ICCJ. Decizia nr. 2004/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 15 mai 2012, pronunțată în dosar, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 3002C. proc. pen. raportat la art. 160 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest a apelanților inculpați E.I.C., O.T.P. și O.O.K.O.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost condamnați. S-a arătat că acuzațiile aduse inculpaților în cauză legitimează, în continuare, detenția preventivă a acestora în sensul că interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului inculpat arestat preventiv, la libertate.
S-a mai arătat de asemenea că temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul E.I.C. solicitând judecarea sa în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul E.I.C. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
înalta Curte reține că inculpatul E.I.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire pe teritoriul României a unui grup infracțional organizat în scopul recrutării, finanțării, instruirii de persoane în vederea realizării unor transporturi de droguri de mare risc din țări ale Africii și Americii de Sud în țări din Europa și Asia, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (persoană recrutată B.F.C.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoană recrutată G.B.A.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoană recrutată G.G.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de tentativă la trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 (persoane recrutate G.G. și C.R.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (persoană recrutată Crețu Ilie); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de tentativă la trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoane recrutate G.G. și N.G.C.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoane recrutate O.P. și N.C.I.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoane recrutate P.G. și P.F.); organizarea, conducerea sau finanțarea faptei de tentativă la trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (persoană recrutată P.B.A.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reținut că inculpatul E.I.C., în perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2010 împreună cu inculpații O.T.P. și O.O.K.O., a constituit pe teritoriul României un grup infracțional organizat ce avea ca obiectiv recrutarea, finanțarea, instruirea de persoane în vederea realizării unor transporturi de droguri de mare risc din țări ale Africii și Americii de Sud în țări din Europa și Asia.
Prin sentința penală nr. 236 din 27 martie 2012, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, în baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.I.C. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup organizat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b) C. pen.
în baza art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizare, conducere sau finanțarea faptei de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul E.I.C. va executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pe cea mai grea, de 13 ani (treisprezece ani) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b) C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă dispusă față de inculpatul E.I.C.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 04 februarie 2011 la zi.
Nemulțumiți de soluția pronunțată inculpații au declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, pentru soluționarea apelurilor declarate de toți inculpații.
Procedând la verificarea legalității arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului E.I.C., reținând de asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, fiind în acest mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.
Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, gravitatea faptelor comise, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, durata mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, justificând soluția adoptată de instanța de fond.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de considerentele arătate, apreciind că soluția adoptată era legală și temeinică, înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins recursul inculpatului ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2146/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1991/2012. Penal → |
|---|
