ICCJ. Decizia nr. 2081/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 120 din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul P.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
în baza art. 81, 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 3 ani.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. Neamț.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 RON, cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 169/P/2010 din 23 noiembrie 2010, înregistrat la această instanță sub nr. 5259/103/2010 din 08 decembrie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut în rechizitoriu că inculpatul a condus autospeciala M.A.I. nr. RR pe drumul public, având în sânge o alcoolemie mai mare de 0,80 gr.‰.
Prin același rechizitoriu, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.
în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea I.G.P.R. - Serviciul resurse umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul medico-legal privind pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acesta, declarațiile martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile inculpatului.
în cauză, s-a constituit parte civilă I.P.J. Neamț, proprietarul autospecialei M.A.I. nr. RR cu suma de bani ce a reprezentat c/val. reparării autospecialei.
în faza cercetării judecătorești, au fost ascultați inculpatul și martorii B.G., M.G., M.I.M., I.A., I.I., S.C., C.C., S.I.C. și A.V.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este polițist în cadrul Postului de Poliție al comunei D., județul Neamț și face parte din structurile Poliției Judiciare.
în noapte de 29 din 30 mai 2010, inculpatul efectua serviciul de patrulare pe raza comunei, la volanul autospecialei M.A.I. nr. RR.
Inițial l-a verificat pe martorul M.G., agent de pază la SC P. SRL Săvinești, județul Neamț, după care s-a deplasat spre satul U., unde se făceau pregătiri pentru "Ziua D.". Pe traseu, în autospecială s-au urcat martorii B.G. și M.I.M.
La km. 46+500 m., în direcția Hanul A.D., inculpatul a pierdut controlul autospecialei, care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă. în urma impactului, cei doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.
La fața locului au sosit organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 0223 inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr.‰.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a judecății. Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, comunicare I.G.P.R. - Serviciul resurse umane și declarațiile martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I., coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că acesta se afla la volanul autospecialei M.A.I. în momentul producerii accidentului.
Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare clinică, rezultă că, la ora 0223, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ și că a fost recoltată o singură probă de sânge.
Din buletinul de analiză clinică, rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sânge, aspect care rezultă și din declarația pe care acesta a dat-o în faza de urmărire penală. Tribunalul înlătură declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești, în care a susținut că a fost obligat de anchetatori să refuze recoltarea celei de-a doua probe, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în special cu buletinul de analiză clinică semnat și parafat de martora S.C., medicul de gardă din noaptea respectivă.
Totodată, Tribunalul a înlăturat din probatoriul administrat și susținerea inculpatului că a consumat doar o cantitate mică de "Bitter suedez", în scop terapeutic, întrucât este evident că după consumarea ei nu putea avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. ‰.
Și apărarea inculpatului, în sensul că autospeciala din dotare avea defecțiuni, este înlăturată de concluziile expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală.
Faptele inculpatului, așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și din persoana și conduita făptuitorului.
Inculpatul a condus autoutilitara poliției în timpul serviciului și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, provocând un accident în care au fost rănite două persoane. Chiar dacă acestea nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului, trebuie ținut cont la individualizarea pedepsei de acest aspect. Faptele au fost săvârșite de o singură persoană, care a acționat cu intenție directă.
Inculpatul are vârsta de 35 de ani, este polițist, a săvârșit fapta în timpul serviciului, are studii superioare, este căsătorit și nu posedă antecedente penale.
Având în vedere cele ce preced, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, aceasta fiind pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și poate asigura scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-o.
împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul P.J.
Prin decizia penală nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a considerat că, în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și a stabilit că fapta inculpatului care, în noaptea de 29 din 30 mai 2010 aflându-se pe raza comunei D. la volanul autospecialei M.A.I. nr. RR km. 46 +500 m., pe DJ 208 G, în direcția Hanul A.D., a pierdut controlul autospecialei, care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă. în urma impactului, cei doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.
La fața locului au sosit organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 0223 inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Reevaluând materialul probator de la dosarul cauzei - procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea I.G.P.R. - Serviciul resurse umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul medico-legal privind pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acesta, declarațiile martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile inculpatului - în baza propriului examen, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului rezultă fără niciun dubiu.
Astfel, încă de la primele declarații, comportamentul procesual al inculpatului a fost nesincer și orientat în sensul exonerării de răspundere penală. Această concluzie rezultă din justificarea că accidentul s-ar fi produs datorită unor pretinse defecțiuni ale autoturismului (declarații demonstrate ca fiind mincinoase) cât și din succesiunea declarațiilor inculpatului referitoare la refuzul celei de-a doua probe de sânge. Astfel, în prima declarație inculpatul a arătat că a refuzat cea de-a doua probă de sânge, în declarația următoare revine și arată că nu a refuzat, ci că nu a fost dus de poliție la spital, în acest sens, aceeași poziție având-o și în declarația de la fila dosarului, audiat fiind de procuror.
Inculpatul a invocat nulitatea procesului verbal de stabilire a alcoolemiei față de împrejurarea că prima și singura probă de sânge a fost recoltată la ora 0223 la aproximativ 2 ore de la producerea accidentului. Curtea nu a reținut aceste considerente. Astfel potrivit art. 6 lit. d) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea și stabilirea alcoolemiei se arată că "prima prelevare se efectuează" de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat prelevarea de sânge. "Este evident, astfel că intervalul de timp este stabilit de legiuitor cu caracter de recomandare, în practică fiind dese împrejurările care duc la depășirea lui, independent de voința organului constatator (distanța până la unitatea spitalicească, starea de sănătate a persoanelor etc). Tocmai pentru aceste ipoteze este reglementată instituția recalculării retroactive a alcoolemiei, pentru a cunoaște dacă aceasta avea o curbă ascendentă sau descendentă raportat la momentul săvârșirii faptei. Inculpatul însă tocmai datorită refuzului prelevării celei de-a doua probe nu mai poate beneficia de acest recalcul.
Revenind la probatoriu audierea celor trei polițiști care au procedat la audierea inculpatului în noaptea săvârșirii faptei, nu a dus la o altă situație de fapt. Astfel martorul C. arată că în prezența sa nu l-a auzit pe inculpat refuzând prelevarea ci a auzit discuții între ceilalți doi polițiști, dar a fost prezent când inculpatul a scris în declarația sa despre acest aspect. Martorul A.V. arată că el personal l-a dus pe inculpat la spital unde l-a întrebat dacă dorește cea de-a doua prelevare, fapt refuzat de către inculpat. Mai ilustrativă este declarația martorului S.I.C., șeful direct al inculpatului prezent la spital. Acest martor, în declarația de la dosarul de fond, arată că în prezența sa inculpatul a spus că nu mai dă o a doua probă pentru că "îi e rău".
Coroborând cele trei probe testimoniale, Curtea a constatat că acestea converg, sub aspectul esențial care interesează cauza și anume că inculpatul P.J. a refuzat prelevarea celei de-a doua probe de sânge și nu că polițiștii nu l-au dus la spital în acest scop. De altfel nesinceritatea inculpatului și dorința de a zădărnici aflarea adevărului este relevată și de împrejurarea că a refuzat testarea cu aparatul etilotest. De altfel și buletinul de prelevare a probelor biologice coroborat cu declarația martorei S.C. atestă faptul că s-a înregistrat refuzul celei de-a doua probe. Se dovedește nesinceră declarația inculpatului că nu a fost dus la spital de polițiști.
Față de toate cele expuse, Curtea a reținut că în mod temeinic prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o alcoolemie peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, fără reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea a apreciat ca fiind just dozată față de circumstanțele și urmările săvârșirii faptei. Astfel, fapta inculpatului a avut ca urmare producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea corporală a martorilor B.G. și M.I.A. precum și avarierea autoturismului din dotare. Sub aspect procesual inculpatul, care prin profesia sa era chemat să vegheze la respectarea legii, a vădit nesinceritate în declarații, încercând prin acestea să zădărnicească aflarea adevărului și să transfere o parte din responsabilitate asupra martorilor polițiști. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei și acest comportament procesual, iar cuantumul pedepsei nu se impune a fi redus.
împotriva deciziei penale nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău în termen legal a declarat recurs inculpatul P.J., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat a fost just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, calitatea pe care o avea inculpatul - aceea de agent de poliție, ce impunea o conduită de respectare a normelor legale, faptul că inculpatul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a provocat un accident în care au fost lovite două persoane, precum și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 35 ani, este căsătorit, iar pe parcursul procesului penal a negat comiterea faptei.
Pedeapsa aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta comisă, iar în raport cu cele expuse reducerea acesteia nu se impune, neputând fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1691/2012. Penal → |
|---|
