ICCJ. Decizia nr. 1981/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 190 din 27 octombrie 2011, Tribunalul Iași a dispus următoarele:
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată Z.C., parte civilă, împotriva inculpaților R.V., S.S.E. și P.V.E., deținuți in Penitenciarul Iași.
în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. și art. 1003 C. civ., a obligat inculpații R.V., S.S.E. și P.V.E., în solidar, să plătească părții civile Z.C. cu titlu de despăgubiri materiale suma de 17.000 lei precum și suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat pe cei trei inculpați să plătească, în solidar, aceleiași părți civile cu titlu de prestație periodică lunară, suma de 600 lei începând cu data săvârșirii faptei (27 octombrie 2010) și până la încetarea stării de nevoie.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare și câte 21 lei reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico legală nr. 127/E din 15 iunie 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui iar părții civile, cu același titlu, suma de câte 250 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința penală nr. 100 din 18 mai 2011 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpaților R.V., S.S.E. și P.V.E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele de câte 6 ani închisoare pentru inculpatul R.V. și de câte 7 ani și 6 luni închisoare pentru inculpații P.V.E. și S.S.E.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Nicolae Oblu Iași, Spitalul Județean de Urgență Vaslui și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui.
S-a dispus disjungerea acțiunii civile față de partea vătămată Z.C. care s-a constituit parte civilă cu sumele de 17.000 lei despăgubiri materiale, de 100.000 lei daune morale și 1000 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice.
Această acțiune nu a fost suspendată ci doar disjunsă de acțiunea penală.
în dovedirea pretențiilor civile au fost audiați martorii R.F.M. și C.F. și s-au depus înscrisuri, facturi, chitanțe și bilete de transport.
A fost efectuată expertiza medico-legală din 15 iunie 2011 de către Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui care a stabilit că partea vătămată prezintă urmare traumatismului, un deficit funcțional cu o incapacitate în proporție de 60% încadrabilă în gradul II de invaliditate.
Instanța a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat a fost produsă părții vătămate Z.C. o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a presupus efectuarea unor cheltuieli cu spitalizarea, cu medicația, cu deplasările, etc.
S-a apreciat că prejudiciul material cauzat părții vătămate raportat la probatoriul administrat în cauză (martorii audiați pentru latura civilă, facturile, chitanțele, biletele de transport) este în cuantum de 17.000 lei.
Prin infracțiunea săvârșită este neîndoielnic că părții vătămate Z.C. i-au fost cauzate nu numai traume fizice - acestea fiind descrise în cuprinsul certificatelor medicale și a expertizelor medico-legale efectuate, ci și psihice.
în termenul legal hotărârea primei instanțe a fost apelată atât de inculpați cât și de partea civilă.
Inculpații au criticat sentința atacată arătând că daunele morale și materiale sunt prea mari nefiind dovedite, iar partea civilă a considerat că daunele acordate sunt insuficiente raportat la suferințele fizice și psihice cauzate de săvârșirea infracțiunii precum și de infirmitatea permanentă dobândită.
Prin decizia penală nr. 39 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Z.C. și inculpații R.V., S.S.E., P.V.E. împotriva sentinței penale nr. 190 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o.
A obligat partea civilă Z.C. și inculpatul S.S.E. să achite statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A obligat inculpații R.V. și P.V.E. să achite statului câte 400 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 400 lei către Baroul Iași reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de partea civilă și nici criticile inculpaților. Având în vedere leziunile suferite de partea vătămată, infirmitatea permanentă dobândită, numărul mare de îngrijiri medicale, probele administrate, prima instanță de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit corect cuantumul daunelor materiale și morale în sumă de 60.000 lei și respectiv 17.000 lei.
S-a mai reținut de asemenea că lipsa veniturilor inculpaților nu constituie un motiv care să ducă la scutirea acestora de achitarea unui prejudiciu cauzat prin faptele lor.
împotriva deciziei penale mai sus menționată au declarat recursuri inculpații S.S.E. și P.V.E. reiterând motivele formulate în fața instanței de apel, cazurile de casare invocate de apărătorii acestora fiind dispozițiile art. 3859pct. 18 și 172 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte reține că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată instanța de fond motivând pe larg, în baza probelor administrate modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului moral și material.
în dovedirea pretențiilor civile, în fața primei instanțe au fost audiați martorii R.F.M. și C.F. și s-au depus înscrisuri, facturi, chitanțe și bilete de transport.
A fost efectuată expertiza medico-legală din 15 iunie 2011 de către Serviciul Medico-Legal județean Vaslui care a stabilit că partea vătămată prezintă, urmare traumatismului, un deficit funcțional cu o incapacitate în proporție de 60% încadrabilă în gradul II de invaliditate.
Din actele medico-legale depuse la dosar rezultă că partea civilă, în urma loviturilor primite a suferit leziuni ce au necesitat 89-90 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața rămânând cu o infirmitate fizică permanentă prin deficit osos.
Așa fiind, se constată că părții civile i s-a cauzat atât un prejudiciu moral determinat de suferințele fizice și psihice generate de loviturile primite cât și un prejudiciu material determinat de cheltuielile efectuate cu îngrijirile medicale și faptul că nu a mai putut munci pentru a-și asigura mijloacele de existență.
La aceasta se adaugă și infirmitatea și incapacitatea de muncă dobândită în proporție de 60%.
Raportat la incapacitatea de muncă în proporție de 60%, înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect prestația periodică în cuantum de 600 lei lunar, probele administrate în cauză dovedind că partea civilă, anterior leziunilor suferite, realiza un venit lunar de 1000 lei.
Avându-se în vedere leziunile produse, infirmitatea permanentă dobândită de acesta, numărul mare de îngrijiri medicale (89-90 zile), probele administrate (declarațiile martorilor și actele depuse), înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect cuantumul daunelor materiale și morale în sumă de 60.000 lei și respectiv 17.000 lei.
Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1953/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1930/2012. Penal → |
|---|
