ICCJ. Decizia nr. 2083/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2083/2012
Dosar nr.1301/57/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 august 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia plângerea penală formulată de către petenta V.C.M. împotriva intimatului G.C. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, plângere prin care aceasta arată, în esenţă, că magistratul menţionat a soluţionat în defavoarea sa Dosarul nr. 1652/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, protejându-i astfel pe vecinii locuinţei petentei situată în Simeria, str. G.
Prin rezoluţia nr. 535/P/2011 din 27.10.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că din verificările efectuate nu rezultă săvârşirea vreunui act sau fapt de natură infracţională de către acesta.
Astfel, s-a reţinut că prin rezoluţia nr. 1652/P/30.11.2007 s-a dispus în temeiul art. 10 lit. a), f) C. proc. pen. confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii R.O., T.A. ş.a. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 C. pen., reţinând că din probaţiunea administrată nu rezultă fapta de şantaj, iar pentru infracţiunea de ameninţare plângerea nu a fost introdusă în termenul legal de 2 luni.
Împotriva acestei rezoluţii petenta V.C.M. a formulat plângere, iar prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, nr. 891/11/2/2011 din 11 noiembrie 2011 plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Faţă de acestea, petenta s-a adresat instanţei de judecată cu plângere, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta, fiind menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că simplul fapt că petenta este nemulţumită de soluţia dată de prim procuror nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, iar afirmaţia petentei în sensul că intimatul a soluţionat în defavoarea sa Dosarul nr. 1652/P/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Deva pentru a-i proteja astfel pe vecinii locuinţei petentei situată în Simeria, str. G., nu este susţinută de nicio probă şi nu are nicio argumentare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, rezoluţia dată este argumentată atât în fapt cât şi în drept şi nu există indicii care să poată genera cel puţin suspiciunea că, în derularea procedurilor judiciare privind soluţionarea plângerii
formulate de petenta V.C.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale date în Dosarul nr. 1652/P/2007, magistratul-prim procuror ar fi acţionat cu rea-credinţă prin şi pentru lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei vătămate, cu atât mai mult cu cât cele două soluţii date au fost menţinute de instanţa de judecată prin sentinţa penală nr. 786/2008.
De altfel, nici petenta nu a arătat în concret care ar fi faptele săvârşite de intimat, respectiv în ce ar consta conduita abuzivă a acestuia.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petenta V.C.M. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara V.C.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara V.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 203/2012. Penal → |
|---|
