ICCJ. Decizia nr. 2089/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2089/2012
Dosar nr.7488/102/2011/a3
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.J. împotriva sentinţei penale nr. 42 din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Mureş, secţia penală, în baza art. 3002 .raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.J.
Pentru a hotăra astfel instanţa a reţinut că inculpatul M.J. este cercetat pentru comiterea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi că temeiurile de drept şi de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de acesta subzistă şi în prezent şi impugn, în continuare, privarea acestuia de libertate.
Astfel, s-a reţinut, că din materialul probator administrat în cauză, se conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor ce îi sunt imputate, că sub încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului legea penală prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare, şi că pericolul concret pentru ordinea publică este evident prin prisma valorilor deosebite lezate de inculpat, valori care privesc viaţa persoanei, vătămarea gravă adusă acestei valori sociale fiind mai gravă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpatul M.J. nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimental de insecuritate în rândul societăţii, generată de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârşite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpatul fiind trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă pentru săvârşirea a două infracţiuni, respectiv , tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în stare de recidivă postexecutorie).
Astfel, faptele de care este acuzat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat, de importanţa valorilor sociale ce constituie obiectul protecţiei penale şi de gravele urmări (fizice şi psihice) pe care le poate avea pentru victimă săvârşirea acestor infracţiuni; aceste fapte de care este acuzat inculpatul prezintă un pericol pentru întreaga societate, fără respectarea vieţii persoanei neputând fi concepută existenţa însăşi a colectivităţii şi convieţuirea paşnică a membrilor acesteia.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului M.J.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva încheierii din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 7488/102/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau... | ICCJ. Decizia nr. 2085/2012. Penal → |
|---|
