ICCJ. Decizia nr. 2097/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2097/2012
Dosar nr. 716/95/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 716/95/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnatul G.L.G. menţinându-se sentinţa penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Prin cererile adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 10 noiembrie 2009, respectiv 17 decembrie 2009, astfel cum au fost precizate în şedinţa publică din 27 ianuarie 2009, condamnatul G.L.G. a solicitat rejudecarea cauzei penale nr. 4796/95/2008 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 20 de ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. b) şi d) C. pen.
O cerere similară, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj la data de 31 decembrie 2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la nr. 112/95/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2010 dată în acest dosar s-a dispus, în raport de dispoziţiile art. 32 şi urm. C. proc. pen., conexarea cauzei penale nr. 112/95/2010 la Dosarul nr. 716/85/2010.
Prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 716/85/2010 a fost admisă în principiu cererea de rejudecare, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 841 din Legea nr. 302/2004 şi art. 5221 C. proc. pen., precum şi împrejurările că în cauza nr. 4796/95/2008 petentul condamnat a fost judecat în lipsă, fiind predat în vederea executării pedepsei de 20 de ani închisoare în baza mandatului european de arestare din 17 iulie 2007.
Condamnatul a fost ascultat în şedinţa publică din 10 martie 2010, termen la care i s-a adus la cunoştinţă şi conţinutul actului de sesizare a instanţei.
Condamnatul a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize pentru stabilirea profilului său genetic şi pentru compararea acestui profil cu profilele genetice puse în evidenţă prin expertizele din cursul urmăririi penale.
Din oficiu, instanţa a dispus reascultarea martorilor consemnaţi în actul de sesizare a instanţei, cât şi a celor ascultaţi în cursul urmăririi penale şi al primei judecăţi.
La termenul de judecată din 02 noiembrie 2010 au fost ascultaţi minorii R.G.R. – martor, 11 ani şi R.M.G. – parte vătămată, 8 ani, declaraţiile acestora fiind înregistrate audio şi video pe suport magnetic tip C.D. şi ataşate dosarului cauzei.
Urmare a declaraţiilor minorilor, în sensul că agresorul avea pe partea stângă a feţei, în apropierea gurii, un semn distinctiv asemănător unui neg, precum şi având în vedere că inculpatul îşi poartă faţa acoperită cu barbă, nefiind posibilă verificarea de către instanţă, în mod direct, a aspectelor susţinute de către minori, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale, rezultatul acestei constatări fiind comunicat instanţei prin raportul din 01 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova.
Din oficiu, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj depunerea notelor de redare a convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice aflate în dosarul de urmărire penală, cu indicarea datelor la care s-a purtat fiecare dintre discuţiile redate în aceste note.
Notele astfel precizate au fost depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 12 octombrie 2010.
În ce priveşte lucrările ştiinţifice având ca obiective stabilirea profilelor genetice şi compararea acestora, s-au constatat următoarele:
1. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007 a fost efectuat în cursul urmăririi penale de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Experţii au efectuat constatările ştiinţifice având la dispoziţie 4 probe: proba nr. 1 – rochiţa de culoare roşie cu model floral ce aparţine victimei; proba nr. 2 – chilotul victimei; proba nr. 3 – tamponul nr. 1 cu proba biologică vaginală recoltată de la victimă; proba nr. 4 - tamponul nr. 2 cu probă biologică vaginală recoltată de la victimă. Acest raport a constatat că cele două probe biologice vaginale recoltate de la victimă nu conţin urme de spermă şi a pus în evidenţă două tipuri de microurme pe proba nr. 1, respectiv microurmele A constituite din celule epiteliale conţinând profile genetice ce provin de la minimum trei persoane (una dintre persoane fiind victima R.M.G.) şi microurmele B ce nu conţin capete de spermatozoizi; pe proba nr. 2, microurmele C nu conţin capete de spermatozoizi, iar profilul genetic pus în evidenţă prin genotiparea acestor urme este identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima R.M.G.
2. Raportul de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 a fost întocmit în cursul urmăririi penale de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Această expertiză a avut ca obiective punerea în evidenţă a profilului genetic al probei recoltată de la mama condamnatului, numita M.I. şi compararea acestui profil genetic astfel stabilit cu profilele genetice identificate pe proba biologică de referinţă, respectiv rochiţa purtată de victimă la momentul comiterii infracţiunii, constatându-se că celulele epiteliale evidenţiate pe această rochiţă conţin un amestec de profile genetice ce provine de la minimul trei persoane, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007, iar în acest amestec se regăseşte, la fiecare locus analizat, cel puţin câte o alelă din profilul genetic al numitei M.I.; experţii au aplicat legea a doua a lui Mendel, referitoare la segregarea genotipului şi fenotipurilor descendenţilor, potrivit cu care jumătate din alelele mamei se transmit copilului biologic, în concluzie afirmând că nu poate fi exclusă posibilitatea ca un copil biologic al numitei M.I. să fie contribuitor în amestecul de profile genetice evidenţiat pe rochiţa purtată de victimă în momentul comiterii infracţiunii.
3. Raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din 17 martie 2010, din 26 mai 2010, întocmit cu ocazia rejudecării cauzei, de către Institutul de Medicină Legală „M.M.” a pus în evidenţă profilul ADN de referinţă al condamnatului prin analiza probelor biologice de referinţă recoltate de pe faţa internă a obrazului condamnatului, stabilind că profilul cromozomial Y de referinţă al condamnatului este unic, putând fi regăsit doar la rudele sale pe linie masculină; cu adresa din 26 aprilie 2010 instituţia medico-legală a comunicat instanţei că obiectivul fixat de instanţă constând în stabilirea profilului urmelor biologice de la nivelul corpurilor delicte nu poate fi realizat, întrucât la data de 15 aprilie 2010 Inspectoratul General al Poliţiei Române a comunicat notificarea în sensul că ,,obiectele purtătoare de urme biologice nu au mai fost păstrate după efectuarea expertizei în cursul urmăririi penale”; cu aceeaşi adresă, instituţia medico-legală a comunicat că nu realizează nici obiectivul stabilit de instanţă referitor la analiza comparativă între profilele ADN raportate pentru corpurile delicte analizate de Inspectoratului General al Poliţiei Române şi profilul de referinţă al condamnatului, întrucât realizarea acestei analize comparative este responsabilitatea laboratorului şi a experţilor care au realizat testarea genetică a corpurilor delicte.
4. Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală ,,M.M.” a aprobat raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din 17 martie 2010, din 26 mai 2010.
5. Adresa din 26 mai 2010 a Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a răspuns solicitării instanţei de rejudecare de a se realiza compararea profilului ADN aparţinând condamnatului G.L.G. astfel cum a fost pus în evidenţă prin expertiza întocmită de Institutul de Medicină Legală „M.M.”, cu profilele ADN puse în evidenţă în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007 întocmite de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, iar răspunsul a fost în sensul că profilul genetic al condamnatului nu este inclus în amestecul de profile genetice obţinut din genotiparea microurmelor notate A (celule epiteliale prelevate de pe ,,rochiţa de culoare roşie cu model floral ce aparţine victimei”).
6. Adresa din 23 august 2010 a Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române conţine răspunsul la solicitarea instanţei de rejudecare de a exprima un punct de vedere ştiinţific asupra împrejurării că concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 şi adresei din 26 mai 2010 se exclud, iar acest răspuns este în sensul că din concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 nu rezultă în mod necesar că un copil biologic al numitei M.I. este contribuitor în amestecul de profile genetice pus în evidenţă prin acest raport, ci doar că nu poate fi exclusă o asemenea posibilitate, precum şi că, întrucât profilul genetic al condamnatului a fost pus în evidenţă şi a fost comparat cu toate profilele genetice analizate şi puse în evidenţă în proba A, concluzia formulată în adresa din 26 mai 2010 în sensul că G.L.G. este exclus ca fiind contribuitor în amestecul de profile genetice, poate fi considerată ca definitorie şi ultimativă.
7. Adresa din 20 septembrie 2010 a Institutului Naţional de Medicină Legală ,,M.M.” a răspuns solicitării instanţei de rejudecare de a exprima un punct de vedere ştiinţific asupra împrejurării că concluziile raportului de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007 şi adresei din 26 mai 2010 se exclud, iar acest răspuns a fost în sensul că în cauză s-ar putea efectua o nouă analiză comparativă avându-se în vedere toţi markerii genetici disponibili, adică atât markerii genetici autozomali standard folosiţi deja în cadrul laboratorului Inspectoratului General al Poliţiei Române pentru efectuarea expertizei biocriminalistice în cursul urmăririi penale, cât şi markerii genetici specifici cromozomului Y ce se pot pune în evidenţă din urmele de spermă prelevate de pe corpurile delicte. Având în vedere că, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007 efectuat în cursul urmăririi penale s-a constatat că probele biologice, atât cele vaginale recoltate de la victimă, cât şi cele conţinute pe obiectele de îmbrăcăminte corp delict nu conţin urme de spermă, s-a constatat de către instanţa de rejudecare că efectuarea unei noi expertize ADN având ca obiectiv analiza comparativă în baza markerilor genetici specifici cromozomului Y ce se pot pune în evidenţă din urmele de spermă nu este posibilă în cauza de faţă.
În cursul rejudecării instanţa a dispus reprezentarea părţii vătămate la judecată prin apărător desemnat din oficiu, precum şi evaluarea psihologică a victimei minore, raportul fiind comunicat instanţei pentru termenul de judecată din 30 iunie 2010.
Din analiza ansamblului probator ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4796/95/2008 al Tribunalului Gorj, precum şi a aceluia administrat nemijlocit în faţa instanţei de judecată în prezenta cauză se constată că cererea de rejudecare formulată de condamnat este neîntemeiată, întrucât sentinţa penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj prin care s-au constatat existenţa infracţiunii de viol comisă la data de 07 iunie 2007 asupra părţii vătămate R.M.G., în vârstă de 5 ani, prin acte de cruzime şi din motive josnice, precum şi săvârşirea acestei infracţiuni de către petentul condamnat G.L.G., cu vinovăţie sub forma intenţiei directe este temeinică şi legală.
Sub aspectul comiterii infracţiunii de viol asupra părţii vătămate R.M.G. la data de 07 iunie 2007.
Organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei localităţii B.F., judeţul Gorj au fost sesizate verbal la data de 07 iunie 2007, de către mama părţii vătămate că în aceeaşi zi, în jurul orelor 19:00-20:00, fiica sa în vârstă de 5 ani a fost victima unui viol, urmare a acestei sesizări lucrătorii de poliţie deplasându-se de îndată la locuinţa părţii vătămate unde a fost identificat fratele acesteia, respectiv R.R.G. care a relatat că în seara respectivă a fost abordat de către un bărbat necunoscut ce i-a propus să se deplaseze împreună cu el pentru a mânca cireşe, fapt pentru care, împreună cu partea vătămată şi cu bărbatul a plecat către un cireş.
Minorul s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliţie, în aceeaşi seară, pe traseul urmat împreună cu bărbatul necunoscut, respectiv până într-o zonă nelocuită, la un teren aparţinând numitului Bodîrnea Ion, teren în pantă abruptă, cultivat cu pomi fructiferi, acoperit cu vegetaţie şi împrejmuit cu gard, aflat la o distanţă de aproximativ 250 m. de locuinţa părţii vătămate. Minorul a indicat că s-au deplasat împreună cu bărbatul necunoscut până în vârful pantei, la marginea de sus a grădinii, delimitată printr-un gard confecţionat din crengi şi sârmă, cu înălţimea de aproximativ 1 m. pe care se afla vegetaţie cu înălţimea de aproximativ 2 m., vederea fiind obturată pe alocuri către partea cealaltă a împrejmuirii. A indicat minorul că bărbatul necunoscut i-a cerut să rămână în interiorul grădinii, iar el şi sora sa au sărit gardul din crengi, deplasându-se în afara grădinii, iar la puţin timp a auzit-o pe sora sa ţipând, motiv pentru care s-a deplasat la ea şi a văzut-o pe aceasta având sânge pe picioare; minorul nu a putut indica în ce direcţie a plecat bărbatul necunoscut.
Lucrătorii de poliţie au constatat că în afara grădinii se află o plantaţie de rânduri de viţă de vie legată pe sârmă, susţinută de spalier din beton, distanţa dintre rânduri fiind de doi metri; între rândurile de viţă-de-vie, pe direcţia grădinii lui B.I. a fost identificat un chilot de copil, de culoare alb şi roz, pe care s-au observat pete mari de culoare brun roşcată, ce păreau a fi de sânge, o pată de aceeaşi culoare observându-se pe o piatră aflată lângă acest chilot.
Toate aspectele constatate cu ocazia acestei prime cercetări la faţa locului au fost consemnate în procesul verbal din 08 iunie 2007, în schiţa locului faptei şi în planşa fotografică întocmită.
La data de 08 iunie 2007 lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj s-au deplasata la Spitalul Judeţean Gorj, secţia ginecologie, unde se afla internată partea vătămată R.M.G., împrejurare în care, în prezenţa mamei, partea vătămată minoră a povestit că în seara de 07 iunie 2007 un bărbat având vârsta tatălui părţii vătămate, având părul tuns normal, fără mustaţă, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de tip blue-jeans şi cu un tricou portocaliu cu alb le-a propus părţii vătămate şi fratelui său să-l însoţească la un cireş, ceea ce minorii au şi făcut, mergând într-o livadă cu pomi fructiferi, unde minora a fost agresată.
Raportul de constatare medico-legală din 26 iunie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, examenul obiectiv din 08 iunie 2007 a pus în evidenţă faptul că partea vătămată prezenta o deflorare recentă comisă cu violenţă, care a determinat şi rupta comisurii vulvare posterioare şi a peretelui vaginal stâng şi posterior, leziunile traumatice putând data din data de 07 iunie 2007 şi necesitând de la producere cca. 12-14 zile îngrijiri medicale.
În declaraţia dată la 12 iunie 2007 mama părţii vătămate a confirmat că în seara de 07 iunie 2007 în jurul orelor 20:00 cei doi minori s-au întors în domiciliu spunându-i că fuseseră luaţi de un bărbat necunoscut la cireşe, iar în vie fetiţa fusese violată; în aceeaşi declaraţie, mama părţii vătămate a arătat că fiica sa i-a povestit că agresorul a folosit chilotul părţii vătămate pentru a se şterge.
Avându-se în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007 efectuat în cursul urmăririi penale, în sensul că probele biologice, atât cele vaginale recoltate de la victimă, cât şi cele conţinute pe obiectele de îmbrăcăminte corp delict nu conţin urme de spermă, precum şi declaraţia martorei R.F., mama părţii vătămate în sensul că are cunoştinţă de la partea vătămată că agresorul a folosit chilotul părţii vătămate pentru a se şterge, s-a concluzionat în sensul că actul sexual s-a comis de către agresorul de sex masculin asupra părţii vătămate cel mai probabil nu prin folosirea sexului, ci printr-o altă modalitate.
În consecinţă, probele indicate se coroborează în sensul în care fac dovada că în seara de 07 iunie 2007, în jurul orelor 19:00-20:00 partea vătămată R.M.G. în vârstă de 5 ani a fost victima infracţiunii de viol.
Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol de către petentul condamnat G.L.G. cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
Infracţiunea a fost săvârşită în localitatea B.F., judeţul Gorj, în punctul denumit ,,G.”, lângă grădina aparţinând lui B.I., la o distanţă de aproximativ 250 m. de locuinţa familiei R., într-o plantaţie cu viţă-de-vie.
Din procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor în mediul ambiental purtate de către lucrătorii de poliţie cu martorul M.V., înregistrare autorizată prin ordonanţa din 19 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a rezultat că la data de 07 iunie 2007 petentul condamnat, nepot al acestui martor a fost în vizită la martor şi s-a despărţit de acesta în apropierea locuinţei părţii vătămate.
Din procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor în mediul ambiental purtate de către lucrătorii de poliţie cu martorul P.V., înregistrare autorizată prin ordonanţa din 18 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a rezultat că la data de 07 iunie 2007 în jurul orelor 19:30-19:45 martorul a văzut pe petentul condamnat G.L.G. în apropierea locuinţei părţii vătămate.
Din declaraţiile martorului M.V. a rezultat că la data de 07 iunie 2007 acesta s-a întâlnit cu petentul condamnat în localitatea B.F. şi au consumat împreună băuturi alcoolice.
Din declaraţiile martorei M.M., a rezultat că în ziua de 07 iunie 2007 condamnatul a mers în vizită la domiciliul martorului M.V., tatăl martorei M.M., de acolo cei doi au mers la un bar din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice, revenind la domiciliu în jurul orelor 17:00, unde au servit masa împreună, iar după aproximativ o oră condamnatul a plecat de la domiciliul martorului către centrul comunei B.F., spunând martorilor că intenţionează să se deplaseze la locuinţa sa din comuna P.
Declaraţiile date de martorii T.V. şi P.V., în sensul că la data de 07 iunie 2007, în jurul orelor 19:30-19:45, aflându-se pe drumul ce face legătura între centrul localităţii B.F. şi P.M., în punctul în care acest drum se intersectează cu drumul comunal ce duce spre punctul ,,G.” şi la o distanţă de aproximativ 500 m. de locul în care s-a săvârşit violul a fost observat petentul condamnat pe marginea drumului, a confirmat prezenţa acestuia în localitatea B.F., pe direcţia ,,G.”.
Aşa fiind, apărarea promovată de petentul condamnat în sensul că la data de 07 iunie 2007 nu s-a aflat în localitatea B.F., nu s-a întâlnit cu unchiul său M.V. şi s-a aflat în intervalul orar 07:00-20:00 pe raza localităţii P. nu a putut fi reţinută, fiind contrazisă de toate mijloacele de probă indicate anterior şi care se coroborează pe deplin.
Aceste mijloace probatorii ce confirmă prezenţa petentului condamnat, la momentul săvârşirii infracţiunii, în apropierea locului în care s-a comis violul, se completează cu mijloacele de probă constând în notele de redare a convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice purtate de martorul M.V. de la postul telefonic cu mai multe persoane, printre care cu petentul condamnat, acesta apelând de la postul telefonic la datele de 10 iulie 2007, 15 iulie 2007, 08 august 2007, 09 august 2007, 10 august 2007, 14 august 2007, precum şi de la postul telefonic la data de 21 iunie 2007.
Din lecturarea notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate între martorul M.V. şi petentul condamnat a rezultat fără putinţă de tăgadă că în cursul acestor discuţii petentul a recunoscut săvârşirea infracţiunii sexuale asupra minorei prin introducerea unui deget în vaginul acesteia, petentul condamnat explicându-şi acţiunea prin aceea că a dorit să se răzbune pe minora care râsese de el, se strâmbase şi scosese limba la el.
Aceste note de redare a convorbirilor telefonice s-au coroborat pe deplin cu declaraţiile martorelor M.M. şi T.M., martore care au confirmat că petentul condamnat a purtat discuţii telefonice cu unchiul său M.V., în cursul cărora acesta din urmă se adresa condamnatului spunându-i că este urmărit de poliţie şi că trebuie să plece cât mai repede din ţară.
De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul M.V. atât cu petentul condamnat la data de 10 iulie 2007, cât şi cu alte persoane la data de 02 iulie 2007 şi la data de 21 iunie 2007 a rezultat că la data de 07 iunie 2007 petentul condamnat prezenta un semn distinctiv în obraz, pe care martorul o denumea ,,modâlcă”, respectiv ,,gâlcă”.
Fiind ascultaţi de către instanţa de rejudecare la data de 02 noimebrie 2010, în prezenţa părinţilor, a apărătorilor desemnaţi din oficiu şi consilierului din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj, minorii R.G.R. şi R.M.G. au arătat că agresorul avea pe partea stângă a feţei, în apropierea gurii, un semn distinctiv asemănător unui neg.
Raportul de constatare medico-legală din 01 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova a concluzionat în sensul că numitul G.L.G. prezintă la nivelul regiunii geniene stângi o formaţiune tumorală dură la palpare, cu diametrul de 2,5 cm., de consistenţă grăsoasă (lipom), existând posibilitatea să aibă o vechime mai mare de 3 ani.
Notele de redare a convorbirilor telefonice indicate în paragrafele anterioare au explicat atitudinea procesuală a petentului condamnat în cursul rejudecării cauzei, constând în solicitarea repetată a efectuării unor lucrări ştiinţifice având drept scop verificarea prezenţei urmelor profilului său genetic în profilele genetice puse în evidenţă pe obiectele corp delict, petentul condamnat fiind conştient că prin modalitatea concretă în care a săvârşit violul este exclusă prezenţa spermei, a altor lichide, prezenţa propriului sânge pe corpurile delicte, adică a acelor urme care permit cu uşurinţă punerea în evidenţă a profilului său ADN.
S-a mai reţinut că expertizele examen ADN efectuate în cursul rejudecării cauzei au constatat absenţa profilului genetic al condamnatului din amestecul de profile genetice puse în evidenţă pe rochiţa purtată de minoră la momentul comiterii violului, dar această împrejurare este explicabilă prin aceea că nu a existat un contact al condamnatului cu aceste obiecte corp delict. În această împrejurare nu este exclusă săvârşirea infracţiunii de către petentul condamnat, ci dovedeşte doar împrejurarea că celulele epiteliale puse în evidenţă pe obiectele corp delict, celule care formează ţesuturi precum pielea, mucoasa umană etc. nu aparţin petentului condamnat.
Celelalte probele indicate, reţinute şi analizate de instanţa de rejudecare au făcut pe deplin dovada vinovăţiei petentului în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de viol pentru care a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 20 ani, împrejurare în care nu se justifică în nici un fel modificarea hotărârii judecătoreşti pronunţată anterior, cererea de rejudecare fiind neîntemeiată.
2. Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal apel condamnatul G.L.G., criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei solicitând în principal desfiinţarea sentinţei pronunţate şi rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Într-o teză secundară s-a solicitat reducerea substanţială a pedepsei aplicate sub minimul special de 10 ani prevăzut pentru infracţiunea prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., reţinându-se în sarcina sa circumstanţe judiciare atenuante în condiţiile art. 74 C. pen.
În motivarea apelului, s-a arătat în esenţă că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol întrucât expertiza ADN îl exclude dintre făptuitori, nu se afla la locul săvârşirii faptei la data în care se presupune a fi săvârşit fapta, el fiind în localitatea P. la martorul F.L., din declaraţiile părţilor vătămate, ale fratelui acestuia şi părinţilor acestuia nereieşind că el este autorul faptei, descriind o persoană blondă, cioban şi pe care l-ar fi chemat R.
De asemenea, s-a arătat că martorul R.G. fratele victimei ar fi indicat că agresorul are o cicatrice pe obrazul stâng iar convorbirile telefonice transcrise la dosarul cauzei nu au fost purtate de el.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate de apelant, de dispoziţiile legale sub toate aspectele de fapt şi de drept, văzând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Condamnatului G.L.G. după extrădare i s-a admis de către instanţa care a judecat cauza sa pe fond şi în care a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., Tribunalul Gorj cererea de rejudecare, apreciindu-se că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 5221 C. proc. pen.
În rejudecare instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului acesta arătând că nu recunoaşte săvârşirea faptei penale pentru care a fost condamnat respectiv nu este el autorul faptei de viol săvârşită la data de 7 iunie 2007, în jurul orelor 20:00, pe raza comunei B.F., asupra părţii vătămate minore R.M.G., în vârstă de 5 ani.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond a făcut aplicaţia în mod corespunzător a disp. art. 405 şi 408 C. proc. pen. sub aspectul probator administrând probele care au fost efectuate în cursul judecăţii şi încuviinţându-se cereri de probatorii noi.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat la luarea unei declaraţii inculpatului, la reaudierea martorului din acte M.V., a încuviinţat cererea de probatorii formulată de inculpat privind audierea martorilor H.D.C., H.I. şi F.L.
Inculpatul a solicitat totodată efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN asupra probelor ridicate de la faţa locului şi materialului biologic ce au stat la baza primului raport de constatate tehnico ştiinţifică biocriminalistică din 26 august 2007, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române – Institutul de Criminalistică, pentru a se realiza o comparare cu profilul său ADN – evidenţiat prin raportul de expertiză medico-legală examen ADN din 17 martie 2010.
Deşi utilă şi concludentă cauzei o astfel de expertiză instanţa a constatat imposibilă realizarea acesteia faţă de împrejurarea că probele puse la dispoziţie şi rămase în urma analizelor de laborator, ambalate într-un colet sigilat cu sigiliul tip MAI XXX nu se mai regăsesc fiind consumate în urma întocmirii raportului tehnico-ştiinţific (adresa din 24 noiembrie 2011 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigaţii Criminale).
Apărările formulate de inculpatul G.G.L., potrivit căruia nu este el autorul faptei întrucât nu se afla în localitatea B.F., judeţul Gor în jurul orelor 20:00 la data de 7 iunie 2007, s-au apreciat a fi nefondate.
Astfel, s-a reţinut că martorii propuşi de acesta în apărare nu au putut confirma cu certitudine faptul că inculpatul la acea dată se afla pe raza localităţii P. Martorul F.L. în declaraţia dată la instanţă a arătat că în luna mai–iunie „nu pot preciza cu exactitate data” inculpatul a lucrat la el în gospodărie o zi împreună cu H.I., H.D. şi D.I., de la orele 7:00 până în jurul orelor 19:00–20:00. A arătat totodată că între localitatea P. şi B.F. există o distanţă de 3–4 km, care se poate parcurge în circa trei sferturi de oră.
De asemenea martorii H.D.C. şi H.I. au arătat că nu pot preciza data la care au lucrat împreună cu inculpatul de la orele 7:00 până la orele 19:00 la martorul F.L., însă ştiu că era într-o zi de vară.
Martorul H.D.C. a precizat că la acea dată inculpatul nu purta barbă, nici mustaţă şi a văzut că acesta avea un semn distinctiv, respectiv „o alună” pe obrazul stâng.
Declaraţiile martorilor P.V. şi T.V., date în faza de urmărire penală, au confirmat faptul că inculpatul a fost văzut în jurul orelor 19:30–19:45 pe raza comunei B.F., pe marginea drumului, în intersecţia cu drumul comunal ce ducea spre Punctul G., în locul unde există o potecă ce traversează dealul şi pe care se poate ajunge la locuinţa inculpatului, din comuna P., şi care trece prin locul unde s-a comis violul şi prin apropierea locuinţei părţii vătămate.
Potrivit declaraţiilor celor doi martori aflaţi în autoturismul condus de P.V., inculpatul a făcut semn cu mâna pentru a opri, însă acesta şi-a continuat drumul refuzând să oprească.
Fiind audiaţi de Tribunalul Gorj cu ocazia rejudecării, martorul T.V. a arătat că martorul P. i-a spus că l-a văzut pe G. făcând cu mâna, acesta aflându-se în zonă, iar martorul P.V., conducătorul autoturismului, a precizat că s-a întâlnit cu G. pe drumul care ducea spre P.M. la acea dată, „eu mă deplasam atunci spre sat şi G. era pe partea dreaptă a drumului şi mi-a făcut semn să-l i-au cu maşina”.
În raport de probatoriul administrat instanţa de prim control judiciar a apreciat că apărările formulate de inculpat potrivit cărora nu se afla la data săvârşirii faptei pe raza localităţii B.F., în apropierea locului unde s-a săvârşit fapta, sunt nesincere.
În concluziile raportului de evaluare psihologică a martorului minor R.R.G., născut la 4 octombrie 1999, fratele victimei R.G.M., existent la dosarul Tribunalului Gorj, prezent la locul săvârşirii faptei, în vârstă de 7 ani la data comiterii faptei, s-a recomandat evitarea întâlnirii directe cu agresorul dată fiind starea psihologică a minorului şi posibilitatea audierii acestuia în şedinţă publică.
Declaraţia dată de martorul R.R.G. a fost înregistrată pe suport audio-video de către Tribunalul Gorj, instanţa de apel dispunând vizionarea suportului tehnic în şedinţă publică în prezenţa inculpatului pentru a putea formula apărările.
Totodată instanţa de apel a dispus ascultarea discuţiilor telefonice înregistrate pe suporturile optice, respectiv discuţii purtate de către inculpat cu martorul M.V. la 10 iulie 2007 (convorbire a cărei transcriere există la dosarul Tribunalului Gorj şi 8 august 2007, orele 17:22–17:43, convorbire a cărei transcriere există în copie la dosarul Tribunalului Gorj).
În cuprinsul acestor declaraţii inculpatul aflat în Grecia, a recunoscut agresiunea sexuală asupra minorei, motivând acţiunea sa de faptul că minora „a scos limba la mine”, şi îi sunt aduse la cunoştinţă împrejurări privind efectuarea expertizei ADN cu probe luate de la mama sa, faptul că este căutat de poliţie, i se cere să încerce să scape de semnul distinctiv din obraz „gâlca aia din obraz”.
Inculpatul nu a recunoscut faptul că ar fi purtat astfel de discuţii cu martorul M.V., solicitând efectuarea unei expertize a vocii, arătând că recunoaşte vocea lui M.V., însă bărbatul cu care acesta a discutat nu este el.
Instanţa de apel a apreciat ca nefiind utilă şi concludentă cauzei efectuarea unei astfel de expertiză, dată fiind identificarea directă, nemijlocită pe care a făcut-o instanţa şi faptul că aspectele cu privire la care s-au făcut referiri în cuprinsul discuţiilor telefonice au putut fi identificate în concret în cadrul lucrărilor dosarului, respectiv efectuarea unei expertize ADN a mamei inculpatului, împrejurarea că inculpatul are un semn distinctiv pe obrazul stâng, identificat de martorii audiaţi în cauză, de minorul R.R.G. şi raportul de constatare medico-legală din 1 noiembrie 2010, întocmit de I.M.L. Craiova care a identificat un semn distinctiv pe obrazul stâng „formaţiune tumorală dură la palpare cu diametru egal 2,5 cm, de consistenţă grasoasă (lipom)”, concluzionându-se că astfel de formaţiuni se dezvoltă în timp existând posibilitatea să aibă o vechime mai mare de 3 ani.
Notele de redare a convorbirilor telefonice se coroborează pe deplin cu declaraţiile martorelor M.M. şi T.M., martore care au confirmat că petentul condamnat a purtat discuţii telefonice cu unchiul său M.V., în cursul cărora acesta din urmă se adresa condamnatului G., spunându-i că este urmărit de poliţie şi că trebuie să plece cât mai repede din ţară.
De asemenea, din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul M.V., atât cu petentul condamnat la 10 iulie 2007, cât şi cu alte persoane la data de 2 iulie 2007 şi la 21 iunie 2007 a rezultat că la data de 7 iunie 2007, dată la care s-a săvârşit infracţiunea, petentul condamnat G.L.G., prezenta un semn distinctiv în obraz pe care martorul îl denumea „modâlcă” şi respectiv „gâlcă”.
Susţinerile martorului M.V., cu ocazia reaudierii de către instanţa de apel, potrivit cărora nu a purtat niciodată convorbiri telefonice cu inculpatul sau cu vreo altă persoană în care să i se relateze aspectele consemnate în transcrierea convorbirilor telefonice, cu precizarea celei din 8 august 2007, au fost apreciate ca nesincere, neconfirmate de celelalte probe administrate în cauză. Prezent în faţa instanţei de apel martorul M.V. a revenit fără a da o justificare asupra declaraţiilor date la urmărirea penală şi la instanţa de fond, declaraţii care l-a indicat pe condamnatul G.L.G. ca fiind autorul agresiunii sexuale săvârşită asupra minorei R.M.G. în vârstă de 5 ani la data de 7 iunie 2007.
Astfel, la Dosarul nr. 4796/95/2008 al Tribunalului Gorj, martorul M.V. a precizat că inculpatul este autorul violului la o săptămână după ce a aflat acest aspect, în urma discuţiei purtată cu inculpatul.
Totodată martorul M.V. în declaraţia dată la dosarul de mai sus, a arătat că în luna iunie 2007 a purtat discuţii telefonice cu inculpatul după ce acesta a plecat din ţară „eu i-am confirmat acestuia că organele de poliţie efectuează cercetări penale cu privire la viol”. L-am întrebat la telefon „nu cumva ai fost tu?” el a spus că el a fost fără a-mi relata alte amănunte”.
S-a reţinut că în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că expertizele examen ADN efectuate în cursul rejudecării cauzei şi care au constatat absenţa profilului genetic al condamnatului în amestecul de profile genetice (expertiza biocriminalistică genetică fiind o expertiză ADN incompletă – conform precizărilor din adresa din 20 septembrie 2010 a Institutului Naţional de Medicină Legală ,,M.M.” Bucureşti), puse în evidenţă de rochiţa purtată de minoră la momentul comiterii violului, nu conduc la concluzia că petentul condamnat G.L.G. nu ar fi autorul infracţiunii, această împrejurare poate fi explicabilă prin aceea că nu a existat un contact al condamnatului cu acest obiect corp delict şi celulele epiteliale prelevate de pe rochia de culoare roşie ce aparţine victimei, astfel neaparţinând condamnatului.
Pentru aceste considerente în raport de întreg probatoriul administrat în cauză instanţa de apel a apreciat că vinovăţia apelantului condamnat este dovedită, acesta fiind autorul infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., asupra părţii vătămate R.M.G. în vârstă de 5 ani, săvârşită la 7 iunie 2007, în jurul orei 20:00, pe raza comunei B.F.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel instanţa a apreciat că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată corespunde gradului de pericol social concret al infracţiunii reţinută în sarcina apelantului în raport de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
Astfel la dosarul cauzei nu s-au identificat date sau împrejurări care să poată fi reţinute ca circumstanţe judiciare atenuante în condiţiile art. 74 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere, în mod corect, împrejurările şi modul de săvârşire a faptei, urmările produse, gradul de pericol social concret, circumstanţa agravantă dată de motivaţia săvârşirii faptei, atitudinea procesuală a apelantului.
Prin urmare, în baza deciziei penale nr. 56 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de condamnat G.L.G. împotriva sentinţei penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, obligând apelantul la plata cheltuielilor judiciare statului.
3. Împotriva deciziei penale evocate a formulat în termen legal recurs condamnatul solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie casarea hotărârii pronunţate în cauză şi în rejudecare achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de viol, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul nefiind autorul faptei.
În cuprinsul memoriilor depuse la dosarul cauzei, dar şi în cadrul dezbaterilor, recurentul condamnat a susţinut că probele existente depuse la dosar creează un dubiu asupra făptuitorului, condamnatul probând că la data săvârşirii infracţiunii se afla într-o altă locaţie.
Un alt element invocat este acela al efectuării expertizei ADN care a determinat concluzia excluderii condamnatului ca fiind autorul faptei. În acelaşi sens s-a arătat că fratele minorei a relatat iniţial că agresorul a fost o persoană blondă, respectiv un cioban, numit R.
În plan subsidiar, recurentul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate cu reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare, art. 74, 76 C. pen.
Criticile avansate de inculpatul G.L.G. se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, a criticilor aduse, dar şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:
În prezenta cauză, în considerarea dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 şi art. 5221 C. proc. pen. şi având în vedere împrejurarea că în dosarul penal nr. 4796/95/2008 petentul condamnat G.L.G. a fost condamnat în lipsă, fiind predat în vederea executării pedepsei de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), d) C. pen., în baza MGA din 17 iulie 2007, instanţa fondului a procedat la rejudecarea cauzei în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2010.
În urma administrării materialului probator, audierea inculpatului, părţilor vătămate şi martori, a depunerii notelor de redare a convorbirilor şi comunicaţii telefonice, lucrările ştiinţifice având ca obiectiv stabilirea profilelor genetice şi compararea acestora, raport constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2007, raport de expertiză biocriminalistică din 07 august 2007, raport de expertiză medico-legală examen ADN din 17 martie 2010, instanţa fondului a concluzionat că cererea de rejudecare formulată de inculpat este neîntemeiată.
Sentinţa penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj fiind temeinică şi legală.
Astfel în baza propriului examen cu privire la întrunirea cerinţelor răspunderii penale a inculpatului G.L.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că materialul probator administrat în cauză, probele indicate, reţinute şi analizate de instanţa de rejudecare, fundamentează cu suficientă şi fără echivoc vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de viol asupra părţii vătămate minore R.M.G. în vârstă de 5 ani, împrejurările de fapt reţinute în mod corect de instanţe.
S-au avut în vedere declaraţia părţii vătămate, martorul R.R.G., martorii M.M., M.V., T.V., P.V., T.M., H.D.C., H.I.
În adevăr, de-a lungul procesului penal, în prima sa judecată, apoi în rejudecarea potrivit art. 5221 C. proc. pen., art. 405, 408 C. proc. pen. inculpatul a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol, invocând aspectul că expertiza ADN îl excludea dintre făptuitori, iar la data evenimentelor se afla într-o altă locaţie.
Apărările formulate de către inculpat au fost, în mod justificat, înlăturate de instanţă ca nefondate şi apreciate ca nesincere, în contextul în care probele cauzei au relevat, fără vreun dubiu, că acesta este autorul infracţiunii de viol asupra minorei.
Din această perspectivă eroarea de fapt invocată de recurent, eroare cu caracter grav ce ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, nu poate fi constatată, instanţele stabilind o situaţie de fapt corespunzătoare probelor dosarului, neexistând vreo discordanţă între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor ori neidentificându-se ignorarea unor aspecte evidente care să fi avut drept rezultat pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine în prezenta cauză.
Examinând susţinerile formulate în apărare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauză şi readministrate în faza de rejudecare elementele de fapt cu relevanţă în ceea ce priveşte existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatului fiind corespunzător stabilite de instanţa anterioară pe baza unei analize complete şi coroborate a ansamblului probator.
Se impune precizarea că în raport cu cererea de probatorii formulată de inculpat în sensul efectuării unei expertize a vocii, în ceea ce priveşte discuţiile telefonice înregistrate pe suporturi optice, discuţii purtate de către G.L.G. cu martorul M.V. la 10 iulie 2007, instanţele în mod întemeiat au respins-o, apreciind-o ca nefiind utilă şi concludentă, în condiţiile în care instanţa a avut posibilitatea unei identificări directe, nemijlocite.
În consecinţă, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au procedat la o analiză justă a probatoriului administrat nemijlocit în faţa instanţei de judecată, stabilind fără echivoc vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de viol asupra minorei.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică; ea nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci aşa cum arată în precedent, contradicţiile între cele reţinute de instanţa în fundamentarea soluţiei şi conţinutul real al probelor.
În prezenta cauză, probele administrate, necesare şi suficiente în aflarea adevărului cu privire la fapta săvârşită, atestă netemeinicia motivului de casare invocat de inculpat circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Referitor la critica de netemeinicie privind greşita individualizare a pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului stabilit pedepsei şi solicitarea reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu finalitatea preventivă a sancţiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., Înalta Curte arată:
Relaţiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptei reţinute în sarcina inculpatului privesc libertatea şi inviolabilitatea sexuală.
Circumstanţele reale ale comiterii faptei, modalitatea de săvârşire, vârsta fragedă a părţii vătămate, consecinţele nefaste asupra dezvoltării psihice şi fizice a acesteia, relevă un grad foarte ridicat de pericol social, ceea ce justifică, atât în planul naturii, cuantumului, modalităţii de executare, pedeapsa aplicată.
Pe de altă parte, în primul demers analitic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu identifică vreo reţinere pentru care în favoarea inculpatului s-ar impune a se reţine împrejurări cu valoarea unor circumstanţe atenuante judiciare.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul propriei avaluări asupra pedepsei aplicate inculpatului în rezolvarea acţiunii penale exercitate în cauza nr. 4796/95/2008 a Tribunalului Gorj, apreciază că în mod legal şi temeinic prin sentinţa penală nr. 689 din 18 noiembrie 2008 în urma constatării existenţei infracţiunii de viol comisă asupra părţii vătămate R.M.G., în vârstă de 5 ani prin acte de cruzime şi din motive josnice, de către inculpatul G.L.G. cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare.
În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul declarat de condamnatul G.L.G. şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.L.G. împotriva deciziei penale nr. 56 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 2107/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
