ICCJ. Decizia nr. 1848/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1848/2012
Dosar nr. 979/45f/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală 6 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus condamnarea inculpatului A.D., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen.
În baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, fiind stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, nr. 646/P/2011 din data de 8 noiembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, reţinându-se în sarcina sa că la data de 16 octombrie 2011, în jurul orei 20, a condus autoturismul marca CD cu numărul de înmatriculare ...... pe strada PR din municipiul Vaslui, în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur.
În faţa instanţei, după discutarea regularităţii actului de sesizare, inculpatul, în prezenţa apărătorului ales, a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală despre a precizat că le cunoaşte şi le însuşeşte.
Inculpatul a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere constând într-o declaraţie dată de Baroul de Avocaţi Vaslui.
Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că la data de 16 octombrie 2011, în jurul orei 20:00, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Vaslui au oprit, pe strada PR din municipiul Vaslui, autoturismul marca DC cu număr de înmatriculare .........., după ce acesta a fost condus pe traseul str. C - str. PR din localitate.
Traseul parcurs este localizat într-o zonă rezidenţială din municipiul Vaslui, are o lungime de 200 metri şi este prevăzut cu trei treceri de pietoni.
Persoana care a condus autoturismul menţionat a prezentat organelor de poliţie doar permisul de conducere şi a fost identificat drept numitul A.D.
Întrucât acesta emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul Drager Alcotest, în prezenţa martorului asistent G.D., rezultatul fiind o concentraţie de vapori de alcool de 1,57mg/l în aerul expirat la ora 20:03.
În acest context, inculpatul A.D. a fost condus de către organele de poliţie la sediul Spitalului Judeţean Vaslui, în termenul de 30 de minute prevăzut de art. 6 lit. d) din Ordinul M.S. nr. 376 din 10 aprilie 2006.
Având în vedere buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1177 - 1178 din 18 octombrie 2011 emis de către S.J.M.L. Vaslui, s-a reţinut că materialul trimis pentru analiză este reprezentat de două flacoane cu probe de sânge, având numele A.D. menţionat pe acestea, numărul kit-ului fiind 00027783 (identic cu cel al buletinului de examinare clinică şi din procesul-verbal de prelevare), trusa fiind prezentată intactă.
Din concluziile actului medico-legal a rezultat că alcoolemia pentru proba I, recoltată la ora 20:20 a fost de 3,04 g ‰ , în timp ce alcoolemia pentru proba II, prelevată la ora 21:20 a fost de 2:90 g ‰ .
Prima instanţă a constatat că inculpatul A.D. a fost audiat în cursul urmăririi penale şi a recunoscut fapta, respectiv că după ce a consumat într-un local 200 ml de votcă într-un interval de timp de circa 30 minute s-a urcat la volanul autovehiculului său pe care l-a adus pe traseul C - str. PR, unde a fost oprit de organele de poliţie, aceeaşi atitudine sinceră având-o inculpatul şi în faţa instanţei când, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost precizată în actul de sesizare al instanţei.
Instanţa de fond a considerat că săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite de probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul şi le-a însuşit, respectiv procesul-verbal de constatare, procesul-verbal şi schiţa locului săvârşirii faptei, CD. cu înregistrarea video din data de 16 octombrie 2011, buletinul de examinare clinică, procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, înscrisuri, declaraţiile martorilor B.M., G.L., G.D., G.C., acestea coroborându-se cu declaraţiile sale.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni, s-a precizat că inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de legea specială, ţinând cont de circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei care s-a apreciat că rezultă din prezenţa în trafic a inculpatului în timp ce avea în sânge o alcoolemie foarte ridicată, modalitatea comiterii faptei precum şi persoana inculpatului care a avut o poziţie procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal dar a fost sancţionat de mai multe ori pentru conducerea autoturismului sub influenţa alcoolului, instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. proc. pen. va putea fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărui cuantum va fi stabilit sub minimul special prevăzut de lege.
Instanţa a considerat că natura faptei reţinute conduce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exerciţiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în unităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Văzând că inculpatul nu este recidivist şi este o persoană integrată social, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendare condiţionată a suspendării pedepsei principale şi a celei accesorii.
împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, apreciind că soluţia instanţei este netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât şi sub aspectul modalităţii de executare.În susţinerea acestui motiv de recurs s-a invocat gradul foarte ridicat al alcoolemiei, antecedentele penale ale inculpatului care relevă o persistenţă infracţională a acestuia în comiterea unor fapte similare, subliniindu-se în plus, că reţinerea circumstanţei atenuante a atitudinii inculpatului după săvârşirea infracţiunii apare ca nejustificată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat şi prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa de recurs constată că, în mod întemeiat s-a admis cererea inculpatului privind judecata în procedura simplificată, fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Într-adevăr, probele dovedesc fără nici un dubiu, că inculpatul A.D., la data de 16 octombrie 2011, în jurul orei 20:00 a condus autoturismul marca DC cu numărul de înmatriculare .........., pe strada PR din municipiul Vaslui, în timp ce avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur.
De asemenea, se constată că, în mod corect, prima instanţă a constatat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte consideră că, pedeapsa aplicată, în cuantum de 6 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, justă fiind şi modalitatea de executare stabilită de instanţă, constând în suspendare condiţionată.
Infracţiunea săvârşită de intimatul inculpat este infracţiune de pericol, iar nivelul alcoolemiei în sânge, de la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice a fost ridicat. De asemenea, se constată că, anterior, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală prin Ordonanţa 2018/P/2004 din 11 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui şi sancţionat administrativ cu amendă de 500 RON în legătură cu o infracţiune privind regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar ulterior, într-o altă cauză, i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 RON, prin Sentinţa 29 din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia 4564 din 4 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în legătură cu infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe de altă parte, instanţa de recurs constată că inculpatul a avut o atitudine procesuală cooperantă, recunoscând comiterea infracţiunii şi solicitând judecarea sa în procedura simplificată, s-a prezentat în faţa organelor judiciare, inclusiv în faţa instanţei la toate termenele de judecată şi desfăşoară o activitate profesională prin care îşi asigură mijloacele de existenţă, fiind pozitiv caracterizat de de Decanul Baroului Vaslui, aşa cum rezultă din înscrisul depus în dosar, la instanţa de fond.
Ca urmare, se apreciază ca fiind întemeiat cuantumul pedepsei de 6 luni închisoare, situat sub minimul special de 8 luni fixat în urma reducerii limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunea comisă, ca efect al incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., fiind justificată reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Chiar dacă intimatul inculpat a dat dovadă de perseverenţă infracţională sub aspectul comiterii aceluiaşi tip de infracţiune, prin modalitatea de sancţionare a primei instanţe, s-a realizat o individualizare graduală, fiind excesiv, în opinia instanţei de recurs, a se majora cuantumul pedepsei sau a se stabili o modalitate de executare a acesteia, mai severă decât suspendarea condiţionată. Durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni este de natură a corija comportamentul inculpatului, sub condiţia revocării suspendării condiţionate şi executării în detenţie a pedepsei de 6 luni, în ipoteza comiterii unei alte infracţiuni.
Prin urmare, instanţa de recurs consideră că s-au avut în vedere aspectele care pledează atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social al infracţiunii, respectiv toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., iar scopul pedepsei preventiv-educative şi de constrângere poate fi atins fără majorarea cuantumului pedepsei aplicate şi agravarea modalităţii de executare a acesteia.
Analizând pricina şi din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeuna din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii criticate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, privind pe inculpatul A.D., împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze minori.
În temeiul art. 193 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, privind pe inculpatul A.D., împotriva Sentinţei penale nr. 6 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1847/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1861/2012. Penal → |
|---|
