaţii V.R.M., L.M., N.R.C. şi N.R.C. şi N.F.D. schimbarea modalităţii de executare a pedepsei într-o formă de executare fără privare de libertate, respectiv, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau ale art. 81 C. pen.

Pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. a solicitat în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate inculpaţilor cu 1/3.

În recursul său, inculpatul N.B. a criticat hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracţiunea pentru complicitate la infracţiunea de fraudă informatică, prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în art. 81 C. pen., care reglementează instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În recursul său, inculpatul M.M. a criticat hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 12 şi 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de fraudă informatică, prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de fraudă informatică, prev. de art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Într-un al doilea subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din art. 86¹ C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în art. 81 C. pen., care reglementează instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Înalta Curte, examinând recursurile formulate în raport de cazurile de casare invocate şi de actele dosarului, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând actele dosarului constată că instanţa de fond şi instanţa apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în raport de materialul probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptelor în textul de lege corespunzător şi au aplicat pedepse just individualizate conform criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Critica recurenţilor inculpaţi V.M.R., L.M.A., S.M.R. N.F.D., N.R.C., în sensul că faptele reţinute în sarcina lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de fraudă informatică prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de fraudă informatică prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sunt nefondate.

Infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constă în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege. Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc. Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, trebuie arătat că fapta este săvârşită cu intenţie directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puţin din două considerente: persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave, trebuie să urmărească obţinerea unor foloase sau avantaje materiale.

Pentru infracţiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 este necesar ca prejudiciul patrimonial să fie cauzat prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul. Conform art. 48 din Legea nr. 161/2003 constituie infracţiune fapta de a introduce, modifica sau şterge fără drept date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date dacă fapta are ca rezultat obţinerea de dare necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Aceste reglementări urmăresc protejarea securităţii juridice prin incriminarea tuturor acelor acţiuni care pot, prin modificarea unor date pe suport informatic, să atragă după sine consecinţe juridice nedorite de sau persoanele care au conceput, realizat, implementat sau asupra cărora îşi manifestă efectele informaţia modificată.

Activitatea legată de comiterea unei fraude informatice este precedată de o faptă de fals informatic, inducerea în eroare a victimei realizându-se prin crearea falsei impresii, că negociază cu deţinătorul bunului oferit, ori că tranzacţia este garantată de serviciile specializate ale companiilor ce deţin mii de licitaţii.

Totodată, manoperele dolosive au în vedere introducerea de date informatice pentru crearea unor pagini Web false, asemănătoare cu cele ale unor companii de transport de bunuri.

Cu privire la cererile inculpaţilor V.M.R., L.M.A., S.M.R. N.F.D., N.R.C., prin care solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 48, art. 49 din Legea nr. 163/2003 în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., se constată că acestea sunt neîntemeiate.

Infracţiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 se deosebeşte de infracţiunea de înşelăciune prevăzură de art. 215 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, aceasta se realizează prin inducerea în eroare prezentându-se ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată, sau prin folosirea de nume, calităţi mincinoase ori mijloace frauduloase.

Or, în cauză, elementele constitutive ale acestei infracţiuni s-ar fi realizat numai în situaţia în care inculpaţii se limitau la a posta pe site-urile de comerţ on-line anunţuri, de vânzare a unor bunuri, pe care în realitate nu le deţineau, inducând în eroare cumpărătorii, fără însă a introduce, modifica sau şterge date informatice.

Revenind la cauză, din materialul probator administrat respectiv, plângerile părţilor vătămate care au depus şi dovezi din corespondenţa cu inculpaţii, declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale de redare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiile informatice efectuate în sistemele informatice ridicate de la inculpaţii V.M.R., L.A.M. M.A., S.R.M., N, copiile formularelor WU, de trimitere a sumelor de bani de către părţile vătămate, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice grafică efectuate în faza de urmărire penală, comunicarea reprezentanţilor E care au informat autorităţile judiciare române cu privire la faptul că inculpaţii au folosit în mod fraudulos conturile unor utilizatori legitimi pentru a posta anunţurile fictive de vânzare de bunuri, se reţine că la începutul anului 2006, inculpaţii V.R.M. şi L.M.A. au iniţiat un grup infracţional, având ca scop activitatea de licitaţii frauduloase. La acest grup au aderat şi inculpaţii N.F.D. şi N.R.C., vecini cu inculpatul V.R.M., precum şi inculpata S.R.M., aceasta din urmă locuind pe aceeaşi scară cu inculpaţii susmenţionaţi şi fiind prietena lui V.R.M.

În cadrul grupului infracţional astfel constituit, iniţial inculpaţii V.R.M. şi L.M.A., acesta din urmă locuind în acea perioadă la domiciliul inculpatului V.R.M., postau anunţuri de vânzare a unor bunuri, pe care în realitate nu le deţineau, apelând la site-urile specializate în comerţ electronic, respectiv E şi ML.

Licitaţiile se efectuau în nume propriu, în sensul că cei doi inculpaţi se indicau în corespondenţa cu părţile vătămate ca „vânzători" şi evident „destinatari ai acestor sume de bani", reprezentând contravaloarea produselor licitate. Ulterior, au fost nominalizaţi ca şi „vânzători" inculpaţii N.R.C., N.F.D., M.M., O.G.C., N.B. şi S.M.R.

Sumele retrase de inculpaţi erau împărţite între membrii grupului în raport de contribuţia fiecăruia în activitatea infracţională, folosindu-se ca depozitar conturi deschise la bănci pe numele inculpatei S.M.R.

Din procesele-verbale de redare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului M.M. şi a învinuitului M.A., din constatarea faptului că pe numele inculpatei S.M.R. era deschis un cont, rulajul acestui cont fiind ataşat la dosarul cauzei, rezultă că persoana care dispunea şi împărţea sumele de bani obţinute din licitaţiile frauduloase, era inculpatul V.M.R.

În depoziţia sa, martora S.C., mama inculpatei S.M.R., a relatat că în vara anului 2008, a observat, plătind impozitul, că pe numele fiicei sale figurează la rol un autoturism şi că tot în această perioadă, a găsit intempestiv în şifonier o sumă importantă de bani, cu privire la care se părea că aparţinea fraţilor V., pe care o înmânaseră inculpatei pentru a o păstra.

Martora nu şi-a explicat aspecte esenţiale în legătură cu provenienţa acestei sume de bani, motivul păstrării ei de către inculpată cât şi de ce autoturismul în discuţie, deşi era folosit de alte persoane, apărea totuşi la rolul inculpatei.

De asemenea, martora D.M.M., prietenă cu inculpatul N.R.C. din luna aprilie 2008, în depoziţia sa a confirmat faptul că acesta, împreună cu un alt tânăr purta corespondenţă în limba spaniolă cu diverse persoane, prin internet, oferindu-le spre vânzare telefoane mobile, corespondenţă tradusă chiar de martoră, care era cunoscătoare a limbii spaniole, dându-şi seama că ofertele erau fictive.

Aşadar, persoanele aflate în acest angrenaj, au desfăşurat activităţi de strângerea datelor, crearea unor pagini web, facilitarea achiziţionării de usere şi parole pentru compromiterea unor conturi, corespondau cu victimele, sau le contactau direct pe acestea, ridicau efectiv banii transferaţi de părţile vătămate.

Totodată, din documentele bancare aflate la dosar, rezultă că inculpatul M.M. a întreprins activităţi de retragere a banilor timp de o lună şi jumătate, mai exact în perioada 6 februarie - 25 martie 2006, primind pentru aceste servicii comisioane variabile între 80 şi 150 RON.

Astfel, repetabilitatea operaţiilor de retragere a banilor, numărul mare al deponenţilor, varietatea locurilor de expediţie, cât şi faptul că era de fiecare dată însoţit, constituiau suficiente indicii pentru inculpatul M.M. cu privire la caracterul ilicit al tranzacţiilor.

Mai mult decât atât, inculpatul a arătat în declaraţia din 14 martie 2007 că ştia despre faptul că pentru acelaşi inculpat V.R.M. au mai retras bani şi fraţii N., prin urmare nu era vorba despre operaţiuni întâmplătoare care ar fi avut ca protagonişti un număr restrâns de persoane, astfel încât curtea nu-şi însuşeşte criticile inculpatului M.M.

Aşa fiind, se constată că în mod corect instanţele au reţinut că faptele inculpaţilor V.M.R., L.M.A. de a iniţia şi constitui un grup infracţional organizat pe care l-au coordonat şi la care au aderat şi inculpaţii N.F.D. şi N.R.C. şi inculpata S.M.R., cu scopul de a înşela pe Internet 67 de persoane, pe care le-au prejudiciat cu suma de 51.388,3 dolari şi 11.183 coroane suedeze şi care pentru menţinerea în eroare a acestora în perioada 2006 - 2008 au introdus date nereale în sisteme informatice, respectiv au trimis mesaje părţilor vătămate, în numele companiei E., prin care se confirma siguranţa tranzacţiei şi calitatea de garant al acestei companii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 48, 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, se constată că inculpatul V.M.R. a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 48 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind condamnat de instanţa de fond pentru faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

De asemenea, faptele inculpatei S.M.R. de a adera la grupul infracţional menţionat mai sus şi de a retrage sume de bani provenind din licitaţii frauduloase, având cunoştinţă de provenienţa ilicită a acestor sume, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpaţilor N.R.C. şi N.F.D. de a adera la grupul infracţional şi de a retrage sume de bani provenind din licitaţii frauduloase, având cunoştinţă de provenienţa ilicită a acestor sume, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi de fraudă informatică prevăzute de art. 48 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

Fapta inculpaţilor M.M. şi N.B. de a retrage sume de bani provenind din licitaţii frauduloase, cunoscând că expeditorii sumelor de bani au fost fraudaţi pe Internet, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fraude informatice prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşadar, din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor V.M.R., L.M.A., N.R.C. şi N.F.D., S.M.R., M.M. şi N.B., existenţa acestor fapte în materialitatea lor şi împrejurarea că aceştia au participat la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel că cererile acestora privind achitarea lor în sensul solicitat sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse.

Cu privire la solicitarea inculpatului M.M. de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., cu referire la art. 18¹ C. pen., se constată că aceasta nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 17 C. pen. „infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale".

Conform art. 18¹ alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Revenind la cauză, se constată că fapta săvârşită de inculpatul M.M. de a retrage sume de bani provenind din licitaţii frauduloase, cunoscând că expeditorii sumelor de bani au fost fraudaţi pe Internet, nu poate fi considerată a nu avea gradul de pericol social al unei infracţiuni, având în vedere gravitatea deosebită a acesteia şi valoarea mare a prejudiciului cauzat părţilor vătămate prin activitatea infracţională desfăşurată împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Referitor la solicitarea inculpaţilor V.R.M., L.M.A., N.R.C. şi N.F.D., S.M.R., N.B. şi M.M. prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, se constată că aceste sunt neîntemeiate.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul sporit de pericol social al faptelor comise, a contribuţiei decisive a inculpaţilor V.R.M., L.A.M. M.A., N.R.C. şi N.F.D. în realizarea activităţii infracţionale a grupului, a atitudinii nesincere sau parţial sincere avută în cursul procesului penal, şi a comportamentului în faţa instanţei manifestat de aceştia, din care reiese că nu au realizat gravitatea faptelor comise şi consecinţele acestora.

De asemenea, se constată că în mod justificat au apreciat instanţele că scopul preventiv şi educativ al pedepselor, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea acestora de către inculpaţii V.R.M., L.M.A., N.R.C. şi N.F.D. în regim privativ de libertate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.R.M., M.M. şi N.B., au fost avute în vedere contribuţia lor mai redusă în cadrul grupului, atitudinea sinceră a inculpaţilor M.M. şi N.B., precum şi faptul că se află la primul conflict cu legea penală, au avut un comportament corect în faţa instanţei, prezentându-se la toate termenele de judecată, apreciindu-se în nod corect că scopul pedepsei care este consacrat în dispoziţiile art. 52 C. pen. poate fi realizat şi în cadrul unor modalităţi de executare mai puţin severe, cum este cea prevăzută de art. 86¹ C. pen., fiind stabilită însă, o durată mai mare în care inculpaţii să se afle sub imperiul obligaţiilor şi atenţiei Serviciului de probaţiune.

Referitor la critica inculpaţilor V.R.M., L.M.A., N.R.C. şi N.F.D., S.M.R., în sensul că în mod greşit instanţa de fond şi instanţa de apel nu le-au aplicat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se constată că aceasta este neîntemeiată.

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor a adus o nouă instituţie în dreptul procesual român şi anume, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Prin reformarea codurilor de procedură, s-a urmărit, ca obiectiv esenţial, crearea în materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.

Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei este reglementată de art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, potrivit acestui text de lege, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aşadar, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Din actele dosarului rezultă că fiind audiaţi inculpaţii de către instanţa de fond inculpaţii S.M.R., L.M. şi M.M. au învederat că înţeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, iar inculpaţii N.F.D., N.R.C. şi V.M.R. au recunoscut doar parţial acuzaţiile, excluzând-o de fapt pe cea mai importantă, ce se referă la constituirea ori aderarea la grupul infracţional organizat.

În situaţia în care inculpatul recunoaşte doar parţial faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, atunci această instituţie nu este aplicabilă, instanţa fiind obligată să judece cauza potrivit regulilor procedurii de drept comun.

Cum unii dintre inculpaţi s-au prevalat de dreptul la tăcere iar alţii au recunoscut doar parţial faptele, se constată că în mod corect au apreciat atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel că în cauză nu pot fi aplicate în favoarea acestora dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la susţinerea inculpaţilor L.M. ş N.F.D., N.R.C. şi V.M.R. în sensul că la termenul de judecată din 12 septembrie 2009 instanţa de apel încălcat dreptul la apărare al unora dintre inculpaţi, întrucât aceştia nu au fost asistaţi de apărători, nefiind respectate dispoziţiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen. se constată că aceste sunt lipsite de suport real.

Verificând actele dosarului se reţine că instanţa de apel nu a acordat niciun termen la data invocată în motivele de recurs formulate în scris de inculpaţi, asistenţa juridică fiind asigurată fie de apărători aleşi, fost de apărători desemnaţi din oficiu. De asemenea se constată neîntemeiată şi critica formulată de inculpaţi în sensul că judecata cauzei la fond şi la apel a avut loc fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu părţile civile şi cu părţile vătămate, datorită utilizării procedurii de citare prin e-mail în lipsa unei semnături electronice aşa cum este prevăzut de art. 5 din Legea nr. 422/2001 privind semnătura electronică.

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (3) C. proc. pen. în care reglementează instituţia reprezentării, „în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin rezoluţie, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau rezoluţia va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa de refuzul lor de a fi reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu".

În alineatul 4 al aceluiaşi text de lege se prevede că, „în cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr mare de părţi vătămate, constituite sau nu părţi civile, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile vătămate nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin rezoluţie, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele".

Revenind la cauză, se reţine că instanţa de apel, apreciind că părţile civile şi părţile vătămate nu au interese contrari, în mod corect au procedat la desemnarea acestora, un apărător desemnat din oficiu pentru susţinerea intereselor acestora.

În acest context, conform dispoziţiilor art. 174 alin. (6) C. proc. pen., toate actele de procedură comunicate reprezentantului ori de care acesta a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 175 alin. (1) teza finală C. proc. pen., nu interzic citarea în modalitatea electronică prin e-mail ci, dimpotrivă, legiuitorul agreează în acest text de lege ca citaţia să poată fi făcută prin notă telefonică sau telegrafică, aşadar şi prin alte mijloace decât înscrisurile.

În sprijinul acestei interpretări, sunt dispoziţiile art. 94 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti care, precizează că expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent procedural sau curier, prin fax ori e-mail, ori prin orice alt mijloc de comunicare ce poate fi identificat şi care să asigure caracterul oficial al acesteia.

În cauză, citarea a fost efectuată pe site-ul oficial al instanţei iar, părţile vătămate au confirmat prin e-mail primirea corespondenţei, curtea apreciind că nu se pune problema nelegalităţii procedurii de citare, aşa cum au susţinut inculpaţii.

În situaţia în care s-ar fi procedat la citarea clasică prin înscrisuri, cu restituirea dovezii de primire, dat fiind numărul mare de părţi civile şi părţi vătămate care domiciliază în ţări situate pe diferite continente, ar fi fost imposibilă îndeplinirea procedurii cu toate acestea, iar pentru respectarea dreptului părţilor la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, se constată că modalitatea de citare dispusă de instanţă a acestor părţi a fost legală.

Pe de altă parte, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură atrag nulitatea relativă numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act şi se poate invoca, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., doar în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

Aşadar, legiuitorul a înţeles, în cazul nulităţilor relative, ca numai partea care a suferit vătămarea prin actul anulabil să poată invoca aceste neregularităţi, dacă se consideră vătămată în vreun drept al său şi doar în condiţiile stipulate de lege, astfel că în cauză, câtă vreme nu au dovedit o vătămare, inculpaţii nu pot invoca lipsa procedurii de citare cu părţile vătămate.

Cu privire la plângerea formulată de petenta V.A.M. împotriva Ordonanţei nr 4/D/P/ 2007 din 1 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism privind instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B de culoare gri, cu numărul de înmatriculare ........ se constată că aceasta este nefondată.

Din verificarea actelor dosarului se constată că prin Ordonanţa nr 4/D/P/2007 din 1 aprilie 2007 s-a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu asupra autoturismului marca B de culoare gri, cu numărul de înmatriculare ............, utilizat de inculpatul V.R.M.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că autoturismul este proprietatea sa personală şi nu i-a aparţinut niciodată inculpatului V.R.M. şi deşi în cuprinsul procesului-verbal se menţionează faptul că i-a fost prezentată ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii, aceasta nu i-a fost adusă la cunoştinţă decât ca şi existenţă a ei, nu ca şi conţinut; cu privire la semnarea procesului-verbal, i s-a spus că este pentru primirea lui şi nu pentru a-mi da consimţământul cu privire la aplicarea sechestrului asigurător.

Din interpretarea dispoziţiile art. 163 alin. (1) şi art. 164 alin. (1), (2) C. proc. pen. rezultă că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror, prin ordonanţă, sau de instanţa de judecată, prin încheiere, iar potrivit art. 168 alin. (1) C. proc. pen. în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acestuia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal.

Or, verificând procesul-verbal se constată că la întocmirea acestuia au fost respectate cerinţele prevăzute de art. 163 - 168 C. proc. pen.

Astfel, măsura asigurătorie s-a luat în prezenţa a doi martori asistenţi, precum şi a petentei V.A.M.

De asemenea, petentei i-a fost înmânat un exemplar al procesului-verbal, iar aceasta nu a făcut niciun fel de obiecţie şi nici contestaţie la măsura dispusă.

Totodată, se constată că prin Sentinţa penală nr. 1/MF din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 3300/109/209 a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului în cauză, iar petenta nu a înţeles să exercite calea de atac a apelului, privind această măsură.

Pe cale de consecinţă, se constată că măsura a fost luată în prezenţa petentei, că deşi a fost menţinută de instanţa de fond, aceasta nu a fost contestată, iar motivarea petentei în sensul că nu i s-a cerut consimţământul cu privire la aplicarea sechestrului este lipsită de suport legal şi probator, întrucât legiuitorul nu a instituit o astfel de condiţie sau obligaţie pentru organele judiciare care instituie şi aplică o astfel de măsură, iar pe de altă parte, petenta a primit un exemplar al procesului-verbal.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere reală şi constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor şi a veniturilor aparţinând inculpatului, în vederea confiscării speciale, a asigurării reparării pagubei, precum şi pentru garantarea executării pedepsei pecuniare.

Indisponibilizarea bunului supus măsurii sechestrului presupune că, odată luată măsura asigurătorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva bunurile sau veniturile supuse acesteia, astfel ca partea civilă să îşi poată realiza creanţa născută din hotărârea de condamnare la despăgubiri sau organul specializat să poată executa, în cazul pedepsei pecuniare, sancţiunea respectivă ori măsura confiscării, aplicate prin hotărârea de condamnare.

Prin Ordonanţa nr. 4/D/P din 01 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B de culoare gri, cu număr de înmatriculare ............., această măsură fiind justificată pentru garantării reparării pagubei produse de inculpatul V.R.M. împreună cu ceilalţi coinculpaţi celor 67 persoane, prejudiciul însumând de 51.388,3 dolari şi 11.183 coroane suedeze.

Aşadar, plângerea formulată de numita V.A.M. este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R., M.M. şi N.B. împotriva Deciziei penale nr. 98/A-MF din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie sunt nefondate şi le va respinge ca atare.

Va respinge plângerea formulată de persoana interesată V.A.M. împotriva măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 4D/P/2007 din 01 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Argeş referitor la autoturismul marca B, cu nr. înmatriculare ............., culoare gri.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R. la plata sumei de 1.295 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de câte 195 RON reprezentând onorariul cuvenit pentru fiecare apărător desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa părţilor vătămate şi părţilor civile se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi M.M. şi N.B. la plata sumei de câte 1.595 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de câte 195 RON reprezentând onorariul cuvenit pentru fiecare apărător desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa părţilor vătămate şi părţilor civile se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R., M.M. şi N.B. împotriva Deciziei penale nr. 98/A-MF din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge plângerea formulată de persoana interesată V.A.M. împotriva măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 4D/P/2007 din 01 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Argeş referitor la autoturismul marca B, cu nr. înmatriculare ............., culoare gri.

Obligă recurenţii inculpaţi V.M.R., L.M.A., N.F.D., N.R.C., S.M.R. la plata sumei de 1.295 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de câte 195 RON reprezentând onorariul cuvenit pentru fiecare apărător desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa părţilor vătămate şi părţilor civile se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.M. şi N.B. la plata sumei de câte 1.595 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de câte 195 RON reprezentând onorariul cuvenit pentru fiecare apărător desemnat din oficiu care a asigurat asistenţa părţilor vătămate şi părţilor civile se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1805/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1841/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1805/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1841/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1844/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1847/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1848/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs