ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 21/2013
Dosar nr. 432/46/2012
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/ F din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.F., domiciliată în comuna Poiana Lacului, sat Păduroiu Deal, judeţul Argeş, împotriva rezoluţiei din 20 decembrie 2011, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 692/P/2011.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
A fost obligată petiţionara la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 09 aprilie 2012, petiţionara C.F. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 692/P/2011 din data de 20 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatele: F.E., judecătoare la Judecătoria Piteşti şi P.I., B.M. şi P.M., magistrate ale Tribunalului Argeş, arătând în motivare că acestea, prin hotărârile judecătoreşti pe care le-au pronunţat, au stabilit fapte nereale, referitoare la dreptul de proprietate al petiţionarei asupra unui teren aflat în litigiu şi, pe baza lor, au decis în defavoarea acesteia.
A mai susţinut petiţionara că intimatele nu au ţinut seama de probe şi că nu a fost lăsată să-şi facă apărările, iar oricine ar studia dosarul ar vedea că hotărârile sunt greşite, în acest sens fiind depus la dosar şi un memoriu.
Din analiza actelor aflate la dosar, prima instanţă a reţinut că la data de 21 noiembrie 2011, persoana vătămată C.F. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarelor F.E., judecătoare la Judecătoria Piteşti şi P.I., B.M. şi P.M., magistrate ale Tribunalului Argeş, solicitând ca acestea să fie trimise în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că, în dosarele civile pe care le-au soluţionat, au neîndreptăţit-o cu privire la obiectul asupra căruia purta litigiul, respectiv o construcţie ridicată de tatăl său în anul 1960 şi terenul pe care se afla aceasta.
După efectuarea actelor premergătoare, procurorul a constatat că plângerea vizează actul de judecată, respectiv administrarea probelor şi interpretarea acestora, în acest sens reţinându-se că activitatea de jurisdicţie nu ar putea fi concepută fără independenţa celor care o înfăptuiesc şi este specifică judecătorului, procurorul neavând dreptul de a se substitui instanţelor judecătoreşti şi de a face aprecieri de valoare asupra temeiniciei şi legalităţii unei hotărâri. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi.
În temeiul art. 278 C. proc. pen., petiţionara a atacat rezoluţia la procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar la data de 17 februarie 2012, plângerea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Examinând hotărârile judecătoreşti aflate în copie xerox la dosar, precum şi declaraţiile date de persoana vătămată, împreună cu celelalte acte ale dosarului, curtea de apel a constatat netemeinicia plângerii, având în vedere următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3787/2009 a Judecătoriei Piteşti, a fost admisă acţiunea restrânsă formulată de reclamanţii T.I., T.G. şi T.S., în contradictoriu cu pârâta C.E. şi a fost obligată cea din urmă să ridice construcţia edificată pe terenul situat în Poiana Lacului, judeţul Argeş şi să plătească reclamanţilor cheltuielile ocazionate de judecată.
Pentru a se hotărî astfel, s-a observat că reclamanţii şi-au fundamentat dreptul de proprietate asupra terenului printr-un act dotai din anul 1927, pe înscrierile din registrul agricol, pe decizii ale instanţelor civile şi pe o dispoziţie emisă de primarul comunei, în vreme ce pârâta, deşi a susţinut că ar fi cumpărat bunul imobil, nu a produs nicio probă şi, mai mult, încheierea unui contract prin care să se transfere dreptul de proprietate nici nu era posibilă, întrucât în anul 1950 terenul a ieşit din patrimoniul autorilor reclamanţilor şi a intrat în patrimoniul statului, astfel încât fostul proprietar nu putea să mai încheie acte de dispoziţie cu privire la teren.
Sentinţa a fost atacată cu recurs, iar prin Decizia civilă nr. 2045/R/2009 a Tribunalului Argeş a fost respins, ca nefondat, recursul promovat de petiţionară împotriva acestei hotărâri, astfel că ea a intrat în puterea lucrului judecat.
În privinţa modului în care dosarul civil a fost soluţionat, curtea de apel a constatat, pe de o parte, că hotărârile nu au fost pronunţate arbitrar, ci în baza unor probe legal administrate şi atent cântărite de judecători, fiind pe larg precizate în considerentele lor motivele pentru care s-a hotărât în sensul arătat şi, prin urmare, nu există niciun indiciu că au fost comise faptele reclamate, aşa încât soluţia dată în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică.
Pe de altă parte, aşa cum corect a arătat procurorul în rezoluţia atacată, s-a reţinut că pe această cale, a plângerii penale, nu se poate proceda la o verificare a legalităţii şi temeiniciei soluţiei date de instanţa civilă întrucât, dacă s-ar admite un astfel de control, ar însemna să fie instituite noi căi de atac, în afara celor prevăzute de lege.
Astfel fiind, a fost menţinută soluţia dată de procuror în plângerea penală cu care acesta a fost sesizat, ca legală şi temeinică, cu consecinţa respingerii plângerii, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 58/ F din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petiţionara C.F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 7 ianuarie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionară împotriva sentinţei penale anterior menţionate.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea excepţiei invocate de instanţă şi respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionară este inadmisibil pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă";.
Sentinţa penală nr. 58/ F din 22 mai 2012 a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în calitate de instanţă de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionară.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa obligării recurentei petiţionare, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara C.F. împotriva sentinţei penale nr. 58/ F din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2151/2012. Penal → |
|---|
