ICCJ. Decizia nr. 2151/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2151/2012
Dosar nr. 5675/86/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin Sentinţa penală nr. 52 din 16 martie 2011, a condamnat pe inculpatul S.D. (cu antecedente penale), la 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din aceeaşi infracţiune, prev. de art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurator luată cu privire la suma de 455 euro consemnată la C. la data de 19 octombrie 2006.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, următoarele sume:
- părţii civile R.N., 500 euro daune materiale şi 500 euro daune morale;
- părţii civile A.A., 600 euro daune materiale;
- părţii civile M.D., 500 euro daune materiale;
- părţii civile M.L., 500 euro daune materiale;
- părţii civile Z.G., 500 euro daune materiale;
- părţii civile C.S., 500 euro daune materiale şi 500 euro daune morale;
- părţii civile A.F., 500 euro daune materiale şi 500 euro daune morale;
- părţii civile C.B., 400 euro daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată S.C. a cerut 500 euro daune faţă de cetăţenii ucrainieni „I.” şi „V.”, faţă de care se disjunsese urmărirea penală.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpaţii C.V., K.E.A. şi S.D. au fost achitaţi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în ce-l priveşte pe S.D., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpaţii C.V. şi K.E.A. au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava din 24 iulie 2008, inculpaţii au fost trimişi în judecată, fiecare, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen., în esenţă reţinându-se că la 18 august 2006 Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Suceava s-a sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că în perioada iulie - august 2006, o grupare infracţională organizată, condusă de „M.” şi inculpaţii C.V. şi K.E.A. racola, prin înşelăciune, de pe raza judeţelor Suceava şi Botoşani, persoane, le transportau în Republica Cehă, le plasau cetăţenilor ucrainieni „I.” şi „V.”, aceştia le exploatau, în sensul că le obligau să muncească cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate, securitatea muncii.
Pentru instrumentarea probatoriului, a fost autorizat investigatorul sub acoperire nume de cod A.V., acesta pentru a se infiltra în anturajul celor doi inculpaţi menţionaţi şi pentru a transmite date în scopul identificării traficanţilor şi a celor cunoscuţi ca fiind „M.”, „I.”, „V.”, în vederea stabilirii modalităţilor de racolare, transport, exploatare a celor recrutaţi.
În acelaşi scop, s-a emis şi ordonanţa provizorie de înregistrare audio-video pe durata de 24 de ore, începând cu 21 august 2006 orele 11:30 până la 22 august 2006, orele 11:30, confirmată şi prelungită prin Încheierea nr. 42/1 din 22 august 2006 pe 28 zile, începând cu data de 23 august - 19 septembrie 2006.
Astfel, s-a constatat că „M.”, la 27 iulie 2006, a publicat în cotidianul „X”, Moldova, un anunţ în care preciza că intermediază şi oferă locuri de muncă în Cehia, în condiţii avantajoase.
Cercetările au identificat 8 persoane care au dat curs anunţului, respectiv M.L., C.B., M.D., A.A., C.S., R.N., Z.G., A.F., toţi aceştia din comuna F.M., jud. Suceava. Aceste persoane l-au contactat pe „M.” la numărul de telefon mobil anunţat, acesta le-a detaliat muncile ce urmau a fi desfăşurate, domeniul agricol sau forestier, le-a asigurat că li se vor încheia contracte de muncă, de asemenea cazare, masă, de către angajatori, iar salariul cuprins între 500 - 800 euro/lună.
Acceptând, cele 8 persoane au ajuns în Cehia, fiind transportate de C.V. şi K.E.A., aici au fost vândute celor doi ucrainieni, „I.” şi „V.” staţionaţi în localitatea Podebrad. Ulterior, victimele au fost plasate la diverşi patroni cehi, au muncit la negru, încălcându-li-se normele legale privind condiţiile de muncă, sănătate, securitate. Pentru munca depusă de persoanele racolate, ucrainienii primeau între 40 - 50% din veniturile obţinute.
Pentru a le forţa să muncească, victimele erau agresate şi le-au fost reţinute paşapoartele.
Verificându-se intrările şi ieşirile din ţară, s-a stabilit că la 20 iulie 2006, C.V., conducător al mijlocului de transport B-XXXXX, a ieşit din ţară prin PTF Petea, în auto găsindu-se C.A., F.I.S., S.C., T.V. şi V.V.
La 4 august 2006, prin acelaşi punct, cu acelaşi auto, a ieşit din ţară cu A.A., C.B., M.D., M.L., T.E.
De asemenea, la 16 august 2006, după orele 00:00, organele de poliţie au oprit în trafic autoturismul marca V.K., nr. de înmatriculare B-XXXXX de pe direcţia Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei pe DN 17, raza comunei Pojorâta, conducător auto fiind inculpatul C.V., în vehicul aflându-se C.C., T.V., C.V.A., C.G., A.F., C.E.P.
Fiind infiltrat în anturajul grupului despre care erau informaţii, la 18 august 2006, A.V. a comunicat prin SMS cu „M.” la nr. de mobil 07XXXXXXXX anunţat în ziar. „M.”, identificat a fi inculpatul S.D., i-a confirmat că oferă locuri de muncă în Cehia, avantajos, respectiv în construcţii, în agricultură, cazarea şi masa fiind asigurate de angajator, că munca va fi destul de uşoară, iar salariul ar putea ajunge 600 - 700 - 800 euro.
„M.” a prezentat şi condiţiile de plecare, pentru aceasta percepându-se 100 euro, existenţa unui paşaport, 100.000 ROL pentru asigurarea medicală şi, i-a mai spus că dacă va găsi persoane doritoare, nu-i va mai cere cei 100 euro şi l-a mai dat numărul de mobil 07YYYYYYYY, la care ar fi răspuns la orice oră.
Ulterior, „M.” l-a contactat, au discutat despre găsirea persoanelor interesate, despre condiţiile stabilite, transport. Faţă de aceste aspecte, au mai fost autorizaţi investigatorul acoperit B.G.C. şi colaboratorii D.G. şi G.C.
La 23 august 2006, împreună cu inculpatul C.V., cei amintiţi s-au deplasat în PTF Petea, inculpatul a discutat telefonic cu „M.”, acesta spunându-le că, într-un microbuz, a trecut în Ungaria, ulterior ei convenind să revină în ţară, dimineaţa.
În autoturismul înmatriculat cu nr. YYY-YYY al inculpatului K.E.A., a fost identificat „M.” ca fiind inculpatul S.D.
Spre orele 12:00, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Suceava s-au deplasat în PTF Petea şi l-au condus pe inculpat la sediul D.I.I.C.O.T. - ulterior fiind reţinut şi arestat preventiv.
Analizând şi coroborând probatoriul, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii C.V. şi K.E.A. s-au cunoscut, pentru prima dată, în arestul I.P.J. Suceava, aspect confirmat şi de inculpatul S.D., fiecare dintre ei fiind contactat de inculpatul S.D. urmare parcurgerii unor anunţuri în ziare prin care îşi ofereau serviciile de transport persoane. Niciunul dintre cei doi inculpaţi nu s-a dovedit că ar fi beneficiat de foloase materiale, altele decât costul transportului realizat, destinaţia pentru persoanele racolate de inculpatul S.D. fiind comunicată lor de către acesta, astfel ei neacţionând coordonat, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, nu s-a dovedit nici că ar fi racolat persoane pentru a le exploata prin muncă, că ar fi cunoscut ceea ce înşelător promisese inculpatul S.D., toate acestea constituind baza achitării celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (fapta nu există în sarcina lor) şi pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faptei îi lipseşte latura subiectivă).
În ce-l priveşte pe inculpatul S.D., probatoriul administrat a relevat, fără dubiu, că el, prin promisiuni false în sensul condiţiilor avantajoase de muncă, salarizare, cazare, masă, a racolat persoane şi, în Cehia, acestea au fost vândute şi exploatate cu încălcarea condiţiilor de muncă, salarizare, sănătate, au fost ameninţate, li s-au reţinut paşapoartele, el a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, partea vătămată R.N. şi inculpatul S.D.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita deducere a reţinerii şi arestării preventive a inculpatului S.D., pentru lipsa rolului activ al instanţei în motivarea schimbării încadrării juridice a faptei inculpatului S.D., pentru greşita achitare a inculpaţilor C.V., K.E.A. şi S.D., pentru greşita neacordare, în ce priveşte părţile vătămate, a asistenţei juridice, pentru greşita neacordare a daunelor morale în ce le priveşte pe părţile vătămate A.A., M.D., M.L., Z.G., C.B. şi pentru neaudierea martorilor C.E.P. şi C.V.A.
Partea vătămată R.N. şi-a motivat apelul pe greşita soluţionare a laturii civile, sens în care a cerut obligarea tuturor celor trei inculpaţi la plata sumei de 1.000 euro, despăgubiri materiale şi 20.000 euro, daune morale.
Inculpatul S.D., în apel, a criticat sentinţa pentru nelegala sesizare, considerând că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, astfel cum prevede art. 264 alin. (3) C. proc. pen., pentru netemeinicia pedepsei aplicată şi pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de persoane, acesteia lipsindu-i laturile constitutive.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011, a admis apelul parchetului, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) raportat la art. 150 C. proc. pen., a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului S.D., de la 24 august 2006 până la 28 august 2006, a constatat că inculpaţii C.V. şi K.E.A. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv începând cu 24 august 2006 până la 28 august 2006.
Apelul părţii vătămate R.N. a fost respins ca tardiv introdus, iar al inculpatului S.D., ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul S.D., cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
În ce priveşte recursul declarat de parchet, în esenţă, acesta întemeindu-se pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. cu referire la greşita achitare a inculpaţilor C.V. şi K.E.A. pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, totodată, greşita achitare a celor doi cât şi a inculpatului S.D., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, acesta nu este fondat.
Astfel, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt (pct. 18 C. proc. pen., art. 3859) trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma şi a apărărilor formulate de inculpaţi, se reţine că instanţa de fond, soluţia, sub acest aspect, fiind menţinută şi de instanţa de prim control judiciar, corect a stabilit că infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu există în materialitatea ei.
Astfel, din probatoriu, s-a reţinut, just, că inculpatul S.D. a racolat, în modalitatea publicării de anunţuri într-un cotidian cu desfacere pe raza judeţelor Moldovei, persoane care doreau să ajungă în Cehia, inculpatul înşelându-i cu privire la faptul că li se vor încheia contracte de muncă, acolo vor munci în condiţii avantajoase, inclusiv sub aspectul remunerării muncii, vor avea asigurate, de către angajator, cazarea şi masa.
În ce-i priveşte pe inculpaţii C.V. şi K.E.A., probatoriul a reţinut că aceştia, ocupându-se de transportul de persoane atât în ţară, cât şi peste hotare, la rândul lor îşi anunţau public această activitate, ei fiind solicitaţi de inculpatul S.D. pentru a realiza astfel de activităţi.
Cum s-a mai detaliat, cei doi s-au cunoscut numai după ce au fost reţinuţi.
Transportările persoanelor racolate de inculpatul S.D., cele din 4 august şi 10 august 2006, au avut loc în concordanţă cu solicitarea ce li se adresase de inculpatul S.D.; lor li s-au achitat numai sumele reprezentând costurile aferente, nicio probă certă neconducând la concluzia că au ştiut că cei transportaţi vor munci la „negru”, faptul că îi predau lui „I.” şi „V.” reprezentând îndeplinirea a ceea ce le ceruse coinculpatul S.D., ei, în afara activităţilor specifice transportului persoanelor, nefăcând vreo altă acţiune proprie traficării de persoane, respectiv prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori prin acceptarea, primirea de bani sau alte foloase în scopul exploatării persoanei.
Susţinerile parchetului, că atât inculpatul S.D., cât şi inculpatul C.V., locuiesc în mun. Iaşi, că toţi inculpaţii au dat anunţuri în ziare privind, în cazul celor doi, asigurarea transportului, că cei doi şoferi au transportat persoane fie singuri, fie cu coinculpatul S.D., că au asistat la discuţiile acestuia din urmă cu „I. şi V.”, că la destinaţie au văzut că locurile de cazare erau vădit degradate, că au primit sume de bani de la ucrainieni, că unele părţi vătămate s-au reîntors în România cu cei doi şi le-au povestit că au fost înşelate, constituie indicii, dar nu probe suficiente şi concludente pentru a demonstra că, într-adevăr, inculpaţii, subiectiv, au ştiut că persoanele au fost înşelate spre a fi exploatate.
Ca atare, în mod just ei au fost achitaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane.
În ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, pentru existenţa acesteia, art. 7 cu referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 instituie condiţia iniţierii sau constituirii, ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui grup, acesta trebuind să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, neconstituind grup organizat cel format ocazional, şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea fiind de intenţie, persoana trebuie să ştie, după caz, că intră într-un grup organizat sau constituit atunci, fie că-l iniţiază, fie că aderă sau îl sprijină, iar grupul să aibă drept scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave.
În cauză, inculpaţii C.V. şi K.E.A., prin anunţurile publicate în ziar, îşi ofereau serviciile de transport persoane, atât în ţară, cât şi în străinătate. Urmare parcurgerii acestor anunţuri, inculpaţii au fost contactaţi de către coinculpatul S.D., nerezultând, fără dubiu, că ei au beneficiat material de alte venituri decât contravaloarea serviciilor de transport, ei nu au exercitat presiuni asupra persoanelor transportate (declaraţii inculpat S.D., declaraţii inculpat C.V. şi K.E.A., declaraţii persoane traficate A.F., R.N., M.L., M.D., C.G., C.C.). La urmărirea penală, persoanele traficate, în ce-i priveşte pe inculpaţii C.V. şi K.E.A., au declarat că aceştia, conducători auto, au fost trimişi (de către „M.”) să-i transporte în Cehia, K.E.A. a plecat imediat ce au fost predaţi lui „V.” sau „I.”, numai „M.” era cel cu care ei discutaseră sau luau legătura, „V.” sau „I.” le spunea că au dat bani grei lui „M.”.
Ca atare, probatoriul nu a relevat, cert, că inculpaţii ar fi constituit grup infracţional organizat, care să fie existat o perioadă, să fie avut o structură, membrii săi să aibă roluri determinate şi să fi acţionat conjugat pentru săvârşirea unei infracţiuni grave.
La fel, nu s-a dovedit că inculpaţii C.V., K.E.A. ar fi racolat ei persoane, ar fi cunoscut că inculpatul S.D. înşelase astfel de persoane sau au obţinut foloase de pe urma traficării persoanelor exploatate.
Neexistând răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, legal inculpaţii au fost achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
Pentru considerentele arătate, decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică sub aspectul achitării inculpaţilor, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Cu referire la recursul declarat de inculpatul S.D., acesta, prezent personal şi fiind asistat de apărător desemnat din oficiu, la termenul de judecată din 19 iunie 2012 a cerut aplicarea, în ce-l priveşte, a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, în declaraţia semnată şi ataşată dosarului, menţionând că recunoaşte fapta şi probele de la urmărirea penală.
Cu privire la această solicitare, având în vedere că art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M.Of. Partea I, nr. 931/29.12.2011 prevede că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, manifestarea de voinţă a inculpatului este admisibilă.
În cauză, cercetarea judecătorească a inculpatului a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - 25 noiembrie 2010 (rechizitoriul fiind din 24 iulie 2008), iar instanţa de apel s-a pronunţat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 (18 octombrie 2011), ordonanţa fiind în vigoare din 29 decembrie 2011.
Ca atare, inculpatul S.D. recunoscând săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în actul de acuzare şi probele de la urmărirea penală, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. prevede că se va pronunţa condamnarea, el beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, cea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 ani la 12 ani. Astfel, instanţa de recurs, văzând şi disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (infracţiune continuată), şi ale art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (recidivă postexecutorie), ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 80 C. pen., apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare reprezintă sancţiune penală ce reflectă pericolul social al faptei, aceasta aducând atingere dreptului persoanei la libertatea de a decide, în cunoştinţă de cauză, asupra fiinţei sale biologice şi psihice cu referire la o activitate de muncă, astfel cum dreptul la muncă este garantat, împrejurările în care inculpatul a acţionat infracţional, el înşelând şi abuzând de încrederea insuflată celor racolaţi că vor munci în condiţii corespunzătoare şi cu o remunerare profitabilă, dar şi persoanei inculpatului, recidivist şi nesincer până în faza judecării recursului declarat.
Totodată, prin executarea pedepsei prin privare de libertate, pedeapsa va fi în măsură să realizeze şi scopul astfel cum acesta este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru cele ce preced, recursul declarat de inculpat, fiind fondat, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
Conform art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare ocazionate în recurs, inclusiv onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru apărarea inculpaţilor şi a părţilor vătămate, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.D. şi, în rejudecare:
Reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.D. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Constată că inculpatul e arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva aceleiaşi decizii penale.
Onorariile în sumă de câte 300 RON, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2163/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
