ICCJ. Decizia nr. 2108/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2108/2012
Dosar nr. 1808/59/2011
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 14/R din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţiei din 04 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 299/P/2011 şi a rezoluţiei din 11 august 2011 dată în Dosarul nr. 959/11/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care Ie-a menţinut ca fiind temeinice şi legale.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că petenta F.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 04 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 299/P/2011 şi a rezoluţiei din 11 august 2011 dată în Dosarul nr. 959/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând reverificarea soluţiilor pronunţate în cauză.
În cauză au fost ataşate Dosarele nr. 299/P/2011 şi nr. 959/11/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a reţinut că prin rezoluţia din 04 noiembrie 2011 dată în Dosarul nr. 299/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv împotriva avocatului l.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că petenta F.G. în sesizarea făcută către Parchet a solicitat verificarea modului în care se realizează executarea silită în dosarele execuţionale nr. 181/2011 şi 183/2011 ale executorului judecătoresc C.C. din Municipiul Timişoara, solicitându-se tragerea la răspundere penală a acestuia pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar şi a avocatului l.C. pentru infracţiunea de instigare la aceeaşi infracţiune, constând în instigarea executorului judecătoresc arătat mai sus la exercitarea defectuoasă a atribuţiilor sale de serviciu în cele două dosare execuţionale.
În esenţă, l.C. în calitate de creditor a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 143/2007 a Judecătoriei Lugoj, decizia nr. 540/2008 a Tribunalului Timiş şi decizia nr. 158/R/2010 a Curţii de Apel Timişoara, formându-se dosarul execuţional nr. 181/2011 al Biroului executor Judecătoresc C.C., respectiv sentinţa civilă nr. 143/2007 a Judecătoriei Lugoj, nr. 313/2010 a Curţii de Apel Timişoara şi nr. 540/2008 a Tribunalului Timiş, formându-se dosarul execuţional nr. 183/2011 al Biroului Executor Judecătoresc C.C.
Procurorul a reţinut faptul că în speţă sunt incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu rezultă existenţa unor date sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că persoana cercetată C.C. ar fi săvârşit în materialitatea ei vreo faptă de natură a întruni elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În speţa de faţă s-a apreciat că se impune neînceperea urmăririi penale şi faţă de numitul l.C., de profesie avocat, creditor în dosarele execuţionale nr. 181/2011 şi 183/2011, instrumentate de executorul judecătoresc C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că l-ar fi determinat pe executorul judecătoresc să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu în dosarele execuţionale respective, deoarece nu există o astfel de faptă în materialitatea ei care să constituie elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni, acesta a acţionat în calitate de creditor în vederea recuperării creanţelor sale pe cale silită, prin formularea celor două cereri de executare silită, iar declanşarea procedurii de executare silită a fost încuviinţată de instanţă.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta F.G., care prin rezoluţia din 11 august 2011 dată în Dosarul nr. 959/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a fost respinsă.
Petenta F.G. a formulat plângere împotriva celor două rezoluţii arătate şi în mod judicios s-a apreciat de către procuror că în speţa de faţă sunt incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. în sensul că nu există nici un element probatoriu care să conducă la ideea că ar putea fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) În ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc C.C. sau instigare la această infracţiune în ceea ce-l priveşte pe numitul l.C., de profesie avocat, infracţiune prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a mai reţinut că din studiul materialului probator rezultă că numitul l.C. a acţionat în calitate de creditor în vederea recuperării creanţelor sale pe cale silită, prin formularea celor două cereri de executare silită în dosarele execuţionale nr. 181/2011 şi nr. 183/2011 instrumentate de către executorul judecătoresc C.C., acţiuni care sunt conforme cu legea, iar declanşarea procedurilor execuţionale a fost încuviinţată de către instanţa competentă.
În ceea ce-l priveşte pe executorul judecătoresc C.C., din studiul documentaţiei rezultă că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale în conformitate cu legea procesual civilă, cu reglementările specifice folosite în procedura execuţională, neputându-se detecta nereguli de natură să conducă la ideea că intimatul C.C. ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În concluzie s-a reţinut că din ansamblul probator existent la dosar se poate concluziona că în privinţa intimaţilor C.C. - executor judecătoresc şi l.C. - avocat, procurorul de caz în mod judicios a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestora, întrucât prin activitatea acestora nu s-a cauzat nici o vătămare a intereselor legale ale petentei F.G., primul a acţionat în mod judicios în ceea ce priveşte instrumentarea dosarelor execuţionale arătate mai sus, fără a-şi fi exercitat defectuos atribuţiile de serviciu, iar din activitatea celor doi intimaţi nu există date în sensul existenţei unor elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă că persoanele cercetate ar fi săvârşit în materialitatea ei vreo faptă de natură penală, respectiv faptele reclamate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv complicitate la această infracţiune prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva sentinţei nr. 14/R din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petenta F.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1808/59/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petenta F.G., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 14/R din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţiei din 04 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 299/P/2011 şi a rezoluţiei din 11 august 2011 dată în Dosarul nr. 959/11/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care Ie-a menţinut ca fiind temeinice şi legale, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) Teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva sentinţei penale nr. 14/R din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva sentinţei penale nr. 14/R din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2107/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2113/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
