ICCJ. Decizia nr. 1896/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1896/2012
Dosar nr. 168/36/2012
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 8596/118/2011, s-a dispus:
I. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului V.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul V.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.
S-a tăcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 12 aprilie 2011 la zi.
II. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 754/P din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, şi executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca, în final, inculpatul G.V. să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 23 mai 2011 la zi.
Au fost obligaţi inculpaţii V.C. şi G.V. către partea civilă G.M. la plata sumei de câte 25.000 RON fiecare, cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlul de despăgubiri materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii V.C. şi G.V., în solidar, către partea civilă Spitalul de Urgenţă Constanţa la plata sumei de 1.260,27 RON, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui box metalic de la inculpaţi, aflat în plicul nr. 3 depus la dosarul cauze, conţinând mijloace materiale de probă.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii V.C. şi G.V. la câte 3.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 10 aprilie 2011, partea vătămată G.V. a fost găsită de martorul M.E. în cariera minieră Medgidia, prezentând multiple leziuni în zona feţei. Ca urmare, au fost sesizate organele de poliţie din comuna Cuza Vodă, judeţ Constanţa, iar victima a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Constanţa, cu ajutorul martorului susmenţionat. Cercetarea la faţa locului a stabilit că victima fusese descoperită la o distanţă de aproximativ 1 km de DJ Medgidia-Cuza Vodă, într-o zonă pustie, pe un teren acoperit cu vegetaţie de stuf, în apropierea unei liziere cu arbuşti de măceş.
Din investigaţiile efectuate a rezulta că inculpatul V.C. o cunoştea pe victima G.M., aceasta fiind rudă cu minora D.S. şi bănuindu-l pe inculpat că întreţinuse relaţii sexuale cu martora minoră.
Inculpatul a dorit să se răzbune pe partea vătămată întrucât era cercetat în dosarul penal nr. 204/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de raport sexual cu o minoră, la plângerea numitei D.M., reprezentantul legal al minorei D.S.
Plângerea penală împotriva inculpatului fusese formulată la data de 19 ianuarie 2011.
Pentru a se răzbuna pe victimă, inculpatul V.C. i-a solicitat coinculpatului G.V. să plece împreună în căutarea părţii vătămate, sub pretextul că doreşte să aibă o discuţie cu aceasta, partea vătămată fiind cea care întreţinuse în realitate relaţii sexuale cu minora D.S., urmând ca fiecare dintre inculpaţi să se deplaseze cu câte o maşină, inculpatul G.V. cu autoturismul, împrumutat de coinculpatul V.C. de la proprietar.
Inculpatul V.C. a condus autoturismul său, dându-i indicaţii prin telefon inculpatului G.V., acesta din urmă fiind însoţit şi de martorul N.T.
Când au ajuns în localitatea Darabani, inculpatul G.V. a oprit maşina, pe o străduţă din apropierea imobilului familiei M.A., la o distanţă de aproximativ 150 m de strada principală din localitatea Darabani.
Aici, inculpatul G.V. a întâlnit partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri în multiple zone ale corpului, iar la scurt timp, a venit la locul faptei şi inculpatul V.C., aplicând, la rândul său, mai multe lovituri. Urmare loviturilor, victima a leşinat, fiind urcată de cei doi inculpaţi în maşina condusă de inculpatul G.V., pe bancheta din spate, fiind transportată la locuinţa acestui inculpat. Din nou, ambii inculpaţi au aplicat victimei multiple lovituri, au legat-o de mâini şi de picioare, după care au urcat-o în portbagajul autoturismului condus de inculpatul V.C., în care se aflau şi martorii R.C. şi N.T.
Pe drum, cei doi inculpaţi şi martora R.C. au hotărât să abandoneze victima cât mai departe de casă, după ce martorul N.T. rămăsese în localitatea Limanu.
Inculpaţii s-au deplasat spre Mangalia, luându-l în maşină şi pe martorul F.V., căruia îi spuseseră că au pe cineva în portbagaj.
În apropiere de Mangalia, inculpaţii le-au cerut martorilor R.C. şi F.V. să aştepte în timp ce ei au continuat să meargă pe un drum de ţară, conducând aproximativ 10 metri, unde au abandonat victima, nu înainte de a-i mai aplica şi alte lovituri, după care au aruncat-o într-o râpă, cu mâinile şi picioarele legate.
Pentru ajutorul dat, inculpatul G.V. a primit de la inculpatul V.C. suma de 300 RON.
Partea vătămată a fost găsită după 2 zile, întâmplător, de martorul M. E., într-o râpă, loc izolat, circulat numai de ciobani.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 143AI din 19 aprilie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, victima G.M.V. a prezentat multiple leziuni de violenţă posibil produse prin loviri repetate cu corp dur, necesitând pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale. Leziunile cauzate au pus în primejdie viaţa victimei, prin pneumotorax şi pneumomediastin.
În drept, faptele inculpaţilor V.C. şi G.V. de a fi aplicat părţii vătămate G.M. multiple lovituri cu obiecte contondente, respectiv, box şi o ţeava metalică, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi de a proceda la sechestrarea acesteia, au fost încadrate în dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen.
Pe baza probelor administrate, prima instanţă a constatat vinovăţia inculpaţilor, aplicând acestora pedepse cu închisoarea în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii V.C. şi G.V., solicitând schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei.
În subsidiar, au solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia, ca element esenţial al laturii subiective a infracţiunii de omor.
Pentru infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 261/P din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză şi menţinută în totalitate sentinţa instanţei de fond.
În esenţă, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă îşi găseşte fundament în probele cauzei, rezultând că inculpaţii au prevăzut şi acceptat eventualitatea producerii morţii victimei, rezultatul socialmente periculos pentru viaţă fiind evitat de intervenţia unei cauze străine de voinţa inculpaţilor.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii V.C. şi G.V.
Inculpatul V.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală şi reducerea pedepsei, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Recurentul inculpat G.V. a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Sub aspectul încadrării juridice s-a solicitat reţinerea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi aplicarea unei pedepse reduse.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului, conform dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia de a ucide victima, precum şi achitarea în ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi motivele de casare invocate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor sunt ne fondate, pentru considerentele ce urmează:
Din situaţia de fapt corect stabilită de instanţele anterioare, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate, se reţine că actele de violenţă exercitate de cei doi inculpaţi asupra părţii vătămate G.M. au avut o intensitate sporită şi o durată semnificativă în timp, victima fiind lovită în mai multe rânduri în diverse zone ale corpului şi cu obiecte apte să ucidă - un box şi o ţeava metalică, legată de mâini şi picioare şi transportată iniţial la locuinţa inculpatului G.V., unde a fost din nou lovită de cei doi inculpaţi, după care a fost introdusă în portbagajul maşinii conduse de inculpatul V.C. şi abandonată într-o loc pustiu, unde a fost găsită din întâmplare de martorul M.E.
Dusă la spital, viaţa victimei a fost salvată în urma tratamentului medical acordat.
Deşi, prin motivele de recurs formulate în cauză, s-a criticat greşita încadrare juridică prin reţinerea tentativei la infracţiunea de omor, înalta Curte constată că o activitate de felul celei săvârşite de inculpaţi - constând în lovire repetată şi intensă a victimei, cu obiecte apte prin ele însele a produce leziuni mortale, anihilarea oricărei posibilităţi de apărare a victimei, aceasta fiind legată de mâini şi de picioare, urmată de abandonarea ei în stare de inconştienţă, într-un loc pustiu şi greu accesibil publicului, era propriei realizării rezultatului morţii, rezultat ce a putut fi evitat finalmente din cauze străine de voinţa inculpaţilor.
Ca urmare, nu se poate reţine că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a ucide şi, chiar dacă nu au urmărit producerea rezultatului socialmente periculos pentru viaţă, au acceptat în orice caz eventualitatea producerii lui, poziţie subiectivă ce caracterizează intenţia indirectă şi atrage încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., având în vedere şi celelalte împrejurări concrete în care s-a acţionat.
În consecinţă, critica inculpaţilor referitoare la greşita încadrare juridică a faptei nu este fondată.
De asemenea, se constată că întregul material probator administrat în cauză, cu referire specială la declaraţiile martorilor R.C.F.V. şi N.T., confirmă participarea inculpatului G.V. la desfăşurarea activităţii infracţionale, prin lovirea directă şi lipsirea de libertate a părţii vătămate, acţiunile materiale astfel săvârşite atrăgând valabil calitatea de coautor la infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Ca urmare, va fi respinsă şi solicitarea acestui inculpat privind achitarea pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi, respectiv, art. 189 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor pentru inculpaţi, înalta Curte constată că, la stabilirea acestora, prima instanţă a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat, în egală măsură, atât împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de prim control judiciar, au reţinut că faptele săvârşite prezintă un grad ridicat de pericol social, partea vătămată fiind salvată întâmplător de unul dintre martori.
Pe de altă parte, instanţele au avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpaţilor care au negat săvârşirea faptelor, îngreunând urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Ca atare, nu se impune reducerea pedepselor sau înlocuirea modalităţii privative de executare a acestora.
Nici aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. nu se justifică în cauză, inculpatul G.V. nerecunoscând faptele săvârşite.
Cât priveşte solicitarea procurorului privind deducerea corespunzătoare a perioadei executate în baza sentinţei penale nr. 411/P din 03 decembrie 2009 a Judecătoriei Mangalia din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.V., înalta Curte arată că o asemenea verificare excede examinării de faţă prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., urmând a fi efectuată pe calea unei contestaţii la executare, în condiţiile art. 461alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Aşa fiind, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi V.C. împotriva deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2012 din a Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penală cu minori şi de familie.
În baza art. 38517 alin. (4), art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce prevenţia la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.V. şi V.C. împotriva deciziei penale nr. 26/P din 8 martie 2012 din a Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penală cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. perioada executată de la 10 august 2009 la 05 noiembrie 2009 şi durata prevenţiei de la 23 mai 2011 la 5 iunie 2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.C. durata prevenţiei de la 12 aprilie 2011 la 5 iunie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 881/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
