ICCJ. Decizia nr. 1989/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 60/F pronunțată la data de 11 mai 2011 de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului M.Z., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată B.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Z.T. suma de 1350 de euro și 1450 lei cu titlu de despăgubiri civile, dispunându-se totodată confiscarea de la inculpat a sumei de 900 de euro.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1. în cursul lunii martie 2008, numitul B.S., zis "Ț." sosind din Spania, l-a vizitat pe socrul său G.I., care s-a arătat foarte interesat de autoturismul său, aspect în raport de care B.S. i-a propus să i-l vândă, dar a fost refuzat, cu motivarea că martorul, deși poseda permis de conducere, avea doar "categoria C", neavând și "categoria B", astfel încât să poată conduce autoturisme.
Auzind acest lucru și aflând anterior prin localitate că numitul S.A. zis "P." cunoștea pe cineva care putea facilita obținerea permiselor de conducere, B.S. l-a căutat pe acesta, întrebându-l dacă are vreo cunoștință care ar putea să-l ajute în acest sens. S.A. a negat, însă l-a asigurat că o să-l anunțe în cazul în care va găsi pe cineva.
Cunoscându-l pe inculpatul M.Z., pe care îl auzise anterior afirmând că poate obține "mai ușor" permise de conducere și întâlnindu-se la un moment dat întâmplător cu acesta, S.A. l-a întrebat dacă acest lucru este real, M.Z. confirmând că poate obține permise de conducere deoarece are pe cineva care lucrează în domeniu, un astfel de demers costând 2000 de euro.
Ulterior, S.A. i-a relatat acest aspect lui B.S. și i-a făcut cunoștință cu inculpatul, cei trei întâlnindu-se în fața Școlii generale nr. 2 din Bistrița, ocazie cu care inculpatul l-a asigurat pe B.S. că are o cunoștință ce se numește "B." care lucrează la "Serviciul Permise" iar acesta îl va ajuta să obțină permisul de conducere, chiar și în cazul în care este "analfabet". I-a spus totodată că obținerea permisului îl va costa 2000 de euro din care suma de 300 de euro va fi necesară pentru întocmirea dosarului cu actele necesare înscrierii la o școală de șoferi care avea sediul chiar în imobilul Școlii generale nr. 2 (dosarul respectiv urmând a fi întocmit de către inculpat).
M.Z. i-a solicitat de asemenea lui B.S. ca după ce persoana care își dorea permisul de conducere s-ar fi prezentat la proba scrisă și după ce i s-ar fi confirmat că a promovat-o, să-i fie remisă diferența de 1700 de euro spre a o înmâna la rândul său acelei "cunoștințe" care urma să asigure obținerea permisului de conducere.
în perioada următoare M.Z. și B.S. s-au înțeles însă ca pentru demersurile făcute inculpatul să primească doar 1100 de euro și 300 lei, această ultimă sumă fiind necesară, potrivit declarației denunțătorului, pentru acoperirea costurilor analizelor medicale, care de asemenea trebuiau efectuate anterior obținerii permisului.
Denunțătorul B.S. i-a relatat apoi socrului său G.I. despre discuția avută cu inculpatul, primind în total de la acesta 1400 de euro și 300 lei, bani din care B.S. a păstrat pentru sine 300 de euro pentru a-și acoperi cheltuielile ocazionate de repetatele întâlniri avute cu învinuitul iar diferența de 1100 de euro și 300 lei a remis-o în trei tranșe lui M.Z. (cei doi întâlnindu-se la Cofetăria "M." în două rânduri, cu prima ocazie B.S. remițându-i 300 de euro și 100 lei iar după circa o săptămână încă 300 de euro și 100 lei).
Ulterior M.Z. l-a sunat pe B.S. și i-a cerut să vină împreună cu socrul său în fața Cofetăriei "M.", deoarece acesta va trebui să susțină proba practică, ocazie cu care inculpatul a solicitat să-i fie remisă suma de 500 de euro și 100 lei, astfel că B.S. și G.I., însoțiți și de către numitul S.A., s-au deplasat cu autoturismul proprietatea lui B.S. în fața Cofetăriei "M.", unde, după câteva ore (interval de timp în care B.S. l-a sunat în permanență pe telefonul mobil, inculpatul răspunzând fie că vine imediat, fie nu răspundea deloc la apeluri), inculpatul a venit și i-a asigurat că numitul G.I. va susține proba practică. Le-a spus de asemenea să-l mai aștepte, deoarece trebuie să obțină detalii în legătură cu ora și seria în care este programat G.I. să susțină examenul.
Inculpatul a plecat apoi și s-a plimbat prin oraș astfel încât să treacă un interval de timp și să poată pretinde că s-a interesat cu privire la aspectele arătate mai sus, după care s-a întors și le-a spus că nu poate să-i ajute în ziua respectivă, întrucât nu s-a întâlnit cu persoana care urma să faciliteze obținerea permisului de conducere, cu acea ocazie primind de la cei doi suma de 500 de euro și 100 lei.
în perioada următoare, inculpatul i-a transmis în repetate rânduri lui G.I., prin intermediul lui B.S., să se prezinte în fața Cofetăriei "M." spre a fi condus să susțină proba practică, întâlniri neonorate de către inculpat, care de altminteri a recunoscut cu ocazia audierii sale că toate aspectele pe care le-a înfățișat denunțătorului și socrului acestuia nu erau reale, el necunoscând în realitate nici un funcționar prin intermediul căruia să faciliteze obținerea permisului de conducere.
Văzând că inculpatul nu i-a rezolvat socrului său obținerea permisului de conducere, B.S. l-a contactat pe S.A. și i-a spus că ar avea nevoie de o dovadă a remiterii sumelor de bani către inculpat, spre a-l putea determina ulterior să le restituie, astfel că acesta a discutat cu M.Z., care a fost de acord să încheie cu B.S. un "contract de împrumut" din care să rezulte că acesta din urmă i-ar fi împrumutat 1700 euro (diferența de 200 de euro dintre suma predată de G.I. lui B.S. și cea menționată în contract, fiind reprezentată de pierderile suferite de denunțător ca urmare a contactării repetate a inculpatului).
A fost în consecință încheiat un contract de împrumut din care rezulta că M.Z. îi datora lui B.S. suma de 1700 de euro, acesta obligându-se să o restituie până la 29 aprilie 2009, pe parcursul cercetărilor inculpatul restituindu-i lui B.S. suma de 1050 lei (echivalentul a 250 de euro), pentru diferența de 900 de euro acesta neformulând pretenții, numitul G.I., în cadrul declarațiilor date arătând că nu formulează pretenții civile în cauză întrucât a primit 1350 de euro de la B.S., renunțând la diferența în sumă de 150 de euro.
2. în cursul lunii august 2008, denunțătorul Z.T. (domiciliat în com. Târlișua), intenționând să obțină permisul de conducere auto, s-a deplasat în orașul Beclean spre a se interesa de demersurile pe care trebuia să le facă pentru a urma cursurile școlii de șoferi, localitate în care, intrând într-un bar, l-a cunoscut pe inculpatul M.Z., care, aflând că Z.T. intenționa să facă școala de șoferi, i-a propus să-l ajute să obțină permisul, fără "să învețe", prin intermediul unei cunoștințe care lucrează la "Serviciul Permise" și se numește "B.A." (aspecte relevate de declarațiile martorului M.I.G. și cele ale denunțătorului Z.T.).
I-a spus totodată că un asemenea demers o să-l coste 1500 de euro, din care Z.T. trebuia să-i remită 750 de euro înainte de examen iar diferența de 750 de euro - în momentul în care acesta ar fi primit permisul.
Z.T. nu a acceptat inițial propunerea, ci a urmat cursurile școlii de șoferi și s-a prezentat în perioada următoare la examenul pentru permis, de două ori, fără însă a-l promova, interval de timp în care a fost in repetate rânduri contactat telefonic de către inculpat, care insista, spunându-i că nu o să obțină permisul niciodată dacă nu remite banii solicitați.
La data de 24 octombrie 2008, Z.T. s-a prezentat la cel de-al doilea examen, iar când a ieșit din imobilul în care susținuse proba teoretică, a fost întâmpinat de M.Z., care i-a promis din nou să-l ajute să obțină permisul de conducere și i-a solicitat dosarul cu acte spre a-l înmâna lui "B.A.", precum și suma de 300 de euro. Z.T. a acceptat, i-a înmânat dosarul și suma solicitată, iar în perioada următoare i-a remis inculpatului, la solicitarea acestuia, în mai multe tranșe, sume de bani ce au totalizat suma de 1350 de euro și 1450 lei (sume relevate de declarațiile denunțătorului și de transcrierile înregistrărilor telefonice), întâlnirile dintre cei doi având loc până în luna februarie 2009 inclusiv, în diferite locații, inculpatul asigurându-l de fiecare dată pe Z.T. că îi va ridica permisul.
în cursul lunii decembrie 2008, spre a întări convingerea denunțătorului că va fi efectuat demersul promis, inculpatul l-a rugat pe martorul R.A.D. (un cunoscut de-al său), să-l sune pe Z.T. și să-i spună că este "dl. A.", și că poate să stea liniștit și să-i dea banii lui "Z.", deoarece "problema" se va rezolva, nedându-i detalii lui R.A.D. referitor la "problema" care trebuia rezolvată pentru Z.T., relatându-i doar că acesta din urmă îi datora lui și unui coleg de-al său - "A.L." o sumă de bani (doar ulterior M.Z. relatându-i lui R.A.D. despre promisiunea făcută lui Z.T. și banii primiți de la acesta, despre circumstanțele în care Z.T. a ajuns să-i dea periodic sume de bani, rugându-l din nou în cursul lunii februarie 2009 să-l sune pe Z.T., să se recomande ca fiind "A." și să-i ceară să mai aibă "răbdare", solicitându-i totodată încă 400 de euro).
R.A.D. s-a conformat, iar apoi s-a deplasat împreună cu M.Z. în localitatea unde domiciliază Z.T., fiind transportați de către martorul C.F.D. cu autoturismul acestuia, ocazie cu care inculpatul M.Z. a primit de la Z.T. suma de 400 de euro, din care a remis lui R.A.D. suma de 150 de euro, iar lui C.F.D. suma de 30 de euro pentru transport.
Ulterior, R.A.D. a luat hotărârea (fără a-l înștiința pe M.Z.) de a continua să se recomande ca fiind "A." (funcționarul despre care Z.T. credea că este cel pe lângă care a intervenit M.Z. și care îi va elibera permisul de conducere), astfel că l-a sunat pe denunțător și i-a solicitat să-i mai dea 150 de euro pentru a-i elibera actul, ocazie cu care i-a spus de asemenea că îl va trimite după bani pe nepotul său "C.".
Apoi, R.A.D. a fost cel care s-a deplasat la locuința lui Z.T. și s-a recomandat ca fiind "C.", nepotul lui "A.", solicitând și primind cei 150 de euro, bani pe care i-a folosit în interes personal.
Ulterior, Z.T. a încercat să-l contacteze în perioada următoare pe R.A.D. pentru a-l întreba cu privire la situația permisului-acesta nerăspunzând la telefon-însă la jumătatea lunii iulie 2009, R.A.D. l-a sunat din nou pe Z.T. și i-a mai solicitat 250 de euro, denunțătorul refuzând însă predarea acestei sume de bani (denunțătorul nu s-a mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 150 de euro remisă lui R.A.D., întrucât a recuperat-o de la acesta pe parcursul cercetărilor).
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.Z. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate și modificarea modalității de executare a acesteia.
în motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a recunoscut faptele manifestând o atitudine de regret, sprijinind organele de cercetare în aflarea adevărului, fiind incidente dispozițiile art. 74 lit. b) și c) C. pen. iar reeducarea inculpatului se poate realiza și în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 193/A din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile Z.L. suma de 68 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
în baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-i-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul invocând în principal cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. în baza căruia a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.
Pe baza probelor administrate în cauză - declarațiile părților vătămate, transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice (redate și în conținutul rechizitoriului - filele 4, 5, 6, 11 din dosarul de urmărire penală) - vinovăția inculpatului, pentru comiterea faptei reținută în sarcina sa, a fost stabilită cu certitudine chiar dacă pe parcursul procesului penal acesta a manifestat o atitudine nesinceră, lipsită de regret în ce privește faptele comise, atitudine manifestată inclusiv în fața instanței de apel.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare, prima instanță având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei. S-au avut de asemenea în vedere și faptul că inculpatul nu a depus nicio stăruință pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, pagubele cauzate nefiind recuperate, că pe parcursul procesului penal a dat dovadă de nesinceritate, că este recidivist, reținându-se starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în care inculpatul a comis actele de trafic de influență, ceea ce denotă perseverența acestuia în comiterea unor acte antisociale.
înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea cuantumului pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare a acesteia, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Față de considerentele arătate, înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1977/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1953/2012. Penal → |
|---|
