ICCJ. Decizia nr. 2035/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2035/2012

Dosar nr. 5449/121/2011

Şedinţa publică din 12 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 5449/121/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

S-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev, de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii în ziua de 13 aprilie 2011 şi perioada arestării preventive începând cu data de 25 mai 2011 la zi.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatei M.L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv 3 (trei) ani, iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pe durata aceluiaşi termen şi pedeapsa accesorie aplicată inculpatei.

S-a atras atenţia inculpatei M.L. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului B.I. să plătească martorului denunţător M.G.L. suma de 1.500 euro, martorului denunţător S.I. suma de 2.000 euro, martorului denunţător C.I. suma de 2.100 euro şi 700 RON şi martorului denunţător B.Gh. suma de 2.000 RON.

S-a menţinut măsura instituirii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna Tulnici, sat Lepşa, judeţul Vrancea aparţinând inculpatului B.I., precum şi asupra sumelor de 48 RON şi 935 RON ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în flagrant, în vederea despăgubirii şi până la despăgubirea martorilor denunţători M.G.L., S.I., C.I. şi B.Gh.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpatul B.I. - arhitect şef al Primăriei Municipiului Galaţi a fost cercetat şi trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, cercetată în stare de libertate şi trimisă în judecată a fost şi inculpata M.L. - expert contabil şi administrator al SC „C.E." SRL Galaţi, pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracţiuni de corupţie prevăzută în art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor B.I. şi M.L. următoarea situaţie de fapt:

La data 08 aprilie 2011, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B.I., arhitect şef al Primăriei municipiului Galaţi, pretinde şi primeşte foloase necuvenite de la diverse persoane neidentificate pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

La aceeaşi dată s-a înregistrat şi denunţul martorului M.G.L. cu privire la comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 254 şi 257 C. pen. de către inculpatul B.I.

Efectuându-se cercetări s-au stabilit următoarele: Inculpatul, în calitate de arhitect,consilier la Primăria municipiului Galaţi, a pretins suma de 1.500 euro de la martorul denunţător M.G.L., în cursul anului 2008, promiţându-i că-şi va exercita influenţa asupra factorilor decizionali în scopul obţinerii documentelor necesare intrării în legalitate cu construcţia unui balcon pe care acesta îl ridicase la locuinţa sa din municipiul Galaţi.

Inculpatul s-a deplasat personal la locuinţa martorului denunţător unde a vizualizat construcţia, ocazie cu care i-a solicitat actele locuinţei.

Ulterior, în anul 2009, prin intermediul numitului C.N., zis N., martorul denunţător i-a dat inculpatului B.I. suma de 6.000 RON, echivalentul sumei de 1.500 euro, în scopul menţionat mai sus.

Deşi inculpatul a primit banii pretinşi, în perioada 2008 - 2010 nu a înmânat niciun act martorului denunţător aşa cum îi promisese, însă în anul 2010 cu ocazia unei discuţii dintre cei doi, inculpatul i-a mai pretins martorului denunţător suma de 2.000 RON cu motivarea că ar fi fost necesară pentru plata unei constatări topografice, bani pe care martorul denunţător nu i-a mai dat.

În luna februarie 2011 între martorul denunţător şi inculpatul B.I., care îndeplinea funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, a avut loc o nouă discuţie ocazie cu care inculpatul i-a pretins acestuia o altă sumă de 1.500 euro, angajându-se că va face demersurile necesare pentru obţinerea actelor care să ateste intrarea în legalitate a martorului denunţător cu construcţia balconului.

Totodată, inculpatul i-a atras atenţia martorului denunţător că amenda pentru ridicarea unei construcţii fără deţinerea actelor necesare este foarte mare, maximul fiind 100.000 RON.

La data de 12 aprilie 2011, martorul denunţător M.G.L. şi inculpatul B.I. s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul i-a promis că în schimbul sumei de 1.500 euro, pretinsă anterior în luna februarie 2011, îi va aproba toată documentaţia necesară intrării în legalitate (autorizaţie de construire, certificat de urbanism etc.), urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali (Primarul municipiului Galaţi) în acelaşi scop, cărora le va înmâna şi anumite sume de bani.

Cu această ocazie, cei doi au stabilit ca în ziua de 13 aprilie 2011 martorul denunţător să-i dea o parte din suma pretinsă, iar diferenţa ulterior.

Inculpatul a confirmat faptul că anterior i-a promis martorului denunţător că-i obţine toată documentaţia necesară intrării în legalitate (autorizaţie de construire, certificat de urbanism etc.), urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali (primarul municipiului Galaţi) în acelaşi scop, în schimbul unor sume de bani. În continuare, inculpatul I-a invitat pe martorul denunţător la cabinetul său situat la domiciliul din Galaţi.

Inculpatul B.I. a recunoscut că a primit suma de 1.500 de euro de la martorul denunţător M.G.L., prin intermediul martorului C.N., zis N., în scopul de a-şi folosi influenţa pentru a obţine documentele necesare intrării în legalitate. De altfel, suma respectivă a servit la compensarea unei datorii pe care inculpatul o avea faţă de martorul C.N.

Ulterior, inculpatul i-a mai pretins martorului denunţător suma de 2.000 RON, bani pe care acesta nu i-a mai dat. Referitor la acest aspect, inculpatul a afirmat că dacă îi dădea şi acea sumă, sigur îi rezolva problema până la sfârşitul anului 2009. Inculpatul a precizat că intrarea în legalitate se face mai greu, iar din banii care i-a pretins în anul 2011 trebuie să dea şi la alte persoane cu putere de decizie în materie.

Inculpatul i-a promis că-i va elibera certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie, acte care urma a fi semnate de el şi de Primarul municipiului Galaţi, factori de decizie.

La întrebarea martorului denunţător dacă nu-l costa mai ieftin dacă proceda legal, inculpatul i-a răspuns că nu-i aproba nimeni certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie. Totodată, inculpatul i-a răspuns că jumătate din suma pretinsă (120 milioane ROL), adică 60 milioane ROL, are altă destinaţie, respectiv trebuie să ajungă şi la celelalte persoane care au competenţa eliberării celor două acte (certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie). Pentru a-l convinge pe martorul denunţător, inculpatul i-a precizat că acum este dificil de obţinut actele menţionate anterior, iar el poate să-i facă gratis un certificat de urbanism, dar nu va fi aprobat de nimeni din primărie. Deci, inculpatul i-a dat de înţeles martorului denunţător că fără el nu va putea obţine actele de intrare în legalitate. Ca atare, martorul denunţător nu are altă cale de urmat, decât cea ilegală indicată de inculpat, adică prin darea unei sume de bani şi nerespectarea legii de către inculpat. În final, pentru a fi mai convingător, inculpatul i-a mai spus că primarul va semna numai negativ, iar la el nu mai poate să vină a doua oară.

Aşa cum s-au înţeles, la data de 13 aprilie 2011, inculpatul şi martorul denunţător s-au întâlnit pe raza municipiului Galaţi, în staţia de autobuz situată pe str. D în apropierea magazinului „W", pe sensul de mers spre clădirea Primăriei municipiului Galaţi, ocazie cu care martorul denunţător i-a înmânat suma de 5.800 RON, în scopul menţionat mai sus. Imediat, după primirea banilor, inculpatul a fost prins în flagrant delict.

Inculpatul a schimbat locurile de întâlnire într-un timp scurt, pentru a nu fi prins. Oricum, inculpatul se ferea să primească bani la birou sau în restaurante, preferând cabinetul lui de acasă sau staţia de autobuz din centrul municipiului Galaţi.

Inculpatul B.I. se ferea să primească bani la vedere (adică să nu fie puşi într-un plic) în loc public. Acest aspect ne arată că inculpatul a primit banii pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu. De altfel, inculpatul a promis că primul act pe care îl va elibera va fi certificatul de urbanism.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale la data de 13 aprilie 2010, inculpatul B.I. a declarat că a lucrat în calitate de arhitect şef interimar în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi din data de 08 februarie 2011.

În această calitate a avut ca atribuţii de serviciu verificarea şi avizarea documentaţiei de urbanism privind verificarea de construcţii diverse (extinderi, construcţii noi, reamenajări, balcoane, etc.), verificări în teren privind construcţiile realizate sau în curs de execuţie, rezolvarea sesizării, stabilirea strategiei de dezvoltare urbană etc. Anterior, până la data de 08 februarie 2011, a lucrat în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi ca arhitect consilier din 29 decembrie 2008, iar înainte de această dată a lucrat în cadrul Biroului individual de arhitectură, Arhitect I.B.

Pe M.G. l-a cunoscut în anul 2008 (aproximativ luna martie) fiindu-i recomandat de C.N., o cunoştinţă de a sa. M.G. i-a solicitat întocmirea documentaţiei pentru intrarea în legalitate a balconului construit anterior, ca extindere a apartamentului proprietate personală. În acest scop s-au întâlnit la faţa locului, el, M.G.L. şi C.N., acesta din urmă desfăşurând activitate în domeniul construcţiilor (administrator de societate comercială în domeniul construcţiilor).

După ce a vizualizat extinderea apartamentului, inculpatul a convenit cu M.G. preţul (onorariul) activităţii sale de întocmire a documentaţiei (ridicare topo, proiect pentru obţinerea certificatului de urbanism, studiu geo, expertiză tehnică, documentaţie pentru obţinerea autorizaţiei de construire, documentaţie pentru avize de la deţinătorii de reţele etc.) în valoare de 1.500 euro. Nu a încheiat niciun contract cu martorul denunţător M.G., nu a primit niciun avans şi, în consecinţă, nu a avut temeiuri pentru a emite chitanţă.

Ulterior, martorul denunţător M.G. nu l-a mai căutat cu suma stabilită ca avans şi nici cu diferenţa până la 1.500 euro.

Ca atare, inculpatul a considerat că martorul denunţător a abandonat întocmirea documentaţiei pentru acest proiect.

Referitor la acuzaţia că a primit suma de 6.000 RON prin intermediul martorului C.N. de la martorul denunţător, inculpatul a precizat că aceasta nu este adevărată, deoarece el nu a primit nicio sumă de bani nici de la C.N. şi nici de la M.G.

De la acel moment martorul denunţător M.G. l-a mai căutat sporadic la telefon cam de două ori pe an, cu aceeaşi rugăminte de a-l ajuta în chestiunea convenită în anul 2008, însă niciodată nu s-a concretizat nimic, deoarece M.G. nu a înţeles să vină la el cu avansul sau o parte din suma convenită ca şi onorariu.

A aflat ulterior că această sumă a fost achitată de martorul denunţător M.G. martorului C.N., la cererea acestuia, care ar fi afirmat că ia aceşti bani în compensare pentru o activitate care i-ar fi prestat-o în folosul său. Aflând de acest lucru, inculpatul i-a atras atenţia martorului C.N. că nu este de acord cu aceste practici şi în niciun caz nu i-a cerut şi nici nu i-a dat acordul pentru a primi în numele său vreo sumă de bani de la M.G. sau de la altcineva. Faţă de susţinerea martorului denunţător M.G., precum că în cursul anului 2010 a pretins suma de 2.000 RON pentru plata unor lucrări topografice, afirmaţia este inexactă în sensul că a avut o întâlnire în anul 2009 cu martorul denunţător, ocazie cu care i-a sugerat să demareze proiectul convenit în 2008, cu realizarea unor lucrări topografice, apreciind că l-ar costa circa 2.000 RON, sumă pe care urma să i-o achite lui. Ca şi în situaţiile anterioare martorul denunţător nu l-a mai căutat ulterior.

Este adevărat că la începutul anului 2011, posibil luna februarie, să se fi întâlnit cu martorul denunţător la solicitarea telefonică a acestuia la cabinetul său, unde martorul denunţător a reiterat rugămintea şi intenţia de a demara lucrarea (activitatea de proiectare). Din nou s-au deplasat la locuinţa martorului denunţător, unde a constatat că lucrările de execuţie avansaseră, ocazie cu care au stabilit iarăşi că pentru activitatea sa de proiectare onorariul să fie acelaşi. Nu recunoaşte că i-a pretins suma de 1.500 euro în afara lucrărilor de proiectare convenite iniţial şi nu a afirmat niciodată că ar putea interveni sau influenţa factori de decizie din Primăria Galaţi, pentru obţinerea în mod preferenţial a autorizaţiei de construire.

La acel moment i-a atras atenţia martorului denunţător M.G. că ceea ce face dânsul, în sensul de a executa lucrarea fără a avea documentaţia aprobată efectiv în posesie constituie contravenţie şi este sancţionată prin Legea nr. 50/1991 cu amendă care poate ajunge până la suma de 100.000 RON.

Inculpatul a făcut precizarea că la acel moment a afirmat însă că pentru a obţine autorizaţia de construire poate apela la persoane influente pe care el le cunoaşte.

La data de 12 aprilie 2011, la solicitarea martorului denunţător M.G. s-a întâlnit din nou cu acesta la cabinetul său de la adresa de domiciliu, ocazie cu care de această dată martorul denunţător a afirmat că este mai hotărât ca niciodată să demareze proiectul şi că a doua zi îl va căuta cu suma convenită.

La data de 13 aprilie 2011, după ce martorul denunţător l-a contactat telefonic, au stabilit ca punct de întâlnire staţia de autobuz din strada D, în zona magazinului „W".

Martorul denunţător a venit la locul stabilit, ocazie i-a înmânat suma de 5.800 RON, pentru ca inculpatul să înceapă în sfârşit lucrările de proiectare, urmând ca pe parcurs să încheie contractul şi să emită chitanţă. Acestea nu au putut fi încheiate atunci deoarece martorul denunţător se grăbea foarte mult, urmând să plece la Bucureşti.

Inculpatul a mai declarat că nu i-a făcut nicio promisiune martorului denunţător M.G. în sensul că va interveni pe lângă factorii decizionali din Primăria Galaţi în vederea obţinerii autorizaţiei de construire privind extinderea apartamentului. El doar a afirmat că urmează să ţină legătura telefonic în ceea ce priveşte derularea lucrărilor de proiectare. Imediat după primirea banilor a fost surprins de organele de urmărire penală cu suma de 5.800 RON asupra sa şi întrebat cu privire la provenienţa ei a recunoscut că suma era cea primită de la martorul denunţător M.G.

Fiind audiat cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă la data de 13 aprilie 2011, inculpatul B.I. a declarat că nu se consideră vinovat de acuzaţiile ce i se aduc de către parchet şi menţine tot ceea ce a declarat în faţa procurorului, că îl cunoaşte pe denunţătorul M.G.L., din anul 2008, dar nu i-a promis niciodată că-i va obţine autorizaţie de construcţie, ci doar întocmirea proiectului de construcţie al acelui balcon şi că nu are un cabinet privat de consultanţă în domeniu arhitectural.

Inculpatul a revenit şi a precizat că avea în momentul respectiv doar formal un cabinet de arhitectură, însă funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei Galaţi nu-i permitea să desfăşoare şi activitate publică şi activitate privată, doar că îl ajuta pe denunţătorul M.G.L. prin colaboratorii săi cu care are o relaţie de prietenie.

A mai arătat că el singur nu putea să emită autorizaţiile de urbanism întrucât exista o întreagă procedură de avizare, fiind necesar ca autorizaţia să meargă la mai multe servicii din cadrul primăriei; pentru partea de legalitate a autorizaţiei răspundea secretarul comisiei din primărie.

A mai arătat că cei 6.000 RON, despre care face referire M.G.L. că i-ar fi trimis prin C.N. nu au ajuns la el în 2008; dacă M.G.L. a trimis prin C.N. suma de 6.000 RON, în mod cert aceşti bani nu au ajuns la el.

Inculpatul a mai arătat că s-a interesat la biroul personal în perioada în care lucra ca arhitect în primărie până în luna februarie 2011 şi i s-a spus că nu există incompatibilitate în activitatea sa profesională, întrucât nu lucra în compartimentul arhitect şef şi putea să aibă cabinet de arhitect privat.

A fost numit arhitect şef al oraşului în februarie 2011 de către primarul municipiului Galaţi, dar pe baza avizului funcţionarilor publici.

Era primul care aviza eliberarea autorizaţiilor de construcţie şi a certificatelor de urbanism, urmând ca aceste autorizaţii să meargă în continuare la alte compartimente pentru a fi semnate.

Personal a fost la faţa locului unde se construia acel balcon, prima oară în 2008 şi ştia că acea construcţie se înălţa fără autorizaţie.

Inculpatul a precizat că a mai fost la faţa locului, la construcţie, în luna ianuarie - februarie 2011 şi ştia că nu există autorizaţie de construcţie. Şi ultima oară în luna februarie când a vizitat construcţia, aceasta era la „roşu" nefiind finalizată.

În legislaţia actuală există unele dispoziţii care prevăd intrarea în legalitate şi după ce s-a început o construcţie.

Nu a dat autorizaţii de construcţie şi nu a efectuat lucrări sau consultanţă în mod privat după ce a devenit arhitect şef al municipiului Galaţi.

În fine, inculpatul a mai declarat că acei clienţi pe care i-a avut înainte de luna februarie 2011 la cabinetul privat i-a trimis ulterior la colaboratorii săi.

Sa apreciat că susţinerile inculpatului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, se prevăd următoarele:

(1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.

(2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

(2¹) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;

d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică - D.T.;

f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;

g) emiterea autorizaţiei de construire.

(3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;

a¹) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafaţă de maximum 20% din suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, cu condiţia situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a monumentelor, după caz;

a²) lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învăţământ, de sănătate, de cultură şi administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

a³) schimbarea folosinţei construcţiilor existente, dacă noua folosinţă corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;

c) lucrări de reparare privind împrejmuiri, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;

e) organizarea de tabere de corturi.

În art. 4 din Legea nr. 50/1991, se prevăd următoarele:

(1) Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează:

a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:

1. pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;

2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;

b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

c) de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută.

1. pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan;

2. la construcţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);

3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicaţii

- inclusiv fibră optică, precum şi lucrări de modernizări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti;

d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare;

e) de primarii oraşelor şi comunelor pentru lucrările care se execută:

1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

2. la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condiţiile art. 10 lit. a) şi ale art. 45 alin. (4) şi cu avizul arhitectului-şef al judeţului.

În art. 6 din Legea nr. 50/1991, se prevăd următoarele: (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4:

a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

d) încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.

(1¹) Punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului reprezintă documentul scris emis de aceasta după etapa de evaluare iniţială, respectiv după etapa de încadrare a investiţiei în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului este, după caz, acordul de mediu sau avizul Natura 2000.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autorităţile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcţii, şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul -orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităţilor prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât şi elementele care definesc scopul solicitării.

(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.

(6) Certificatul de urbanism se emite şi în următoarele situaţii:

a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii;

b) în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de "Studiu de fezabilitate", potrivit legii;

c) pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Operaţiunile juridice menţionate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate.

În art. 7 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) documentaţia tehnică - D.T.;

d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia;

f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.

(1¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole termenul de emitere a autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.

(1²) Documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se depune şi se înregistrează la autoritatea administraţiei publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la alin. (1).

(1³) Cu respectarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, în situaţia în care apar modificări pentru care este necesară emiterea unei autorizaţii de construire distinctă pentru organizarea executării lucrărilor, aceasta se emite numai dacă autoritatea competentă pentru protecţia mediului constată că modificările aduse se înscriu în limitele actului administrativ emis anterior. În caz contrar, autoritatea competentă pentru protecţia mediului reface evaluarea efectelor lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor şi emite un nou act administrativ.

(2) Documentaţia tehnică - D.T. se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, al avizelor şi acordurilor cerute prin certificatul de urbanism şi se întocmeşte, se semnează şi se verifică, potrivit legii.

(2¹) Documentaţiile tehnice - D.T. aferente investiţiilor pentru care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a evaluat efectele asupra mediului şi a emis actul administrativ se verifică în mod obligatoriu pentru cerinţa esenţială de calitate în construcţii "c) igienă, sănătate şi mediu", potrivit legii.

(2²) În situaţia în care, după emiterea actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi înaintea depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, investiţia suferă modificări care nu au făcut obiectul evaluării privind efectele asupra mediului, acestea vor fi menţionate de către verificatorul de proiecte atestat pentru cerinţa esenţială "c) igienă, sănătate şi mediu" în raportul de verificare a documentaţiei tehnice aferente investiţiei, iar solicitantul/investitorul are obligaţia să notifice autoritatea publică pentru protecţia mediului emitentă, cu privire la aceste modificări, potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

(2³) Documentaţiile tehnice - D.T. pentru reabilitarea termică a clădirilor se verifică în mod obligatoriu pentru cerinţa esenţială de calitate în construcţii "f) economie de energie şi izolare termică", potrivit legii.

(3) în situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.

(3¹) Persoanele fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi (3).

(4) Executarea lucrărilor de construcţii se poate face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie.

(5) Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.

(6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.

(8) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.

(9) Autorizaţia de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul - teren şi/sau construcţii -aparţinând solicitantului, responsabilitatea revenind exclusiv acestuia.

(10) Lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public se autorizează în regim de urgenţă, în condiţiile prevăzute la alin. (16).

(11) în condiţiile prezentei legi nu se emit autorizaţii provizorii.

(12) Autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii complete, în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (16).

(13) Autorizaţia de construire se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizaţiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

(14) Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.

(15) în situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.

(15¹) Pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentaţie tehnică - D.T., elaborată în condiţiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administraţiei publice locale competente să decidă, după caz:

a) emiterea noii autorizaţii de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială;

b) reluarea procedurii de autorizare în condiţiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depăşesc limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, precum şi ale avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială.

(15²) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia de construire iniţială se realizează de către structurile de specialitate ale autorităţii administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi în condiţiile legii, pentru fiecare cerinţă esenţială de calitate în construcţii, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare.

(15³) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

(16) Cu respectarea legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, în cazul construcţiilor care prezintă pericol public, autorizaţia de construire pentru executarea lucrărilor de intervenţie în primă urgenţă, care constau, în principal, în sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolări parţiale şi consolidări la structura de rezistenţă, obligatorii în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, se emite imediat de către autoritatea administraţiei publice competente potrivit prezentei legi, urmând ca documentaţiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de proiectare -expertiză tehnică, studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare, documentaţie tehnică D.T., proiect tehnic - P.T., detalii de execuţie D.E. - să fie elaborate şi aprobate pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor şi acordurilor, precum şi, după caz, a actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului.

(16¹) Prevederile alin. (16) se aplică în mod corespunzător şi construcţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) care prezintă pericol public.

(17) Primăriile pot dezafecta construcţiile, proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publică, cu excepţia construcţiilor monument istoric, pe bază de autorizaţie de desfiinţare emisă în condiţiile alin. (16), cu obligaţia de a se întocmi documentaţii specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1.

(18) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire se calculează potrivit legii.

(19) Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30% din valoarea iniţială a taxei de autorizare.

(20) Instituţiile/Operatorii economici abilitate/abilitaţi prin lege să emită avizele/acordurile prevăzute la art. 5 alin. (1) au următoarele obligaţii:

a) să stabilească conţinutul-cadru al documentaţiilor specifice necesare pentru emiterea avizelor/acordurilor, precum şi lista altor documente şi condiţii specifice necesare, pe care le pun la dispoziţia publicului şi autorităţilor administraţiei publice competente pe pagina proprie de internet şi prin afişare la sediu;

b) să emită avizele/acordurile, în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentaţiei specifice complete, sub sancţiunea aplicării prevederilor legale privind aprobarea tacită, fără alte proceduri prealabile.

(20¹) Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise de către autorităţile pentru protecţia mediului competente, respectiv punctului de vedere şi actului administrativ al acestora, care se emit potrivit legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

(21) Autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.

(22) în aplicarea prevederilor alin. (21), autorităţile prevăzute la art. 4 au obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, precum şi fără a se aduce atingere garantării şi protejării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, potrivit legii.

(23) Autorităţile prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi pun la dispoziţia publicului următoarele informaţii:

a) conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate condiţiile necesare a fi îndeplinite de solicitanţi, sau, după caz, conţinutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

b) principalele motive şi considerente pe care se bazează emiterea autorizaţiei de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, ca urmare a examinării comentariilor şi opiniilor exprimate de public, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de consultare a publicului;

c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

În art. 9 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Documentaţiile tehnice - D.T. şi proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcţiilor şi instalaţiilor pentru construcţii, astfel:

a) de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părţii de arhitectură pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi a celor subterane;

b) de ingineri constructori şi de instalaţii, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru părţile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum şi la instalaţiile aferente acestora;

c) de conductor arhitect, urbanist şi/sau de subinginer de construcţii, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru clădiri de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor protejate, stabilite conform legii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru documentaţia de execuţie.

(3) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) angajează răspunderea acestora în condiţiile legii.

În art. 26 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant;

În art. 27 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Arhitectul-şef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - I), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-tentorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.

(5) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.

În art. 28 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi cultelor.

(3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd: Art. 30 - Definiţie (1) Certificatul de urbanism este actul de informare al autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţii de construire/desfiinţare, prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 43 lit. a) din Lege, care se emite, în principal, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, inclusiv pentru desfiinţarea construcţiilor ori a altor lucrări ori amenajări.

(2) Prin Certificatul de urbanism, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Lege, se aduc la cunoştinţă investitorului/solicitantului informaţii - existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii - cu privire la cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi la obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, privind:

a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului - teren şi/sau construcţii existente la data solicitării -, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

b) cerinţele urbanistice specifice amplasamentului;

c) avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării;

d) obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.

(3) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(4) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din Lege, în baza Certificatului de urbanism nu este permisă executarea lucrărilor de construcţii.

(5) Certificatul de urbanism se mai emite, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (6) din Lege, pentru îndeplinirea procedurilor legale de concesionare de terenuri, în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de documentaţie tehnico-economică "Studiu de fezabilitate", ori similară acesteia, precum şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

(6) Pentru aceeaşi parcelă (imobil) se pot emite certificate de urbanism mai multor solicitanţi, indiferent de calitatea acestora în raport cu proprietatea asupra parcelei. În această situaţie certificatele de urbanism urmează a avea acelaşi conţinut cu caracter de informare (privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului) conform prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pentru toţi solicitanţii.

Art. 31 - Solicitantul certificatului de urbanism

(1) Solicitantul certificatului de urbanism este persoana fizică sau juridică interesată să primească de la autoritatea administraţiei publice competente informaţii cu privire la un imobil - teren şi/sau construcţii - în scopurile definite la art. 6 din Lege.

(2) în vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul se va adresa autorităţilor competente prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (3), depunând, potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Lege, o cerere conform formularului-model F.1 «CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism» în care se vor înscrie atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism - localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel -, cât şi elementele care definesc scopul solicitării.

Art. 32 - Cerinţe urbanistice

(1) Certificatul de urbanism se întocmeşte în conformitate cu prevederile documentaţiilor de urbanism (P.U.G., P.U.Z., P.U.D.), iar pentru investiţiile care depăşesc limita unei unităţi administrativ-tentoriale se poate întocmi şi pe baza planurilor de amenajare a teritoriului (P.A.T.N., P.A.T.Z., P.A.T.J.), aprobate potrivit Legii şi, în lipsă, în conformitate cu regulile-cadru stabilite prin Regulamentul General de Urbanism (R.G.U.).

(2) În cazul în care scopul declarat de solicitant este autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar specificul obiectivului (funcţiune, accesibilitate, relaţii de vecinătate etc.) nu se încadrează în prevederile documentaţiilor de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului aprobate, ori dacă particularităţile amplasamentului (suprafaţă neconstruibilă ca urmare a unor interdicţii sau servituţi, a unor zone de protecţie a dotărilor de infrastructură, rezerve de teren pentru investiţii de interes public etc.) nu permit realizarea investiţiei, certificatul de urbanism se eliberează cu menţionarea expresă a incompatibilităţilor rezultate, precum şi a imposibilităţii emiterii unei autorizaţii de construire pentru obiectivul propus.

(3) în situaţii deosebite, în funcţie de condiţiile specifice de amplasament (poziţia terenului în ansamblul localităţii ori al teritoriului) şi/sau de importanţa şi complexitatea obiectivului de investiţii şi dacă prevederile documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate nu furnizează suficiente elemente necesare autorizării, ori dacă se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobate, emitentul poate cere suplimentar, prin certificatul de urbanism:

a) elaborarea, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, a unui plan urbanistic zonal (P.U.Z.) - numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate, întocmit şi aprobat în condiţiile legii - ori a unui plan urbanistic de detaliu (P.U.D.), după caz, urmând ca, după aprobare, prevederile acestuia să fie preluate în cadrul P.U.G. ori P.A.T.J.; în certificatul de urbanism se va face menţiunea că documentaţia tehnică - D.T. (D.T.A.C./D.T.A.D.) se va putea întocmi numai după aprobarea documentaţiei de urbanism şi cu obligativitatea respectării întocmai a prevederilor acesteia;

b) completarea, după caz, a documentaţiilor care însoţesc cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire cu următoarele studii, avize, expertize:

1. studii de specialitate: de circulaţie, istoric, de amenajare peisagistică, de impact asupra mediului (numai la solicitarea autorităţii de protecţie a mediului), studiu de însorire şi altele asemenea;

2. avize de la organismele competente pentru zonele asupra cărora s-a instituit un anumit regim de protecţie sau de restricţii de construire (protecţia zonelor naturale; protejarea monumentelor istorice; zone cu trafic aerian; vecinătatea construcţiilor şi ansamblurilor cu caracter militar; drumuri; reţele electrice şi de telecomunicaţii; magistrale de transport de gaze, de produse petroliere; căi ferate şi navigabile; cursuri de apă; staţii meteo; surse şi gospodării de apă, amenajări de îmbunătăţiri funciare etc);

3. expertize tehnice/audit energetic.

(4) Pentru lucrări la construcţiile existente (reparaţii, consolidări, schimbări de destinaţie a spaţiilor interioare etc), dacă prin acestea nu se aduc clădirilor modificări de natură urbanistică ori dacă noua funcţiune este compatibilă cu reglementările urbanistice ale zonei, nu este necesară întocmirea unui plan urbanistic zonal (P.U.Z.) ori de detaliu (P.U.D.), după caz.

Art. 33 - Depunerea documentaţiei

(1) În vederea emiterii certificatului de urbanism solicitantul trebuie să depună la emitent - autorităţile prevăzute la art. 4 din Lege - actele menţionate la art. 19.

(2) Cererea-tip pentru eliberarea certificatului de urbanism («Formularul-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism») se procură de la emitent şi se completează cu datele solicitate.

(3) La depunerea cererii-tip, emitentul comunică solicitantului cuantumul taxei necesare eliberării certificatului de urbanism, calculat potrivit reglementărilor legale în vigoare, solicitantul având obligaţia de a achita taxa de îndată şi de a prezenta copia documentului de plată.

Art. 34 - Verificarea conţinutului documentaţiei

(1) Verificarea conţinutului documentaţiei depuse pentru obţinerea certificatului de urbanism se efectuează în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate organizate în cadrul consiliului judeţean sau al primăriei, după caz, constatându-se dacă:

a) cererea este corect adresată emitentului - preşedintele consiliului judeţean, primarul general al municipiului Bucureşti, sau primarul, după caz - conform competenţelor de emitere stabilite de Lege;

b) cererea-tip este completată corect;

c) elementele de identificare privind solicitantul şi imobilul sunt suficiente, potrivit precizărilor privind completarea «Formularului-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism»

d) este precizat (declarat) scopul pentru care se solicită certificatul de urbanism;

e) există documentul de plată a taxei pentru emiterea certificatului de urbanism;

f) există extrasul de plan cadastral actualizat la zi, respectiv extrasul de carte funciară pentru informare, eliberate la cerere de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară.

(2) Dacă documentaţia depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente, în termen de 5 zile de la data înregistrării acest lucru se notifică în scris solicitantului, cu menţionarea elementelor lipsă din documentaţie, care se restituie în vederea completării.

(3) în situaţia prevăzută la alin. (2), începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea certificatului de urbanism se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora modificările/completările aduse documentaţiei iniţiale, ca urmare a notificării precum şi a depune şi înregistra documentaţia completă.

(4) în situaţia prevăzută la alin. (3) taxa încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru eliberarea certificatului de urbanism după depunerea documentaţiei complete.

Art. 35 - Redactarea certificatului de urbanism

(1) Certificatul de urbanism se redactează în baza cererii şi a documentaţiei complete depuse, în deplină concordanţă cu prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate şi cu situaţia reală din teren la data solicitării, utilizându-se formularul-model F.6 «CERTIFICAT DE URBANISM».

(2) Certificatul de urbanism solicitat în vederea realizării unor lucrări de construcţii se redactează făcându-se specificările necesare privind:

a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului;

b) încadrarea/neîncadrarea lucrărilor în prevederile documentaţiilor de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului aprobate;

c) nominalizarea avizelor, acordurilor, punctului de vedere şi, după caz, a actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, care trebuie să însoţească documentaţia tehnică - D.T.;

d) necesitatea întocmirii, după caz, a unor documentaţii de urbanism suplimentare, de tip P.U.Z. sau P.U.D., care să justifice soluţia urbanistică propusă, sau să modifice reglementările urbanistice existente pentru zona de amplasament, după caz, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (3), cu indicarea elementelor tematice care urmează a fi rezolvate prin acestea.

(3) În Certificatul de urbanism se înscriu informaţiile cunoscute de emitent la data emiterii extrase din documentaţiile de urbanism şi din regulamentele de urbanism aferente, aprobate potrivit legii, sau în lipsa acestora din Regulamentul general de Urbanism - RGU - aprobat prin H.G. nr. 525/1996, republicată, privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului - teren şi/sau construcţii -, după cum urmează:

a) Regimul juridic:

1. situarea imobilului în intravilan sau în afara acestuia;

2. natura proprietăţii sau titlul asupra imobilului, conform extrasului de carte funciară pentru informare, eliberat la cerere de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară;

3. servituţile care grevează asupra imobilului, dreptul de preemţiune, zona de utilitate publică;

4. includerea imobilului în listele monumentelor istorice şi/sau ale naturii ori în zona de protecţie a acestora, după caz.

b) Regimul economic:

1. folosinţa actuală;

2. destinaţia stabilită prin planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate;

3. reglementări ale administraţiei publice centrale şi/sau locale cu privire la obligaţiile fiscale ale investitorului;

4. alte prevederi rezultate din hotărârile consiliului local sau judeţean cu privire la zona în care se află imobilul.

c) Regimul tehnic:

1. Informaţii extrase din documentaţiile de urbanism, inclusiv din regulamentele de urbanism aferente, din planul cadastral deţinut de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, ori din planurile de amenajare a teritoriului, după caz, precum şi restricţiile impuse, în situaţia în care asupra imobilului este instituit un regim urbanistic special (zonă protejată, interdicţii temporare sau definitive de construire); în funcţie de complexitatea şi de volumul informaţiilor, acestea se vor putea prezenta şi într-o anexă la certificatul de urbanism (cu menţiunea expresă că aceasta face parte integrantă din certificatul de urbanism);

2. Obligaţii/constrângeri de natură urbanistică ce vor fi avute în vedere la proiectarea investiţiei:

(i) regimul de aliniere a terenului şi construcţiilor faţă de drumurile publice adiacente;

(ii) retragerile şi distanţele obligatorii la amplasarea construcţiilor faţă de proprietăţile vecine;

(iii) elemente privind volumetria şi/sau aspectul general al clădirilor în raport cu imobilele învecinate, precum şi alte prevederi extrase din documentaţii de urbanism, din regulamentul local de urbanism, din P.U.Z., P.U.D. sau din Regulamentul General de Urbanism, după caz;

(iv) înălţimea maximă admisă pentru construcţiile noi (totală, la cornişă, la coamă, după caz) şi caracteristicile volumetrice ale acestora, exprimate atât în număr de niveluri, cât şi în dimensiuni reale (metri);

(v) procentul maxim de ocupare a terenului (POT) şi coeficientul maxim de utilizare a terenului (CUT), raportate la suprafaţa de teren corespunzătoare zonei din parcelă care face obiectul solicitării;

(vi) dimensiunile şi suprafeţele minime şi/sau maxime ale parcelelor (în cazul proiectelor de parcelare);

3. Echiparea cu utilităţi existente şi referinţe cu privire la noi capacităţi prevăzute prin studiile şi documentaţiile anterior aprobate (apă, canalizare, gaze, energie electrică, energie termică, telecomunicaţii, transport urban etc);

4. Circulaţia pietonilor şi a autovehiculelor, accesele auto şi parcajele necesare în zonă, potrivit studiilor şi proiectelor anterior aprobate.

(4) În vederea încadrării investiţiei în reglementările urbanistice, aprobate în condiţiile legislaţiei în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, la cerere, autoritatea administraţiei publice locale competentă anexează la certificatul de urbanism informaţiile necesare cuprinse în documentaţiile urbanistice, anterior aprobate, pentru zona de interes, respectiv P.U.G./P.U.Z., inclusiv R.L.U. aferent - extrase din planşele de reglementări, echipare tehnico-edilitară, UTR, după caz - pe care are obligaţia de a marca retragerile obligatorii care generează limitele edificabilului în raport cu vecinătăţile, precum şi alte elemente apreciate ca necesare. Extrasul din P.U.G./P.U.Z, se anexează şi în situaţia în care s-a cerut elaborarea, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, a unei documentaţii de urbanism premergătoare - P.U.Z. sau P.U.D. -, după caz.

(5) În cazul intervenţiilor necesare pentru consolidarea şi/sau reabilitarea clădirilor colective de orice fel (cu mai mulţi proprietari în acelaşi imobil), în situaţia în care unii proprietari nu îşi dau acordul, în vederea urgentării autorizării şi a demarării lucrărilor de consolidare, lipsa acordului acestora va putea fi suplinită de hotărârea asociaţiei de proprietari, adoptată în condiţiile legii.

(6) În cazul condominiilor - imobile formate din teren cu una sau mai multe construcţii (corpuri de clădiri sau tronsoane/ansamblu rezidenţial format din locuinţe individuale în care există proprietăţi comune şi proprietăţi individuale -, în toate situaţiile în care este necesară evidenţierea defalcată a participării acestora, cotele-părţi din proprietatea indiviză se determină, conform prevederilor art. 40 alin. (3) din Lege, proporţional cu suprafaţa utilă a locuinţelor, a caselor de vacanţă, ori a suprafeţelor cu altă destinaţie din clădire, după caz.

(7) Emitentul certificatului de urbanism are obligaţia de a înscrie în rubrica rezervată scopul utilizării actului categoria de lucrări declarată de solicitant şi înscrisă în «Formularul-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism», în concordanţă cu precizările la acesta.

(8) În cazul în care scopul pentru care se solicită eliberarea certificatului de urbanism nu se încadrează în prevederile documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate, certificatul de urbanism se eliberează cu menţionarea incompatibilităţilor rezultate, inclusiv posibilitatea/imposibilitatea realizării obiectivului de investiţii.

(9) Certificatul de urbanism se completează, în funcţie de scopul pentru care a fost solicitat, după cum urmează:

a) pentru operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară, efectuate în scopul precizat la art. 6 alin. (6) din Lege, formularul se completează până la pct. 3 inclusiv;

b) pentru situaţia în care scopul declarat este realizarea de lucrări de construcţii, se completează în totalitate;

c) pentru cereri în justiţie se va completa în funcţie de cerinţele acestora.

(10) Pe toate documentele anexă la certificatul de urbanism se aplică ştampila-model "Anexă la Certificatul de urbanism nr. .. ", prezentată în anexa nr. 4.

(11) În vederea autorizării executării lucrărilor de branşamente/racorduri, prin certificatul de urbanism se solicită: proiectul de execuţie, contractul pe baza căruia se execută lucrările, taxa pentru ocuparea domeniului public, avizul Administraţiei Domeniului Public/Administraţiei străzilor, avizele administratorilor/furnizorilor de reţele, după caz, avizul Comisiei de coordonare reţele (pentru extinderi).

Art. 36 - Semnarea certificatului de urbanism

(1) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din Lege, certificatul de urbanism se emite şi se semnează de aceeaşi autoritate abilitată să emită autorizaţia de construire/desfiinţare, respectiv de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, acolo unde nu este instituită funcţia de arhitect şef. Responsabilitatea emiterii certificatului de urbanism revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.

(3) În absenţa semnatarilor prevăzuţi de Lege, menţionaţi la alin. (1), certificatul de urbanism se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciţi în acest scop, potrivit prevederilor legale.

(4) În conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât delegarea de către primar a competenţei de emitere a autorizaţiilor este interzisă, în mod analog, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (3) din Lege, această prevedere se aplică şi la emiterea certificatelor de urbanism.

Art. 37 - Înregistrarea certificatului de urbanism

(1) Emitentul certificatului de urbanism are obligaţia de a institui un registru de evidenţă a certificatelor de urbanism, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărul certificatului având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.

(2) În Registrul de evidenţă a certificatelor de urbanism se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral şi numărul de carte funciară, numele, codul numeric personal şi adresa solicitantului, scopul pentru care s-a emis certificatul de urbanism, taxa achitată şi termenul de valabilitate a certificatului de urbanism.

(3) Pentru certificatele de urbanism emise în condiţiile art. 32 alin. (3) şi (4), autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a organiza şi de a ţine la zi evidenţa acestora.

Art. 38 - Eliberarea certificatului de urbanism

(1) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului direct sau prin poştă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire), în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, indiferent de scopul pentru care a fost solicitat.

(2) În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al municipiului Bucureşti o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul ce face obiectul certificatului de urbanism.

(3) În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de primar, în baza avizului structurii de specialitate a consiliului judeţean, o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă consiliului judeţean.

(4) În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de primarul de sector al municipiului Bucureşti o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti.

Art. 39 - Valabilitatea certificatului de urbanism

(1) Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis, potrivit Legii.

(2) Emitentul certificatului de urbanism stabileşte termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins între 6 şi 24 luni de la data emiterii, în funcţie de:

a) scopul pentru care a fost solicitat;

b) complexitatea investiţiei şi caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul;

c) menţinerea valabilităţii prevederilor documentaţiilor urbanistice şi a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.

(3) Valabilitatea certificatului de urbanism încetează dacă: a) titularul renunţă la intenţia de a mai construi, situaţie în care are obligaţia de a notifica acest fapt autorităţii administraţiei publice emitente; b) titularul nu solicitată prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism în termenul legal de 15 zile înaintea expirării acesteia.

Art. 40 - Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism

(1) Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acestuia, pentru o perioadă de timp de maximum 12 luni, după care, în mod obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.

(2) Pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism se completează şi se depune la emitent o cerere-tip (potrivit «Formularului - model F.7 - CERERE pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism») însoţită de certificatul de urbanism emis, în original.

(3) Odată cu depunerea cererii de prelungire a valabilităţii certificatului de urbanism, solicitantul va face dovada achitării taxei de prelungire a acesteia.

Art. 41 - Asigurarea caracterului public

(1) Lista certificatelor de urbanism este publică.

(2) Lista se afişează lunar la sediul emitentului şi cuprinde enumerarea certificatelor de urbanism emise în luna precedentă (în ordinea eliberării), făcându-se evidenţierea fiecărui imobil prin menţionarea: adresei, a numărului cadastral şi de carte funciară, a numelui şi prenumelui solicitantului, precum şi a scopului pentru care a fost eliberat actul.

(3) Documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, precum şi celelalte reglementări care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanţilor certificatelor de urbanism, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului judeţean/local, după caz. Art. 42 - Definiţie (1) Autorizaţia de construire/desfiinţare este, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Lege, actul final de autoritate al administraţiei publice competente potrivit legii, în baza căruia se pot executa lucrări de construcţii şi pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor cu privire la construirea, respectiv desfiinţarea construcţiilor, inclusiv a instalaţiilor aferente, precum şi a amenajărilor, după caz.

(2) Lucrările de execuţie a instalaţiilor aferente construcţiilor se autorizează, de regulă, odată cu lucrările de construcţii, constituind împreună cu acestea lucrările de bază. În anumite situaţii, lucrările de execuţie a instalaţiilor aferente construcţiilor se pot autoriza separat.

(21) În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) pct. 3 din Lege, branşamentele şi racordurile aferente reţelelor edilitare se autorizează de către primarul general al municipiului Bucureşti, în situaţia în care acestea sunt incluse în documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale.

(3) Potrivit definiţiei cuprinsă în anexa nr. 2 la Lege, instalaţiile aferente construcţiilor sunt echipamentele care asigură utilităţile - apă, canal, energie electrică şi termică, ventilaţii, comunicaţii, etc. - necesare funcţionării construcţiilor, care sunt situate în interiorul limitei de proprietate, de la branşament/racord la utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcţie.

(4) Utilajele, echipamentele şi instalaţiile tehnologice industriale nu sunt de natura instalaţiilor aferente construcţiilor, aşa cum sunt acestea definite în anexa nr. 2 la Lege.

(5) Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Lege, autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, aşa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) din Lege.

Art. 43 - Emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare

(1) Autorizaţia de construire/desfiinţare se emite pentru categoriile de lucrări precizate de solicitant în cererea de autorizare, stabilite în conformitate cu prevederile Legii şi detaliate în anexa la cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare (se utilizează formularul - model F.8 «CERERE pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare»).

(2) În condiţiile prevederilor art. 7 alin. (1) din Lege, autorizaţia de construire/desfiinţare se emite în cel mult 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit după cum urmează:

a) maximum 15 zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 7 alin. (11) din Lege, pentru lucrările la construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole;

b) în regim de urgenţă, potrivit prevederilor art. 7 alin. (10) din Lege, pentru lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (16) din Lege;

(4) în condiţiile Legii, nu se emit autorizaţii provizorii.

(5) în situaţia emiterii autorizaţiei de construire pentru construcţiile cu caracter provizoriu este obligatorie specificarea termenului pentru care se acordă provizoratul, precum şi consecinţele şi măsurile care decurg din depăşirea acestui termen.

(6) Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Lege, coroborat cu art. 42 alin. (4), autorizaţia de construire pentru obiectivele industriale, de transport tehnologic, etc. se emite numai pentru lucrările de construcţii - inclusiv cele necesare pentru realizarea structurilor constructive de susţinere a utilajelor, echipamentelor sau instalaţiilor tehnologice industriale din componenţa acestora.

Art. 44 - Solicitantul autorizaţiei de construire/desfiinţare (1) Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Lege, solicitantul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren şi/sau construcţii -, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcţii.

(2) Solicitarea emiterii unei autorizaţii de construire/desfiinţare se poate face fie direct de către deţinătorul/deţinătorii titlului asupra imobilului sau de investitori, fie prin intermediul unui împuternicit, desemnat în condiţiile legii, care poate fi consultantul, proiectantul, orice altă persoană fizică, ori o persoană juridică autorizată care are în obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrărilor de construcţii.

(3) În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale se asociază, finanţează sau realizează lucrări de utilitate publică - modernizări, refaceri de străzi, reabilitări, racordări de străzi la utilităţi etc. - pe imobile din domeniul public şi privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, autorizaţia de construire se va obţine în baza unei documentaţii cadastrale şi a înscrierii în cartea funciară a imobilului. Acolo unde nu este posibilă înscrierea în cartea funciară a imobilului, suportul topografic întocmit în baza măsurătorilor va cuprinde şi reprezentarea limitelor imobilelor învecinate care au atribuite numere cadastrale şi se va recepţiona din punct de vedere tehnic de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.

(4) În cazul lucrărilor de construire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie, reţelele tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, lucrări de infrastructură, transport distribuţie a energiei electrice, termice sau gaze naturale executate în extravilan, realizate pe terenuri situate în extravilanul localităţilor, ce au făcut obiectul legilor proprietăţii, se va prezenta planul parcelar al tarlalei, recepţionat şi integrat în baza de date a oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară. Terenurile afectate de aceste lucrări vor fi identificate conform planului parcelar recepţionat de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.

(5) Procedura de înregistrare a terenurilor este stabilită de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată şi în normele de aplicare a acesteia, emise de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Art. 45 - Depunerea documentaţiei

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de construire/desfiinţare solicitantul trebuie să se adreseze autorităţii administraţiei publice locale emitentă a certificatului de urbanism, ori după caz, autorităţii publice centrale conform art. 4 alin. (5) şi art. 43 lit. b) din Lege, care are obligaţia de a comunica solicitantului cuantumul taxei de emitere a autorizaţiei, calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, a normelor de aplicare a acesteia, precum şi al altor taxe legale, după caz.

(2) După achitarea taxei/taxelor prevăzute la alin. (1) solicitantul va depune documentaţia cuprinzând toate documentele specificate la art. 20 alin. (1), cu respectarea, după caz, a prevederilor de la art. 20 alin. (3), însoţită de copia documentului de plată a taxei/taxelor.

(3) Documentaţia prezentată în condiţiile prevederilor alin. (2) se preia şi se înregistrează la ghişeul autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţia de construire.

Art. 46 - Verificarea conţinutului documentaţiei depuse (1)

Structurile de specialitate organizate în cadrul consiliilor judeţene, Primăriei Municipiului Bucureşti şi primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi, după caz, ale comunelor, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor comunale sau, după caz, structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice centrale competente, conform Legii, să emită autorizaţii de construire, au obligaţia de a verifica dacă documentaţia este completă, constatând dacă:

a) cererea este adresată autorităţii administraţiei publice locale competentă, potrivit Legii, să emită autorizaţia;

b) formularul cererii şi anexa sunt completate corespunzător;

c) certificatul de urbanism este în valabilitate, iar scopul eliberării sale coincide cu obiectul cererii pentru autorizare;

d) există dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, precum şi, după caz, a extrasului de plan cadastral şi a extrasului de carte funciară de informare, actualizate la zi, dacă legea nu dispune altfel;

e) documentaţia tehnică - DT este completă şi conformă cu prevederile anexei nr. 1 la Lege şi ale prezentelor norme metodologice;

f) există avizele şi acordurile favorabile şi, după caz, studiile cerute prin certificatul de urbanism;

g) există referatele de verificare a proiectului şi, după caz, referatele de expertizare tehnică/audit energetic, după caz;

h) se face dovada achitării taxelor legale necesare emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare;

i) este aplicată pe piesele scrise şi desenate parafa emisă de Ordinul Arhitecţilor din România, care confirmă dreptul arhitectului/conductorului arhitect, după caz, de a proiecta şi semna documentaţiile, în condiţiile prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 24 alin. (1) lit. c) din Lege.

(2) În situaţia în care, în urma analizei documentaţiei depuse, se constată faptul că documentaţia tehnică - D.T. este incompletă sau necesită clarificări tehnice, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Lege, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile calendaristice de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia. Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora, a depune şi înregistra modificările/completările aduse documentaţiei tehnice iniţiale ca urmare a notificării.

(3) Responsabilitatea emiterii unei autorizaţii pe baza unei verificări superficiale sau părtinitoare revine, în egală măsură, atât semnatarilor autorizaţiei, cât şi persoanelor fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire care răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 43 alin. (2) şi (3).

(4) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (9) din Lege, autoritatea administraţiei publice locale/competente, potrivit Legii, emitentă a autorizaţiei de construire/desfiinţare, nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului a unor litigii aparţinând solicitantului, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, privind imobilul - teren şi/sau construcţii -, situaţie în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepţia cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară şi este evidenţiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.

(5) în situaţia prevăzută la alin. (2) taxa pentru autorizare încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru emiterea autorizaţiei după depunerea documentaţiei complete.

Art. 47 - Examinarea tehnică şi avizarea documentaţiei

(1) Examinarea tehnică a documentaţiei depuse se efectuează de structurile de specialitate şi are ca obiect documentaţia tehnică - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (D.T.A.C. + D.T.O.E.) sau de desfiinţare (D.T.A.D. + D.T.O.E.), după caz, inclusiv datele înscrise în anexa la cerere, şi constă în examinarea modului în care sunt respectate:

a) datele şi condiţiile cerute prin certificatul de urbanism; b) reglementările cu privire la întocmirea şi conţinutul proiectului supus autorizării, aşa cum rezultă din anexa nr. 1 la Lege, coroborate cu prevederile art. 21 alin. (4) şi art. 28;

c) prevederile cu privire la competenţele proiectanţilor pentru semnarea documentaţiilor, în conformitate cu prevederile art. 9 din Lege şi ale Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată;

d) prevederile cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori de proiecte atestaţi potrivit prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, în vederea asigurării cerinţelor de calitate a proiectului;

e) introducerea condiţiilor din avizele, acordurile, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia, favorabile, obţinute în condiţiile Legii, precum şi, după caz, din studiile cerute prin certificatul de urbanism;

(2) În situaţia în care documentaţia prezentată este conformă exigenţelor cuprinse la alin. (1), structura de specialitate a emitentului promovează documentaţia în vederea emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare.

Art. 48 - Redactarea autorizaţiei de construire/desfiinţare (1) Autorizaţia de construire/desfiinţare se redactează de către structura de specialitate din cadrul administraţiei publice judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, ori de persoana cu responsabilitate în domeniile urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor care nu au organizate structuri de specialitate, prin completarea «Formularul-model F.11 - AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE», în conformitate cu documentaţia prezentată.

(2) Prin autorizaţia de construire/desfiinţare emitentul poate impune anumite condiţii pentru perioada executării lucrărilor autorizate, rezultate din aplicarea normelor generale şi locale, privind:

a) condiţiile de utilizare a domeniului public (accese în zona şantierului, staţionări ale utilajelor, închideri de drumuri publice, ocupări temporare de spaţii publice, treceri temporare sau săpături în spaţiile publice, devieri ale circulaţiei auto sau pietonale, protecţia circulaţiei, executarea unor drumuri provizorii, folosirea unor elemente de reclamă etc);

b) măsurile de protejare a proprietăţilor particulare învecinate;

c) măsurile de protecţie sanitară şi socială în situaţia cazării unor muncitori sezonieri (executarea de baracamente, grupuri sociale, grupuri sanitare, dotări de toate tipurile în cazul unui număr mai mare de muncitori, plata serviciilor suplimentare prestate de unităţile existente etc);

d) măsurile de securitate la incendiu.

(3) În situaţia autorizării executării lucrărilor pentru construcţii cu caracter provizoriu, la pct. 3 din «Formularul-model F.11 - AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE» emitentul are obligaţia de a face precizări privind obligaţiile care decurg din "caracterul provizoriu şi durata de existenţă limitată până la ", inclusiv precizări privind termenul de încetare a funcţionării obiectivului autorizat.

(4) În situaţia în care formularul tipizat nu permite înscrierea tuturor menţiunilor necesare, acestea se vor putea insera într-o anexă la autorizaţie (cu menţiunea expresă că aceasta face parte integrantă din autorizaţia de construire/desfiinţare).

(5) Documentaţia tehnică - D.T. (D.T.A.C, D.T.A.D., D.T.O.E., după caz), constituie documentul martor al autorizării, scop în care i se aplică ştampila "VIZAT SPRE NESCHIMBARE", prevăzută în «Anexa nr. 5 - Model ştampilă VIZAT SPRE NESCHIMBARE», pe toate piesele scrise şi desenate componente. Un exemplar se restituie solicitantului odată cu autorizaţia, iar al doilea exemplar rămâne în arhiva emitentului autorizaţiei.

Art. 49 - Semnarea autorizaţiei de construire/desfiinţare (1) Semnarea autorizaţiei de construire/desfiinţare se face de către autoritatea administraţiei publice judeţene/locale, după caz, potrivit competenţelor prevăzute la art. 4 din Lege. Alături de autoritatea administraţiei publice emitente, autorizaţia de construire/desfiinţare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, acolo unde nu este instituită funcţia de arhitect-şef. Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.

(3) În absenţa semnatarilor prevăzuţi de Lege, menţionaţi la alin. (1), autorizaţiile de construire/desfiinţare se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciţi în acest scop, potrivit prevederilor legale.

(4) În conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, delegarea de către primar a competenţei de emitere a autorizaţiilor este interzisă.

Art. 50 - înregistrarea autorizaţiei de construire/desfiinţare (1) Emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare are obligaţia de a institui un registru de evidenţă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărul autorizaţiei având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.

(2) În Registrul de evidenţă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral şi numărul de carte funciară, numele şi prenumele solicitantului, codul numeric personal şi adresa, titlul de proprietate asupra imobilului, lucrările autorizate, valoarea lucrărilor autorizate, durata de execuţie şi termenul de valabilitate a autorizaţiei.

(3) Pentru autorizaţiile de construire/desfiinţare emise în condiţiile art. 51 alin. (2) - (4), autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a organiza evidenţa acestora.

Art. 51 - Eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare

(1) Autorizaţia de construire/desfiinţare se eliberează solicitantului, direct sau prin poştă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire) în termen de maximum 30 zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei complete.

(2) în situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al municipiului Bucureşti, ori, în condiţiile prevăzute de Lege, de către autorităţile administraţiei publice centrale competente, cu excepţia celor prevăzute la art. 43 lit. a) din Lege, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă primăriei pe a cărei rază administrativ-teritorială se află imobilul ce face obiectul autorizării.

(3) în situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de primar în baza avizului structurilor de specialitate ale consiliului judeţean, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă consiliului judeţean.

(4) În situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de primarul de sector al municipiului Bucureşti, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti.

Art. 52 - Valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare

(1) Prin autorizaţia de construire/desfiinţare emitentul stabileşte şi înscrie în formular:

a) termenul de valabilitate al autorizaţiei de construire/desfiinţare;

b) durata de execuţie a lucrărilor.

(2) Valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se constituie din:

a) intervalul de timp, de cel mult 12 luni de la data emiterii, în interiorul căruia solicitantul este obligat să înceapă lucrările autorizate;

b) în cazul îndeplinirii condiţiei specificate la lit. a), începând cu data anunţată a începerii lucrărilor, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzută prin autorizaţie.

(3) Durata executării lucrărilor, care reprezintă timpul fizic maxim necesar pentru realizarea efectivă a lucrărilor de construcţii autorizate, se stabileşte de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare, pe baza datelor înscrise în cerere - respectiv în anexa la aceasta - conform prevederilor documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. sau de desfiinţare - D.T.A.D., după caz. În funcţie de interesul public şi de gradul de complexitate al lucrărilor, emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate reduce durata executării lucrărilor faţă de cea solicitată prin documentaţie, cu consultarea investitorului/beneficiarului, managerului de proiect, proiectantului, sau consultantului, după caz.

(4) În cazul schimbării investitorului pe parcursul executării şi înaintea finalizării lucrărilor, potrivit prevederilor art. 7 alin. (14) din Lege, valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se menţine, cu condiţia respectării în continuare a prevederilor acesteia, precum şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare. În această situaţie, autorizaţia împreună cu celelalte acte -avize, acorduri, documentaţii etc. -, care au stat la baza eliberării acesteia, aparţin de drept noului investitor (proprietar).

Art. 53 - Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare

(1) în cazul în care lucrările de construcţii nu au fost începute ori nu au fost executate integral în termenele stabilite prin autorizaţia de construire/desfiinţare potrivit prevederilor art. 52, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei.

(2) Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare se va solicita cu cel puţin 15 zile înaintea datei expirării termenului de valabilitate şi se poate acorda, potrivit Legii, o singură dată pentru cel mult 12 luni.

(3) Decizia privind acordarea prelungirii valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare este de competenţa emitentului acesteia, în baza examinării cererii în raport cu:

a) interesul public;

b) complexitatea lucrărilor autorizate;

c) stadiul executării lucrărilor ori cauzele care au dus la nerespectarea termenelor prevăzute în autorizaţie.

(4) Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare se înscrie în originalul autorizaţiei iniţial emise, fără a fi necesară prezentarea unei alte documentaţii. În această situaţie emitentul autorizaţiei are obligaţia de a comunica decizia sa solicitantului, în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii.

Art. 54 - Pierderea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare. Emiterea unei noi autorizaţii.

(1) Autorizaţia de construire/desfiinţare îşi pierde valabilitatea prin:

a) neînceperea lucrărilor în termenul de valabilitate stabilit prin autorizaţia de construire/desfiinţare ori nefinalizarea acestora conform duratei de execuţie stabilite prin autorizaţie, dacă nu a fost solicitată prelungirea valabilităţii autorizaţiei;

b) nefinalizarea lucrărilor în termenul acordat ca prelungire a valabilităţii autorizaţiei;

c) modificarea condiţiilor, datelor sau conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) este necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare.

(3) În cazul nefinalizării lucrărilor în termenul acordat prin prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea, în condiţiile legii, a unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare, corespunzător stadiului fizic al realizării lucrărilor autorizate la data solicitării, pentru lucrările de construcţii rămase de executat în raport cu proiectul şi avizele care au stat la baza emiterii autorizaţiei iniţiale. În această situaţie taxele de autorizare se vor calcula corespunzător valorii lucrărilor rămase de executat.

(4) În situaţia în care termenul de valabilitate a autorizaţiei a expirat -inclusiv cel acordat prin prelungirea valabilităţii iniţiale -, pentru emiterea unei noi autorizaţii de construire în vederea finalizării lucrărilor rămase de executat valabilitatea certificatului de urbanism, precum şi a avizelor şi acordurilor emise la prima autorizaţie se menţine, cu condiţia realizării construcţiei în conformitate cu prevederile autorizaţiei iniţiale.

(5) în cazul întreruperii execuţiei lucrărilor pe o perioadă îndelungată (peste limita de valabilitate a autorizaţiei de construire/desfiinţare), fără luarea măsurilor de conservare, potrivit prevederilor legale în vigoare privind calitatea în construcţii, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare, care va avea la bază o documentaţie tehnică întocmită în conformitate cu concluziile referatului de expertiză tehnică a lucrărilor executate.

(6) Potrivit prevederilor art. 7 alin. (15), (151) şi (153) din Lege, orice modificare adusă documentaţiei tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor este supusă reluării procedurii de autorizare dacă modificările nu se încadrează în limitele avizelor, acordurilor şi actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente. Verificarea încadrării modificărilor în limitele avizelor şi acordurilor se face de către structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi în condiţiile legii, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare, iar verificarea încadrării modificărilor în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Art. 55 - Asigurarea caracterului public

(1) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (21) din Lege, autorizaţiile de construire/desfiinţare împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, au caracter public. În acest scop, se pun la dispoziţia publicului, pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice competente, emitentă, sau prin afişare la sediul acesteia listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării şi obţinerii, după caz, a informaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (23) din Lege.

(2) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (22) din Lege, caracterul public al autorizaţiilor de construire/desfiinţare prevăzut la alin. (1) se asigură fără a se aduce atingere restricţiilor impuse de legislaţia în vigoare privind secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, garantarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.

Art. 59 - Intrarea în legalitate

(1) Organul de control care a sancţionat contravenţional pentru fapta de a se executa lucrări de construcţii fără autorizaţie sau cu încălcarea dispoziţiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligaţia de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei, sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul-verbal.

(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administraţiei publice competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) În situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate "rezistenţă mecanică şi stabilitate" privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii.

În art. 45 din Legea nr. 50/1991 s-au prevăzut următoarele: (1) în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor organiza, în cadrul aparatului propriu, structuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor aflate în responsabilitatea arhitectului-şef, funcţionar public cu funcţie de conducere, şeful compartimentului/structurii de specialitate, cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii, şi pentru:

a) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism, precum şi eliberarea certificatelor de urbanism;

c) întocmirea şi eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare;

d) organizarea şi exercitarea controlului propriu privind disciplina în construcţii.

(5) Funcţia de arhitect-şef, prevăzută la alin. (1), se înscrie în nomenclatorul funcţiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi locale şi se echivalează după cum urmează:

a) şef de departament sau director general, pentru arhitectul-şef al municipiului Bucureşti, respectiv pentru arhitectul-şef al judeţului, arhitecţii-şefi ai municipiilor, precum şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti;

b) şef serviciu, pentru arhitecţii-şefi ai oraşelor;

c) şef birou, pentru persoanele cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi al autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor de comună, şefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, în condiţiile prevăzute la alin. (2).

În fişa postului s-au prevăzut următoarele: Informaţii generale privind postul:

1. Denumirea postului: Arhitect şef

2. Nivelul postului: funcţie publică de conducere

3. Scopul principal al postului:

- avizarea şi controlul implementării reglementărilor din documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului;

- coordonarea şi consultanţa în elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului iniţiate de administraţia publică locală;

- avizarea strategiilor de dezvoltare urbană, politicilor urbane şi planurilor de acţiune aferente acestora;

- avizarea şi controlul implementării instrumentelor de control al dezvoltării urbane (planuri de urbanism, zonificări, regulamente de urbanism şi de construire, etc);

- asigurarea integrării competitive a municipiului Galaţi în contextul dezvoltării la nivel european, urmărind viziunea comună a actorilor urbani implicaţi în proces prin adaptarea propunerilor locale şi regionale la strategiile şi politicile naţionale şi europene;

- urmărirea şi evaluarea permanentă a rezultatelor din domeniul de activitate (pe măsură ce necesităţile şi resursele evoluează) şi propunerea de soluţii şi acţiuni eficiente de corectare a acestora ţinând cont de realitatea economică şi de dezvoltarea durabilă;

- identificarea şi penalizarea conform legii a lucrărilor de construire/desfiinţare ilegale;

- întocmirea, verificarea legalităţii din punct de vedere tehnic şi eliberarea actelor de autoritate în domeniu (certificate de urbanism, autorizaţii de construire/desfiinţare, regularizări taxe de autorizare în construcţii, certificate de nomenclatură stradală, etc);

- asigurarea consultării populaţiei şi a actorilor urbani interesaţi în procesul planificării urbane prin mediatizarea necesară pentru punerea în valoare a acţiunilor;

- coordonarea şi controlul armonizării proiectelor de investiţii în infrastructură cu obiectivele dezvoltării urbane locale;

- coordonarea activităţii de protejare a patrimoniului construit.

Condiţii specifice pentru ocuparea postului:

1. Studii de specialitate, studii superioare în domeniul arhitecturii şi urbanismului

2. Perfecţionări (specializări): -

3. Cunoştinţe de operare/programare pe calculator (necesitate şi nivel): -

4. Limbi străine (necesitate şi nivel): -

5. Abilităţi, calităţi şi aptitudini necesare:

- competenţa menţinută prin procesul de formare continuă, prin informarea privind nevoile globale ale comunităţii şi prin cunoaşterea unei maxime diversităţi de discipline conexe domeniului de activitate;

- responsabilitatea exprimată prin ansamblul intervenţiilor în activitatea sa, exclusiv în folosul comunităţii locale;

- integritatea, onoarea încrederii comunităţii locale şi folosirea informaţiilor pe care le deţine exclusiv în folosul acesteia;

- respectarea legalităţii, inclusiv prin propuneri de îmbunătăţire a cadrului legislativ din domeniul de activitate;

- eficienţă - propunerile iniţiate şi deciziile adoptate vor ţine cont de realitatea economică, de aspectele mediului înconjurător şi social în contextul dezvoltării durabile;

- adaptabilitatea şi flexibilitatea - integrarea propunerilor locale şi regionale în strategiile naţionale şi europene prin susţinerea intereselor dezvoltării locale fără a le afecta pe celelalte;

- gestionarea strategică a dezvoltării spaţiale - prin utilizarea fără discriminări a unor instrumente administrative de dezvoltare şi control al acesteia, clare şi flexibile;

- solidaritatea, subsidiaritatea şi echitatea în luarea deciziilor, în soluţiile pe care le propune şi în implementarea lor;

- asigurarea binelui public prin consilierea dată autorităţilor locale şi cetăţenilor municipiului;

- facilitarea participării publice şi a cooperării între autorităţile locale, actorii economici şi cetăţeni la dezvoltarea urbană şi coeziunea spaţială:

- transparenţă prin diseminarea informaţiei pentru a asigura accesibilitatea egală a tuturor actorilor urbani interesaţi.

6. Cerinţe specifice: călătorii frecvente, delegări, disponibilitate pentru lucru în program prelungit în anumite condiţii.

7. Competenţa managerială:

Atribuţiile postului:

1. Coordonează activitatea Direcţiei Urbanism şi Planificare Urbană şi a structurilor de specialitate din componenţa acesteia;

2. Verifică documentaţiile de obţinere a certificatului de urbanism, inclusiv existenţa şi valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentaţiei tehnice, şi semnează certificatele de urbanism şi DTCU;

3. Verifică documentaţiile de obţinere a autorizaţiei de construire, inclusiv existenţa şi valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentaţiei tehnice, şi semnează autorizaţiile de construire şi DTAC;

4. Verifică documentaţiile de P.U.D şi P.U.Z şi conţinutul proiectelor de hotărâre a Consiliului Local prin care aceste documentaţii sunt propuse spre aprobare, şi vizează rapoartele de specialitate aferente acestora;

5. Verifică studiile de oportunitate, elaborează avizele prealabile de oportunitate şi le înaintează spre semnare Primarului;

6. Reprezintă şi îşi asumă răspunderea prin semnătură a rapoartelor de specialitate din domeniile de activitate, înaintate spre analiză, dezbatere şi aprobare Consiliului Local;

7. Coordonează strategia de dezvoltare urbană şi elaborarea documentaţiilor componente acesteia (P.U.G. municipiul Galaţi, P.I.D.U. municipiul Galaţi, etc.)

8. Reprezintă municipalitatea în relaţia cu cetăţenii şi alţi factori interesaţi, pe probleme aflate în sfera sa de competenţă;

9. Asigură existenţa şi funcţionarea comisiilor de specialitate conform legii (ex: Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism);

10. Contribuie la stabilirea regulilor şi a fondurilor alocate pentru elaborarea şi gestionarea documentaţiilor de urbanism şi pentru furnizarea datelor referitoare la acestea;

11. Propune emiterea dispoziţiilor Primarului în probleme specifice activităţii;

12. Semnează actele de autoritate, informative, şi caracter de recomandare, de relaţii interne, de relaţii cu terţi, emise în cadrul Instituţiei Arhitect Şef;

13. Asigură posibilităţi de instruire pentru pregătirea în domeniul tehnic şi legislativ a angajaţilor Instituţiei Arhitect Şef;

14. Asigură şi îşi asumă răspunderea pentru asigurarea legalităţii şi respectarea termenelor legale pentru soluţionarea cererilor, adreselor care se află în domeniul său de competenţă;

15. Organizează concursuri de urbanism şi de arhitectură atât pentru clădiri şi spaţii publice, cât şi pentru amplasamente necesare acestora;

16. Cooperează cu alţi factori responsabili pentru protecţia patrimoniului construit şi a zonelor naturale protejate;

17. Organizează audienţe pentru petenţi;

18. Administrează, coordonează, verifică şi răspunde pentru activitatea din cadrul Instituţiei Arhitect Şef.

Identificarea funcţiei publice corespunzătoare postului.

1. Denumire: arhitect şef

2. Clasa I

3. Gradul profesional -

4. Vechime în specialitatea studiilor: 5 ani

Sfera relaţională: subordonat direct primarului

Superior pentru funcţionarii Instituţiei Arhitect Şef

Cu Adresa nr. 40496 din 18 aprilie 2011, Primăria Municipiului Galaţi a comunicat funcţiile pe care Ie-a deţinut inculpatul B.I., după cum urmează:

- funcţia publică temporară vacantă de consilier în cadrul Serviciului Programare Aplicaţii, în perioada 29 decembrie 2008 - 26 februarie 2009 şi în perioada 22 iunie 2009 - 08 februarie 2011;

- funcţia publică vacantă de arhitect şef, cu caracter temporar, în perioada 27 februarie 2009 - 22 iunie 2009; a fost desemnat ca persoană cu responsabilitate în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului în perioada 11 ianuarie 2011 - 14 februarie 2011;

- funcţia publică vacantă de arhitect şef cu caracter temporar, începând cu data de 08 februarie 2011 (adresă, file ..; dispoziţii primar, file ..).

Din actele normative şi fişa postului expuse mai sus rezultă atribuţiile de serviciu ale inculpatului, în esenţă acestea fiind verificarea documentaţiilor de obţinere a certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, inclusiv existenţa şi valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentaţiei tehnice, eliberarea şi semnarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire.

Pentru îndeplinirea acestor atribuţii, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice şi ambientale expuse mai sus, precum şi din declaraţiile martorului denunţător M.G.L. şi ale martorului C.N., zis N. inculpatul a pretins şi primit sume de bani.

S-a apreciat că afirmaţia inculpatului că i-a pretins bani martorului denunţător pentru efectuarea lucrărilor de proiectare nu este reală, deoarece din convorbirile ambientale rezultă clar că pretinderea inculpatului s-a referit la semnarea şi eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Niciodată inculpatul nu a pronunţat expresia „lucrări de proiectare". De altfel, chiar dacă am merge pe ideea că inculpatul putea întocmi aceste lucrări, verificarea lor intra tot în atribuţiile inculpatului, iar banii primiţi şi pretinşi erau şi pentru îndeplinirea acestei atribuţii de serviciu.

Inculpatul era obligat să aplice sancţiuni contravenţionale în cazul ridicării unor construcţii fără autorizaţie şi să ia măsuri de desfiinţare sau de intrare în legalitate, însă, în schimbul banilor pretinşi şi primiţi, şi-a încălcat aceste atribuţii. De altfel, în fişa postului se prevedea clar că inculpatul avea ca atribuţii de serviciu identificarea şi penalizarea conform legii a lucrărilor de construire/desfiinţare ilegale. Chiar dacă inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorului denunţător şi a luat la cunoştinţă de contravenţia săvârşită, nu a luat nicio măsură legală cu privire la aceasta.

Intrarea în legalitate se putea face numai după ce organul de control a sancţionat contravenţional fapta de a se executa lucrări de construcţii fără autorizaţie şi, bineînţeles, numai în situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întrunea condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent. În acest din urmă caz, autoritatea administraţiei publice locale competente putea proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impuneau, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate "rezistenţă mecanică şi stabilitate" privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii.

S-a reţinut ca inculpatul putea să dea consultanţă numai în elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului iniţiate de administraţia publică locală şi nu iniţiate de persoanele fizice sau juridice. De altfel, în încheierea Tribunalului Galaţi din 13 aprilie 2011, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă, judecătorul a reţinut că inculpatul a pretins şi a primit bani de la martorul denunţător în schimbul consultanţei arhitectonice pe care i-a dat-o. Or, din convorbirile ambientale nu rezultă sub nicio formă acest aspect, ci faptul că inculpatul i-a promis că-i va elibera certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Aceste noţiuni nu sunt echivalente cu aceea de consultanţă, care presupune sfătuire, lămurire dată asupra unei chestiuni de specialitate (Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 216). Nici din declaraţia inculpatului dată în faţa judecătorului nu rezultă că el i-a dat martorului denunţător consultanţă. Astfel, inculpatul a declarat că i-a promis martorului denunţător întocmirea proiectului de construcţie al acelui balcon; nu a dat autorizaţii de construcţie şi nu a efectuat lucrări sau consultanţă în mod privat după ce a devenit arhitect şef al municipiului Galaţi. Deci inculpatul a recunoscut în mod expres că nu a dat consultanţă martorului denunţător.

S-a mai reţinut ca din convorbirile ambientale rezultă şi traficarea influenţei inculpatului asupra celorlalţi factori decizionali din Primăria municipiului Galaţi iar din dialoguri rezultă clar că inculpatul a pretins în total suma de 120 milioane ROL (echivalentul a 3.000 de euro), din care a primit până la data de 12 aprilie 2011 suma de 60 milioane ROL, urmând ca a doua zi să primească şi diferenţa de 60 milioane de lei. Această din urmă sumă urma să o dea şi la celelalte persoane cu atribuţii decizionale, cum ar fi Primarul municipiului Galaţi.

La întrebarea martorului denunţător dacă nu îl costa mai puţin dacă urma calea legală, inculpatul i-a răspuns că primarul îi semna negativ certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, dându-i de înţeles că nu mai el putea să-i rezolve favorabil problema. De altfel, inculpatul era unul dintre factorii decizionali şi anume cel mai important, având în vedere domeniul de specialitate pe care îl conducea şi controla.

De altfel, în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 13 aprilie 2011, inculpatul a recunoscut că urma să-şi trafice influenţa, declarând că „la acel moment a afirmat însă că pentru a obţine autorizaţia de construire poate apela la persoane influente pe care el le cunoaşte".

Martorul C.N., zis N. a declarat că a efectuat nişte lucrări de amenajări interioare în vila inculpatului B.I., care s-au ridicat la suma de 10.000 RON.

Având în vedere că nu primise niciun ban din suma respectivă şi cunoscând că nici M.G.L. nu apucase să-i dea bani lui B.I., pentru eliberarea autorizaţiei de construire, în anul 2009, au căzut de acord toţi trei ca M.G.L. să-i dea lui suma de 1.500 euro pe care trebuia să i-o dea lui B.I., iar acesta din urmă trebuia să-i mai dea lui pentru lucrările efectuate doar diferenţa până la 10.000 RON.

Astfel, M.G.L. i-a înmânat suma de 6.000 RON, echivalentul a 1.500 euro, urmând ca B.I. să-i mai achite diferenţa de 4.000 RON.

Imediat după ce a primit suma de 6.000 RON de la M.G.L. I-a contactat telefonic pe inculpatul B.I. şi i-a adus la cunoştinţă că M.G.L. i-a dat suma de 6.000 RON, iar acesta i-a mărturisit că îi va rezolva proiectul şi toată documentaţia balconului (extindere), inclusiv eliberarea autorizaţiei de construcţie.

Ulterior din mai multe discuţii purtate cu M.G.L. a înţeles că inculpatul B.I. nu şi-a respectat promisiunea de a-i obţine documentele necesare pentru intrarea în legalitate a extinderii.

În atare condiţii, s-a constatat că susţinerea inculpatului în sensul că nu a primit suma de 1.500 de euro de la martorul C.N., zis N., este neîntemeiată. De altfel, cu ocazia discuţiei ambientale din 12 aprilie 2011, inculpatul, deşi la început a negat, ulterior a recunoscut faţă de martorul denunţător M.G.L. că suma de 1.500 euro s-a compensat cu o datorie pe care o avea faţă de martorul C.N. Cu ocazia întâlnirii din 12 aprilie 2011, inculpatul a recunoscut că a primit de la martorul denunţător actele necesare intrării în legalitate.

S-a mai reţinut că incompatibilitatea dintre calitatea de funcţionar public şi activitatea privată specifică este evidenţiată de prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003 şi prevederile art. 62 din Ordinul Arhitecţilor din România.

Conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.

Conform art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003: „Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită":

Conform prevederilor art. 62 din Ordinul Arhitecţilor din România: „exercitarea dreptului de semnătură, potrivit legii, este incompatibilă cu situaţia în care:

a) arhitectul îndeplineşte pentru acelaşi proiect funcţia de verificator, de expert sau de consilier ales sau numit în cadrul administraţiei publice implicate în procesul de avizare sau autorizare;

b) arhitectul este funcţionar public.

În atare condiţii, inculpatul nu putea să dea consultaţii tehnice sau să intermedieze întocmirea unor documentaţii tehnice care să stea la baza eliberării certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire.

S-a reţinut ca după respingerea propunerii de arestare preventivă la data de 13 aprilie 2011 şi până la soluţionarea recursului declarat de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi la data de 22 aprilie 2011, pentru a nu mai subzista motivele arestării, inculpatul B.I., prin intermediul soţiei sale B.L.G., a încercat să-l influenţeze pe martorul denunţător M.G.L. să-şi retragă declaraţiile date, pe baza cărora s-a formulat propunerea de arestare preventivă.

În acest scop, B.L.G. a luat legătura cu învinuita M.L., rugând-o să-l determine pe martorul denunţător să revină asupra depoziţiei date.

În aceste condiţii inculpata M.L. l-a contactat pe martorul denunţător M.G.L. şi i-a spus acestuia trebuie să se gândească la faptul că inculpatul B.I. are un copil mic şi, dacă îi va restitui banii, să-l lase să profeseze ca arhitect particular şi să-şi continue activitatea la cabinet. Inculpata i-a dat de înţeles că va trebui să revină asupra declaraţiilor date, pentru a nu mai fi tras la răspundere penală inculpatul. în acest mod inculpata a încercat să determine mărturia mincinoasă, dându-i astfel ajutor inculpatului B.I. pentru a zădărnici urmărirea penală.

Fiind audiată, inculpata M.L. nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că nu a încercat nici pe data de 14 aprilie 2011 şi nici ulterior să-l convingă pe M.G.L. să retracteze denunţul formulat împotriva lui B.I. sau să modifice în vreun fel declaraţiile date în dosarul instrumentat pe numele acestuia pentru infracţiuni de corupţie la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi .

La data de 14 aprilie 2011, după ce a fost la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi s-a întâlnit cu B.L.G., soţia lui B.I. şi cu fiul acestuia A. şi au discutat despre ce s-a întâmplat şi i-a spus că M.G. îi este client şi îl cunoaşte, însă nu a rugat-o să intervină pe lângă acesta pentru a-şi schimba declaraţiile făcute.

Cu B.L.G. s-a întâlnit şi la data de 12 mai 2011 la biroul său când aceasta I-a însoţit pe B.I., deoarece ea I-a chemat să-i ceară lămuriri pentru că tocmai fusese chemată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi. Nu au rugat-o să intervină pe lângă M.G.L. nici de data aceasta, cu atât mai mult cu cât aceştia consideră că sunt nevinovaţi.

Cu M.G.L. nu s-a mai întâlnit de foarte mult timp însă îşi aduce aminte că în ziua flagrantului a trecut pe la biroul său.

S-a apreciat că susţinerea inculpatei este neîntemeiată, deoarece din interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice redate mai sus rezultă contrariul, şi anume că ea a încercat să determine mărturia mincinoasă, dându-i astfel ajutor inculpatului B.I. pentru a zădărnici urmărirea penală, la îndemnul făptuitoarei B.L.G.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că declaraţia făptuitoarei B.L.G., în sensul că nu i-a cerut inculpatei să-l influenţeze pe martorul denunţător M.G.L., este nesinceră, fiind înlăturată.

Societatea administrată de martorul denunţător S.I. deţine un restaurant în Galaţi. Acesta s-a hotărât să construiască şi să amenajeze terasa restaurantului şi spaţiile anexe.

În luna mai 2009, martorul denunţător S.I. a luat legătura cu inculpatul B.I., care deţinea funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, ocazie cu care acesta i-a promis că-i va întocmi documentaţia tehnică specifică în vederea obţinerii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, însă totodată i-a promis că-i va aproba şi aceste acte, pretinzându-i suma de 6.000 euro. Totodată, inculpatul urma să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali, cum ar fi primarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în acelaşi scop. Cei doi au hotărât să încheie un contract în acest sens.

La data de 12 august 2009, inculpatul B.I. i-a înmânat martorului denunţător S.I. un contract întocmit de el, iar după ce acesta I-a citit a constatat că inculpatul stipula ca obligaţie doar întocmirea documentaţiilor în vederea obţinerii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, dar nu preciza în mod distinct şi obţinerea acestor acte. Ca atare, la cererea martorului denunţător de a scrie personal pe contract acest aspect, inculpatul a fost de acord, consemnând personal pe prima pagină a contractului „inclusiv obţinerea acestora" şi a aplicat o ştampilă a biroului individual de arhitectură „Ion B. arhitect". În continuare, martorul S.I. i-a înmânat inculpatului suma de 2.000 euro, acesta semnând pe a doua filă a contractului de primirea banilor. Diferenţa până la suma de 6.000 de euro urma să-i fie dată ulterior.

În luna ianuarie 2011, inculpatul i-a spus martorului S.I. că a fost repus pe funcţia de arhitect şef şi, în această calitate, îi va elibera mai uşor certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.

La data de 19 mai 2011, inculpatul i-a spus martorului denunţător S.I. că până la urmă o să-şi reintre în drepturi, bineînţeles în drepturile de arhitect şef şi o să-i obţină certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.

Inculpatul B.I. a încercat să afle de la martor dacă a fost chemat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi i-a cerut să ajungă la o înţelegere cu privire la banii pretinşi şi primiţi în schimbul exercitării influenţei, exprimându-se că ar fi bine ,,să o dea la pace cumva". Pentru a se face cât mai credibil, inculpatul i-a spus că a intervenit la viceprimarul municipiului Galaţi, bineînţeles pentru a-l determina să aprobe emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Interesantă este afirmaţia inculpatului în sensul că deşi la percheziţia efectuată la domiciliul său au fost ridicate mai multe acte, totuşi nimeni dintre persoanele menţionate în acele acte nu a fost abordat de Direcţia Naţională Anticorupţie. Deci, fiind liber, inculpatul a urmărit dacă acele persoane au fost chemate, iar în caz afirmativ, a luat legătura cu ele fie înainte, fie după chemare pentru a le influenţa. Astfel, nu se explică de unde ştia că nicio persoană nu a fost încă abordată de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Totodată, inculpatul i-a precizat martorului denunţător S.I. că, având în vedere percheziţia făcută, ar fi bine să încerce să ajungă la o înţelegere, pentru a nu-i crea şi el probleme cu justiţia.

În continuare, inculpatul i-a spus martorului denunţător că până la urmă o să-şi reintre în drepturi, bineînţeles în drepturile de arhitect şef şi o să-i obţină certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Relevant este următorul dialog: „îmi reintru în toate drepturile, şi aşa am toate drepturile .. Eu am rămas în continuare salariat la Primărie". Deci, îi dă de înţeles martorului că o să-i rezolve problema până la urmă, deoarece este în continuare salariatul primăriei.

Este de menţionat şi faptul că, în ciuda interdicţiei impusă inculpatului de a nu se apropia de martori, inculpatul B.I. a luat legătura cu martorul denunţător S.I., încercând să-l influenţeze şi să-l determine să-şi retragă declaraţiile date în faţa procurorilor anticorupţie.

Martorul denunţător C.I. a intenţionat să construiască o clădire tip vilă, parter+etaj, pe terenul pe care îl deţinea în municipiul Galaţi, motiv pentru care în luna septembrie 2009 a luat legătura cu inculpatul B.I., care i-a precizat că este funcţionar la Primăria municipiului Galaţi. Cu acea ocazie, inculpatul i-a pretins suma de 3.600 de euro, promiţându-i că-şi va folosi influenţa pe lângă factorii decizionali în vederea obţinerii autorizaţiilor şi avizelor necesare atât de la primărie, cât şi de la alte instituţii publice, care trebuiau să elibereze avize şi autorizaţii fără de care martorul denunţător nu ar fi putut să înceapă lucrările de construire. Inculpatul B.I. chiar a afirmat că atâta timp cât este el la primărie va rezolva toate probleme martorului denunţător. Cei doi au convenit ca suma pretinsă să fie dată în trei rate. La data de 21 septembrie 2009, martorul denunţător C.I. i-a înmânat inculpatului B.I. suma de 1.600 euro. Văzând că nu-i dă nicio hârtie în schimb, martorul I-a întrebat de ce nu-i dă aşa ceva. Văzând că insistă, inculpatul B.I., pe o coală A4, îndoită pe jumătate, a scris personal o chitanţă prin care atesta că a primit suma de 1.600 euro din suma totală de 3.600 euro, consemnând în mod nereal că aceasta reprezenta un avans pentru lucrări de proiectare a unei locuinţe, P+1, iar proiectul era pentru certificatul de urbanism, autorizaţie de construire şi proiect de execuţie. Cu acea ocazie, martorul denunţător şi-a dat seama că pentru obţinerea certificatului de urbanism nu-i trebuia niciun proiect, ci doar o simplă cerere.

După circa două săptămâni, inculpatul B.I. i-a mai pretins martorului denunţător C.I. suma de 500 euro, ocazie cu care martorul i-a dat şi această sumă de bani tot în baza unei chitanţe de mână care a fost scrisă, semnată şi ştampilată de inculpat.

Tot în acea perioadă, inculpatul i-a mai pretins martorului denunţător şi suma de 700 RON, în vederea obţinerii avizelor, bani pe care martorul denunţător i-a dat.

La începutul lunii noiembrie 2009, inculpatul B.I. i-a arătat martorului denunţător C.I. un certificatul de urbanism, promiţându-i că-i va obţine şi celelalte acte.

În luna februarie 2011, inculpatul B.I. l-a contactat pe martorul denunţător C.I. şi i-a spus că poate merge la Primăria municipiului Galaţi pentru a ridica P.U.D (PLAN URBANISTIC DE DETALIU), documentaţie fără de care nu putea obţine autorizaţia de construire.

Martorul denunţător B.Gh. deţine în municipiul Galaţi un imobil care este afectat de infiltraţiile de apă provenite de la un imobil vecin, proprietarul acestuia lăsându-l în paragină. L-a acţionat pe acesta în judecată şi a obţinut hotărâre judecătorească, prin care vecinul său era obligat la repararea sistemului de canalizare aflat în curtea sa şi care îl afecta şi pe martorul denunţător. Vecinul său a pus casa la vânzare şi a reparat parţial canalizarea, însă această reparaţie nu era suficientă. Martorul denunţător a decis să efectueze reparaţia pe costul său, motiv pentru care s-a adresat Primăriei municipiului Galaţi în vederea obţinerii actelor şi avizelor necesare.

În perioada mai - iunie 2010, martorul denunţător B.Gh. s-a deplasat la compartimentul specializat din cadrul Primăriei municipiului Galaţi, ocazie cu care inculpatul B.I. i-a pretins suma de 2.000 RON, promiţându-i că-şi va folosi influenţa în vederea obţinerii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, dar şi a celorlalte acte necesare.

În luna august 2010 inculpatul B.I. a mers la domiciliul martorului denunţător B.Gh. şi a văzut care este situaţia pe teren. Cu acea ocazie, martorul denunţător i-a înmânat suma de 2.000 RON pretinsă anterior.

În luna octombrie - noiembrie 2010, inculpatul B.I. i-a înmânat martorului denunţător B.Gh. certificatul de urbanism pentru obţinerea acordului de mediu. Ulterior, martorul denunţător i-a dat inculpatului certificatul de urbanism, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.

La data de 11 aprilie 2011, inculpatul B.I., în calitate de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, i-a promis martorului denunţător B.Gh. că într-o săptămână îi va elibera şi autorizaţia de construire.

Această situaţie de fapt este confirmată şi de martorul B.Gh..

În legătură cu faptele expuse mai sus, inculpatul B.I. nu a recunoscut comiterea acestora.

În cazul martorului denunţător S.I., inculpatul i-a spus acestuia la data de 19 mai 2011 că a intervenit la viceprimarul municipiului Galaţi, bineînţeles pentru a-l determina să aprobe emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Totodată, inculpatul i-a mai spus că până la urmă o să-şi reintre în drepturi, bineînţeles în drepturile de arhitect şef şi o să-i obţină certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire. Pe de altă parte, în contractul întocmit, inculpatul a consemnat personal pe prima pagină a contractului „inclusiv obţinerea acestora", confirmând astfel că va aproba eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, în schimbul sumelor de bani pretinse şi primite, şi în acelaşi timp îşi va exercita şi influenţa asupra celorlalţi factori decizionali cu competenţă în materie (primar sau viceprimar, secretar, persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului).

În privinţa martorilor denunţători C.I. şi B.Gh. este de menţionat că inculpatul chiar Ie-a obţinut certificatele de urbanism, ceea ce denotă că el a exercitat influenţa promisă asupra factorilor decizionali.

Susţinerile martorului denunţător B.Gh. sunt confirmate şi de martorul B.Gh., precum şi de mesajul pe care acest martor I-a transmis inculpatului B.I.

În fine, toţi martorii denunţători (audiaţi în prezenta cauză) au declarat că inculpatul Ie-a promis că le va aproba eliberarea certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire, sens în care îşi va trafica şi influenţa pe lângă ceilalţi factori decizionali, în schimbul sumelor de bani pretinse şi primite.

Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată este dovedită cu procesul-verbal de sesizare din oficiu din 08 aprilie 2011, denunţ M.G.L., declaraţie martor denunţător M.G.L., procesul-verbal de consemnare serii bancnote şi planşa fotografică, procesul-verbal de flagrant a lui B.I. din data de 13 aprilie 2011, declaraţiile martorilor C.I. şi P.S., procesul-verbal de redare convorbiri din data de 15 aprilie 2011, procesul-verbal de redare convorbiri întocmit la data de 18 aprilie 2011, procesul-verbal de redare convorbiri întocmit la data de 20 aprilie 2011, proces-verbal înregistrare telefon S.I., proces-verbal de percheziţie la biroul Primăria municipiul Galaţi, proces-verbal percheziţie domiciliară a lui B.I., declaraţia martorilor C.I. şi denunţul acestuia, declaraţia martorului C.N. şi declaraţia martorului S.I., denunţul martorului S.I., denunţul martorului B.Gh., proces-verbal discuţii dintre B.I. şi M.L. din 12 mai 2011, proces-verbal, fotografii imobil sechestru, declaraţie martor B.Gh., ordonanţă sechestru sume bani din 26 mai 2011, rezoluţie I.U.P din 12 mai 2011 pentru inculpata M.L., declaraţia inculpatei M.L. toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor B.I. şi M.L. în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier la Primăria municipiului Galaţi, a pretins sumele de 1.500 euro şi 2000 RON, şi a primit suma de 1.500 euro de la martorul denunţător M.G.L., prin intermediul martorului C.N., zis N., în cursul anilor 2008 - 2010, promiţându-i că-şi va exercita influenţa asupra factorilor decizionali (primarul şi secretarul municipiului Galaţi, arhitectul şef sau persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului) în scopul obţinerii actelor necesare intrării în legalitate (certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire) cu construcţia unui balcon pe care acesta îl ridicase la locuinţa sa din municipiului Galaţi şi pentru a nu fi sancţionat contravenţional de către reprezentanţii Primăriei municipiului Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului şi apoi de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, în anul 2011, a pretins de la martorul denunţător M.G.L. suma de 1.500 euro, promiţându-i că îi va aproba toată actele necesare intrării în legalitate, respectiv certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire şi nu-i va aplica sancţiunile contravenţionale, urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali, cum ar fi primarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în acelaşi scop, fiind prins în flagrant delict la data de 13 aprilie 2011 imediat după ce martorul denunţător i-a înmânat suma de 5.800 RON, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menţionat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi şi apoi de arhitect consilier şi persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în perioada 2009 - 2011, a pretins de la martorul denunţător S.I. suma de 6.000 de euro, promiţându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii terasei restaurantului aparţinând societăţii comerciale administrate de martorul denunţător şi a spaţiilor anexe, respectiv certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali, cum ar fi primarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în acelaşi scop, iar la data de 12 august 2009, martorul denunţător i-a înmânat suma de 2000 de euro, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menţionat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier şi apoi de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, în perioada 2009 - 2011, a pretins de la martorul denunţător C.I. suma de 3.600 de euro, promiţându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii vilei, respectiv certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali, cum ar fi primarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în acelaşi scop, iar la 21 septembrie 2009, 06 octombrie 2009 şi la o dată neprecizată, martorul denunţător i-a înmânat suma de 2.100 de euro şi 700 RON, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menţionat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier şi apoi de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi, în perioada 2010 - 2011, a pretins de la martorul denunţător B.Gh. suma de 2.000 RON, promiţându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii vilei, respectiv certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire, urmând să intervină şi pe lângă ceilalţi factori decizionali, cum ar fi primarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, în acelaşi scop, iar ulterior martorul denunţător i-a înmânat suma de 2.000 RON, în scopul menţionat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În total, s-a constatat că inculpatul B.I. a pretins sumele de 12.600 euro şi 4.000 RON, din care a primit în total 5.600 euro şi 8.500 RON.

S-a apreciat că faptele de luare de mită şi trafic de influenţă au fost săvârşite în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că faptele subzistă, deoarece prin indicarea de către inculpat a actelor necesare intrării în legalitate (certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire) sunt menţionate, în mod implicit, şi persoanele competente care le va îndeplini, respectiv arhitectul şef, primarul sau viceprimarul şi secretarul municipiului Galaţi, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului.

S-a apreciat că faptele de mai sus au fost săvârşite în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatei M.L. care, i-a dat ajutor inculpatului B.I. pentru a îngreuna urmărirea penală, prin încercarea de a-l determina pe martorul denunţător M.G.L. să declare mincinos, cu promisiunea că inculpatul îi va restitui sumele de bani pe care i Ie-a dat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracţiuni de corupţie prevăzută în art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

Pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei au şi fost îngreunate sau zădărnicite, ori dacă s-a asigurat pentru infractor în mod efectiv produsul sau folosul infracţiunii,suficient fiind că a existat posibilitatea de a se realiza vreunul din aceste rezultate.

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală în Dosarul nr. 4106/121/2011, a fost respinsă propunerea formulată însă prin Încheierea din 22 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4106/121/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a admis recursul declarat de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi a fost luată faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi, începând cu data de 22 aprilie 2011.

În sarcina acestuia au fost stabilite mai multe obligaţii în conformitate cu dispoziţiile art. 145 C. proc. pen.

S-a apreciat că inculpatul B.I. a încălcat cu rea credinţă măsura dispusă de instanţă şi a încercat să-i influenţeze pe martorul denunţător M.G.L. să-şi retragă declaraţiile date. În acest scop acesta a luat legătura cu inculpata M.L. rugând-o să-l determine pe martorul denunţător să revină asupra depoziţiei date.

Inculpata M.L. a luat legătura cu martorul denunţător M.G.L. şi i-a spus că trebuie să se gândească la faptul că inculpatul B.I. are un copil minor şi, dacă îi va restitui banii, să-l lase să profeseze ca arhitect particular şi să-şi continue activitatea la cabinet. Inculpata i-a dat de înţeles că va trebui să revină asupra declaraţiilor date, pentru a nu mai fi tras la răspundere penală inculpatul B.I.

La data de 12 mai 2011, după ce inculpata M.L. a fost citată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi pentru a i se aduce la cunoştinţă învinuirea, inculpatul B.I. s-a întâlnit cu ea şi a influenţat-o cu privire la ce trebuie să declare în faţa organelor de urmărire penală. Relevantă este afirmaţia inculpatei că i-a cerut inculpatului lămuriri în legătură cu chemarea ei la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi, bineînţeles, inculpatul i Ie-a dat.

Inculpatul B.I. a luat legătura şi cu martorul denunţător S.I. încercând să-l influenţeze şi să-l determine să-şi retragă declaraţiile date în faţa procurorilor anticorupţie.

Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5085/121/2011 al Tribunalului Galaţi, Secţia penală, în temeiul art. 145 alin. (3) şi art. 148 lit. a¹) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi şi a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 29 zile, începând cu data executării mandatului de arestare preventivă.

Mandatul de arestare preventivă a fost executat la data de 26 mai 2011, dată la care acesta a fost confirmat de instanţă.

Inculpata M.L. nu are antecedente penale, a fost cercetată în stare de libertate.

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată inculpata a avut o conduită nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei infracţionale.

S-a reţinut că în faţa instanţei, inculpata a abordat o atitudine de sfidare, nu a recunoscut fapta infracţională, iar în apărare a solicitat achitarea pe trei temeiuri de drept: art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pe cele trei variante ale achitării, inculpata M.L., care a fost nesinceră în cele două faze procesuale, a susţinut constant faptul că interceptarea convorbirilor telefonice nu poate constitui un mijloc de probă în justiţie, convorbirea telefonică cu martorul M.G.L. nu a fost iniţiată de inculpatul B.I., ci din propria iniţiativă iar discuţiile telefonice cu acesta nu au adus în vorbire situaţia inculpatului B.I.; nici cu inculpatul B.I. nu s-au purtat discuţii legate de faptele infracţionale pentru care acesta este cercetat. Inculpata M.L. a mai declarat faptul că martorul denunţător M.G.L. şi pe inculpatul B.I. îi cunoaşte de multă vreme, au colaborat în relaţii de serviciu şi ca nu a încercat nici un moment să influenţeze pe martorul denunţător şi implicit bunul mers al anchetei prin zădărnicirea adevărului. Faţă de aceste susţineri a solicitat ca instanţa să se orienteze spre una din cele trei variante ale achitării.

Apărările inculpatei nu au fost primite întrucât probele dosarului conduc fără nicio îndoială (respectiv convorbirea telefonică pe care inculpata M.L. a avut-o cu martorul denunţător M.G.L.) la concluzia că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului în legătură directă cu infracţiuni de corupţie prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că din coroborarea declaraţiei inculpatei M.L. cu declaraţia denunţătorului M.G.L. şi cu cea a inculpatului B.I. (care a recunoscut faptele sale infracţionale), rezultă că aceasta, în dorinţa de a-l ajuta pe inculpatul B.I. şi pentru a îngreuna urmărirea penală, a încercat să-l determine pe martorul denunţătoare M.G.L. să declare mincinos cu promisiunea ca inculpatul B.I. îi va restitui sumele de bani pe care i Ie-a dat.

Inculpatul B.I. în faza de cercetare judecătorească a recunoscut faptele infracţionale reţinute în sarcina sa şi a cerut să-i fie aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.I. şi M.L., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaţilor (care sunt la primul impact cu legea penală iar inculpata M.L. nu a recunoscut fapta infracţională) şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul B.I. a mai solicitat la individualizarea pedepsei alături de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (recunoaşterea faptei) să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel încât să se dispună suspendarea executării acesteia sub supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen. cu consecinţa punerii sale de îndată în libertate.

Sa avut în vedere că inculpatul este cercetat în cauză pentru fapte de corupţie (infracţiuni de un real şi deosebit pericol social, fiind reţinute patru acte materiale), fapte de corupţie comise cu reţinerea agravantei formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. şi în concurs real. Mai mult decât atât, s-a avut în vedere că inculpatul pe perioada cât se afla în libertate - dispunându-se faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - a sfidat legea şi actul de justiţie, încălcând obligaţiile ce i-au fost stabilite de dispoziţia legală în materie.

Pentru aceste considerente s-a apreciat faptul că scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei cu privarea de libertate a acestuia, fiind aplicabile şi dispoziţiile privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

S-au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

S-a dedus şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.I. conform art. 88 şi 350 C. proc. pen., deducându-se din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii pentru ziua de 13 aprilie 2011 şi perioada arestării preventive de la 25 mai 2011 la zi.

Inculpata M.L. a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 81 - 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatei M.L. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul B.I. să plătească martorului denunţător M.G.L. suma de 1.500 euro, martorului denunţător S.I. suma de 2.000 euro, martorului denunţător C.I. suma de 2.100 euro şi 700 RON şi martorului denunţător B.Gh. suma de 2.000 RON.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna Tulnici, sat Lepşa, judeţul Vrancea aparţinând inculpatului B.I., precum şi asupra sumelor de 48 RON şi 935 RON ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în flagrant, în vederea despăgubirii şi până la despăgubirea martorilor denunţători.

Împotriva Sentinţei penale nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi, au formulat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, precum şi inculpaţii B.I. şi M.L.

În apelul formulat, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a arătat că soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În mod judicios instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 255 alin. (5) C. pen., obligând inculpatul B.I. să restituie martorilor denunţători sumele de bani primite de la aceştia şi care au constituit obiectul material al infracţiunilor de corupţie deduse judecăţii, dar că se impunea menţionarea suplimentară a echivalentului în RON a sumelor precizate în valută, la cursul BNR în ziua plăţii, având în vedere faptul că plăţile pe teritoriul României se efectuează în moneda naţională (Regulamentul nr. 4/25 privind regimul valutar al Băncii Naţionale a României).

S-a arătat că faţă de inculpata M.L. s-a dispus însă, în mod nelegal, aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie în conformitate cu prevederile art. 71 C. pen.

Activitatea infracţională imputabilă acestei inculpate nu s-a desfăşurat în legătură cu calitatea acesteia de expert contabil şi administrator la SC „C.E." SRL Galaţi, astfel încât interdicţia exercitării profesiei instituită de instanţă depăşeşte cadrul legal prevăzut în textele menţionate.

S-a invocat netemeinicia soluţiei de fond sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei M.L., precum şi a modalităţii de individualizare judiciară a acestei pedepse învederându-se nu numai limitele de pedeapsă prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen., dar şi prevederile art. 18 din Legea nr. 78/2000, conform căruia maximul prevăzut de textul incriminatoriu se majorează cu 2 ani.

În condiţiile unei limite minime prevăzute de lege de 3 luni şi a unui maxim special de 9 ani, s-a considerat că stabilirea unui cuantum al pedepsei aplicată inculpatei M.L. orientat spre minimum este nejustificat.

În acest sens,s-a susţinut că infracţiunea dedusă judecăţii,de favorizare a infractorului,este o infracţiune ce vizează obstrucţionarea justiţiei, gravitatea faptei fiind relevată în speţă nu numai de natura relaţiilor sociale lezate cât şi de circumstanţele reale ale cauzei în condiţiile în care s-a dovedit existenţa unui sprijin concret al inculpatei, asociat cu activitatea infracţională reţinută în sarcina coinculpatului B.I.

S-a apreciat relevantă în susţinerea greşitei individualizări a pedepsei aplicate acestei inculpate, poziţia procesuală manifestată în cele două faze ale procesului penal, criteriu reliefat de altfel şi de prevederile art. 72 C. pen., articol de lege invocat şi în expozeul hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

În apelul formulat, inculpatul B.I. a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că infracţiunilor reţinute în sarcina sa, le lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia acestuia în săvârşirea faptelor, deoarece inculpatul a avut reprezentarea că se află în prezenţa unor contracte civile de prestări servicii de proiectare lucrări de arhitectură, prin cabinetul său individual.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000 arătând că la data săvârşirii faptelor nu mai avea atribuţii de control privitoare la legea urbanismului şi amenajării teritoriului şi disciplinei în construcţii ci Poliţia Locală Galaţi.

A mai solicitat acordarea unor mai largi efecte dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi eventual acordarea de circumstanţe atenuante judiciare.

Totodată a solicitat înlăturarea sau modificarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

În apelul formulat inculpata M.L. a solicitat achitarea, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. pen. sau art. 10 lit. d) C. pen., arătând că fapta nu e prevăzută de legea penală şi că nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Din oficiu, Curtea a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. din art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că încadrarea juridică este corectă, în timp ce avocatul ales al inculpatei a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul arătat şi achitarea inculpatei M.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu ne aflăm nici în prezenţa instigării neurmată de executare (art. 29 alin. (1) C. pen.) deoarece martorul denunţător M.G.L. nu a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea la care a fost instigat.

Prin Decizia penală nr. 34/A din 17 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpatul B.I. şi inculpata M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 748 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5449/121/2011 şi, în consecinţă:

S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare, a condamnat pe inculpatul inculpatul B.I. la o pedeapsă principală de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. (a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, c) dreptul de a mai ocupa funcţia se arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (4 acte materiale).

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (4 acte materiale). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul B.I. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. (a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, c) dreptul de a mai ocupa funcţia se arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi).

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. din art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. şi în această nouă încadrare juridică în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei M.L.

În baza art. 6 1 alin. (4) Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul B.I. la plata următoarelor sume:

Către martorul denunţător M.G.L., a sumei de 1.500 euro, în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plăţii;

Către martorul denunţător S.I. a sumei de 2.000 euro în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plăţii;

Către martorul denunţător C.I. a sumei de 2.100 euro în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plăţii, precum şi a sumei de 700 RON; către martorul denunţător B.Gh. a sumei de 2.000 RON. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate. Sa menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.I. şi deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive din data de 13 aprilie 2011 precum şi durata arestării preventive cu începere de la 26 mai 2011 la zi.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că apelul formulat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi este fondat pentru motivul vizând greşita obligare a inculpatului B.I., la despăgubiri, către martorii - denunţători, a unor sume exprimate în euro.

În acest sens,s-a reţinut că potrivit Constituţiei şi legilor privind funcţionarea Băncii Naţionale a României, pe teritoriul de plăţi al României, moneda de circulaţie şi cea în care se fac plăţile este leul (Regulamentul nr. 4/25 privind regimul valutar al Băncii Naţionale a României).

În această situaţie, având în vedere faptul că martorii - denunţători nu au cerut dobânda legală şi principiul disponibilităţii în materie civilă, sumele de bani la plata cărora inculpatul B.I. a fost obligat către martorii - denunţători, deşi exprimate în euro, trebuie să fie precizate că se vor plăti, în RON, la cursul oficial de schimb euro/lei, comunicat de Banca Naţională a României, la data plăţii.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel privind greşita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicată inculpatei M.L. s-a reţinut că acesta are un caracter pur formal, din moment ce instanţa de fond a dispus, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea condiţionată a pedepsei accesorii, alături de pedeapsa principală, iar la împlinirea termenului de încercare inculpata este reabilitată de drept, potrivit art. 86 C. pen.

Referitor la apelul formulat de inculpatul B.I., s-a reţinut că acesta este fondat pentru motive vizând individualizarea pedepselor aplicate şi cuantumul pedepsei rezultante.

S-a reţinut că pedepsele aplicate şi pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa de fond nu ţin cont, în mod eficient, de persoana inculpatului, de situaţia familială, de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră a acestuia care a îndreptăţit instanţa de fond să procedeze la reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 320¹ C. proc. pen., de valoarea sumelor vehiculate ca mită, respectiv folos necuvenit.

Fără a acorda inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, dat fiind natura infracţiunilor săvârşite şi amploarea pe care corupţia o are la nivelul societăţii, ceea ce implică o ripostă mai fermă din partea organelor judiciare abilitate cu eradicarea acestui fenomen negativ, Curtea a procedat, în limitele impuse de art. 320¹ C. proc. pen., la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul diminuării acestora şi reducerii sporului de pedeapsă aplicat.

Motivul de apel vizând achitarea inculpatului a fost apreciat nefondat deoarece din materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor denunţători, declaraţiile martorilor şi transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, rezultă cu prisosinţă vinovăţia sa în săvârşirea faptelor imputate.

În faţa primei instanţe inculpatul, care a avut apărător ales, a uzitat de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce implică recunoaşterea vinovăţiei şi a încadrării juridice dată faptelor.

De altfel, şi în faţa instanţei de apel, în ultimul cuvânt, inculpatul a recunoscut că se face vinovat cel puţin pentru faptul că nu a refuzat primirea mitei şi a foloaselor necuvenite.

Cel de-al treilea motiv, vizând schimbarea încadrării juridice dată faptei de luate de mită şi achitarea inculpatului a fost considerat nefondat. S-a reţinut că important este calitatea şi atribuţiile pe care inculpatul le avea la momentul săvârşirii faptelor şi nu faptul că în prezent o parte din atribuţiile pe care le avea inculpatul B.I. la momentul săvârşirii faptelor, au fost preluate de Poliţia Locală Galaţi.

Cel de-al patrulea motiv de apel, a fost apreciat ca întemeiat deoarece prin aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în mod nediferenţiat, se aduce atingere dreptului la muncă al inculpatului B.I., aceasta fiind de profesie arhitect.

Referitor la apelul inculpatei M.L. s-a apreciat că acesta este fondat.

S-a considerat că, în mod corect, încadrarea juridică a faptei inculpatei M.L. este aceea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. (instigare la favorizarea infractorului) sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei.

S-a considerat că în cauză nu sunt aplicabile prev. art. 261 C. pen. deoarece fapta nu a fost săvârşită prin constrângere ori corupere şi nici prevederile art. 260 C. pen. deoarece inculpata nu avea calitatea de martor.

De asemenea, s-a considerat că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., deoarece fapta se săvârşeşte nemijlocit de către o persoană având calitatea de martor (art. 26 C. pen.) iar la momentul săvârşirii faptei, M.G.L. nu avea calitatea de martor ci aceea de denunţător, astfel încât nu se poate vorbi de instigare la denunţare.

S-a reţinut,de asemenea,că fapta pe care urma să o săvârşească M.G.L., reprezenta doar „infracţiunea mijloc" prin care inculpata M.L. să îşi atingă ţelul dorit, săvârşind astfel „infracţiunea scop".

Rezultă deci că „infracţiunea mijloc" se absorbea în „infracţiunea scop" indiferent care ar fi fost încadrarea juridică pe care ar fi primit-o eventuala faptă săvârşită de M.G.L. dacă ar fi dat curs instigării inculpatei M.L. (art. 259 C. pen. sau art. 260 C. pen.).

Esenţial, în toate cazurile era faptul că instigarea săvârşită de inculpata M.L. să sădească în mintea instigatorului M.G.L. hotărârea de a retracta denunţul sau mărturia, sau de a face declaraţii suplimentare care să schimbe în mod vădit caracterul penal al faptelor inculpatului B.I., transformându-le eventual, într-un litigiu civil sau comercial.

Din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpata M.L. şi denunţătorul M.G.L., rezultă, în primul rând că aceasta nu i-a sugerat să îşi retragă depoziţia, ci să se împace cu inculpatul B.I., din considerente umanitare urmând ca acesta să îl despăgubească pecuniar pe denunţătorul M.G.L.

Propunerea inculpatei M.L. nu a fost primită favorabil de către denunţător, care a arătat că inculpatul B.I. este un escroc de primă clasă, a greşit în ceea ce a făcut şi îşi merită soarta.

Rezultă deci că în mintea denunţătorului M.G.L. nici nu s-a conturat rezoluţiunea de a retracta depoziţia dată în defavoarea inculpatului B.I. sau de a schimba înţelesul vădit lămurit al denunţului, astfel încât instigarea săvârşită de inculpata M.L. nu a produs nici măcar urmarea imediată, aceea că denunţătorul M.G.L. să ia hotărârea infracţională de a-şi retrage depoziţia sau de a o schimba.

Curtea, a apreciat că nu sunt realizate latura obiectivă şi latura subiectivă, sens în care, după schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. în sensul celor de mai sus, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea acestei inculpate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

a) greşita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracţiunea de luare de mită şi a pedepsei rezultante stabilită aceluiaşi inculpat;

b) greşita aplicare a prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. privind pedeapsa complementară pentru inculpatul B.I.;

c) greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei M.L.

d) greşita achitare a inculpatei M.L. pentru activitatea infracţională dedusă judecăţii.

În susţinerea motivelor de recurs formulate de Parchet s-au învederat următoarele:

- în mod nejustificat s-a procedat la reducerea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracţiunea de luare de mită şi a sporului aplicat urmare a contopirii celor două pedepse şi a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.;

- circumstanţele personale invocate de instanţa de apel nu justifică o reindividualizare a pedepsei aplicată pentru infracţiunea de luare de mită, aceste circumstanţe fiind în realitate aparent favorabile, câtă vreme ele nu au fost apte să-l determine pe inculpat, la o conduită conformă cu valorile pe care pregătirea intelectuală, statutul social, condiţia materială şi mediul familial trebuiau să i le insufle.

- în evaluarea criteriilor reglementate de art. 72 C. pen., instanţa de apel a ignorat în mod nejustificat alte date cu caracter obiectiv, respectiv existenţa unui număr de patru acte materiale ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptul că inculpatul nu a ezitat să se folosească de funcţiile sale publice, sumele de bani importante, solicitate cu titlu de mită, precum şi încercarea de a disimula încă de la început, avantajul material ilicit pretins, prin încheierea unor contracte de prestări servicii.

S-a apreciat că aceste aspecte trebuie analizate în ansamblul cauzei, inclusiv în contextul în care inculpatul a înţeles să se prevaleze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.,că poziţia procesuală reală a inculpatului, independent de referirile mai mult formale la prevederile art. 320¹ C. proc. pen., transpare din conţinutul depoziţiilor date în faza cercetării judecătoreşti, la fond şi în apel, precum şi în solicitarea obţinerii unei soluţii de achitare.

- cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, instanţa de apel a făcut menţiunea expresă a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi,fără a face o individualizare concretă a acesteia sub aspectul conţinutului şi al duratei acesteia;

- starea de fapt stabilită prin rechizitoriu are suport probator prin coroborarea probei testimoniale cu probele scrise de la dosar.

S-a învederat că potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen., soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă când instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, aceasta în situaţia în care probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc în mod cert că fapta a fost săvârşită de inculpat; probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi contradictoriu.

După verificarea efectuată în aceste condiţii, instanţa poate reţine motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţii.

S-a mai învederat că, în raport de dispoziţiile art. 62 şi 63 C. proc. pen.,cu referire la art. 1 C. proc. pen., la art. 200 C. proc. pen. şi la art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

Aferent activităţii infracţionale reţinută în sarcina inculpatei M.L. s-au invocat ca probe concludente declaraţiile martorului denunţător M.G., declaraţiile inculpatei şi notele de redare a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 14 aprilie 2011, interceptată în condiţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen. şi necontestate de inculpată.

S-a arătat că analizând conţinutul acestei probe se evidenţiază concluzia certă a caracterului nefondat al schimbării încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei M.L. şi a dispoziţiei finale de achitare a acestei inculpate în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susţinut că soluţia de achitare, în viziunea instanţei de apel, este fundamentată de premisa nelegală a existenţei unei calităţi neprevăzute de dispoziţiile procedural penale pentru M.G. şi anume aceea de denunţător, făcându-se astfel abstracţie de calitatea de martor a acestei persoane care a înţeles să facă un denunţ în cauză.

Denunţul reprezintă, în conformitate cu art. 221 C. proc. pen., o modalitate de sesizare a organului judiciar, dobândind astfel calitatea procesuală de persoană sau parte vătămată, respectiv martor.

În acest context,s-a susţinut că este greşit a se considera că persoanele care, după ce au dat mită inculpatului şi au denunţat fapta, în condiţiile art. 255 alin. (3) C. pen., au în procesul penal pornit împotriva funcţionarului mituit, calitatea de parte vătămată, deoarece, atâta vreme cât au comis la rândul lor o faptă penală (pentru care însă beneficiază de impunitatea prevăzută de textul sus-menţionat) nu se poate considera că au suferit vreo vătămare prin infracţiunea comisă de inculpat; ele vor avea în proces calitatea de martori.

S-a apreciat că, instanţa de apel concluzionând în sensul neconturarea urmării socialmente periculoase, chiar şi în ipoteza reţinerii formei de participare a instigării, nu a analizat conţinutul declaraţiei date de martorul M.G. în cursul cercetării judecătoreşti, audiat fiind ca martor la instanţa de fond.

Această declaraţie a fost nuanţată cu privire la existenţa unui contract de prestări servicii încheiat cu inculpatul B.I. precum şi la natura intervenţiei ulterioare denunţului a inculpatei M.L.

Favorizarea infractorului este fapta persoanei care ajuta un infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

A îngreuna sau zădărnici fie urmărirea penală, fie judecata împotriva infractorului înseamnă o desfăşurare a activităţii îndreptată în mod categoric împotriva actului de înfăptuire a justiţiei. Fapta celui ce favorizează pe infractor constituie o piedică reală în realizarea scopului legii penale. În acest context, fiecare persoană are datoria de a se abţine de la orice acte de solidaritate cu fapta şi cu persoana infractorului şi de la orice manifestare care ar putea să-l pună la adăpost de rigorile legii penale.

Infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen. are caracterul de infracţiune autonomă, de sine stătătoare, de infracţiune conexă-corelativă cu infracţiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, dar mai ales caracterul de incriminare generală, dar subsidiară.

Astfel, ajutorul dat unui infractor primeşte calificarea de favorizare a infractorului numai atunci când alte dispoziţii legale nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (ex: mărturie mincinoasă).

Este evident că pentru a se reţine pentru inculpata M.L. încadrarea juridică prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 264 C. pen., autorul infracţiunii de favorizare a infractorului ar fi trebuit să fie martorul M.G.

În contextul dat, activitatea de favorizare a inculpatului B.I. de către martorul M.G. ar fi putut consta în modificarea depoziţiilor date în faţa organelor judiciare, în calitatea sa de martor.

Prin urmare martorul M.G. nu putea fi decât autor al infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nu de favorizarea infractorului.

Conform literaturii de specialitate, persoana vătămată printr-o infracţiune, care îndeplineşte acte de favorizare a infractorului poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., varianta personală, în situaţia particulară când retractează declaraţiile date iniţial. Prin urmare raportarea trebuie făcută la calitatea avută de M.G. în prezenta cauză şi anume aceea de martor, la activitatea concretă desfăşurată de inculpata M.L. şi urmarea socialmente periculoasă produsă.

Martorul M.G. nu poate avea în nici o ipoteză calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., pentru a putea discuta de participarea în calitate de instigator a inculpatei M.L.

Ajutorul dat de inculpata M.L. a constat în încercarea de a-l determina pe martor sa-şi schimbe declaraţia, când cauza se afla în cursul urmăririi penale, după audierea lui M.G. în calitate de martor, în scopul evident al favorizării inculpatului B.I.

S-a învederat,de asemenea,că nu se poate vorbi de o instigare fără efect, deoarece conţinutul convorbirii telefonice purtată la data de 14 aprilie 2011 relevă interesul inculpatei M.L. pentru situaţia inculpatului B.I. şi, legat de acest aspect, de atitudinea martorului M.G.

S-a arătat ca Inculpata M.L. a încercat să determine o modificare a poziţiei martorului M.G., într-un sens favorabil inculpatului B.I., promiţând recuperarea sumelor de bani dobândite ilicit de către acesta din urmă iar din conţinutul convorbirii telefonice rezultă că martorul a acceptat propunerea inculpatei, nerămânând astfel fără efect determinarea inculpatei.

Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti martorul a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale şi a declarat în favoarea inculpatului.

S-a apreciat ca se poate vorbi de „corupere" în sensul dispoziţiilor legale (prin corupere înţelegându-se oferirea, promiterea sau darea de bani, daruri sau alte foloase), fiind suficientă simpla oferire sau promitere, indiferent dacă aceasta a fost sau nu acceptată. Sfera noţiunii de foloase este largă, ea cuprinzând atât foloasele materiale, cât şi cele nemateriale. În atare condiţii, se poate aprecia că inculpata M.L. a săvârşit chiar infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută în art. 261 alin. (1) C. pen.

Convorbirea telefonica menţionată relevă faptul că inculpata M.L. avea cunoştinţă de stadiul cercetărilor, promiţând să intermedieze o „înţelegere" între inculpatul B.I. şi martorul M.G. Inculpata M.L. face apel la situaţia familială a inculpatului B.I., prin referire la existenţa unui minor, precum şi la faptul că a luat legătura cu soţia inculpatului, B.L.G.

De altfel, la acea dată, 14 aprilie 2011, după audierea sa la Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpata s-a întâlnit cu soţia inculpatului B.I. şi ulterior, la data de 12 mai 2011, în biroul său, s-a întâlnit cu inculpatul B.I. şi soţia acestuia.

Pentru subzistenţa infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen. este necesar şi suficient ca acţiunea să fie de natură a îngreuna sau zădărnici cursul procesului penal.

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen. constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfăşurare a actului de înfăptuire a justiţiei. Pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei au fost îngreunate sau zădărnicite, fiind suficientă existenţa posibilităţii de a se realiza vreunul din aceste rezultate.

În speţă, între acţiunea propriu -zisă a inculpatei M.L. ce constituie elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen. şi rezultatul acesteia, adică urmarea imediată, există legătură de cauzalitate.

Inculpata M.L. ştia că inculpatul B.I. este cercetat pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi luare de mită, fiind evident din conţinutul convorbirii telefonice reprezentarea că, prin ajutorul dat s-ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata şi că prin acţiunea sa se creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, rezultat urmărit de aceasta şi acceptat. Mobilul infracţiunii nu interesează decât poate pentru individualizarea pedepsei.

Caracteristic instigării este faptul că instigatorul - care ia cel dintâi hotărârea de a săvârşi infracţiunea, nu trece la săvârşirea faptei respective, ci transmite această hotărâre altei persoane, pe care o determină să săvârşească fapta plănuită, fiind autorul moral al infracţiunii.

Obiectul activităţii de determinare trebuie să-l constituie o faptă prevăzută de legea penală, fapta trebuie sa fie susceptibilă de a fi săvârşită ca autor de cel instigat.

Pentru considerentele arătate, în contextul dat (schimbarea declaraţiei), a arătat parchetul că martorul M.G. nu putea fi autor al infracţiunii de favorizarea infractorului.

În fine, s-a menţionat că norma de incriminare prevăzută în art. 264 C. pen. nu face distincţie între formele ajutorului - nemijlocit sau mijlocit. Ca atare, elementul material al infracţiunii de favorizare a infractorului se poate realiza şi printr-un ajutor mijlocit (mediat) prin intermediul altei persoane (interpunere de persoană).

Faţă de cele menţionate, văzând şi prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în referire la art. 385⁹ pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul condamnării inculpatului B.I. la pedeapsa rezultantă a închisorii în cuantumul stabilit de instanţa de fond şi interzicerea dreptului de a exercita profesia de arhitect, ca pedeapsă complementară, în conformitate cu art. 64 lit. c) C. pen., precum şi condamnarea inculpatei M.L. pentru infracţiunea dedusă judecăţii, la o pedeapsă privativă de libertate.

Recurentul inculpat B.I. a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

A susţinut că, deşi vinovăţia este recunoscută, martorul denunţător M.G. l-a contactat în anul 2008, când era arhitect solicitându-i să îl ajute în mod legal, că din anul 2008 şi până în 2011, denunţătorul nu a mai venit pentru a demara începerea lucrărilor. A solicitat să se dea eficienţă împrejurărilor invocate, care pot constitui circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unei pedepse rezultante care să permită suspendarea condiţionată a executării pedepsei astfel stabilită. Recursul declarat de Parchet este fondat. Recursul declarat de inculpatul B.I. este nefondat. Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen. constată următoarele:

Referitor la motivul de recurs formulat de Parchet vizând greşita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracţiunea de luare de mită şi a pedepsei rezultante stabilită pentru acelaşi inculpat, motiv de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este neîntemeiat.

Activitatea de individualizare a pedepsei este atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Individualizarea pedepsei reprezintă pentru instanţa de judecata o obligaţie impusă de lege.

Deoarece legiuitorul nu poate înfăptui el însuşi opera de individualizare, dat fiind complexitatea activităţii în sine, a stabilit o serie de norme juridice care au menirea de a orienta instanţa în înfăptuirea, în concret, a individualizării.

Potrivit art. 72 C. pen. .instanţa de judecata este obligată, în operaţiunea de individualizare a pedepsei, să ţină cont de anumite circumstanţe denumite de legiuitor criterii generale de individualizare.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei constituie orientări obligatorii pentru cei chemaţi să înfăptuiască opera de justiţie ele indicând direcţia în care trebuie să fie căutate datele şi elementele de individualizare; de respectarea acestor orientări depinde justa aplicare a pedepsei şi deci legalitatea acesteia.

Enumerând criteriile generale de individualizare a pedepsei,legea stabileşte reglementarea de bază în operaţiunea de individualizare judiciară şi indică totodată momentul în care ea se efectuează, adică atunci când se cunosc toate datele şi elementele cu relevanţă juridică privitoare la infracţiunea săvârşită şi la persoana făptuitorului.

Criteriile generale de individualizare trebuie avute în vedere de către instanţă atât la stabilirea pedepselor principale,complementare,a pedepselor alternative cât şi la determinarea concretă a pedepsei.

În speţă, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.I. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel,s-a avut în vedere faptul că inculpatul este la primul impact cu legea penală, că a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal,că a recunoscut faptele comise dar s-a avut în vedere şi valoarea sumelor vehiculate ca mită, respectiv folos necuvenit, natura infracţiunilor săvârşite precum şi amploarea pe care corupţia o are la nivelul societăţii, fapt ce impune o ripostă fermă din partea organelor judiciare abilitate cu eradicarea acestui fenomen negativ.

Solicitarea inculpatului B.I. ca la individualizarea pedepsei,alături de regimul sancţionator prevăzut de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (recunoaşterea faptei) să i se reţină circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedeapse într-un cuantum care să permită suspendarea executării acesteia sub supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen., nu poate fi primită.

Această solicitare a fost formulată, de altfel, şi în faţa instanţei de prim control judiciar care în mod judicios a reţinut faptul că inculpatul este cercetat în cauză pentru fapte de corupţie (infracţiuni de un real şi deosebit pericol social, fiind reţinute patru acte materiale), fapte de corupţie comise cu reţinerea agravantei formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. şi în concurs real.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere că inculpatul pe perioada cât se afla în libertate, dispunându-se faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, a sfidat legea şi actul de justiţie, încălcând obligaţiile ce i-au fost stabilite de dispoziţia legală în materie.

Ţinând seamă de toate aceste aspecte, se apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I. nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte critica parchetului vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen. referitoare la conţinutul şi durata pedeapsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului B.I. de a exercita profesia de arhitect .profesie de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi care constă într-o interzicere temporară a exerciţiului anumitor drepturi ale condamnatului, ca un adaos la pedeapsa închisorii aplicată acestuia. Este o privare relativă care priveşte numai exerciţiul nu şi capacitatea de a dobândi astfel de drepturi, şi temporară fiindcă nu este niciodată definitivă, ci numai limitată în timp. Interzicerea unor drepturi este, în acelaşi timp, o pedeapsă determinată, legea prevăzând exact drepturile al căror exerciţiu poate fi interzis, instanţa de judecată urmând să determine concret dreptul sau drepturile pe care le interzice condamnatului şi durata exactă a interzicerii. Având un conţinut variabil şi divizibil în aplicarea sa în practică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi uşor individualizată în raport cu nevoile de reeducare ale condamnatului. Interzicerea dreptului de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii este limitată la situaţiile în care condamnatul s-a folosit de funcţia sau profesia sa pentru a săvârşi infracţiunea, deci când a exercitat incorect sau abuziv atribuţiile, comiţând o infracţiune. Cel decăzut din acest drept nu poate fi încadrat din nou sau nu mai poate continua să exercite funcţia sau profesia în exercitarea căreia a comis infracţiunea.

Din această perspectivă, cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară, în considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a făcut menţiunea expresă a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Galaţi.

Este adevărat că interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, a fost prevăzută de legiuitor fără a circumscrie o anumită rază teritorială în care subzistă această interdicţie însă, este de observat că, aşa cum a fost formulată obligaţia impusă de instanţă, s-ar deduce în mod legic că inculpatul ar putea exercita funcţia de arhitect şef în orice altă primărie din ţară.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat nu s-a realizat în considerarea unui anumit teritoriu sau a anumitor condiţii favorabile preexistente în instituţia publică din municipiul Galaţi.

Chiar dacă inculpatul B.I. nu deţinea cabinet privat de consultanţă în domeniul arhitectural, această activitate fiind incompatibilă cu calitatea sa de arhitect şef existentă în momentul desfăşurării activităţii infracţionale, susţinerea acestuia potrivit căreia putea exercita „formal" şi activitatea de arhitect, activitate privată, (susţinere în considerarea căreia a şi încheiat diferite contracte de prestări servicii, angajându-se în activităţi care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii implicau exerciţiul autorităţii administrative publice locale competente) nu este conformă cadrului legislativ incident cauzei.

Inculpatul a ignorat vădit şi intenţionat normele legale care, în speţă evidenţiază incompatibilitatea dintre calitatea de funcţionar public şi activitatea privată specifică, conform prevederilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 şi prevederile art. 62 din Ordinul Arhitecţilor din România.

În contextul arătat, se impunea interzicerea inculpatului B.I. a dreptului de a exercita profesia de arhitect având în vedere tocmai modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, aferentă activităţii infracţionale reţinută pentru infracţiunea de luare de mită.

În ceea ce priveşte conţinutul şi durata pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului B.I. de a exercita profesia de arhitect profesie de care acesta s-a folosit la săvârşirea infracţiunii, pentru considerentele arătate, se impune modificarea dispoziţiei de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate acestui inculpat în sensul interzicerii exercitării profesiei de arhitect pe o durată suficientă şi proporţională de natură a-şi atinge scopul prevăzut de lege. Referitor la criticile formulate de Parchet vizând greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei M.L. şi greşita achitare a acesteia pentru activitatea infracţională dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.

Argumentele expuse în motivele de recurs formulate de parchet, sub aspectele menţionate, nu sunt de natură a forma convingerea instanţei în sensul solicitării formulate.

Favorizarea infractorului reprezintă ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

Favorizarea infractorului este o infracţiune automată, de sine stătătoare, iar nu de act de participaţie, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înţelegere prealabilă între persoana care a săvârşit o infracţiune şi cel care-i dă ajutor pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală sau judecata ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii.

Favorizarea infractorului nu are şi caracterul de infracţiune conexă-corelativă cu infracţiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existenta favorizării ca fapta subsecventă depinzând de existenţa faptei antecedente.

Fapta prevăzută în art. 264 C. pen., este o incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziţii de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare.

În speţă, în acord cu instanţa de prim control judiciar, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatei M.L. este aceea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. (instigare la favorizarea infractorului).

Astfel fiind, se apreciază că în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei din infracţiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen.

Aşa cum s-a arătat, săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului presupune ajutorul dat nemijlocit de autorul infracţiunii infractorului, şi nu un ajutor mijlocit prin intermediul unei alte persoane (interpunere de persoană).

În cauză, nu sunt aplicabile prev. art. 261 C. pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită prin constrângere ori corupere şi nici prevederile art. 260 C. pen., deoarece inculpata nu avea calitatea de martor.

De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., deoarece fapta se săvârşeşte nemijlocit de către o persoană având calitatea de martor (art. 26 C. pen.) iar la momentul săvârşirii faptei, M.G.L. nu avea calitatea de martor ci aceea de denunţător, astfel încât nu se poate vorbi de instigare la denunţare.

Fapta pe care urma să o săvârşească M.G.L., reprezenta doar infracţiunea mijloc prin care inculpata M.L. să îşi atingă ţelul dorit, săvârşind astfel infracţiunea scop.

Raţionamentul instanţei de apel în sensul că infracţiunea mijloc se absorbea în infracţiunea scop, indiferent care ar fi fost încadrarea juridică pe care ar fi primit-o eventuala faptă săvârşită de M.G.L. dacă ar fi dat curs instigării inculpatei M.L. (art. 259 C. pen. sau art. 260 C. pen.) este corect prin prisma argumentelor logice exprimate.

De esenţă era faptul ca instigarea săvârşită de inculpata M.L. să sădească în mintea instigatorului M.G.L. hotărârea de a retracta denunţul sau mărturia, sau de a face declaraţii suplimentare care să schimbe în mod vădit caracterul penal al faptelor inculpatului B.I., transformându-le eventual, într-un litigiu civil sau comercial.

Conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpata M.L. şi denunţătorul M.G.L., relevă faptul că aceasta nu i-a sugerat să îşi retragă depoziţia, ci dimpotrivă, să se împace cu inculpatul B.I. din considerente umanitare, urmând ca acesta să îl despăgubească pecuniar pe denunţătorul M.G.L.

În aceste condiţii apare evident că propunerea inculpatei M.L. nu a fost primită favorabil de către denunţător, care a arătat că inculpatul B.I. este un escroc de primă clasă, şi că "a greşit în ceea ce a făcut şi îşi merită soarta".

Rezultă aşadar, că în mintea denunţătorului M.G.L. nu s-a conturat rezoluţiunea de a retracta depoziţia dată în defavoarea inculpatului B.I. sau de a schimba înţelesul vădit lămurit al denunţului, astfel încât instigarea săvârşită de inculpata M.L. nu a produs urmarea imediată, aceea ca denunţătorul M.G.L. să ia hotărârea infracţională de a-şi retrage depoziţia sau de a o schimba.

În condiţiile date,instanţa de prim control judiciar a apreciat în mod just, că nu este realizată latura obiectivă şi nici cea subiectivă, sens în care, după schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. în forma arătată, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea acesteia.

Pentru considerentele arătate în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare inculpatului B.I., a modifica dispoziţia de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului B.I., în sensul interzicerii inculpatului a exercitării profesiei de arhitect pe o durată de 2 ani.

Urmează a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului inculpat B.I. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de acesta.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. .cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare inculpatului B.I.

Modifică dispoziţia de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului B.I., în sensul interzicerii exercitării profesiei pe o durată de 2 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.I., reţinerea din 13 aprilie 2011 şi durata arestării preventive de la 26 mai 2011 la zi.

Obligă recurentul inculpat B.I. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2028/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2037/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2019/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2028/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2034/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2037/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2043/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs