ICCJ. Decizia nr. 2234/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 563 din 23 august 2011 Tribunalul Galați a condamnat inculpatul D.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de instigare la introducerea în țară a drogurilor de mare risc prev. de art 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 74 alin. (1) lit. a); art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.
A condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de procurare, deținere și comercializare de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2); art. 74 alin. (1) lit. a); art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.
în baza art. 33-34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale și a dispus ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare.
A condamnat inculpatul H.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară a drogurilor de mare risc prev. de art 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a); art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.
A condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de procurare, deținere și comercializare a drogurilor de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2); art. 74 alin. (1) lit. a); art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.
în baza art. 33-34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse principale și a dispus ca inculpatul H.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare.
A condamnat inculpatul D.G.C. la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere, distribuire și comercializare a drogurilor de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2); art. 74 alin. (1), lit. a); art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.
în baza art. 71 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpaților H.M. și D.G., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada executată de cei doi inculpați de la 4 iunie 2010 la zi, iar pentru inculpatul D.G.C., durata reținerii de 24 ore.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea în folosul statului în vederea distrugerii a cantităților distincte de 0,5 grame cocaină și respectiv 9,3 grame cocaină depuse în faza de urmărire penală la I.G.P.R. Galați - Corpuri delicte.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 11.100 euro, ridicată de la inculpatul D.G. în faza de urmărire penală.
A menținut sechestrul asigurător asupra sumelor de 250 euro și respectiv 3.160 RON ridicate de la inculpatul D.G.
în baza art. 189 și 191 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut, în esență, în fapt, că în perioada februarie-iunie 2010, inculpatul D.G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a procurat, deținut, comercializat sau oferit spre consum diferite cantități de cocaină-drog de mare risc înscris în tabelul anexă I al Legii nr. 143/2000.
Același inculpat în cursul lunii mai 2010 l-a determinat pe inculpatul H.M. să aducă droguri de mare risc-cocaină din Spania în România.
în drept s-a reținut că, faptele inculpatului D.G. întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a infracțiunii de instigare la introducerea în țară a drogurilor de mare risc prev. de art. 25 C. pen., în referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
în sarcina inculpatului D.G.C. s-a reținut, în esență, în fapt că în cursul lunii mai 2010, a distribuit și deținut mai multe doze de cocaină la un bar din municipiul Galați, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Situația de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv interceptări telefonice, declarațiile martorilor cu identitate protejată M.D., S.C. și P.A. și a martorilor L.C., F.M. și P.V.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și s-a ținut seama de pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, dar și de persoana fiecărui inculpat.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicia acesteia sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului D.G. și nelegalitatea privitoare la greșita deducere a arestării preventive, neaplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 143/2000 raportat la confiscarea specială a sumei de 11.100 euro de la inculpatul D.G., precum și inculpații D.G., H.M. și D.G.C.
Inculpații D.G. și H.M., au solicitat aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., iar inculpatul D.G.C., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 51 C. pen.
în subsidiar, a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare, care să aibă ca efect coborârea pedepsei sub minimul special, până la un nivel care să permită, ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Prin decizia nr. 59/A din 15 martie 2012 Curtea de Apel Galați a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și de către inculpații D.G., H.M. și D.G.C., a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale, hotărârea atacată și rejudecând:
1. în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul D.G. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., a condamnat inculpatul D.G. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza prev. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.G. acesta urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului D.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.G. și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 05 iunie 2010 la zi.
2. în baza art. 3 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul H.M. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., a condamnat inculpatul H.M. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului H.M., acesta urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului H.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului H.M. și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 05 iunie 2010 la zi.
3. A redus de la 6 ani închisoare la 3 ani pedeapsa principală și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului D.G.C. (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) și (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.G.C. durata reținerii preventive din 05 iunie 2010.
A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen.) luată față de inculpatul D.G.C. prin încheierea de ședință din 05 iunie 2010 a Tribunalului Galați, până la rămânerea definitivă a prezentei cauze.
în baza art. 18 Legea nr. 143/2000 a dispus păstrarea de contraprobe din cantitățile de 0,5 grame cocaină și respectiv 9,3 grame cocaină.
în baza art. 118 lit. a) C. pen. în referire la art. 17 Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul D.G. a sumei de 11.100 euro, echivalentul în RON la cursul oficial de schimb comunicat de Banca Națională a României la data efectuării confiscării, reprezentând folosul obținut din săvârșirea infracțiunilor.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel Galați a apreciat că toate apelurile sunt fondate, din următoarele considerente:
1) Cu privire la apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați:
S-a reținut că inculpatului D.G. nu i s-au aplicat, pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat și pedepse complementare, iar aplicarea pedepsei complementare era obligatorie potrivit textului de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului, iar prin aplicarea art. 74-76 C. pen. pedeapsa aplicată nu a coborât sub 2 ani închisoare, astfel încât să nu se mai impune aplicarea pedepsei complementare.
Același aspect îl privește și pe inculpatul H.M., față de care D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați nu a declarat apel însă, invocând o inexplicabilă inegalitate de tratament juridic, între persoane aflate în aceeași situație juridică.
De asemenea, s-a reținut că motivul vizând greșita deducere a reținerii și arestării preventive a inculpatului D.G. este fondat, el fiind aplicabil și inculpatului H.M., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că cei doi inculpați au fost reținuți prin ordonanța procurorului la data de 5 iunie 2010 și nu 4 iunie 2010 cum în mod greșit a reținut instanța de fond, fiind prezentați, în aceiași zi Tribunalului Galați care a dispus arestarea preventivă.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000 prin hotărârea judecătorească se dispune confiscarea specială, în vederea distrugerii, a cantității de droguri găsite și care au făcut obiectul infracțiunii, cu păstrarea de contraprobe, potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000.
Motivul vizând greșita confiscare a sumei de 11.100 euro, "ridicată de la inculpatul D.G. în faza de urmărire penală" s-a apreciat ca fiind fondat, întrucât pe baza datelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală, organele de anchetă au apreciat că inculpatul D.G. a obținut această sumă din traficul ilicit de droguri și au solicitat confiscarea ei prin echivalent.
Banii nu au fost găsiți și indisponibilizați astfel încât trebuia să se dispună confiscarea în echivalent, iar suma de confiscat trebuia exprimată în RON, la cursul oficial de schimb euro/RON comunicat de Banca Națională a României la data confiscării, deoarece pe teritoriul de plăți al României moneda de plată este RON și nu euro.
Motivele vizând netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului D.G. și solicitarea de majorare a pedepselor aplicate acestui inculpat prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare s-au apreciat ca nefondate, deoarece trebuie să se dea eficiență atitudinii de recunoaștere manifestată de inculpatul D.G. în apel și să procedeze la reducerea pedepselor aplicate.
Mai mult, s-a arătat că prin faptul că Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați a declarat apel numai față de inculpatul D.G., s-ar ajunge la inegalitate de tratament juridic între persoane aflate în aceiași situație, dacă inculpatului D.G. i s-ar înlătura circumstanțele atenuante judiciare, iar inculpatului H.M. i-ar fi menținute aceste circumstanțe atenuante judiciare.
2) Referitor la apelul inculpatului D.G. s-a apreciat că este fondat pentru considerentele vizând aplicarea prevederilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și pentru motivele pentru care aspectele de netemeinicie invocate în apelul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, urmează a fi respinse.
S-a avut în vedere și atitudinea cooperantă a inculpatului, acesta, prin apărătorul său ales fiind de acord cu motivele de nelegalitate invocate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați având în vedere că unul dintre acestea, respectiv greșita deducere a reținerii și arestării preventive, îi era nefavorabil (deducerea din 5 iunie 2011 la zi în loc de 4 iunie 2011 la zi).
3) S-a mai reținut că, apelul inculpatului H.M. este fondat raportat la redozarea pedepsei aplicate în condițiile aplicării art. 3201alin. (7) C. proc. pen. în apel.
4) De asemenea, apelul inculpatului D.G.C. este fondat pentru motive vizând redozarea cuantumului pedepsei aplicate și nededucerea din pedeapsa aplicabilă acestui inculpat a duratei reținerii preventive din 5 iunie 2010.
Restul motivelor de apel invocate de inculpat s-au apreciat ca nefiind fondate.
S-a reținut că susținerile inculpatului cum că faptelor sale le-ar lipsi intenția sau că s-ar fi aflat în eroare de fapt sunt combătute cu declarațiile inculpatului, declarațiile inculpaților D.G. și H.M., transcrierile interceptărilor telefonice din perioada 13-20 mai 2010, a martorului L.C.A. și a martorilor cu identitate protejată P.V., C.A., N.C., M.D., F.M., P.A., S.C., C.A.
Motivul vizând reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare în suspendare sub supraveghere, s-a apreciat de instanța de apel că este nefondat.
Potrivit art. 861alin. (1) lit. c) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se poate dispune atunci când instanța apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Convingerea instanței cu privire la comportamentul condamnatului după săvârșirea faptei, constituie deci un element definitoriu al individualizării pedepsei și modalității de executare a acesteia.
Curtea de Apel a constatat că inculpatul D.G.C., nu s-a prezentat în fața Curții la niciunul dintre termenele de judecată în apel cu toate că prin încheierea de ședință din 5 iunie 2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar, cu ocazia respingerii propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat, se luase față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen.) respectiv municipiul Galați.
S-a mai reținut că inculpatul D.G.C. deși avea obligația să se prezinte la instanțele de judecată, la fiecare termen, sau ori de câte ori era chemat, acesta și-a încălcat această obligație.
De aceea, Curtea de Apel a apreciat că reeducarea și resocializarea sa se poate face doar în regim privativ de libertate.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă înalta Curte, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului D.G. și inculpatul D.G.C. în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de parchet, înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Așadar, în raport cu determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operațiune de adaptare a acesteia, la cazul concret dedus judecății, în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și de care trebuie să țină seama cumulativ. Adaptarea pedepsei pe măsura tulburării pe care faptele comise au produs-o în mediul social, privește realizarea proporționalității, cu măsura gradului de pericol social creat prin săvârșirea infracțiunii.
Pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) nu corespund gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul D.G., nefiind apte să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Se apreciază că, față de frecvența infracțiunii de acest gen, îndeosebi în rândul tinerilor, purtarea acestei substanțe în locuri publice și împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapte în mod repetat, nu se poate reține că fapta prezintă un grad de pericol social mai redus astfel că, pedepsele aplicate nu sunt just individualizate.
Mai mult, infracțiunile deduse judecății generează o stare de pericol pentru una din cele mai însemnate valori - sănătatea publică, în special a persoanelor consumatoare de droguri cu preponderență tineri.
Infracțiunile săvârșite de inculpatul D.G. - instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc - cocaină și trafic de droguri de mare risc - cocaină, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) sunt infracțiuni grave, ambele fiind săvârșite în varianta agravată prevăzută în alin. (2) al fiecărei infracțiuni și pentru care legiuitorul a prevăzut pedepse de la 10 la 20 ani închisoare și respectiv 15-25 ani închisoare.
Se are în vedere că, inculpatul D.G. a manifestat perseverență infracțională desfășurând activitatea infracțională în baza aceleiași rezoluții infracționale o perioadă mare de timp (februarie 2010-iunie 2010), acesta fiind frecvent distribuitor și vânzător de droguri de mare risc pe raza municipiului Galați care își desfășura această activitate infracțională în barul 365, restaurantul "S." și clubul "D." - locații unde se aflau mulți tineri.
Totodată, se are în vedere atât numărul mare de tineri cu care a intrat în contact pe toată perioada infracțională, pentru a le vinde cocaină, cât și prețul practicat de 100 euro/1 gram, în acest sens fiind declarațiile martorilor N.C., P.V. și C.A.
Mai mult, în activitatea infracțională de trafic de droguri de mare risc inculpatul D.G. a atras pe inculpatul H.M., persoană cu o condiție precară, căruia i-a promis o sumă de bani pentru a se deplasa în Spania de unde urma să aducă cantitatea de 50 de grame cocaină.
Prin hotărârea atacată nu s-a ținut cont de profitul obținut de inculpat din activitatea de trafic de droguri și deopotrivă sumele pe care le aloca achiziționării de droguri de mare risc - cocaină. Astfel, de la inculpatul D.G. s-a confiscat suma totală de 11.000 euro - sumă care conține atât beneficiul obținut, cât și suma investită pentru achiziționarea cocainei din Spania.
Limbajul folosit în convorbirile interceptate și înregistrate legal potrivit autorizației emise de instanță s-a dovedit a fi unul codat pentru a nu fi depistat de organele de anchetă.
în consecință, înalta Curte apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei aplicate inculpatului este realizat doar prin pedepse cu executare în regim de detenție într-un cuantum sporit corespunzător gradului de pericol social concret al faptelor comise respectiv, 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. urmează să contopească pedepsele aplicate inculpatului D.G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Referitor la recursul formulat de inculpatul D.G.C., înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele motive:
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.G.C. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei și consecințele acesteia.
Solicitarea inculpatului D.G.C. privind schimbarea modalității de executare respectiv, aplicarea art. 861 C. pen. se dovedește nefondată, înalta Curte apreciind că reeducarea și resocializarea sa se poate face doar în regim privativ de libertate, cum în mod corect a reținut instanța de apel, având în vedere că, deși inculpatul avea obligația să se prezinte la instanțele de judecată, la fiecare termen, sau ori de câte ori era chemat, acesta și-a încălcat această obligație.
Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare astfel că, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva deciziei penale nr. 59/A din 15 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
în temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.G., durata reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2010 la 25 iunie 2012.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat D.G.C. va fi obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmează să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300 RON, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2269/2012. Penal → |
|---|
