ICCJ. Decizia nr. 2091/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2091/2012
Dosar nr. 4445/2/2012
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 229/F din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Autoritatea Suedeză de Procuratură - reprezentată de procuror J.F., la data de 26 aprilie 2012, privind persoana urmărită G.M.G. şi predarea acestuia autorităţilor suedeze.
S-a dispus arestarea pe timp de 24 de zile, de la 05 iunie 2012 la 29 iunie 2012 inclusiv şi a fost dedusă arestarea de la 31 mai 2012 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind respectarea regulii specialităţii.
Potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în cazul în care persoana urmărită va fi condamnată, să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a dispus ca, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului român.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 4445/2/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei, în conformitate cu disp. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare suedeze faţă de numitul G.M.G., cetăţean român.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că autorităţile suedeze au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 26 aprilie 2012 pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt grav, fraudă gravă şi tentativă de fraudă gravă, prevăzute de Capitolul 8 - Secţiunile 1 şi 4, Capitolul 8 - Secţiunea 8, Capitolul 9 -Secţiunea 1 şi 3 şi Capitolul 23 - Secţiunea 1, toate C. pen. suedez.
În fapt, persoana urmărită, în perioada de timp de la 31 ianuarie -25 februarie 2012, în diferite oraşe din Suedia a comis 14 fapte de furt calificat, 8 fapte de fraudă calificată, 3 fapte de tentativă de fraudă în formă agravată şi o faptă de deposedare ilicită, calificată, împreună şi în complicitate cu alţi făptuitori. Modul de operare consta în sustragerea portofelelor de la oameni în vârstă sau persoane cu dizabilităţi iar apoi folosirea cărţilor de credit bancar ale persoanelor vătămate la un bancomat pentru a sustrage bani din conturile persoanelor vătămate. Înainte de furt, făptuitorii observau, de obicei, codul pin al cărţilor de credit bancar ale părţilor vătămate. Într-o ocazie, cartea de credit bancar a fost doar furată iar această faptă este calificată ca deposedare ilicită calificată. În alte trei ocazii, tentativa de sustragere a eşuat.
În procedura în regim de urgenţă desfăşurată pe baza semnalării transmise de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene, au fost ataşate formularele A şi M aferente semnalizării în limba engleză şi traducerea în limba română, sesizarea Biroului Naţional Interpol din România, ordonanţa de reţinere, procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul verbal de depistare al acestuia.
La data din 31 mai 2012, când a fost înregistrată cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare, solicitare care a fost admisă prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2012.
Totodată, instanţa a fixat termen la 05 iunie 2011, conform dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, aceste înscrisuri fiind ulterior depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, la acest termen s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.M.G. pe o durată de 5 zile, cu începere de la data de 01 iunie 2012 până la data de 05 iunie 2012, inclusiv.
La termenul din 05 iunie 2012, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor suedeze, arătând că se consideră nevinovată şi nu a comis faptele de care este acuzată.
S-a reţinut că la 31 mai 2012, când a fost înregistrată cauza şi a fost trimisă semnalarea prin S.I.S., persoana urmărită a fost de acord să fie predată autorităţilor suedeze, dar între timp s-a răzgândit şi la termenul din 05 iunie 2012, a menţionat că nu doreşte să fie predat acestor autorităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, examinând actele dosarului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi cu poziţia procesuală a persoanei solicitate, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune predarea, neexistând nici un impediment la punerea în executare a mandatului european de arestare, dintre cele arătate la art. 98.
S-a mai reţinut că în cauză nu este incidenţă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, constituie motive obligatorii sau facultative de refuz al executării.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, atât prin apărător, cât şi personal în ultimul cuvânt respingerea predării către autorităţile suedeze întrucât acesta nu şi-a exprimat acordul pentru predare considerându-se nevinovat de faptele de care este acuzat.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul persoanei solicitate este nefondat, pentru următoarele considerente:
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L19071 din 18 iulie 2002.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte prin prisma dispoziţiilor art. 11, art. 88, art. 89, art. 90 şi art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispoziţiile art. 88 din lege.
A proceda altfel ar însemna să se încalce de către instanţa română principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă dintr-o altă ţară, principiu consacrat în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.
Şi în fine, în soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare, instanţa s-a conformat şi dispoziţiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, în sensul că, procedând la ascultarea persoanei solicitate, în prealabil s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului de arestare şi i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute în art. 91, i s-a prezentat conţinutul mandatului european le arestare, i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare şi la care persoana solicitată a refuzat, cu toate că, la 31 mai 2012, când a fost înregistrată cauza şi a fost trimisă semnalarea prin S.I.S., persoana urmărită a fost de acord să fie predată autorităţilor suedeze, dar între timp s-a răzgândit.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a procedat corect atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, se impune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Suedia, asigurându-se astfel condiţii mai bune pentru exercitarea urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a menţionat că predarea se face cu respectarea principiului specialităţii, precum şi cu condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Aşa fiind recursul declarat de persoana solicitată va fi respins ca nefondat; cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.M.G. împotriva sentinţei penale nr. 229/F din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 4445/2/2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 209/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau... → |
|---|
