ICCJ. Decizia nr. 2041/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2041/2012
Dosar nr. 30/32/2012
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 160D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 3512/110/2011, s-a dispus:
I. Trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:
B.I.A., pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, modif.
Ţ.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C.pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
II. Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului minor Z.A.l., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. şi a inculpatului major Z.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, făcând parte dintr-o asociere infracţională, constituită conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, în perioada decembrie 2010 - mai 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au comercializat droguri de risc, respectiv haşiş, pe raza mun. Bacău, mai multor consumatori, pentru sume cuprinse între 50 şi 80 RON doza, drogurile fiind procurate de la inc. Ţ.I.A. şi B.I.A., cu 40 RON doza.
Prin aceeaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B.I.I., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în acea că: făcând parte dintr-o asociere infracţională, constituită conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, în perioada ianuarie - mai 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat demersurile necesare pentru procurarea şi introducerea în ţară de droguri de risc, respectiv haşiş, la dispoziţia inc. B.I.A., prin cumpărarea acestei substanţe de la înv. A.S.
Ulterior, conform înţelegerii stabilite, inculpatul B.I.A. a comercializat drogurile de risc, respectiv haşiş, pe raza mun. Bacău, mai multor consumatori, pentru sume cuprinse între 50 şi 80 RON doza, banii rezultaţi în urma acestei activităţi infracţionale fiind predaţi inculpatului B.I.I., care se ocupa personal de procurarea mărfii din Italia şi achitarea acesteia înv. A.S., după ce îşi păstra o parte din bani pentru sine, aproximativ jumătate din profitul realizat.
Înainte de a se da citire actului de sesizare a instanţei şi a începe cercetarea judecătorească, inculpaţii B.I.A., Ţ.I.A., Z.A.I. şi Z.A.C. prin declaraţie dată în faţa instanţei au solicitat aplicarea procedurii privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen., declaraţiile inculpaţilor fiind ataşate la dosarul cauzei.
Instanţa a admis cererile formulate de inculpaţii B.I.A., Ţ.I.A., Z.A.I. şi Z.A.C., care au solicitat aplicarea procedurii accelerate de judecare a procesului penal şi a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul B.I.I., care a optat pentru judecarea procesului penal potrivit procedurii obişnuite.
Prin Sentinţa penală nr. 181/D din 25 august 2011, pronunţată de Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea acestor inculpaţi.
În dosarul nr. 3512/110/2011, după disjungere, la termenul din data de 8 decembrie 2011, înainte de a se da citire actului de sesizarea a instanţei şi a începe cercetarea judecătorească inculpatul B.I.I. prin declaraţie dată în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen., declaraţia inculpatului fiind ataşată la dosarul cauzei.
Prin Sentinţa penală nr. 289/D din 14 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3512/110/2011, a fost condamnat inculpatul B.I.I., cetăţean român, studii 8 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare; introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.; constituire grup infracţional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsă complementară, 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Tribunalul i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 862 C. pen., a fost stabilit termen de încercare 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Tribunalul a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului B.I.I., pe durata termenului de încercare, Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău şi obligă inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. şi anume:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii cu privire la mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., i s-a impus inculpatului, pe durata termenul de încercare, respectarea următoarelor obligaţii:
- să nu intre în legătură cu inculpaţii Ţ.I.A., Z.A.C., Z.A.I. şi B.I.A.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi a arestului preventiv din 17 mai 2011 la 23 mai 2011.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.I.I., în vederea obţinerii şi stocării în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bacău a reţinut în esenţă că inculpatul B.I.I., făcând parte dintr-o asociere infracţională, constituită conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, în perioada ianuarie - mai 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat demersurile necesare pentru procurarea şi introducerea în ţară de droguri de risc, respectiv haşiş, prin cumpărarea acestei substanţe de la A.S., iar ulterior, conform înţelegerii stabilite, inculpatul B.I.A. comercializa drogurile de risc, pe raza mun. Bacău, mai multor consumatori, pentru sume cuprinse între 50 şi 80 RON doza, banii rezultaţi în urma acestei activităţi infracţionale fiind predaţi inculpatului.
La individualizarea pedepselor, ce a fost aplicată inculpatului B.I.I., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
De asemenea, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 3201 alin 7 C. proc. pen.
Prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, prezentându-se în faţa organelor judiciare, împrejurări ce vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante cf. art. 74 - 76 C. pen., în temeiul cărora instanţa va aplica pedepse sub minimul special.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul B.I.I.
Prin Decizia penală nr. 13 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, Tribunalul Bacău, pentru nelegala compunere a completului de judecată.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prezenta cauză a fost soluţionată de acelaşi magistrat, care anterior îşi exprimase părerea, prin considerentele Sentinţei penale nr. 181/D/2011, asupra soluţiei care putea fi dată în cauză.
Astfel, Curtea a constatat că prin hotărârea anterior menţionată judecătorul fondului a făcut referiri exprese la vinovăţia inculpatului B.I.I., astfel că acesta devenea incompatibil să soluţioneze cauza disjunsă.
S-a arătat că, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului Secţia 11, în cauza Rojas Morales c. Italia, 16 noiembrie 2000, cauza 39676/98, s-a reţinut că antepronunţarea poate să apără şi cu ocazia judecării anterioare a unor coinculpaţi.
În respectiva speţă, Curtea europeană a reţinut că reclamantul a fost trimis în judecată pentru trafic de droguri între America latină şi Italia împreună cu alte persoane şi întrucât procedura de extrădare a reclamantului din Argentina s-a prelungit, instanţa a dispus disjungerea cazului său şi judecarea separată a celorlalţi inculpaţi, acuzaţi că făceau parte din aceeaşi grupare de traficanţi ca şi reclamantul.
A mai reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului că printr-o hotărâre pronunţată de un complet de judecată din care făceau parte şi judecătorii M. şi B., coinculpaţii reclamantului au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea, iar ulterior, reclamantul a fost extrădat şi judecat de către un complet de judecată din care făceau parte şi cei doi judecători care se pronunţaseră asupra vinovăţiei coinculpaţilor. Cererea reclamantului de recuzare a celor doi judecători a fost respinsă pe motiv că, prin stabilirea vinovăţiei coinculpaţilor, cei doi judecători nu s-au pronunţat şi asupra culpabilităţii reclamantului, iar referirile la acesta din prima hotărâre de condamnare era inevitabilă.
Esenţial este că instanţa europeană a stabilit referitor la art. 6 din Convenţie că în raport de imparţialitatea obiectivă judecătorilor dubiile privind parţialitatea magistraţilor provin din faptul că, în motivarea soluţiei de condamnare a celorlalţi inculpaţi, se făceau numeroase referiri la reclamant şi la rolul său în sânul organizaţiei infracţionale din care era suspectat că ar fi făcut parte.
Curtea europeană a constatat că acea hotărâre conţinea numeroase pasaje în care reclamantul era descris ca fiind organizatorul şi promotorul traficului de droguri, astfel că cei doi judecători se pronunţaseră deja asupra culpabilităţii reclamantului, odată cu condamnarea coinculpaţilor, motiv pentru care s-a considerat că existau suficiente motive obiective care să le pună în dubiu imparţialitatea şi de aceea, art. 6 a fost violat.
Instanţa a observat că situaţia este identică şi în cauza de faţă, întrucât prin Sentinţa penală nr. 181/D/2011, completul de judecată de la Tribunalul Bacău, constituit din doamna judecător G.A. a reţinut în considerente că s-au realizat mai multe activităţi specifice traficului de droguri de către inculpatul B.I.I.
Instanţa de apel a apreciat că împrejurarea că ulterior inculpatul a uzat de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu are nicio înrâurire asupra nelegalei compuneri a completului de judecată, deoarece starea de incompatibilitate era preexistentă cererii de judecare conform procedurii simplificate, sancţiunea fiind nulitatea absolută a hotărârii.
Ca atare, Curtea a admis apelul inculpatului, a desfiinţat soluţia primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.I.I., criticând soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, arătând că apelul său a vizat exclusiv modalitatea de individualizare a pedepsei. De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel nu mai putea analiza incompatibilitatea judecătorului fondului, întrucât încheierea prin care s-a respins cererea de abţinere era definitivă.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, încadrate în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
O primă problemă ridicată în recurs de apărare priveşte posibilitatea sau nu a instanţei ierarhic superioare de a analiza incompatibilitatea judecătorului fondului, în condiţiile în care acesta a formulat o cerere de abţinere, care a fost respinsă ca nefondată.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 52 alineatul final C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.
În opinia Înaltei Curţi, această dispoziţie nu poate fi interpretată în sensul că, în atare situaţii, instanţele de control judiciar nu ar mai putea lua în discuţie incompatibilitatea judecătorului cu motivarea că încheierea ar fi definitivă.
Pe de o parte, existenţa unui caz de incompatibilitate constituie motiv distinct de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 teza a III-a C. proc. pen., iar pe de altă parte, conform art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, imparţialitatea judecătorului reprezintă o garanţie esenţială a procesului echitabil. Or, dreptul la un proces echitabil ar fi restrâns fără o justificare legitimă, în ipoteza în care, în căile de atac nu ar mai putea fi invocată incompatibilitatea judecătorului, pe motiv că cererea sa de abţinere a fost respinsă. Totodată, nu se justifică o diferenţă în raport de persoana care invocă unul dintre motivele prevăzute de art. 46 - 48 C. proc. pen., în sensul că dacă acesta este judecătorul, soluţia nu ar mai putea fi cenzurată ulterior, pe când în ipoteza în care partea formulează cerere de recuzare şi este respinsă, incompatibilitatea să poată constitui motiv de apel, respectiv recurs.
Ca atare, criticile formulate de apărare sub acest aspect sunt neîntemeiate, curtea de apel putând analiza incompatibilitatea judecătorului, chiar dacă cererea acestuia de abţinere a fost respinsă.
Înalta Curte constată însă că în cauză nu se justifica desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este adevărat că, pronunţându-se cu privire la inculpaţii Ţ.I.A. şi B.I.A., care la primul termen au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a preluat, în sentinţa de condamnare a acestora, rechizitoriul în integralitate, făcând astfel referiri şi în ceea ce-l priveşte pe coinculpatul B.I.I., faţă de care dispusese disjungerea, împrejurarea ce era de natură să ridice problema unei eventuale incompatibilităţi a judecătorului, în raport şi de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, respectiv cauza Rojas Morales c. Italia.
În cauză însă nu poate fi ignorat faptul că, ulterior, şi inculpatul B.I.I. a solicitat ca judecarea sa să se facă tot în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Interpretarea dată de instanţa de apel, în sensul că, independent de poziţia procesuală a inculpatului, starea de incompatibilitate era preexistentă, astfel că sancţiunea nulităţii absolute intervine în orice condiţii, conduce la constatarea incompatibilităţii şi prin simplul fapt al admiterii unei cereri de judecare conform procedurii simplificate (fiind evidentă soluţia de condamnare ce urmează a fi pronunţată), sau chiar în situaţia în care, în cauză, s-ar fi dispus o soluţie de achitare a inculpatului.
Starea de incompatibilitate a judecătorului trebuie analizată în raport de particularităţile fiecărei cauze, iar poziţia procesuală a inculpatului nu poate fi exclusă din această analiză. Astfel, din moment ce inculpatul B.I.I. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea sa se facă în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., ceea ce excludea posibilitatea pronunţării unei alte soluţii decât cea de condamnare, în cauză nu se mai putea ridica problema unei incompatibilităţi a judecătorului prin prisma constatărilor făcute printr-o sentinţă anterioară.
Ca atare, Înalta Curte constată că nu se impunea desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe de altă parte, în condiţiile în care legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra manifestării de voinţă, în sensul judecării cauzei conform procedurii simplificate, reluarea ciclului procesual este pur formală, prima instanţă neputând face altceva decât să reindividualizeze pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, ceea ce a solicitat inculpatul prin apelul declarat.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bacău.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., iar onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bacău.
Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 20/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
