ICCJ. Decizia nr. 2043/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2043/2012
Dosar nr. 2152/104/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Deliberând asupra recursului declarat de Statul Roman prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt împotriva deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2012 constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 149 de la 18 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 2152/104/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 modificată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. recidivist - la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 modificată, raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale, persoană fizică autorizată), pe durata de 5 ani.
S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. prin: Sentinţa penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Reşiţa definitivă la data 06 iunie 2006 prin neapelare; Sentinţa penală nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă la data de 08 decembrie 2006 prin Decizia penală nr. 473/A/2006 pronunţată de Tribunalul Bihor; Sentinţa penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad definitivă la data 04 mai 2007 prin neapelare; Sentinţa penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui definitivă la data de 05 noiembrie 2007 prin neapelare.
S-au descontopit pedepsele rezultante de: 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. prin Sentinţa penală 748 din 12 aprilie 2006, pronunţată de Judecătoria Oradea, în pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în pedepsele componente de: 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), 4 şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Reşiţa; 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea, toate aceste pedepse fiind repuse în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de: - 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (Sentinţa penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Reşiţa); - 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (Sentinţa penală 748 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea); - 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (pedeapsă complementară) pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (Sentinţa penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad); - 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (Sentinţa penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui); - 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (prezenta sentinţă) şi s-a aplicat inculpatului M.D., în final, spre executare, pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare, în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale, persoană fizică autorizată), pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale; s-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza Sentinţelor penale nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Reşiţa şi nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea şi emiterea unor noi forme de executare potrivit Sentinţei penale nr. 377 din 05 septembrie 2007.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii şi formele de executare a pedepsei complementare emise în baza Sentinţei penale nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi a Sentinţei penale nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii şi a formelor de executare a pedepsei complementare, corespunzător dispoziţiilor prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin reprezentant Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt - şi a fost obligat inculpatul M.D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 RON (1.105.640.732 ROL) reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligaţii bugetare datorate statului.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea 241/2005 modificată, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare; conform art. 4 şi 6 din O.G. nr. 75/2001 modificată, privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se transmite şi Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, stabilite astfel: 400 RON cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale, 500 RON din cursul judecăţii, din care, 200 RON onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul Ministerului Justiţiei, către Baroul Olt, pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 3923/P/2006, în temeiul dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. a), pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., constând în aceea că inculpatul - administrator al SC M. SRL Slatina (în prezent radiată) - a cumpărat în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 de la SC A.V. SA Arad repere din tablă de diferite dimensiuni conform facturilor ........... din 12 noiembrie 2004, ........... din 22 noiembrie 2004, ........... din 9 noiembrie 2004, ........... din 25 noiembrie 2004 şi ........... din 30 noiembrie 2004, în valoare totală de 5.262.849.882 ROL, pe care nu le-a evidenţiat în contabilitate. Ulterior, mărfurile au fost transportate în diferite localităţi din judeţul Galaţi, de unde au fost reîncărcate şi transportate către destinaţii necunoscute, inculpatul M.D. sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum 130.864,61 RON.
Tribunalul a apreciat relevante sub acest aspect: notele de comandă emise de inculpat - reprezentant al SC M. SRL Slatina, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii emise de SC A.V. Arad urmare a respectivelor note de comandă, declaraţiile martorilor D.S.R., R.D.L. şi Z.V., din care a rezultat că inculpatul M.D. s-a prezentat ca administrator SC M. SRL Slatina, a întocmit note de comandă pentru achiziţionarea mărfurilor menţionate de la SC A.V. SA Arad. Aceste aspecte au fost constatate în mod direct de martorii D.S.R. şi R.D.L., ambii salariaţi la SC A.V. Arad, care au purtat discuţii în acest sens cu inculpatul şi au primit note de comandă din partea acestuia, martora D.R.S. eliberându-i şi facturile; martorul Z.V. a declarat că la solicitarea telefonică a inculpatului M.D. s-a deplasat cu autoutilitara pe care o deţinea, la SC A.V. Arad, de unde a încărcat tablă în greutate de aproximativ 20.000 kg, pe care ulterior conform indicaţiei inculpatului a transportat-o în zona oraşului Galaţi.
Din raportul de expertiză grafică nr. 11718 din 25 octombrie 2010, efectuată pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că semnătura de la rubrica „director financiar contabil" de pe comanda nr. 201 din 30 noiembrie 2004, a fost executată de către M.D., aceasta fiind una dintre comenzile pentru achiziţionarea de mărfuri de la SC A.V. SA Arad, iar din raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că societatea administrată de inculpat, SC M. SRL Slatina, în urma relaţiilor comerciale pe care le-a derulat cu SC A.V. SA Arad, a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 130.864,61 RON, din care: impozit pe profit - 110.564,07 RON; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit - 15.346,29 RON; penalităţi întârziere impozit pe profit -4.954,25 RON.
Taxele şi impozitele datorate bugetului consolidat al statului de inculpat în calitate de administrator al SC M. SRL, au fost stabilite iniţial prin Procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 5580 din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt, Autoritatea de Inspecţie Fiscală, însă acesta cuprinde verificări referitoare la operaţiunile comerciale derulate de SC M. SRL şi cu alte societăţi comerciale faţă de SC A.V. SA Arad, respectiv cu SC C. SRL, SC C.O. SA şi SC L. SRL Slatina. Acestea din urmă nu au putut fi avute în vedere, întrucât exced obiectului sesizării instanţei, acesta fiind - conform art. 317 C. proc. pen. - limitat la faptele din actul de sesizare - respectiv cele privind operaţiunile comerciale cu SC A.V. SA Arad.
Astfel, instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului M.D., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (Legea nr. 241/2005 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
S-a ţinut seama de circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul, aşa cum au fost prezentate, de natura infracţiunii comise, consecinţele acesteia-prejudiciul semnificativ produs bugetului consolidat al statului (impozit pe profit în cuantum de 110.564,07 RON, respectiv 1.105.640.700 ROL la nivelul anului 2004, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere), amploarea fenomenului infracţional, antecedentele penale ale inculpatului-atât starea de recidivă postexecutorie cât şi celelalte condamnări ale inculpatului potrivit fişei de cazier judiciar şi sentinţelor penale ataşate, una dintre acestea (Sentinţa penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad) privind chiar condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., în dauna părţii civile SC A.V. SA Arad, pentru emiterea a 4 file CEC fără acoperire pentru plata contravalorii reperelor de tablă achiziţionate, potrivit comenzilor menţionate anterior, atitudinea manifestată de inculpat după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, fiind dat în urmărire generală. Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., apreciind că această pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
Sub aspectul antecedentelor penale ale inculpatului, instanţa de fond a constatat că se impune reţinerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel cum s-a menţionat şi în rechizitoriu, dar nu şi a recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece în mod eronat a fost reţinută în rechizitoriu, având în vedere celelalte patru sentinţe de condamnare indicate în fişa de cazier judiciar a inculpatului, care s-au pronunţat (şi au rămas definitive) ulterior comiterii de către inculpat a faptei deduse judecăţii (noiembrie 2004), astfel că nu pot constitui primul termen al recidivei.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), instanţa de fond a apreciat că se impune regimul de detenţie, potrivit art. 57 C. pen. având în vedere durata acesteia, starea de recidivă a inculpatului - potrivit menţiunilor anterioare - şi împrejurarea că toate pedepsele aplicate anterior prin sentinţele de condamnare, pentru infracţiuni concurente cu aceea dedusă judecăţii, astfel cum au fost expuse, au ca modalitate de executare detenţia.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, s-a constatat în esenţă că pretenţiile civile solicitate de partea civilă s-au dovedit numai în raport de obiectul dedus judecăţii şi prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale, ca urmare a operaţiunilor comerciale derulate de inculpat prin societatea administrată de acesta, cu SC A.V. SA Arad şi nu cu toate societăţile menţionate în Procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 5580 din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, întrucât acesta cuprinde verificări referitoare la operaţiunile comerciale derulate de SC M. SRL şi cu alte societăţi comerciale respectiv cu SC C. SRL, SC C.O. SA şi SC L. SRL Slatina.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. şi faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză, instanţa de fond a avut în vedere prejudiciul produs urmare a derulării operaţiunilor comerciale cu SC A.V. SA Arad în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 - impozitul pe profit astfel cum a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale - pct. b, acesta fiind reţinut şi în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanţa cu judecata cauzei de faţă.
În raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma tuturor probelor administrate şi a dispoziţiilor art. 998, 999 C. civ., conform cărora, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, instanţa de fond a apreciat îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi condamnarea, potrivit considerentelor expuse anterior. Repararea trebuie să fie justă şi integrală, iar dauna produsă prin infracţiune, potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen., trebuie să cuprindă atât paguba în sine, paguba reală (damnum emergens) cât şi folosul (câştigul) de care partea civilă a fost lipsită din momentul săvârşirii infracţiunii (lucram cessans )
Pentru determinarea întinderii despăgubirilor civile, s-a ţinut seama atât de dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1084 C. civ., de dispoziţiile speciale reglementate de actele normative financiar fiscale ce reglementează plata obligaţiilor bugetare, respectiv Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de art. 114 alin. (2) C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003 modificată), potrivit cărora "Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi şi penalităţi de întârziere stabilite potrivit legii", ci acestea se datorează numai pentru neachitarea la scadenţă a diferenţelor de impozite, taxe, contribuţii conform art. 115 şi art. 114 din acelaşi act normativ"
Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond, în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi a obligat inculpatul M.D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 RON (1.105.640.732 ROL), reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligaţii bugetare datorate statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, D.G.P. Olt - în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român.
Apelantul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul laturii civile, susţinând în esenţă că prima instanţă a ignorat actele deduse judecăţii şi probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispoziţiile art. 3 şi 4 C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa este obligată să aibă rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esenţiale cauzei; inculpatul a fost obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON reprezentând despăgubiri civile, aşa încât, în speţă nu s-a soluţionat integral latura civilă, deoarece D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891 RON, conform Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005.
Prin Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că actul de inspecţie fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005 nu este un act administrativ fiscal, potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece nu stabileşte, nu modifică şi nu stinge drepturi şi obligaţii fiscale, astfel încât el nu produce efecte juridice şi nu leagă instanţa de judecată cu privire la latura civilă.
Singurul act care obligă instanţa de judecată să accepte în totalitate cererea de despăgubiri este decizia de impunere, dar un astfel de act administrativ fiscal nu există la dosarul cauzei.
În consecinţă, contrar celor afirmate de ANAF, sentinţa nu este nelegală şi netemeinică. În stabilirea întinderii prejudiciului, s-a folosit de o expertiză financiar contabilă, dispusă în condiţiile art. 126 C. proc. pen., expertiză cu privire la administrarea căreia partea civilă nu s-a opus, iar expertul a avut în vedere în formularea concluziilor şi actul menţionat.
Împotriva Deciziei penale nr. 65 din 06 martie 2012 a declarat recurs în termenul legal Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt. Recurentul a reluat motivele de apel şi a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul laturii civile, susţinând că instanţa de fond a ignorat actele deduse judecăţii şi probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispoziţiile art. 3 şi 4 C. proc. pen., potrivit cărora, instanţa este obligată să aibă rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esenţiale cauzei; inculpatul a fost obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON reprezentând despăgubiri civile, aşa încât, în speţă nu s-a soluţionat integral latura civilă, deoarece D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891 RON, conform Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005.
Analizând hotărârea recurată, Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale de atac cu devoluţie predominant în drept, admisibilă în cazurile prevăzute de lege. Cazurile de casare sunt acele erori de procedură şi de judecată care pot duce la admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, fiind prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. sub forma a 21 de încălcări ale legii de procedură penală şi ale legii materiale care atrag casarea hotărârii atacate cu recurs şi ca urmare reformarea acesteia sau rejudecarea cauzei.
Deşi calea de atac nu a fost motivată în drept instanţa de recurs constată că Ministerul Finanţelor Publice a formulat critici care se încadrează în art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. respectiv greşita aplicare a legii.
În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs constată că obligarea la despăgubiri trebuie să decurgă din faptele pentru care inculpatul este acuzat, fără a exista posibilitatea ca acesta să suporte în procesul penal o obligaţie decurgând din fapte câte nu au fost supuse judecăţii sau pentru care cauza a fost disjunsă.
În mod corect instanţa de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor decurgând din operaţiunile derulate cu SC A.V. Arad, (fapte în raport de care a fost trimis în judecată) şi nu în raport de operaţiunile derulate cu toate societăţile menţionate în Procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 5580/2005 (SC C. SRL, SC C.O. SA şi SC L. SRL Slatina) fapt pentru care instanţa de fond nu a fost sesizată.
Apreciind recursul ca nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt împotriva Deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.D., în sumă de 200 de RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4106/2012. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
